Sunteți pe pagina 1din 9

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

Unitatea de învăţare nr. 14


Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 2


14.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 14 8
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 8
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 14 9

1
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 14

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 14 sunt:

• Înţelegerea noţiunilor de ecuaţii cu derivate parţiale de


ordinul al II-lea
• Aplicarea metodelor de aducere la forma canonică o
ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al II-lea
• Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

14.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea


Problema lui Cauchy

F ( x, y, z , t , u , u x ,..., u t , u xx ,..., u tt ) = 0 (1)

este forma generală a unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea, pentru o funcţie u
de patru variabile reale x,y,z,t cu semnificaţii posibile x, y, z coordonatele unui punct
M ∈ D ⊂ R 3 , t, timpul, u o mărime fizică ale cărei valori depind de M şi t.
Iniţial studiem ecuaţii de forma (1).
Definiţia 14.1. O funcţie f : D ⊂ R 2 → R (D deschisă) se numeşte soluţie a ecuaţiei (1)pe
mulţimea D dacă:
( s1 ) f admite derivate parţiale de ordinul al doilea pe D

( s 2 ) ( x, y, f ( x, y ), f x ( x, y ),..., f yy ( x, y )) ∈ E , (∀)( x, y ) ∈ D

( s 3 ) F ( x, y, f ( x, y ), f x ( x, y ),..., f yy ( x, y ) = 0, (∀)( x, y ) ∈ D

Dacă f este soluţie pe D a ecuaţiei (1), suprafaţa S de ecuaţie z = f ( x, y ), ( x, y ) ∈ D se


numeşte suprafaţă integrală a ecuaţiei (1).
Definiţia 14.2. O ecuaţie de forma:

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u  ∂u ∂u 
a ( x, y ) 2 + 2b( x, y ) + c( x, y ) 2 + d  x, y, u, ,  = 0 (2)
∂x ∂x∂y ∂y  ∂x ∂y 

se numeşte ecuaţie cvasiliniară.


a, b, c : D ⊂ R 2 → R (D domeniu), d : D × R 3 → R.

2
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

 ∂u ∂u  ∂u ∂u
Dacă d  x, y, u, ,  = α ( x, y ) + β ( x, y ) + γ ( x, y )u + δ ( x, y ) cu
 ∂x ∂y  ∂x ∂y

α , β , γ , δ : D → R, ecuaţia se numeşte liniară.


Dacă δ( x, y) = 0 (∀)( x, y) ∈ D ecuaţia se numeşte liniară şi omogenă.
Ecuaţia diferenţială
a ( x, y ) y ′ 2 − 2b( x, y ) y ′ + c( x, y ) = 0 (3)
cu o singură funcţie necunoscută. Dacă luăm y ca parametru rămâne de determinat funcţia x
din ecuaţia diferenţială:
a ( x, y ) − 2b( x, y ) x ′ + c( x, y ) x ′ 2 = 0 (4)
Prin abuz de limbaj oricare din ecuaţiile (6), (7), (8) se numeşte ecuaţia diferenţială a
caracteristicilor ecuaţiei (3), deşi curbele integrale ale acestor ecuaţii sunt curbe din domeniul
D, proiecţii ale curbelor caracteristice.
Să considerăm de exemplu, ecuaţia (7). Aceasta conduce la două ecuaţii diferenţiale
ordinare, sub forma canonică:
y ′ = µ 1 ( x, y ) y ′ = µ 2 ( x, y ) (5)
unde µ1 şi µ 2 sunt rădăcinile ecuaţiei: prin y′ = µ obţinem

aµ 2 − 2bµ + c = 0 (6)
Integralele generale ale ecuaţiilor (5) pot fi scrise sub forma:
ϕ 1 ( x, y ) = k 1 ϕ 2 ( x, y ) = k 2 (7)
unde k1 , k 2 sunt constante arbitrare reale sau complexe după cum ϕ1 , ϕ 2 sunt funcţii reale
sau complexe.
Considerăm ecuaţia (2) pe un domeniu D0 ⊂ D şi o schimbare de variabilă arbitrară

r : D0 → ∆ 0 = r (D0 ).
ξ = ϕ 1 ( x, y ), η = ϕ 2 ( x, y )
(8)
ξ = ξ ( x, y ), η = η ( x, y )
cu ξ şi η funcţii de clasă C 2 pe D0 .

Fie inversa sa:


x = x(ξ , η ) y = y(ξ , η ) (9)
Cu această schimbare de variabilă, vom obţine din (2) o nouă ecuaţie cu derivate parţiale
pentru funcţia U:

3
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

U (ξ , η ) = u (x(ξ , η ), y (ξ , η ) ), pe ∆ 0 .
Ţinând seama că:
u ( x, y ) = U (ξ ( x, y ), η ( x, y ) ), avem derivatele funcţiilor compuse
∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η
= +
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η
= +
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y

 ∂ξ  ∂ 2U ∂ξ ∂η ∂ 2U  ∂η  ∂U ∂ 2 ξ ∂U ∂ 2η
2 2
∂ 2 u ∂ 2U
=   +2 +   + +
∂x 2 ∂ξ 2  ∂x  ∂ξ∂η ∂x ∂x ∂η 2  ∂x  ∂ξ ∂x 2 ∂η ∂x 2

∂ 2u ∂ 2U ∂ξ ∂ξ ∂ 2U  ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η  ∂ 2U ∂η ∂η ∂U ∂ 2 ∂U ∂ 2η
= 2 +  +  + 2 + +
∂x∂y ∂ξ ∂x ∂y ∂ξ∂η  ∂x ∂y ∂y ∂x  ∂η ∂x ∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x∂y
2 2
∂ 2 u ∂ 2U  ∂ξ  ∂ 2U ∂ξ ∂η ∂ 2U  ∂η  ∂U ∂ 2 ξ ∂U ∂ 2η
=   + 2 +   + +
∂y 2 ∂ξ 2  ∂y  ∂ξ∂η ∂y ∂y ∂η 2  ∂y  ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂y 2

Ecuaţii liniare şi omogene în raport cu derivatele de ordinul al doilea, cu coeficienţi


constanţi

Un caz frecvent întâlnit în aplicaţii, este cel al ecuaţiei:


∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
a + 2b + c =0 (10)
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
cu a,b,c constanţi. Ecuaţia diferenţială a caracteristicilor este:
a( y ′) − 2by ′ + c = 0
2

a) Cu schimbarea de variabile din teoremă, ξ = y − µ 1 x, η = y − µ 2 x se obţine forma


canonică:
∂ 2U
=0 (11)
∂ξ∂η

∂  ∂U 
Ecuaţia (11) se scrie   = 0
∂ξ  ∂η 
∂U
Deci = f (η ) (nu depinde de η ) unde f este o funcţie arbitrară care admite primitive
∂η
cel puţin local.
Fie ξ una din primitive. Din ultima egalitate rezultă că:

4
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

U (ξ , η ) = ϕ (ξ ) + ψ (η )

b) Cazul când b 2 − ac = 0. Dacă a = 0 sau c = 0 atunci b = 0 şi suntem în forma


canonică.
Dacă a ≠ 0 , ecuaţia diferenţială a caracteristicilor se reduce la ay ′ − b = 0.
Soluţia generală a acestei ecuaţii fiind ay – bx = k, schimbarea de variabile
ξ = ay − bx, η = x transformă ecuaţia dată în :

∂ 2U
= 0, de unde U (ξ , η ) = ηϕ (ξ ) + ψ (ξ )
∂η 2
cu ϕ şi ψ arbitrare. Revenind la vechile variabile u ( x, y ) = xϕ (ay − bx) + ψ (ay − bx).

c) Dacă b 2 − ac < 0 , forma canonică este ecuaţia lui Laplace:


∂ 2U ∂ 2U
+ =0
∂ξ 2 ∂η 2
pentru care nu mai putem scrie mulţimea soluţiilor folosind funcţii reale arbitrare.

Aplicaţii:
1. Să se determine tipul următoarelor ecuaţii cvasiliniare cu derivate parţiale de ordinul II:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2 u ∂u
a) 2 − 6 + 7 + =0
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u
b) − 4 + 2 +2 =0
∂x 2
∂x∂y ∂y ∂y
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
c) + 2 + =0
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
Rezolvare:
a) b 2 − ac = −5 < 0 ⇒ ecuaţia este de tip eliptic
b) b 2 − ac = 3 > 0 ⇒ ecuaţia este de tip hiperbolic
c) b 2 − ac = 0 ⇒ ecuaţia este de tip parabolic

2. Aduceţi la forma canonică următoarea ecuaţie:


∂ 2 u 5 ∂ 2 u 3 ∂ 2 u ∂u ∂u
+ + − +2 =0
∂x 2
2 ∂x∂y 2 ∂y 2
∂y ∂x

Rezolvare:
Pentru a determina forma canonică a unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II, se
urmează paşii:

Pasul 1. Se scrie ecuaţia caracteristicilor


5
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

Metoda I
5 3
µ2 − µ + = 0
2 2
3
Rădăcinile acestei ecuaţii sunt: µ1 = şi µ 2 = 1
2
Se fac schimbările de variabilă:
ξ = y − µ1 x
η = y − µ2 x
 3
ξ = y − x
Deci  2
η = y − x

Metoda II
5 3
( y ′) 2 − y ′ + = 0
2 2
3
Rădăcinile acestei ecuaţii sunt: y1′ = şi y 2′ = 1
2
3 dy 3
y′ = ⇒ =
2 dx 2
3
dy = dx
2
3 3
y = x + C1 ⇒ C1 = y − x
2 2
dy
y′ = 1 ⇒ =1
dx
dy = dx
y = x + C2 ⇒ C2 = y − x
 3
ξ = y − x
Se face schimbarea de variabilă  2
η = y − x

Pasul 2. Se calculează derivatele parţiale de ordinul I


∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η 3 ∂U ∂U
= + =− −
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x 2 ∂ξ ∂η
∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η ∂U ∂U
= + = +
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ ∂η

Pasul 3. Se calculează derivatele parţiale de ordinul II

6
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

∂ 2 u ∂  ∂u  ∂  3 ∂u ∂u  9 ∂ 2 u ∂ 2u ∂ 2u
=   =  − −  = + 3 +
∂x 2 ∂x  ∂x  ∂x  2 ∂ξ ∂η  4 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
∂ 2 u ∂  ∂u  ∂  ∂u ∂u  ∂ 2 u ∂ 2u ∂ 2u
=   =  +  = + 2 +
∂y 2 ∂y  ∂y  ∂y  ∂ξ ∂η  ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
∂ 2u ∂  ∂u  ∂  3 ∂u ∂u  3 ∂ 2u 5 ∂ 2u ∂ 2u
=   =  − −  = − − −
∂x∂y ∂y  ∂x  ∂x  2 ∂ξ ∂η  2 ∂ξ 2 2 ∂ξ∂η ∂η 2

Pasul 4. Se fac înlocuirile în ecuaţia iniţială şi se obţine forma canonică:


1 ∂ 2u ∂u ∂u
− −4 − =0
4 ∂ξ∂η ∂ξ ∂η
∂ 2u ∂u ∂u
⇒ + 16 +4 =0
∂ξ∂η ∂ξ ∂η

Test de autoevaluare 14.1


1. Aduceţi la forma canonică ecuaţia:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u
+ 2 cos x − sin x 2 − sin x
2
=0
∂x 2
∂x∂y ∂y ∂y
2. Aduceţi la forma canonică ecuaţia:
∂ 2u ∂ 2 u ∂u ∂ 2u
+3 + − 10 2 = 0
∂x 2 ∂x∂y ∂x ∂y

De reţinut!

• forma unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

• modalitatea de aducere la forma canonică o ecuaţie cu derivate


parţiale de ordinul al II-lea

7
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 14


1. Să se determine tipul ecuaţiei cvasiliniare cu derivate parţiale de
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2 u ∂u
ordinul II: 2 2 − 6 +7 2 + = 0.
∂x ∂x∂y ∂y ∂x
∂ 2u 1 ∂ 2u 2 ∂ 2u ∂u
2. Aduceţi la forma canonică ecuaţia: 2 − − +2 =0
∂x 3 ∂x∂y 9 ∂y 2
∂x

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 14.1


1. Ecuaţia caracteristică este:
( y ′) 2 − 2(cos x) y ′ − sin 2 x = 0
dy
y1′ = 1 + cos x ⇒ = 1 + cos x ⇒ C1 = y − x − sin x
dx
dy
y 2′ = −1 + cos x ⇒ = −1 + cos x ⇒ C 2 = y + x − sin x
dx
Se face schimbarea de variabile:
ξ = y − x − sin x

η = y + x − sin x
Forma canonică este:
∂ 2u
=0
∂ξ∂η

2. Ecuaţia caracteristică este:


µ 2 − 3µ − 10 = 0
Schimbarea de variabile:
ξ = y − 5 x

η = y + 2 x
Forma canonică este:
∂ 2u ∂u ∂u
49 +5 −2 =0
∂ξ∂η ∂ξ ∂η

8
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al II-lea

Recapitulare
O ecuaţie de forma:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u  ∂u ∂u 
a ( x, y ) + 2b ( x , y ) + c ( x , y ) + d 
 x , y , u , ,  = 0
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2  ∂x ∂y 

se numeşte ecuaţie cvasiliniară.


u ( x, y ) = U (ξ ( x, y ),η ( x, y ) ), avem derivatele funcţiilor compuse
∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η
= +
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
∂u ∂U ∂ξ ∂U ∂η
= +
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y

 ∂ξ  ∂ 2U ∂ξ ∂η ∂ 2U  ∂η  ∂U ∂ 2 ξ ∂U ∂ 2η
2 2
∂ 2 u ∂ 2U
=   +2 +   + +
∂x 2 ∂ξ 2  ∂x  ∂ξ∂η ∂x ∂x ∂η 2  ∂x  ∂ξ ∂x 2 ∂η ∂x 2

∂ 2u ∂ 2U ∂ξ ∂ξ ∂ 2U  ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η  ∂ 2U ∂η ∂η ∂U ∂ 2 ∂U ∂ 2η
= 2 +  +  + 2 + +
∂x∂y ∂ξ ∂x ∂y ∂ξ∂η  ∂x ∂y ∂y ∂x  ∂η ∂x ∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x∂y
2 2
∂ 2 u ∂ 2U  ∂ξ  ∂ 2U ∂ξ ∂η ∂ 2U  ∂η  ∂U ∂ 2 ξ ∂U ∂ 2η
=   + 2 +   + +
∂y 2 ∂ξ 2  ∂y  ∂ξ∂η ∂y ∂y ∂η 2  ∂y  ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂y 2

Bibliografie
1. Ioan–Mircea Popovici, Matematici speciale (pentru ingineri şi
economişti),Editura Nautica, Constanţa, 2005
2. I.M. Popovici, D. Popovici, M. Dumitru, A. Costea, Capitole de
matematici:Speciale, probabilităţi şi statistică, Editura Nautica,
Constanţa, 2007
3. I.M. Popovici, E. Constantinescu, F. Memet, D. Popovici, Şt. Szabo,
D.M. Popovici, Probleme de matematici speciale, 1998
4. R. Cristescu, Matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976.

9
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii