Carte Ecuatii A5 2018-1

ECUAŢII DIFERENŢIALE
Camelia GHELDIU Mihaela DUMITRACHE

2
Cuprins
Cuvânt ı̂nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1 Ecuaţii diferenţiale elementare de ordinul 1. 7

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile.(EVS) . . . . . . 8
1.1.1 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.2 Exerciţii propuse. . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Ecuaţii diferenţiale omogene (E.D.O.) . . . . . . 15
1.2.1 Exerciţii rezolvate. . . . . . . . . . . . . 15
1.2.2 Exerciţii propuse . . . . . . . . . . . . . 18
1.3 Ecuaţii din diferenţială totală exactă (EDTE).
Factor integrant. . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.4 Ecuaţii diferenţiale liniare de
ordinul ı̂ntâi.
Ecuaţii diferenţiale Bernoulli şi ecuaţii diferenţiale
Riccati. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.5 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi, nerezolva-
′
bile ı̂n raport cu y integrabile prin metode ele-
mentare. Ecuaţia lui Lagrange, ecuaţia lui Clai-
raut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3
4 CUPRINS

2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior 65

2.1 Consideraţii teoretice . . . . . . . . . . . . . . . 65
3 Sisteme diferenţiale 97
3.1 Sisteme diferenţiale liniare omogene cu coeficienţi
constanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.2 Sisteme diferenţiale liniare neomogene cu coeficienţi
constanţi (metoda variaţiei constantelor). . . . . 130
3.3 Sisteme simetrice. Integrale prime. Metoda combinaţiilor
integrale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul unu lini-

are şi cvasiliniare. 155
4.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul unu lini-
are.
Problema Cauchy. . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.2 Ecuaţii cu derivate parţiale cvasiliniare (cu două
variabile). Problema Cauchy. . . . . . . . . . . 157
4.3 Linii şi suprafeţe de câmp. . . . . . . . . . . . . 158
4.4 Exerciţii rezolvate. . . . . . . . . . . . . . . . . 159
4.5 Exerciţii propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
CUPRINS 5
5 Ecuaţiile fizicii matematice 199

5.1 Reducerea la forma canonică a ecuaţiilor cu de-
rivate parţiale de ordinul doi. Problema Cauchy.
Ecuaţia coardei vibrante. . . . . . . . . . . . . . 199
5.2 Problema Cauchy pentru ecuaţia căldurii. For-
mula lui Poisson. . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
5.3 Problema mixtă pentru ecuaţia coardei vibrante
şi ecuaţia căldurii. Metoda separării variabilelor 252
5.3.1 Problema mixtă la ecuaţia coardei vibrante252
5.3.2 Problema mixtă la ecuaţia căldurii . . . 254
5.3.3 Coarda vibrantă finită (oscilaţii libere) . 258
5.4 Problema Dirichlet interioară pentru cerc. Me-
toda separării variabilelor. . . . . . . . . . . . . 273
Bibliografie 287
6 CUPRINS
Cuvânt ı̂nainte
Cartea se adresează studenţilor de la electronică, reţele, electro-
mecanică, mecanică (TCM) - studenţi care parcurg disciplina
matematici speciale. Fiecare capitol are trei părţi: consideraţii
teoretice, probleme rezolvate şi probleme propuse. Vă dorim
succes ı̂n parcurgerea materialului didactic!
Autorii
Iulie 2018
Capitolul 1
Ecuaţii diferenţiale
elementare de ordinul 1.
Definiţia 1.1 O ecuaţie diferenţială de ordinul 1 are forma:
y ′ = f (x, y) , (1.1)
cu y = y (x) necunoscuta, unde funcţia
f : D ⊂ R2 → R,
este continuă, iar D deschis. Funcţia y este definită pe I ⊂ R,

cu I deschis, unde ∀x ∈ I avem (x, y (x)) ∈ D.
Dacă soluţia y = y (x) ı̂ndeplineşte condiţia y (x0 ) = y0
unde x0 ∈ I, atunci problema
{
(1.1)
(1.2)
y (x0 ) = x0
se numeşte problemă Cauchy (P.C.).
Teorema 1.2 Teorema de existenţă şi unicitate pentru P.C.

Fie P.C. (1.2) unde f este de clasă C 1 pe D. Atunci există
7
CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE ELEMENTARE
8 DE ORDINUL 1.
o vecinătate a lui x0 de forma: (x0 − ε, x0 + ε) , ε > 0 pe

care P.C. (1.2) admite soluţie unică y = y (x) de clasă C 2
pe (x0 − ε, x0 + ε).
Teorema 1.3 (dependenţa de condiţiile iniţiale)

Fie două probleme Cauchy ale ecuaţiei
y ′ = f (x, y) .
{
y ′ = f (x, y)
y (x0 ) = y1
cu soluţia y = ϕ1 (x) de clasă C 1 pe I = (x0 − a, x0 + a), f
derivabilă pe I = (x0 − a, x0 + a), şi respectiv
{ ′
y = f (x, y)
y (x0 ) = y2
cu soluţia y = ϕ2 (x) de clasă C 1 pe I = (x0 − a, x0 + a).
Atunci, dacă |y2 − y1 | ≤ ε, ε > 0, există L > 0 a.ı̂.
|ϕ2 (x) − ϕ1 (x)| ≤ εeLx , (∀) x ∈ I.
Altfel spus, soluţia P.C. depinde continuu de date.
1.1 Ecuaţii cu variabile separabile.(EVS)

Definiţia 1.4 Ecuaţiile cu variabile separabile sunt de forma:
dy
y ′ (x) = = f (x) · g (y) , (1.3)
dx
unde f : I → R, g : J → R sunt continue.
I. Dacă g (y) ̸= 0 ⇒ separăm variabilele:
Ecuaţii cu variabile separabile.(EVS) 9
dy
= f (x) dx
g (y)
integrăm: ∫ ∫
dy
= f (x) dx ⇒
g (y)
iar
G (y) = F (x) + C
este soluţia generală implicită şi C este o constantă.
II. Dacă g (y) = 0 admite rădăcinile y1 , y2 , ..., atunci y (x) =
yi , i = 1, 2, ... verifică ecuaţia (1.3) şi se numesc soluţii staţionare.
1.1.1 Exerciţii rezolvate

Exerciţiul 1.5 Integraţi următoarele E.V.S.:
i)
dy
= y − 1;
dx
ii)
dx 2·y+3
= ;
xy x−2
iii)
2 · x · (y 3 − 8)
y ′ (x) = ;
3 · y2
iv)
ex
2 · y · y′ = cu y(1) = 1.
ex + 1
10 DE ORDINUL 1.
Soluţie.
i) Dacă y − 1 = 0 ⇒ y = 1 = y (x) soluţie staţionară
dy
y − 1 ̸= 0; = dx ⇒
y−1
∫ ∫
dy
= dx ⇒ ln |y − 1| = x + k ⇒
y−1
|y − 1| = ek · ex ⇒ y − 1 = ±ek · ex ⇒
soluţia generală
y (x) = C · ex + 1.
C ∈ R∗ , ct.
Dacă C = 0 ⇒
y (x) = 1 soluţie staţionară.
Deci
y (x) = C · ex + 1
am contopit cele 2 soluţii, C ∈ R ct.
ii)
dy 2y + 3
y′ = = .
dx x−2
2y + 3 = 0 ⇒ y = − 32 soluţie staţionară.
dy dx
2y + 3 ̸= 0 ⇒ = ⇒
2y + 3 x−2
ln |2y + 3| = ln k (x − 2)2 ⇒ 2y + 3 = C (x − 2)2 , C ∈ R∗ .
Pentru C = 0 soluţia staţionară, deci soluţia generală im-
plicită:
2y + 3
= C, C ∈ R, constantă.
(x − 2)2
iii)
dy 2x (y 3 − 8)
=
dx 3y 2
Soluţiile staţionare: y 3 − 8 = 0 ⇒ y = 2.
Separăm variabilele şi integrăm:
3y 2
dy = 2xdx ⇒
y3 − 8
∫ ∫
3y 2
dy = 2xdx ⇒
y3 − 8

ln y 3 − 8 = ln kx2
⇒ y 3 − 8 = ±kx2 ⇒ y 3 − 8 = Cx2 , C ∈ R∗ .
Soluţia generală dată implicit:
y3 − 8
= C ∈ R, ct.
x2
iv)
ex
2yy ′ = ⇒
ex + 1
separăm variabilele şi integrăm:
ex
2ydy = dx ⇒
ex + 1
∫ ∫
ex
2ydy = dx ⇒
ex + 1
y 2 +k = ln (ex + 1) ⇒ ex +1 = ek ·ey ⇒ ex +1 = C·ey , C ∈ R∗ .

2 2
12 DE ORDINUL 1.
Condiţia iniţială:
y (1) = 1 ⇒ e + 1 = C · e ⇒
( )
1 y2 1+e
C =1+ ⇒e · = ex + 1 ⇒
e e
( x ) ( x )
y2 e e +1 e +1
e = ·(e + 1) ⇒ y = ln e·
x 2
= 1+ln .
e+1 e+1 e+1
Cum
}
′ y pastrează semn constant
̸ 0⇒
y = ⇒y>0⇒
y (1) = 1 > 0
√ ( )
ex + 1
⇒ y (x) = 1 + ln
e+1
este soluţia problemei Cauchy.
Exerciţiul 1.6 Să se integreze ecuaţia

di
L· + Ri = E
dt
unde i(t) este intensitatea curentului ı̂ntr-un circuit electric
ı̂n serie, format dintr-o bobină de inductanţă L , un rezistor
de rezistenţă R şi un acumulator de tensiune electromotoare E,
care este conectat la circuit printr-un ı̂ntrerupător la momentul
t = 0.
Soluţie. EVS: separăm variabilele din ecuaţia rescrisă
∫ ∫
di E − Ri di dt di dt
= ⇒ = ⇒ =
dt L E − Ri L E − Ri L
R
⇒ ln |E − Ri| = − t − Rc
L
sau
|E − Ri| = e−Rc · e− L ⇒ E − Ri = ±e−Rc · e− L

Rt Rt
⇒ Ri − E = −k · e− L t ⇒
R
E k
i (t) = − · e− L t .
R
R R
Presupunem
E k
lim i (t) = i0 ⇒ i0 = − ⇒ k = E − Ri0
t↘0 R R
şi atunci soluţia problemei este:
E E −Rt
− · e L + i0 · e− L t ⇒
R
i (t) =
R R
( )
E E
· e− L t ,
R
i (t) = + i0 −
R R
pentru t > 0.
1.1.2 Exerciţii propuse.

Exerciţiul 1.7 Integraţi următoarele E.V.S.
a)
dy dx
2
+ = 0;
1+y 1 + x2
b)
dy
= −x2 y 2 ;
dx
14 DE ORDINUL 1.
c) √ √
x 1 + y 2 dx + y 1 + x2 dx;
d)
dy
x = y ln x;
dx
e)
1 + y 2 + xy · y ′ = 0, y (1) = 0;
f)
dy
= 2xy;
dx
g)
1 1 1
y′ = 1 + − 2 − 2
;
x y + 2 x (y + 1)
h) √
2x 4 − x2 + y · y ′ = 0, y (1) = 2;
i) ( ) ( )
xy 1 + x2 dy − 1 + y 2 dx = 0;
j)
dy 1 + cos 2y
=
dx x2
cu condiţia
9π
lim y (x) = ;
x→∞ 4
k)
dq 1
R + q=E
dt C
cu
lim q (t) = q0
t↘0
unde q = q (t) , E, R, C ∈ R.
Ecuaţii diferenţiale omogene (E.D.O.) 15
1.2 Ecuaţii diferenţiale omogene (E.D.O.)

Definiţia 1.8 Ecuaţii diferenţiale de forma:
dy (y )
=f , f :I→R (1.4)
dx x
cu I un deschis şi f continuă, se numesc ecuaţii diferenţiale
omogene.
În ecuaţia de mai sus facem substituţia
x
= u ⇒ y = ux,
y
unde u = u(x), y = y(x). Derivăm ı̂n raport cu x:
du dy
u+x =
dx dx
şi ecuaţia (1.4) devine:
du
u+x = f (u) ⇒
dx
du
u+x = f (u) (E.V.S.) (1.5)
dx
Dacă E.V.S. (1.5) are soluţie staţionară u0 (f (u) = u0 ) ⇒
y = x · u0 este soluţie pentru E.D.O. (1.4) care nu va face parte
din soluţia generală. Ea se va numi soluţie singulară.
1.2.1 Exerciţii rezolvate.

Exerciţiul 1.9 Să se rezolve ecuaţia omogenă:
y 2 + x2
y′ =
xy
16 DE ORDINUL 1.
cu y (−1) = 1.
Soluţie.
( y )2
′ 1+ x
y = y ;
x
y
u= ⇒ y (x) = x · u (x) ⇒
x
y ′ = u + xu′
şi ecuaţia devine:
1 + u2
u + x · u′ = ⇒ x · u′ =
u
1 + u2 1 du 1
− u = E.V.S ⇒ = ⇒
u u dx xu
dx
udu = ⇒ u2 = lnx2 + C.
x
Revenim la y = xu rezultă
y 2 = x2 lnx2 + Cx2
solutie generală.
y (−1) = 1 ⇒ C = 1 ⇒
y 2 = x2 · ln x2 + x2 ,
y păstrează semn constant şi y (−1) = 1 > 0
⇒ y (x) ≥ 0 ⇒
√
y(x) = |x| · 1 + ln x2 .
Ecuaţii diferenţiale omogene (E.D.O.) 17
Exerciţiul 1.10 Să se rezolve ecuaţia omogenă:

( 3 ) ( )
x + 3xy 2 dx − 3x2 y + y 3 dy = 0.
Soluţie.
( y )2
3 2 1 + 3
dy x + 3xy
y′ = = 2 = ( y )3 x
(y)
dx 3x y + y 3 + 3
x x
y
u= ⇒ y = xu ⇒ y ′ = u + x · u′ ⇒
x
1 + 3u2
⇒ u + x · u′ = ⇒
u3 + 3u
1 + 3u2 1 − u4
x · u′ = − u =
u3 + 3u u3 + 3u
E.V.S. cu soluţiile staţionare u = ±1 ⇒ soluţiile singulare
pentru E.D.O y = ±x.
În E.V.S. separăm variabilele:
u3 + 3u dx
du = .(*)
1 − u4 x
Avem:
u3 + 3u 1 1 u
=− − +
1−u 4 u+1 u−1 u+1
şi integrând (*) avem:
1 ( )
− ln u2 − 1 + ln u2 + 1 = ln |x| + ln C ⇒
2
√
u2 + 1
= C |x|
|u2 − 1|
18 DE ORDINUL 1.
şi revenim la y = xu
√
x2 + y 2 x2 √
⇒ · 2 = C |x| ⇒ x2 + y 2 = C y 2 − x2 ⇒
|x| |y − x2 |
soluţie generală
x2 + y 2 = C(y 2 − x2 )2 , C ∈ R∗ .
1.2.2 Exerciţii propuse

Exerciţiul 1.11 Rezolvaţi următoarele E.D.O.:
(a)
√
xy ′ = y + y 2 − x2 , x > 0;
(b)
x+y
y′ = ;
x−y
(c)
2xyy ′ = x2 + 3y 2 ;
(d)
√
ydx + (2 xy − x) dy = 0;
(e)
( )
3x2 − y 2 dy = 2xydx, y (0) = 1;
(f)
2x2 y ′ = 4xy − y 2 , y (1) = 1.
Ecuaţii din diferenţială totală exactă (EDTE). Factor integrant.19
1.3 Ecuaţii din diferenţială totală exactă

(EDTE). Factor integrant.
Definiţia 1.12 Fie ecuaţia :
P (x, y) dx + Q (x, y) = 0. (1.6)
i) dacă se verifică relaţia:
∂Q ∂P
= (1.7)
∂x ∂y
atunci ecuaţia (1.6) provine dintr-o diferenţială totală.
Soluţia generală este:
V (x, y) = C,
unde
∫x ∫y
V (x, y) = P (t, y0 )dt + Q (x, t) dt, (1.8)
x0 y0
cu C constantă reală.
ii) dacă nu este ı̂ndeplinită condiţia (1.7), dar există un factor
integrant µ (x, y) a.ı̂.
µP dx + µQdy
este diferenţiala totală a unei funcţii, atunci integrarea ecuaţiei
(1.6) se reduce la rezolvarea problemei de la punctul i).
Ecuaţia pe care o satisface factorul integrant µ (x, y) este:
∂ ∂
(µQ) = (µP ) .
∂x ∂y
Vom nota două situaţii ı̂n care factorul integrant se poate
determina uşor:
iii)
20 DE ORDINUL 1.
(a) dacă ( )
1 ∂Q ∂P
− − = h (x) ,
Q ∂x ∂y
atunci µ = µ (x) şi dµ
µ
= h (x) dx ⇒
∫ 1
( ∂P − ∂Q
∂x )
dx
µ(x) = e Q ∂y ;
(b) dacă ( )
1 ∂Q ∂P
− = g (y) ,
P ∂x ∂y
atunci µ = µ (y) şi dµ
µ
= g (y) dy ⇒
∫
µ(y) = e
1
P ( ∂Q
∂x
− ∂P
∂y )
dy
.

Exerciţiul 1.13
( ) ( )
sin 2x sin2 x
+ x dx + y − dy = 0.
y y2
Soluţie.
sin 2x
P (x, y) = +x⇒
y
∂P sin 2x
=− 2
∂y y
sin2 x
Q (x, y) = y − ⇒
y2
∂Q 2 sin x cos x sin 2x
=− 2
=− 2
∂x y y
de unde rezultă:
∂P ∂Q
=
∂y ∂x
deci ecuaţia este o (EDTE).
∫x ∫y
C = V (x, y) = P (t, y0 ) dt + Q (x, t) dt =
x0 y0
∫x ( ) ∫y ( )
sin 2t sin2 x
= +t dt+ t− 2 dt =
y0 t
x0 y0
1 x2 x20 y 2 y02 1 2 y
=− cos 2t xx0 + − + − + sin x y0 =
2y0 2 2 2 2 t
cos 2x cos 2x0 x2 + y 2 x20 + y02 sin2 x sin2 x

=− + + − + −
2y0 2y0 2 2 y y0
avem:
cos 2x = 1 − 2 sin2 x,
deci:
1 sin2 x 1 sin2 x0
C = V (x, y) = − + + − +
2y0 y0 2y0 y0
x2 + y 2 x20 + y02 sin2 x sin2 x

+ − + − =
2 2 y y0
( 2 ) ( 2 )
sin x x2 + y 2 sin x0 x20 + y02
= + − +
y 2 y0 2
22 DE ORDINUL 1.
de unde rezultă integrala primă a ecuaţiei:
sin2 x x2 + y 2
+ = C.
y 2
Exerciţiul 1.14
( )
1 − x2 y dx + x2 (y − x) dy = 0
Soluţie.
}
P (x, y) = 1 − x2 y ⇒ ∂P
∂y
= −x2
Q (x, y) = x2 y − x3 ⇒ ∂Q
∂x
= 2xy − 3x2
∂P ∂Q
⇒ ̸= .
∂y ∂x
Căutăm un factor integrant.
∂Q ∂P
− = 2xy − 3x2 + x2 = 2xy − 2x2 = 2x (y − x) .
∂x ∂y
Avem relaţia: ( )
1 ∂Q ∂P
− − =
Q ∂x ∂y
1 2
=− 2x (y − x) = − = h (x) .
x2 (y − x) x
Aflăm factorul integrant din ecuaţia:
dµ 2
= − dx
µ x
ecuaţie cu variabile separabile, prin integrare obţinem:
1 1
ln µ = ln 2
⇒ µ (x) = 2
x x
şi ecuaţia prin multiplicare cu µ = µ (x) devine o (EDTE):

( )
1
− y dx + (y − x) dy = 0
x2
cu soluţia generală:
V (x, y) = C,
unde
∫ x ( ) ∫ y
1
V (x, y) = − y0 dt + (t − x) dt =
x0 t2 y0
1 t2
= − xx0 − y0 (x − x0 ) + yy0 − xt yy0 =
t 2
1 1 y 2 y02
=− + − xy0 + x0 y0 + − − xy + xy0 =
x x0 2 2
( 2 ) ( 2 )
y 1 y0 1
= − − xy − − − x0 y0 .
2 x 2 x0
deci, soluţia generală a ecuaţiei este dată prin integrala primă:
y2 1
− − xy = C.
2 x
Exerciţiul 1.15
( )
2xy dx + 3y 2 − x2 + 3 dy = 0.
Soluţie.
∂Q
= −2x;
∂x
24 DE ORDINUL 1.
∂P ∂Q ∂P
= 2x ⇒ − = −4x ̸= 0 ⇒
∂y ∂x ∂y
căutăm un factor integrant.
Avem relaţia:
( )
1 ∂Q ∂P 1 2
− = (−4x) = − = g (y) .
P ∂x ∂y 2xy y
Factorul integrant este de forma: µ = µ (y) unde:

dµ
= g (y) dy ⇔
µ
dµ 2
= − dy ⇒
µ y
1 1
⇒ ln µ = ln 2 ⇒ µ (y) = 2
y y
rezultă (EDTE) următoare:
( )
x x2 3
2 dx + 3 − 2 + 2 dy = 0
y y y
cu soluţia generală:
V (x, y) = C,
unde:
∫ x ∫ y ( )
2t x2 3
V (x, y) = dt + 3 − 2 + 2 dt =
x0 y0 y0 t t
2
x x20 x2 x2 3 3
= − + 3y − 3y0 + − − + =
y0 y0 y y0 y y0
( ) ( 2 )
x2 3 x0 3
= 3y + − − + 3y0 −
y y y0 y0
de unde, obţinem soluţia generală dată sub forma integralei

prime:
x2 3
− + 3y = C,
y y
C o constantă.
Exerciţiul 1.16 Căutând un factor integrant de forma: µ (x, y) =

f (x2 + y 2 ) integraţi ecuaţia:
( 2 ) ( )
y − x2 + 2xy dx + y 2 − x2 − 2xy dy = 0.
Soluţie. Factorul integrant verifică ecuaţia:

∂ ∂
(Qµ) = (P µ) ,
∂x ∂y
unde:
P = y 2 − x2 + 2xy
Q = y 2 − x2 − 2xy.
Notăm: t (x, y) = x2 + y 2 şi deci µ (x, y) = f (t (x, y)) .
Ecuaţia integrantului devine:
∂ [( 2 ) ]
y − x2 − 2xy f (t (x, y)) =
∂x
∂ [( 2 ) ]
= y − x2 + 2xy f (t (x, y)) ⇔
∂y
( ) ′
⇔ (−2x − 2y) f (t) + y 2 − x2 − 2xy f (t) 2x =
( ) ′
= (2y + 2x) f (t) + y 2 − x2 + 2xy f (t) 2y ⇔
( ) ′
⇔ 2xy 2 − 2x3 − 4x2 y − 2y 3 + 2x2 y − 4xy 2 f (t) =
= 4 (x + y) f (t) ⇔
26 DE ORDINUL 1.
[ ( ) ] ′
−2 (x + y) x2 − xy + y 2 − 2xy (x + y) f (t) =
= 4 (x + y) f (t) ⇔
( ) ′
⇔ − x2 + y 2 f (t) = 2f (t) ⇔
′
⇔ −tf (t) = 2f (t)
ecuaţie cu variabile separabile
df 2
⇒ = − dt ⇔ ln f (t) =
f t
1 1
= ln 2 ⇒ f (t) = 2 ,
t t
de unde:
1
µ (x, y) =
(x2 + y 2 )2
este factor integrant.
Înmulţim ecuaţia cu µ (x, y) şi obţinem o EDTE care are
soluţia generală:
( ) 1
y 2 − x2 + 2xy dx+
(x2 + y 2 )2
( ) 1
+ y 2 − x2 − 2xy dy = 0
(x2 + y 2 )2
V (x, y) = C,
unde:
∫ [ ]
x
y02 − t2 2y0 t
V (x, y) = 2 + 2 dt+
x0 (t2 + y02 ) (t2 + y02 )
∫ [ ]
y
t2 − x2 2xt
+ − dt =
y0 (t2 + x2 ) (t2 + x2 )2
∫ x ( )′
y0 x
1 t x 1
= arctg x0 + t 2 dt − −
y0 y0 x0 t + y02 t2 + y02 x0
∫ y ( )′
1 t y 1 x y
− arctg y0 − t 2 dt + =
x x y0 t + x2 t2 + x2 y0

1 t x t x
x − 1 arctg t xx −
= arctg x0 + 2 0 y0
y0 y0 t + y02 y0 0

y0 y0 1 t y t y
+
− 2 + 2 − arctg y0 − 2
2 2
x + y0 x0 + y0 x x t + x y0
2

1 t y x x
+ arctg y0 + 2 − 2 =
x x x +y 2 x + y02
x x0 y0 y0 y y0
= 2
− 2 2
− 2 2
+ 2 2
− 2 + 2 +
x2 + y0 x0 + y0 x + y0 x0 + y0 x + y 2 x + y02
x x x−y x0 − y0
+ − 2 2
= 2 − 2
x2 +y 2 x + y0 x +y 2 x + y2
de unde, integrala primă a ecuaţiei este:
x−y
= C.
x2 + y 2
28 DE ORDINUL 1.
Exerciţiul 1.17
[ ( ) ( ) ]
y 2x2 sin x2 + y + cos x2 + y dx +
[ ( ) ( )]
+x y sin x2 + y + cos x2 + y dy = 0,
t (x, y) = xy;
Soluţie. Ecuaţia factorului integrant:
∂ [( ( ) ( )) ]
xy sin x2 + y + x cos x2 + y f (t (x, y)) =
∂x
∂ [( 2 ( ) ( )) ]
= 2x y sin x2 + y + y cos x2 + y f (t (x, y)) ⇔
∂y
{[ ( ) ( )]
⇔ xy sin x2 + y + cos x2 + y y −
[ ( ) ( )] } ′
− 2x2 y sin x2 + y + y cos x2 + y x f (t) =
[ ( ) ( ) ( )
= 2x2 sin x2 + y + 2x2 y cos x2 + y + cos x2 + y −
( ) ( ) ( )
−y sin x2 + y − y sin x2 + y − 2x2 y cos x2 + y −
( ) ( )]
− cos x2 + y + 2x2 sin x2 + y f (t) ⇔
( ) ( ) ′
⇔ xy y − 2x2 sin x2 + y f (t) =
( ) ( )
= 2 2x2 − y sin x2 + y f (t)
Considerând
x2 + y ̸= 0, y − 2x2 ̸= 0 ⇔ x ̸= 0, y ̸= 0
avem:
′
tf (t) = −2f (t) ⇒
1 1
f (t) = 2
⇒ µ (x, y) = 2 2
t xy
şi (EDTE):
[ ]
2 sin (x2 + y) 1 ( 2 )
+ 2 cos x + y dx+
y xy
[ ]
1 ( 2 ) 1 ( 2 )
+ sin x + y + 2 cos x + y dy = 0
xy xy
cu soluţia generală V (x, y) = C, unde :
∫x [ ]
2 (2 ) 1 (2 )
V (x, y) = sin t + y0 + 2 cos t + y0 dt+
y0 t y0
x0
∫y [ ]
1 ( 2 ) 1 ( 2 )
+ sin x + t + 2 cos x + t dt,
xt xt
y0
se integrează prin părţi, găsind soluţia generală de forma:
cos (x2 + y) ( )
= C ⇔ cos x2 + y = C xy.
xy
30 DE ORDINUL 1.

Exerciţiul 1.18 Integraţi (EDTE) următoare:
(a)
( )
(yexy − 4xy) dx + xexy − 2x2 dy = 0;
(b)
( )
y 2 − 3x2 dx + 2xydy = 0;
(c)
( ) ( )
x3 − 3xy 2 + 2 dx − 3x2 y − y 2 dy = 0;
(d) ( )
( x
) x x
x+e y dx + e 1 −
y dy = 0;
y
Exerciţiul 1.19 Determinaţi mai intâi un factor integrant,

integraţi următoarele ecuaţii:
(a)
( )
− cos x sin x + tg 2 x dx + sin x cos y dy = 0;
(b)
y ( )
dx + y 3 − ln x dy = 0;
x
(c)
( 2 ) ( )
x y + y 2 + 2xy dx + x2 + x (yx + 2y) dy = 0;
(d)
( ) ( )
3xy − 8y + x2 dx + x2 − 5x + 6 dy = 0;
Ecuaţii diferenţiale liniare de
ordinul ı̂ntâi.
Ecuaţii diferenţiale Bernoulli şi ecuaţii diferenţiale Riccati. 31
Exerciţiul 1.20 Căutând un factor integrant de forma

µ (x, y) = f (t (x, y)) ,
integraţi următoarele ecuaţii diferenţiale:
(a)
( ) ( )
y + x3 y 2 dx + x + x2 y 2 dy = 0, t (x, y) = xy;
(b)
( ) ( )
x2 y 3 + y dx + x3 y 3 − x dy = 0, t (x, y) = xy;
(c)
( ) ( )
2x3 + 3x2 y + y 2 − y 3 dx+ 2y 3 + 3xy 2 + x2 − x3 dy = 0,
t (x, y) = x + y;
(d) ( ) ( )
3x + 2y + y 2 dx + x + 4xy + 5y 2 dy = 0,
t (x, y) = x + y 2 ;
(e)
( ) 2
x (1 − y) dx + x2 + y dy = 0, t (x, y) = x2 + y ;
1.4 Ecuaţii diferenţiale liniare de

ordinul ı̂ntâi.
Ecuaţii diferenţiale Bernoulli şi
ecuaţii diferenţiale Riccati.
Definiţia 1.21 O ecuaţie diferenţială de forma:
′
y + P (x) y = Q (x) (1.9)
′
de gradul unu ı̂n y şi y se numeşte ecuaţie liniară.
32 DE ORDINUL 1.
Pentru integrare aplicăm metoda variaţiei constantelor a lui

Lagrange.
Ecuaţia diferenţială omogenă asociată este:
′
y + P (x) y = 0 (1.10)
ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.

O integrăm:
dy ∫
= −P (x) dx ⇒ y (x) = C · e− P (x)dx
y
Cu metoda variaţiei constantelor a lui Lagrange, căutăm
soluţia de forma:
∫
y (x) = C (x) · e− P (x)dx
′
∫ ′
∫
⇒ y (x) = −C (x) P (x) e− P (x)dx
+ C (x) e− P (x)dx
şi ecuaţia diferenţială liniară devine:

∫ ′
∫
−C (x) P (x) e− P (x)dx
+ C (x) e− P (x)dx
+
∫
+C (x) P (x) e− P (x)dx
= Q (x) ⇒
′
∫
⇒ C (x) = Q (x) e P (x)dx ⇒
∫ ∫
C (x) = Q (x) e P (x)dx dx + C ⇒
∫
[ ∫ ∫
]
− P (x)dx
⇒ y (x) = e C + Q (x) e P (x)dx
dx .
Definiţia 1.22 O ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi de forma:

′
y + P (x) y = Q (x) y α , (1.11)
cu α ∈ R\ {0, 1} se numeşte ecuaţia lui Bernoulli.

ordinul ı̂ntâi.
Efectuând schimbarea de funcţie
z (x) = [y (x)]1−α
ecuaţia lui Bernoulli se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară

de ordinul intâi.
Definiţia 1.23 O ecuaţie diferenţială de forma:

′
y + P (x) y 2 + Q (x) y + R (x) = 0 (1.12)
se numeşte ecuaţia lui Riccati.

Dacă y1 (x) este o soluţie particulară pentru ecuaţia Riccati,
atunci efectuând substituţia:
1
y = y1 + , z = z (x)
z
ecuaţia Riccati se transformă ı̂ntr-o ecuaţie diferenţială liniară
de ordinul ı̂ntâi.

Exerciţiul 1.24 Integraţi ecuaţia diferenţială liniară de ordi-
nul ı̂ntâi:
′
y cos x + y sin x = 1.
Soluţie.
′ dy sin x
y cos x + y sin x = 0 ⇔ =− dx ⇔
y cos x
∫ ∫ ′
dy (cos)
⇔ = dx ⇔
y cos x
ln y = ln C cos x ⇒ y (x) = C · cos x
34 DE ORDINUL 1.
′ ′
y (x) = C (x) cos x ⇒ y (x) = C (x) cos x − C (x) sin x ⇒
′
⇒ C (x) cos2 x − C (x) cos x sin x + C (x) cos x sin x = 1 ⇔
′ 1
C (x) = ⇒
cos2 x
C (x) = tgx + C ⇒
y (x) = sin x + C cos x;
C constantă reală.

nul ı̂ntâi:
′ x
y − 2 y = x.
x −1
Soluţie.
′ x dy x
y − y=0⇔ = 2 dx ⇒
x2−1 y x −1
( )1 ( )1
y (x) = C x2 − 1 2 ⇒ y (x) = C x2 − 1 2 .
√
y (x) = C (x) x2 − 1 ⇒
′ ′ √ x
y = C (x) x2 − 1 + C (x) √ ⇒
x2 − 1
′ √ x x √
⇒ C (x) x2 − 1+C (x) √ − 2 C (x) x2 − 1 = x ⇔
x2 − 1 x − 1
′ x √
⇔ C (x) = √ ⇒ C (x) = x2 − 1 + C.
x2 − 1
√
y (x) = x2 − 1 + C x2 − 1.
ordinul ı̂ntâi.

nul ı̂ntâi:
′
y + 3y = e2x .
Soluţie.
′
y + 3y = 0 ⇔
dy
= −3dx ⇔ y (x) = C · e−3x ⇒
y
′ ′
⇒ y (x) = C (x) e−3x ⇒ y (x) = C (x) e−3x − 3C (x) e−3x
′
⇒ C (x) e−3x − 3C (x) e−3x + 3C (x) e−3x = e2x ⇔
′
C (x) = e5x ⇒
1
⇒ C (x) = e5x + C ⇒
5
1 2x
y (x) = e + C · e−3x ,
5
C constantă reală.

nul ı̂ntâi:
y 2 dx − (2xy + 3) dy = 0.
Soluţie.
Schimbăm rolul variabilelor: x = x (y) : y variabilă inde-
pendentă, x variabilă dependentă de y.
′ ′
y 2 x (y) = 2xy + 3 ⇒ y 2 x = 2yx ⇔
36 DE ORDINUL 1.
dx 2
= dy ⇔ x (y) = C · y 2
x y
′ ′
x (y) = y 2 C (y) ⇒ x (y) = 2y · C (y) + y 2 C (y) ⇒
′
⇒ 2y 3 C (y) + y 4 C (y) = 2y 3 C (y) + 3 ⇔
′
C (y) = 3y −4 ⇔
( )
−3 1 1
⇔ C (y) = −y + C ⇒ x = y C − 3 = C · y2 − .
2
y y
nul ı̂ntâi:
′ 1
y − y · tgx = , y (0) = 0.
cos x
Soluţie.
′
′ dy (cos x) C
y = y · tg x ⇔ =− dx ⇒ y (x) = ⇒
y cos x cos x
1
⇒ y (x) = C (x) ⇒
cos x
′ sin x 1 ′
y (x) = 2
C (x) + C (x) ⇒
cos x cos x
sin x 1 ′ sin x 1
⇒ 2
C (x) + C (x) − 2
C (x) = ⇒
cos x cos x cos x cos x
′ x C
⇒ C (x) = 1 ⇒ C (x) = x + C ⇒ y (x) = +
cos x cos x
ordinul ı̂ntâi.
x
y (0) = 0 ⇒ C = 0 ⇒ y (x) = .
cos x
Exerciţiul 1.29 Să se integreze ecuaţia diferenţială Bernoulli:
′ 1
y − y = −2xy 2 .
x
Soluţie.
α = 2, facem schimbarea de funcţie:
1 1
z = y 1−α = y −1 = ⇒y= ⇒
y z
prin derivare:
′
z ′
y = − 2.
z
Ecuaţia diferenţială devine:
′
z 1 −2x ′
− − = ⇔ −xz − z = −2x2 ⇔
z 2 xz z2
′
xz + z = 2x2 →
→ ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi.
Ecuaţia omogenă asociată:
′
xz (x) + z = 0 ⇔
dz dx C C (x)
=− ⇔ z (x) = ⇒ z (x) = ⇒
z x x x
′ ′ 1 1
⇒ z = C (x) − 2 C (x)
x x
38 DE ORDINUL 1.
şi ecuaţia liniară devine:

( )
′ 1 1 C (x)
x C (x) − 2 C (x) + = 2x2 ⇔
x x x
′ 2
C (x) = 2x2 ⇒ C (x) = x3 + C
3
2 C
⇒ z (x) = x2 + ⇒
3 x
1 1 3x
⇒ y (x) = = 2x3 +3C
= .
z (x) 3x
2x3 + 3C

( )
3xdy = y 1 + x sin x − 3y 3 sin x dx.
Soluţie.
3xdy = [y (1 + x sin x) − 3 sin x · y 4 ]dx ⇔

( )
3xdy = y 1 + x sin x − 3y 3 sin x dx ⇔
( )
′ 1 3 sin x 4
3y = y + sin x − y ⇒α=4⇒
x x
1
z = y 1−α = y −3 = ⇒
y3
1
= z− 3
1
⇒y= √
3
z
ecuaţia devine
( ) ( ) /
−1 − 43 ′ −1 1 3 sin x − 4 4
3 z z =z 3 + sin x − z 3 · (−z 3 ) ⇔
3 x x
ordinul ı̂ntâi.
(
)
1
′ 3
z =− + sin x z − sin x
x x
( )
′ 1
z =− + sin x z ⇔
x
( )
dz 1 C
= − − sin x dx ⇒ ln z = ln ecos x ⇒
z x x
C cos x
e z= ⇒
x
ecos x
z (x) = C (x) ⇒
x
[ ]
′ ′ ecos x 1 cos x sin x cos x
⇒ z (x) = C (x) + C (x) − 2 e − e
x x x
Ecuaţia devine
[ ]
ecos x ′ 1 cos x sin x cos x
C (x) + C (x) − 2 e − e =
x x x
[ cos x ]
e sin x cos x 3
= C (x) − 2 − e + sin x ⇒
x x x
′
C (x) = −3 sin xe− cos x ⇒
∫
C (x) = 3 sin xe− cos x dx =
∫
=3 (− cos x)′ e− cos x dx = 3e− cos x + C,
unde C constantă reală.

Deci:
ecos x − cos x 1
z (x) = (3e + C) = (3 + Cecos x ).
x x
40 DE ORDINUL 1.
Atunci: √
− 13 x
y (x) = [z(x)] = 3
.
3 + Cecos x
( )
1 3
y · dx + x − x y dy = 0.
2
Soluţie. Schimbăm rolul variabilelor: y variabilă indepen-
dentă, x variabilă dependentă de y:
x = x (y) .
dx 1
⇒y + x − x3 y = 0
dy 2
este ecuaţie diferenţială Bernoulli ı̂n necunoscuta x (y) cu
1
z (y) = [x (y)]1−3 = ⇒
x2 (y)
1
x (y) = √ ⇒
z (y)
′ dx 1 ′
= − z (y) · z − 2 (y)
3
x (y) =
dy 2
Ecuaţia Bernoulli in x (y) devine:
( )
1 ′ 1
y − z (y) · z (y) +[z (x)]− 2 − y [z (y)]− 2 = 0/·[z (y)]+ 2 ⇔
1 3 3
− 32
2 2
y ′ y ( y)
− z (y) + z (y) − = 0/ : − ⇔
2 2 2
′ 2
z (y) = z (y) − 1.
y
ordinul ı̂ntâi.
′ 2 dz 2
z (y) = z (y) ⇔ = dy ⇒
y z y
z (y) = C · y 2 ⇒ z (y) = C (y) y 2 ⇒
′ ′
⇒ z (y) = C (y) y 2 + 2yC (y) = 2yC (y) − 1 ⇔
′ 1 1
⇔ C (y) = − 2
⇒ C (y) = + C ⇒
y y
( )
1
⇒ z (y) = y 2 C + = Cy 2 + y.
y
1 1 ( )
x (y) = √ =√ ⇔ x2 C · y 2 + y = 1.
z (y) Cy 2 + y
′
xyy − y 2 + ax3 cos x = 0; α = 2.
Soluţie.
1
⇒ z = y 1−2 = ⇒
y
′
1 ′ z
⇒ y =− 2 ⇒
y=
z z
′ ( 3)
x −z 1 z
· 2 − 2 + ax cos x = 0/ · −
3
⇒
z z z x
′ z ( )
⇒z + − a x2 cos x z 3 = 0 → ecuaţia Bernoulli
x
42 DE ORDINUL 1.
1
u (x) = [z (x)]1−3 = ⇒
z2 (x)
1 ′ 1 ′
⇒ z = − u · u− 2 ⇒
3
z (x) = 1
u (x)
2 2
1 ′ 1 1 ( ) 3
⇒ − u · u− 2 + u− 2 − ax2 cos x u− 2 = 0/ · u 2 ⇔
3 3
2 x
1 ′ 1
− u + u − ax2 cos x = 0.
2 2
1 ′ 1 du 2dx
− u + u=0⇔+ = ⇔ u (x) = C · x2 ⇒
2 x u x
′ ′
⇒ u (x) = x2 C (x) ⇒ u (x) = 2xC (x) + x2 C (x) ⇒
x2 ′
⇒ −xC (x) − C (x) + xC (x) − ax2 cos x = 0 ⇔
2
′
C (x) = −2a cos x ⇒ C (x) = C − 2a sin x ⇒
1
u (x) = Cx2 − 2x2 a sin x ⇒ z (x) = √
u (x)
1 √
y (x) = ⇒ y (x) = u (x) ⇔ y 2 = u
z (x)
⇔ y 2 = Cx2 − 2ax2 sin x.
ordinul ı̂ntâi.
Exerciţiul 1.33 Să se integreze ecuaţia diferenţială Riccati:

′ 1
y − y 2 + yx − = 0, y1 (x) = tgx.
cos2 x
Soluţie. Substituţie:
1 1
y = y1 + = tgx + ⇒
z z
′
′ 1 z
y = 2
− 2 ⇒
cos x z
′ ( )2 ( )
1 z 1 1 1
⇒ 2
− 2 − tg x + + tg x tg x + − =0⇔
cos x z z z cos2 x
′
z 2 1 1
⇔ − 2 − tg 2 x − tg x − 2 + tg 2 x + tgx = 0 ⇔
z z z z
′ ′
⇔ −z − z · tgx − 1 = 0 ⇔ z + z · tgx + 1 = 0.
′ dz sin x
z + z · tgx = 0 ⇔ =− dx ⇔
z cos x
ln z (x) = ln C cos x ⇒
z (x) = C cos x ⇒ z (x) = C (x) cos x
′ ′
⇒ z = C (x) cos x − sin xC (x) ⇒
cos x − C ′ (x) − C (x) sin x + C (x) sin x + 1 = 0
′ 1
C (x) = − ⇒
cos x
44 DE ORDINUL 1.
∫
1 + tg 2 x2
C (x) = − dx =
1 − tg 2 x2
∫ ( x )′
tg 2 1 + tg x2
= −2
dx = − ln + ln C ⇒
1 − tg 2 x2 1 − tg x2
( )
1 − tg x2
C (x) = ln C ⇒
1 + tg x2
( )
1 − tg x2
z (x) = cos x ln C ⇒
1 + tg x2
1
y (x) = tgx + ( )
1−tg x .
cos x ln C 1+tg x2
2
Exerciţiul 1.34 Să se integreze ecuaţia diferenţială Riccati:

′ ( ) ( ) ( )
y 1 + x2 − 4xy 2 − 2x 4x2 + 3 y − 4x3 1 + x2 = 0,
y1 (x) = −1 − x2 .
Soluţie.
′
1 1 ′ z
y (x) = y1 (x) + = −1 − x2 + ⇒ y = −2x − 2 ⇒
z z z
( ( )) ′
2 z
−2x 1 + x − 1 + x
2
−
z2
[ ]
( )
2 2
( )
2 1 1
4x 1 + x − 2 1 + x + +
z z2
( )( ) ( )1 ( )
+2x 4x3 + 3 1 + x2 − 2x 4x2 + 3 − 4x3 1 + x2 = 0
z
ordinul ı̂ntâi.
termenul liber:
( ) ( )2
−2x 1 + x2 − 4x 1 + x2 +
( )( ) ( )
+2x 4x3 + 3 1 + x2 − 4x3 1 + x2 = 0.
Ecuaţia este:
( ) z′ 1 1
− 1 + x2 2 + 2x − 4x 2 = 0/ · z 2 ⇔
z z z
( ) ′
− 1 + x2 z + 2xz − 4x = 0 ⇔
( ) ′
1 + x2 z − 2xz + 4x = 0.
( ) ′ dz 2x
1 + x2 z = 2xz ⇔ = dx ⇒
z 1 + x2
( )
ln z = ln C 1 + x2 ⇒
( )
z (x) = C 1 + x2 ⇒
( )
⇒ z (x) = C (x) 1 + x2 ⇒
′ ( ) ′
z (x) = 2xC (x) + 1 + x2 C (x) ⇒
( ) ( )2 ′ ( )
1 + x2 2xC (x)+ 1 + x2 C (x)−2x 1 + x2 C (x)+4x = 0 ⇔
′ 4x
⇔ C (x) = − ⇒
(1 + x2 )2
2
C (x) = +C ⇒
1 + x2
( )
z (x) = C 1 + x2 + 2 ⇒
1
y (x) = −1 − x2 + .
C (1 + x2 ) + 2
46 DE ORDINUL 1.

Exerciţiul 1.35 Integraţi ecuaţiile diferenţiale liniare de or-
dinul ı̂ntâi:
i)
′
xy − y + x = 0;
ii)
′ 2
y + y = 2x + 2, y (0) = −3;
x2 −1
iii)
′ e−1
y + 2xy = x3 , y (0) = ;
2
iv)
′ y
y − = x;
x
v)
′ 2
y + y = x3 ;
x
vi)
′ 1
y + y = 1 + x, y (0) = 0;
x2 −1
vii) ( ) ′
1 − x2 y + 2xy = 4x, y (0) = 3;
viii)
′
xy − y = − ln x, x > 0, y (1) = 1.
Exerciţiul 1.36 Integraţi ecuaţiile diferenţiale Bernoulli:

i)
′
2x2 y − 4xy = y 2 , y (1) = 1;
ordinul ı̂ntâi.
ii)
′ x
2xy − y = − ;
y
iii) ( 2 3 ) ′
x y + xy y = 1;
iv)
′ 1 x2
y − y= ;
2x 2y
v)
′ √
y + 2y = 2x y;
vi)
′ 1 1
y + y = 2 2;
x xy
vii)
′ 4 √
y − y = x y;
x
viii)
′
xy + y = −x2 y 2 , y (1) = 1.
Exerciţiul 1.37 Integraţi ecuaţiile diferenţiale Riccati:
i)
′
y + y 2 = 1 + x2 , y1 (x) = x;
ii)
′ 2 sin x 1
y + y 2 sin x = 2
; y1 (x) = ;
cos x cos x
iii)
′
y = y 2 − x2 + 1; y1 (x) = x;
48 DE ORDINUL 1.
iv)
′ x 2 2 1 1
y = y − y − 3 ; y1 (x) = 2 ;
2 x 2x x
v)
′ 1 2 1
y − y 2 − 2 = 0; y1 (x) = − ;
3 3x x
vi)
′ 2 2 2
y + y 2 − y + 2 = 0; y1 (x) = .
x x x
1.5 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi,

′
nerezolvabile ı̂n raport cu y inte-
grabile prin metode elementare.
Ecuaţia lui Lagrange, ecuaţia lui
Clairaut.
Definiţia 1.38 Ecuaţiile de ordinul ı̂ntâi, rezolvabile ı̂n raport
cu y sunt de forma:
( ′
)
y = g x, y . (1.13)
Se face schimbarea de funcţie

y ′ = p (x)
y = g (x, p) .
Definiţia 1.39 Ecuaţiile de ordinul ı̂ntâi, rezolvabile ı̂n raport

cu x sunt de forma:
( ′)
x = k y, y . (1.14)
′
Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi, nerezolvabile ı̂n raport cu y
integrabile prin metode elementare. Ecuaţia lui Lagrange, ecuaţia
lui Clairaut. 49
Acestea se reduc la cazul precedent, dacă inversăm rolul

variabilelor.
x = x (y) ⇒
′ dx 1 1 ′ 1
x = = dy = ′ ⇒ y = ′ ⇒
dy dx
y x
ecuaţia devine:
( ) ( )
1 ′
x = k y, ′ = l y, x
x
şi suntem ı̂n cazul anterior.
În rezumat definiţiile de mai sus sunt:
( ′
)
y = g x, y ⇒
′
se face schimbarea: y = p (x).
( ′)
x = k y, y ⇒
′
se face schimbarea: y = p (y) şi se ţine cont că:
′ dx 1 1 1
x = = dy = ′ = .
dy dx
y p
Definiţia 1.40 Ecuaţia lui Lagrange este o ecuaţie diferenţială

de forma: ( ′) ( ′)
y = xϕ y + ψ y (1.15)
( ′) ′
cu ϕ y ̸= y .
Facem substituţia y ′ = p = p(x) şi ecuaţia devine:
y = xϕ(p) + ψ(p).
50 DE ORDINUL 1.
O derivăm ı̂n raport cu x şi găsim:

dp dp
p = ϕ(p) + xϕ′ (p) + ψ ′ (p) ⇔
dx dx
dp
[xϕ′ (p) + ψ ′ (p)] = p − ϕ(p) ⇔
dx
ecuaţia diferenţială liniară de ordinul unu ı̂n necunoscuta x =
x(p):
dx ϕ′ (p) ψ ′ (p)
x′ (p) = = ·x+ .
dp p − ϕ(p) p − ϕ(p)
Soluţia ecuaţiei Lagrange este dată parametric:
{
x = x(p)
y = ϕ(p) · x + ψ(p).
Definiţia 1.41 Ecuaţia lui Clairaut este o ecuaţie diferenţială
de forma:
′
( ′)
y = xy + ψ y . (1.16)
Facem schimbarea:
′
y = p (x) ⇒ y = xp + ψ (p) ⇒
dp ′ dp
p = p + x + ψ (p)
dx dx
[ ′
] dp
⇔ x + ψ (p) = 0.
dx
y = xC + ψ (C) soluţie generală.

C- constantă reală nenulă. Soluţia singulară:
{ ′
x = −ψ (p)
′
y = −pψ (p) + ψ (p)
dată parametric.
′
lui Clairaut. 51

Exerciţiul 1.42 Integraţi ecuaţia:
y = y ′ 2 + 2y ′ 3 .
Soluţie.
Notăm: y ′ = p şi ecuaţia devine:
y = p2 + 2p3 , p = p(x)
şi derivăm ultima ecuaţie:

dp dp
y ′ = p = 2p + 6p2 ⇔
dx dx
dp
p = (2p + 6p2 ) ⇔ dx = (2 + 6p)dp,
dx
integrând, găsim:
{
x = 2p + 3p3 + C
→
y = p2 + 2p3
soluţia obţinută sub formă parametrică.
Exerciţiul 1.43 Intergraţi ecuaţia:

1 1
y = xy ′ + 2 y ′ 2 .
2 x
Soluţie.
1 1
y ′ = p ⇒ y = xp + 2 p2
2 x
şi prin derivare:
1 1 dp 2 2 dp
p = p + x − 3 p2 + 2 p ⇔
2 2 dx x x dx
52 DE ORDINUL 1.
( )
p −2 x 2 dp
= 3 p2 + + 2p
2 x 2 x dx
dp
⇔ (x3 p + 4p2 ) = (x3 + 4p)x
dx
⇔ (x3 + 4p)(pdx − xdp) = 0
dacă:
dx dp
pdx − xdp = 0 ⇔ = ⇒
x p
C 2
p = Cx ⇒ y = x + C2 →
2
soluţie generală.
Dacă:
1
x3 + 4p = 0 ⇒ x = (−4p) 3
1 1 −2
y = p(−4p) 3 + p2 (−4p) 3 =
2
4 −4 −1
= p 3 [2 3 −2 3 ]→
soluţie singulară.

√
y 2y
x= ′ − ′.
y y
Soluţie. Acum notăm y ′ = p(x) ⇒ ecuaţia devine:

√
y 2y
x= −
p(y) p(y)
pe care o derivăm ı̂n raport cu y

′
lui Clairaut. 53
dx 1 1
⇒ = dy = =
dy dx
p
1 1 √ dp 2 dp
= √ · − y · p−2 − + 2 · p−2 · y ·
2 y p dy p dy
( )
3 1 √ dp
⇔ − √ = p−2 (2y − y) ⇔
p p·2 y dy
√
6 y−1 1 √ dp
√ = · (2y − y)
2 y p dy
separăm variabilele
√
6 y−1 dp
√ √ dy = .
2 y(2y − y) p
Integrăm:
∫ √
6 y−1
√ √ dy = ln Cp
2 y(2y − y)
√
se face substituţia y=u
√
ln[(2 y − 1)2 ] = ln Cp ⇒
√ √
y(2 y − 1)2 = Cp.
ecuaţia este:
√ √
√ 1 − y(2 y − 1)
x = ( y − 2y) ⇒ p =
p x
deci
√ √ −C √ √
y(2 y − 1)2 = y(2 y − 1) ⇔
x
54 DE ORDINUL 1.
√ −C
(2 y − 1) = ⇒
x
√
⇒ x(2 y − 1) = k
soluţia generală implicită.

1
y = − (xy ′ + x2 + y ′ 2 ).
3
Soluţie.
Facem substituţia y ′ = p(x) = p şi ecuaţia devine:
1
y = − (xp + x2 + p2 )
3
şi derivăm ı̂n raport cu x:
1 dp dp
p = − (p + x + 2x + 2p ) ⇔
3 dx dx
4 2x (2p + x) dp
p+ =
3 3 3 dx
2 (2p + x) dp
⇔ (x + 2p) = ⇔
3 3 dx
2dx = dp ⇔ p = 2x + C.
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia iniţială, obţinând soluţia generală de
forma:
1
y = − [x(2x + C) + x2 + (2x + C 2 )],
3
C o constantă reală.
Mai avem şi o soluţie singulară:
{ {
x + 2p = 0 x = −2p
⇒
y′ = p y = 12 p2 .
′
lui Clairaut. 55
x = ln(y 2 + y ′ 2 ) − ln 2y ′ .
Soluţie. De data aceasta facem substituţia (schimbăm rolul

variabilelor) y ′ = p = p(y).
Ecuaţia obţinută este:
x = ln(y 2 + y ′ 2 ) − ln 2y ′ ⇔
x = ln(y 2 + p2 (y)) − ln 2p(y)

pe care o derivăm ı̂n raport cu y şi obţinem:
dx 1 1
= dy = =
dy dx
p(y)
dp dp
2y + 2p dy dy
= − ⇔
y 2 + p2 (y) p(y)
1
dp
(2y + 2p dy )p − (y 2 + p2 ) dy
dp
⇔ = ⇔
p p(y 2 + p2 )
dp 2
⇔ y 2 + p2 (y) = 2py + (2p − y 2 − p2 ) ⇔
dy
dp
⇔ (p2 − y 2 ) = (y 2 + p2 − 2py).
dy
Ecuaţia obţinută este :
dp
(p2 − y 2 ) = y 2 + p2 − 2py ⇔
dy
dp y 2 + p2 − 2py
=
dy p2 − y 2
56 DE ORDINUL 1.
ecuaţie omogenă.
dy p2 − y 2
⇔ = 2 =
dp y + p2 − 2py
( )2
1 − yp
= ( )2 ( ).
y
p
+ 1 − 2 y
p
Facem substituţia:
y
= u ⇒ y = up ⇒
p
dy
y′ = = u + pu′ ⇒
dp
ecuaţia devine:
1 − u2 (1 − u)(1 + u)
u + pu′ = = =
u − 2u + 1
2 (1 − u)2
1+u
= ⇒
1−u
1+u u2 + 1
⇒ pu′ = −u= ⇒
1−u 1−u
du 1 + u2
p = ⇔
dy 1−u
ecuaţie cu variabile separabile, separăm variabilele.
1−u dp
du = ⇔
1+u p
integrăm:
1
arctan u − ln(1 + u2 ) = ln p + C
2
′
lui Clairaut. 57
1
arctan u − ln(1 + u2 ) − ln p = C
2
1
arctan u − ln p2 (1 + u2 ) = C
2
y y 1
u = ⇒ arctan − ln(p2 + y 2 ) = C
p p 2
şi deci soluţia ecuaţiei iniţale este:
{
x = ln(y 2 + p√ 2
) − ln 2p
p
arctg y + ln p2 + y 2 = C.
Exerciţiul 1.47 Integraţi următoarea ecuaţie Lagrange:

1
y = −xy ′ − y ′ 2 .
2
Soluţie. Facem substituţie: y ′ = p ⇒ ecuaţia devine:
1
y = −xp − p2
2
o derivăm ı̂n raport cu x:
1
y ′ = p = −p − xp′ − · 2p · p′ ⇔
2
dp
2p = −(x + p) ⇔
dx
dx x+p 1 1
=− =− x−
dp 2p 2p 2
o considerăm ecuaţie diferenţială liniară de ordin unu ı̂n necu-
noscuta x(p) = x.
Ecuaţie diferenţială omogenă:
dx̄(p) 1
= − x̄ ⇔
dp 2p
58 DE ORDINUL 1.
separăm variabilele:
dx̄ dp
=− ⇔
x̄ 2p
x̄(p) = Cp− 2 .
1
Căutăm
x(p) = C(p) · p− 2 ⇒
1
1
x′ (p) = C ′ (p) − C(p)p− 2
3
2
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia diferenţială liniară
x 1
x′ = − −
2p 2
găsim
1 1 1
C ′ (p)p− 2 − C(p)p− 2 = − C(p)p− 2 − ⇔
1 3 3
2 2 2
√
′ p 1 1 1 3
⇔ C (p) = = p 2 ⇒ C(p) = p 2 + C.
2 2 3
Deci:
1
x(p) = Cp− 2 + p
1
3
1 5 2
y(p) = −Cp 2 − p .
6
soluţia ecuaţiei diferenţiale Lagrange, sub formă parametrică.

( ′ )2
y +1
y = −x + .
y′ − 1
′
lui Clairaut. 59
Soluţie.
Facem schimbarea: y ′ = p ⇒ ecuaţia devine:
( )2
1+p
y = −x +
−1 + p
şi derivăm ı̂n raport cu x. Dacă p+1 = 0 ⇒ p = −1 ⇒ y = −x
soluţie singulară.
p + 1 (p − 1) dx
dp
− (p + 1) dx
dp
⇒ p = −1 + 2 · ⇔
p−1 (p − 1)2
p+1 −2 dp
⇔ (p + 1) = 2 · ·
p − 1 (p − 1)2 dx
−4 dp −4
⇔1= · ⇔ dx = dp ⇒
(p − 1) dx
3 (p − 1)3
2 −2 (p + 1)2
⇒x= + C; y = + +C
(p − 1)2 (p − 1)2 (p − 1)2
Deci, soluţia generală sub formă parametrică este:
{ 2
x = (p−1) 2 + C
p2 +2p−1
y= (p−1)2
+ C.
Exerciţiul 1.49 Integraţi următoarea ecuaţie Clairaut:
y = xy ′ + y ′ 3 .
Soluţie.
y ′ = p = p(x) şi ecuaţia devine:
y = xp + p3
60 DE ORDINUL 1.
pe care o derivăm ı̂n raport cu x:
⇒ y ′ = p = p + xp′ + 3p2 · p′ ⇔
dp dp
x + 3p2 =0⇔
dx dx
dp dp
(x + 3p2 ) =0⇒ =0⇒p=C
dx dx
p = C ⇒ o ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia
y = xp + p3
y = Cx + C 3 → soluţie generală.
Avem şi soluţie singulară:
x + 3p2 = 0 ⇒ x = −3p2
y = xp + p3 ⇒ y = −3p3 + p3 = −2p3
{
x = −3p2
⇒
y = −2p3 .
Exerciţiul 1.50 Integraţi următoarea ecuaţie Clairaut:

1
y = xy ′ + .
y′ 2
Soluţie.
1
y ′ = p ⇒ y = xp + ,
p2
′
lui Clairaut. 61
derivăm ı̂n raport cu x:
dp 2 dp
y′ = p = p + x − 3 ⇔
dx p dx
( )
2 dp
x− 3 =0⇒
p dx
dp
=0⇒p=C⇒
dx
1
y = Cx + 2 →
C
soluţie generală.
{ 2
2 x=
x− 3 =0⇒ p3
2 1 3 → soluţie singulară.
p y= p2
+ p2
= p2
y = (1 + y ′ )x + y ′ 2 .
Soluţie.
y ′ = p(x) ⇒ y = x(1 + p) + p2 ⇒
dp dp
y′ = p = 1 + p + x + 2p ⇔
dx dx
dp
(x + 2p) = −1 ⇔
dx
dx
= −x − 2p →
dp
ecuaţie diferenţială liniară ı̂n x(p) = x.
62 DE ORDINUL 1.
Ecuaţie diferenţială omogenă:
dx̄
= −x̄ ⇔
dp
dx̄
= −dp ⇔ ln x̄(p) = −p + C ⇒
x̄
x̄(p) = C · e−p ⇒ x(p) = C(p) · e−p ⇒
x′ (p) = C ′ (p) · e−p − C(p) · e−p ⇒
ecuaţia liniară devine:
C ′ (p) · e−p − C(p) · e−p = −C(p) · e−p − 2p ⇔

C ′ (p) = −2p · ep ⇒
∫
C(p) = −2 p · (ep )′ dp =
∫
−2p · e + 2
p
ep dp = (2 − 2p)ep + C ⇒

 x(p) = 2 − 2p + Ce−p
y = 2(1 + p)(1 − p) + C(p + 1)e−p + p2 =

= 2 − p2 + C(p + 1) · e−p
soluţie generală sub formă parametrică.

Exerciţiul 1.52 Integraţi ecuaţiile diferenţiale:
i)
1 ′n
x= ′y + y ;
y
′
lui Clairaut. 63
ii)
′2 ′
y = xy + 2xy ;
iii)
′ ′
y = xy 2 + 2xy ;
iv)
′ ′
x = sin y + ln y ;
v) ( )
2 ′2
y = x +y /4;
Exerciţiul 1.53 Integraţi ecuaţiile diferenţiale Lagrange şi Clai-

raut:
i)
′ ′
y = xy 2 + y 2 ;
ii)
( ′ )
y 2
y=x + ′ ;
2 y
iii)
x
y=− ; ′
y −2
iv)
′ ′
y = 2xy − y 2 ;
v)
1 ′ a
y = xy + ′ ;
2 2y
64 DE ORDINUL 1.
vi)
′
′ ay
y = xy + √ ;
1 + y′2
vii)
′ ′
y = xy + cos y ;
viii) ( )
′ ′ ′
y = xy + ay 1−y ;
ix)
′ ′
y = xy + y 2 ;
x) √
′
y = xy + 1 + y′2.
Capitolul 2
Ecuaţii diferenţiale liniare

de ordin superior
2.1 Consideraţii teoretice

Definiţia 2.1 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior cu
coeficienţi variabili, omogene. Avem ecuaţia:
a0 (x)y (n) (x)+a1 (x)y (n−1) (x)+...+an−1 (x)y ′ (x)+an (x)y(x) = 0.

(2.1)
Considerăm y1 (x), y2 (x), ...., yn (x) un sistem fundamental
de soluţii (soluţii liniar independente) ale ecuaţiei (2.1) adică:

y1 (x) y2 (x) ··· yn (x)

y1′ (x) y2′ (x) ··· yn′ (x)

W [y1 , y2 , ...., yn ] = ··· ··· ··· ··· ̸= 0,

y1(n−2) (x) y2(n−2) (x) (n−2)
· · · yn (x)

y (n−1) (x) y (n−1) (x) (n−1)
· · · yn (x)
1 2
determinant denumit wronskianul ecuaţiei (2.1).

CAPITOLUL 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE
66 ORDIN SUPERIOR
Atunci, soluţia generală este:

y(x) = C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + ..... + Cn yn (x),
unde C1 , C2 , ...., Cn sunt constante reale.

coeficienţi variabili, neomogene.
a0 (x)y (n) (x) + a1 (x)y (n−1) (x) + .... + an (x)y(x) = f (x). (2.2)
Soluţia generală:
y(x) = y0 (x) + yp (x),
unde:
- y0 (x) soluţie generală a ecuaţiei diferenţiale omogene aso-
ciate şi care se determină că la punctul anterior: y0 (x) =
C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + ... + Cn yn (x).
- yp (x) este soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale ne-
omogene. Se găseşte cu metoda lui Lagrange (metodă
variaţiei constantelor).
Se caută yp (x) de forma:
yp (x) = C1 (x)y1 (x) + C2 (x)y2 (x) + ... + Cn (x)yn (x),

unde funcţiile
C1′ (x), C2′ (x), ..., Cn′ (x)
se găsesc din sistemul:
 ′
 C1 (x)y1 (x) + C2′ (x)y2 (x) + ... + Cn′ (x)yn (x) = 0

 C ′ (x)y ′ (x) + C ′ (x)y ′ (x) + ... + C ′ (x)y ′ (x) = 0
1 1 2 2 n n
 · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ··

 ′
(x) + C2′ (x)y2 (x) + ... + Cn′ (x)yn
(n−1) (n−1) (n−1) f (x)
C1 (x)y1 (x) = a0 (x)
.
Consideraţii teoretice 67

coeficienţi constanţi, omogene.
a0 y (n) (x) + a1 y (n−1) (x) + .....an−1 y ′ (x) + an y(x) = 0 (2.3)
cu a0 , a1 , .... , an coeficienţi constanţi reali.

Considerăm ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei diferenţiale
omogene (2.3)
a0 rn + a1 rn−1 + ..... + an−1 r + an = 0 (2.4)

cu rădăcinile r1 , r2 , ..., rk cu ordinele de multiplicitate m1 , m2 , ..., mk .
(i) Dacă rj ∈ R cu ordinul de multiplicitate mj , atunci

ecuaţia (2.4) are mj soluţii:
erj x , xerj x , ..., xmj −1 erj x .
(ii) Dacă rj = a + ib ∈ C \ R, atunci ecuaţia (2.4) are 2mj

soluţii de forma:
eax cos bx, xeax cos bx, ..., xmj −1 eax cos bx,
eax sin bx, xeax sin bx, ..., xmj −1 eax sin bx.
În final se găsesc n soluţii liniar independente y1 (x), ..., yn (x),

iar soluţia generală pentru ecuaţia (2.4) este:
y(x) = C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + ... + Cn yn (x),
unde C1 , C2 , ..., Cn sunt constante reale.

68 ORDIN SUPERIOR
Proprietatea 2.4 Soluţia generală pentru ecuaţia diferenţială

liniară neomogenă de ordin n cu coeficienţi constanţi
a0 y (n) (x) + a1 y (n−1) (x) + ... + an−1 y ′ (x) + an y(x) = f (x) (2.5)
este de forma:
y(x) = y0 (x) + yp (x),

unde y0 (x)este soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare
omogene (2.3), iar yp (x) este soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale
liniare neomogene (2.5) şi se determină cu metoda lui Lagrange
a variaţiei constantelor prezentată la a doua definiţie.
Observaţia 2.5 De multe ori se alege yp (x) ı̂n funcţie de forma

lui f (x), folosindu-se metoda coeficienţilor nedeterminaţi.
a) Dacă
f (x) = eax (P (x) cos bx + Q(x) sin bx),
cu max{gradP (x), gradQ(x)} = k, k ∈ N, atunci:
(a1) - dacă a+ib nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice

(2.4), se caută soluţie particulară de forma:
yp (x) = eax (P1 (x) cos bx + Q1 (x) sin bx),
unde gradP1 (x) = gradQ1 (x) = k.

(a2) - dacă a + ib este rădăcină ecuaţiei caracteristice
(2.4) cu ordinul de multiplicitate m ≥ 1, atunci
yp (x) = xm eax (P1 (x) cos bx + Q1 (x) sin bx).

b) Dacă
f (x) = f1 (x) + · · · + fl (x),
unde fi (x) au forma de la punctul a), i = 1, l.
Se caută câte o soluţie particulară yp,i (x) pentru ecuaţia
neomogenă:
a0 y (n) (x)+a1 y (n−1) (x)+···+an−1 y ′ (x)+an y(x) = y = fi (x),
i = 1, l, apoi soluţia generală a ecuaţiei (2.5) este
y(x) = y0 (x) + yp,1 (x) + · · · + yp,l (x).
Definiţia 2.6 Ecuaţiile Euler sunt ecuaţiile diferenţiale de forma:
a0 xn y (n) (x)+a1 xn−1 y (n−1) (x)+....+an−1 xy ′ (x)+an y(x) = f (x),

(2.6)
unde a0 , a1 , .... , an coeficienţi reali constanţi; f (x) funcţie con-
tinuă.
Facem substituţie:
|x| = et ⇒ t = t(x) = ln |x|
şi schimbare de funcţie:
y(x) = ỹ(t(x)) = ỹ(t).
Calculăm derivatele:
1 ′
y ′ (x) = ỹ ′ (t) · t′ (x) = ỹ (t) ⇒ xy ′ (x) = ỹ ′
x
1 ′′ 1
y ′′ (x) = ỹ ′′ (t)[t′ (x)]2 + ỹ ′ (t)t′′ (x) =
2
ỹ (t) − 2 ỹ ′ (t)
x x
2 ′′ ′′ ′
⇒ x y (x) = ỹ − ỹ
70 ORDIN SUPERIOR
y ′′′ (x) = ỹ ′′′ (t)[t′ (x)]3 + 3ỹ ′′ (t) · t′ (x) · t”(x) + ỹ ′ (t) · t′′′ (x)
⇒ x3 y ′′′ (x) = ỹ ′′′ − 3ỹ ′′ + 2ỹ ′
şi aşa mai departe.
Înlocuind derivatele ı̂n ecuaţia diferenţială Euler (2.6), găsim
o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n cu coeficienţi constanţi
neomogenă (poate fi şi omogenă, dacă f (x) ≡ 0) care se rezolvă
conform teoriei ecuaţiilor diferenţiale de ordin superior.

Exerciţiul 2.7 Să se integreze ecuaţiile diferenţiale cu coeficienţi
constanţi:
(i)
y ′′′ − 2y ′′ − y ′ + 2y = 0;
(ii)
y ′′′ − y ′′ − y ′ + y = 0;
(iii) (π ) (π )
y ′′ + y = 0 , y = 1 , y′ = 0;
2 2
(iv)
y ′′′ − 5y ′′ + 17y ′ − 13y = 0;
(v)
y (IV ) + 2y ′′ + y = 0;
Soluţie.
(i)
y ′′′ − 2y ′′ − y ′ + 2y = 0;
Ecuaţia caracteristică este:
r3 − 2r2 − r + 2 = 0 ⇔
r3 (r − 2) − (r − 2) = 0 ⇔ (r − 1)(r + 1)(r − 2) = 0 ⇒
rădăcinile simple sunt:
r1 = 1 , r2 = −1 , r3 = 2 ⇒
soluţia generală este de forma:
y(x) = C1 ex + C2 e−x + C3 e2x
C1 , C2 , C3 constante reale.
(ii)
y ′′′ − y ′′ − y ′ + y = 0;
Ecuaţia caracteristică:
r3 − r2 − r + 1 = 0 ⇔
r2 (r − 1) − (r − 1) = 0 ⇒ (r − 1)2 (r + 1) = 0 ⇒
r1 = −1 rădăcina simplă ; r2 = 1 rădăcina dublă.
y(x) = (C1 + C2 x)ex + C3 e−x
C1 , C2 , C3 ∈ R.
(iii) (π ) (π )
y ′′ + y = 0 , y = 1 , y′ = 0;
2 2
r2 + 1 = 0 ⇒
72 ORDIN SUPERIOR
r1 , 2 = ±i rădăcini complex conjugate ⇒ soluţia generală de

forma:
y(x) = C1 cos x + C2 sin x ⇒ y ′ (x) = −C1 sin x + C2 cos x
{ ( )
y = (π2 ) = 1 C2 = 1
⇔ ⇒ y(x) = sin x.
y ′ = π2 = 0 −C1 = 0
(iv)
y ′′′ − 5y ′′ + 17y ′ − 13y = 0;
r3 − 5r2 + 17r − 13 = 0 ⇒
r(r2 − 5r + 4) + 13(r − 1) = 0
r(r − 1)(r − 4) + 13(r − 1) = 0 ⇔

(r − 1)(r2 − 4r + 4 + 9) ⇔ (r − 1)[(r − 2)2 + 9] = 0 ⇒
r1 = 1; r2 ,3 = 2 ± 3i.
y(x) = C1 ex + e2x (C2 cos 3x + C3 sin 3x)

C1 , C2 , C3 ∈ R.
(v)
y (IV ) + 2y ′′ + y = 0;
r4 + 2r2 + 1 = 0 ⇒
(r2 + 1)2 = 0 ⇒
r1 , 2 = ±i rădăcini complex conjugate duble.
y(x) = (C1 + C2 x) cos x + (C3 + C4 x) sin x.
y (5) − 11y (4) + 50y ′′′ − 94y ′′ + 13y ′ + 169y = 0;
r5 − 11r4 + 50r3 − 94r2 + 13r + 169 = 0 ⇔
⇔ (r5 + r4 ) − 12r4 − 12r3 + 62r3 +

+62r2 − 156r2 − 156r + 169r + 169 = 0 ⇔
r4 (r+1)−12r3 (r+1)+62r2 (r+1)−156r(r+1)+169(r+1) = 0 ⇔
⇔ (r + 1)(r4 − 12r3 + 62r2 − 156r + 169) = 0 ⇔
⇔ (r + 1)(r2 − 6r + 13)2 = 0 ⇒
{
r1 = −1, m = 1
⇒
r2,3 = 3 ∓ 2i, m = 2.
Ecuaţia are soluţiile
e−x , e3x cos 2x, xe3x sin 2x, e3x sin 2x, xe3x sin 2x ⇒
⇒ y(x) = C1 e−x + e3x [(C2 + C3 x) cos 2x + (D2 + D3 x) sin 2x]

soluţie generală C1 , C2 , C3 , D2 , D3 ∈ R, constante.
Exerciţiul 2.8 Folosind metoda variaţiei constantelor, integraţi

ecuaţiile:
74 ORDIN SUPERIOR
(i)
1 x
y ′′ − 2y ′ + y = e ;
x
(ii)
y ′′ + y = ctgx;
(iii)
y ′′′ + y ′ = tgx sec x;
Soluţie.
(i)
1 x
y ′′ − 2y ′ + y = e ;
x
Ecuaţia omogenă asociată:
ȳ ′′ − 2ȳ ′ + ȳ = 0;
r2 2r + 1 = 0 ⇒ r1 , 2 = 1
rădăcina reală dublă
⇒ ȳ(x) = (C1 + C2 x)ex .
Căutăm soluţie de formă particulară:
yp (x) = C1 (x)ex + xex C2 (x),

′ ′
unde C1 (x) , C2 (x) verifică sistemul:
{ x ′ ′
e C1 (x) + xex C2 (x) = 0
′ ′ ⇒
ex C1 (x) + (x + 1)ex C2 (x) = x1 ex
scădem prima ecuaţie din a 2-a:
′ ′
ex C2 (x) = x1 ex ⇒ C2 = x1 ⇒ C2 (x) = ln |x| .
′ ′
ex C1 (x) = −xex x1 = −ex ⇒ C1 (x) = −1 ⇒ C1 (x) = −x.
Deci:
yp (x) = −ex x + xex ln |x| = xex (ln |x| − 1).
y(x) = ȳ(x) + yp (x) = (C1 + C2 x)ex + xex (ln |x| − 1).
(ii)
y ′′ + y = ctgx;
ȳ ′′ + ȳ = 0 ; r2 + 1 = 0 ⇒ r1 , 2 = ±i ⇒
ȳ(x) = C1 cos x + C2 sin x.
yp (x) = C1 (x) cos x + C2 (x) sin x

astfel ı̂ncât
{ ′ ′
C1 (x) cos x + C2 (x) sin x = 0/ · sin x
′ ′
−C1 (x) sin x + C2 (x) cos x = ctgx/ · cos x
′ cos2 x
⇒ C2 (x) = ⇒
sin x
∫ ∫ ∫
′ cos2 x 1
C2 (x) = dx = dx − sin x dx
sin x sin x
∫ x
1 + tg 2 x2
= x dx + cos x ⇒ C2 (x) = cos x + tg
2tg 2 2
′ cos2 x
C1 (x) cos x = − sin x = − cos2 x ⇒
sin x
′
C1 (x) = − cos x ⇒ C1 (x) = − sin x
76 ORDIN SUPERIOR
x

⇒ yp (x) = −ctgx + sin x cos x + sin x ln tg =
2
cos3 x
x
=− + sin x ln tg
sin x 2
Deci:
y(x) = ȳ(x) + yp (x) =

cos3 x x

= C1 cos x + C2 sin x − + sin x ln tg .
sin x 2
(iii)
y ′′′ + y ′ = tgx sec x;
ȳ ′′′ + ȳ ′ = 0;
r3 + r = 0 ⇔ r(r2 + 1) = 0 ⇒ r1 = 0 , r2 , 3 = ±i ⇒
ȳ(x) = C1 + C2 cos x + C3 sin x.
yp (x) = C1 (x) + C2 (x) cos x + C3 (x) sin x.

Avem sistemul:
 ′ ′ ′
 C1 (x) + C2 (x) cos x + C3 (x) sin x = 0
′ ′
−C2 sin x + C3 cos x = 0
 ′ ′
−C2 (x) cos x − C3 sin x = tgx sec x = sin x
cos x
· 1
sin x
= 1
cos x
′ 1 1 + tg 2 x2
⇒ C1 (x) = = ⇒
cos 1 − tg 2 xs
∫ ( )′
tg xs 1 − tg x2 cos x2 − sin x2
⇒ C2 (x) = 2
= ln
= ln
1 − tg 2 x2 dx 1 + tg x2 cos x2 + sin x2
{ ′ ′
−C2 (x) sin x + C3 (x) cos x = 0/ · (− sin x)
′ ′
+C2 (x) cos x + C3 (x) sin x = − cos1 x / · cos x
′
⇒ C2 (x) = −1 ⇒
′ − sin x
C2 (x) = −x; C3 (x) =
cos x
⇒ C3 (x) = ln |cos x|

cos x2 − sin x2

yp (x) = ln − x cos x + sin x ln |cos x|
cos x2 + sin x2
y(x) = C1 + C2 cos x + C3 sin x+

cos x2 − sin x2

+ ln − x cos x + sin x ln |cos x| .
cos x2 + sin x2
Exerciţiul 2.9 Să se integreze ecuaţiile diferenţiale:

(i)
y ′′ − 2y ′ + 2y = ex (2 cos x − 4x sin x);
(ii)
y ′′ − 4y = x2 e2x ;
Soluţie.
(i)
y ′′ − 2y ′ + 2y = ex (2 cos x − 4x sin x);
ȳ ′′ − 2ȳ ′ + 2y = 0 ⇒
r2 − 2r + 2 = 0 ⇔ r1 , 2 = 1 ∓ i ⇒
78 ORDIN SUPERIOR
ȳ(x) = ex (C1 cos x + D1 sin x).

Căutăm soluţie particulară folosind termenul liber al ecuaţiei
diferenţiale.
Cum r = 1 + i este rădăcina simplă a ecuaţiei caracteristice,
vom căuta soluţie particulară de forma:
yp (x) = xex ((ax + b) cos x + (cx + d) sin x)

care se introduce ı̂n ecuaţia diferenţială neomogenă (cea cu
termen liber).
Identificăm coeficienţii şi găsim:
yp (x) = x2 ex cos x
a = 1; b = c = d = 0.
Deci, soluţia generală este:
y(x) = ȳ(x) + yp (x) = ex (C1 cos x + D1 sin) + x2 ex cos x,
C1 , D1 ∈ R.
(ii)
y ′′ − 4y = x2 e2x ;
r2 − 4 = 0 ⇒ r1 , 2 = ±2 ⇒
ȳ(x) = C1 e2x + C2 e−2x .
ȳ(x) = x(αx2 + βx + γ)e2x ,

deoarece r = 2 este soluţie de ordin unu pentru ecuaţia carac-
teristică.
yp (x) = (αx3 + βx2 + γx)e2x ⇒

⇒ yp′ (x) = (3αx2 + 2βx + γ + 2αx3 + 2βx2 + 2γx)e2x =
= [2αx3 + (3α + 2β)x2 + (2β + 2γ)x + γ]e2x .
′′
yp (x) = [4αx3 + 2(3α + 2β)x2 + 2(2β + 2γ)x + 2γ+
+6αx2 + 2(3α + 2β)x + 2β + 2γ]e2x =
= [4αx3 + 4(3α + β)x2 + (6α + 8β + 4γ)x + 2β + 4γ]e2x .
Înlocuim ı̂n ecuaţie şi obţinem:
[12αx2 + (6α + 8β)x + 2β + 4γ]e2x = x2 e2x ⇒
12αx2 + (6α + 8β)x + 2β + 4γ = x2 ⇒

12α = 1
1 1 1
⇒ 3α + 4β = 0 ⇒ α = , β = − , γ = ⇒
 12 16 32
2β + 4γ = 0
( 3 )
x x2 x
⇒ yp (x) = − + e2x
12 16 32
de unde
( )
−2x x3 x2 x
y(x) = C1 e 2x
+ C2 e + − + e2x .
12 16 32
80 ORDIN SUPERIOR
Altă metodă de calcul pentru yp (x):

Folosim formula (f g)′′ = f ′′ g + 2f ′ g ′ + f g ′′ .
(−4)/ yp (x) = (αx3 + βx2 + γx)e2x

0/ yp′ (x) = 2(αx3 + βx2 + γx)e2x + (3αx2 + 2βx + γ)e2x .
′′
yp (x) = 4(αx3 +βx2 +γx)e2x +4(3αx2 +2βx+γ)e2x +(6αx+2β)e2x .
Înmulţim şi adunăm membru cu membru. Obţinem:
x2 e2x = 4(3αx2 + 2βx + γ)e2x + (6αx + 2β)e2x .
Identificăm coeficienţii:

 12α = 1
1 1 1
⇒ 3α + 4β = 0 ⇒ α = , β = − , γ = ⇒
 12 16 32
2β + 4γ = 0
( )
x3 x2 x
⇒ yp (x) = − + e2x
12 16 32
de unde
( )
−2x x3 x2 x
y(x) = C1 e 2x
+ C2 e + − + e2x .
12 16 32
Exerciţiul 2.10 Să se integreze ecuaţiile Euler:
(i)
12x3 y ′′′ − 25x2 y ′′ + 28xy ′ − 6y = 0;
(ii)
x2 y ′′′ + 5xy ′′ + 4y ′ = ln |x| ;
(iii)
(x + 1)2 y ′′ − 3(x + 1)y ′ + 4y = (x + 1)3 ;
(iv)
(3x + 2)2 y ′′ + 7(3x + 2)y ′ = −63x + 18;
(v)
x2 y ′′ + 4xy ′ + 2y = cos x;
(vi)
′′′ ′′ ′
x3 y + 2x2 y − xy + y = 0.
Soluţie.
(i)
12x3 y ′′′ − 25x2 y ′′ + 28xy ′ − 6y = 0;
|x| = et ⇒ t = ln |x| = t(x)
şi schimbarea de funcţie:
{ −1
t′ (x) = x1 ; t′′ (x) =
y(x) = ỹ(t) = ỹ(t(x)) ⇒ x2
t′′′ (x) = x23
1 ′
y ′ (x) = ỹ ′ (t)t′ (x) = ỹ ⇒ ỹ ′ = xy ′ (x)
x
1 ′′ 1 ′
y ′′ (x) = ỹ ′′ (t)[t′ (x)]2 +ỹ ′ t′′ (x) = ỹ − 2 ỹ ⇒ x2 y ′′ (x) = ỹ ′′ −ỹ ′
x2 x
y ′′′ (x) = ỹ ′′′ (t)[t′ (x)]3 + 3ỹ ′′ (t)t′ (x)t′′ (x) + ỹ ′ t′′′ (x) =
82 ORDIN SUPERIOR
1 ′′′ 3 2
= 3
ỹ − 3 ỹ ′′ + 3 ỹ ′ ⇒
x x x
⇒ x3 y ′′′ (x) = ỹ ′′′ − 3ỹ ′′ + 2ỹ ′

Introducem ı̂n ecuaţie şi găsim:
12ỹ ′′′ − 36ỹ ′′ + 24ỹ ′ − 25ỹ ′′ + 25ỹ ′ + 28ỹ ′ − 6ỹ = 0
12ỹ ′′′ − 61ỹ ′′ + 77ỹ ′ − 6ỹ ′ = 0
12r2 − 61r2 + 77r − 6 = 0
⇔ (12r3 − 24r2 ) − (37r2 − 74r) + (3r − 6) = 0 ⇔
12r2 (r − 2) − 37r(r − 2) + 3(r − 2) = 0 ⇔

(r − 2)(12r2 − 37r + 3) = 0 ⇔
(r − 2)(12r − 1)(r − 3) = 0
1
r1 = 2; r2 = 3; r3 = ⇒
12
1
ỹ(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 e 12 t
şi revenim la substituţie
1
et = |x| ⇒ y(x) = K1 x2 + K2 |x|3 + K3 |x| 12 =
1 1
= K1 x2 ± K2 x3 ± K3 x 12 = C1 x2 + C2 x3 + C3 x 12 ,
C1 , C2 , C3 = constante reale.
(ii)
x2 y ′′′ + 5xy ′′ + 4y ′ = ln |x| ;
|x| = et ⇒ t = ln |x| .
Ecuaţia este:
x3 y ′′′ + 5x2 y ′′ + 4xy ′ = x ln x.

Schimbare de funcţie:
y(x) = ỹ(t) ⇒ xy ′ (x) = ỹ ′ ;

x2 y ′′ (x) = ỹ ′′ − ỹ ′
x3 ỹ ′′′ (x) − 3ỹ ′′ + 2ỹ ′′ .
Ecuaţia devine:
ỹ ′′′ − 3ỹ ′′ + 2ỹ ′ + 5ỹ ′′ − 5ỹ ′ + 4ỹ ′ = ±tet ⇔
⇔ ỹ ′′′ + 2ỹ ′′ + ỹ ′ = ±tet .

Rezolvăm cazul +tet . Pentru celălalt caz este la fel, ı̂n final
găsim aceeaşi soluţie.
Considerăm ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale omo-
gene ı̂n ỹ(t):
r3 + 2r2 + r = 0 ⇔ r(r + 1)2 = 0 ⇒

⇒ r1 = 0, r2 , 3 = −1 rădăcină dublă.
84 ORDIN SUPERIOR
ỹ0 (t) = C1 + (C2 t + C3 )e−t

Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale neomo-
genă de forma:
′
ỹp (t) = (at + b)et ⇒ ỹp (t) = (at + b + a)et
′′
ỹp (t) = (at + b + 2a)et
′′′
ỹp (t) = (at + b + 3a)et
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia diferenţială neomogenă:
(at + b + 3a + 2at + 2b + 4a + at + b + a)et = t et ⇔
1
(3at + 8a + 4b)et = tet ⇒ 3a = 1 ⇒ a =
3
8 −8 2
+ 4b = 0 ⇒ 4b = ⇒b=− ⇒
3 3 3
1
⇒ ỹp (t) = C1 + (C2 t + C3 )e−t + (t − 2)et
3
1 1
t = ln |x| ⇒ y(x) = C1 + (C2 ln |x| + C3 ) + (ln |x| − 2) |x| .
x 3
(iii)
(x + 1)2 y ′′ − 3(x + 1)y ′ + 4y = (x + 1)3 ;
{
t′ (x) = x+1
1
|x + 1| = e ⇒ t = ln |x + 1| = t(x) ⇒
t
−1
t′′ (x) = (x+1) 2
y(x) = ỹ(t) = ỹ(t(x)).

Avem:
1
y ′ (x) = ỹ ′ (t)t′ (x) = ỹ ′ (t) ⇒ ỹ ′ (t) = (x + 1)y ′ (x)
(x + 1)
1 1
y ′′ (x) = ỹ ′′ (t)(t′ (x))2 + ỹ ′ (t)t′′ (x) = 2
· ỹ ′′ − ỹ ′ ⇒
(x + 1) (x + 1)2
⇒ (x + 1)2 y ′′ (x) = ỹ ′′ − ỹ ′ .
Ecuaţia devine:
ỹ ′′ − ỹ ′ − 3ỹ ′ + 4ỹ = ±e3t ⇔ ỹ ′′ − 4ỹ ′ + 4ỹ = ±e3t .
Rezolvăm cazul +e3t . Pentru celălalt caz este la fel, ı̂n final
găsim aceeaşi soluţie.
Ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale omogene este:
r2 − 4r + 4 = 0 ⇔
(r − 2)2 = 0 ⇒ r = 2
rădăcina reală dublă
⇒ ỹ0 (t) = (C1 + C2 t)e2t
este soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene.

Căutăm soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma:
′ ′′
ỹp (t) = αe3t ⇒ ỹp (t) = 3αe3t , ỹp = 9αe3t
86 ORDIN SUPERIOR
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia neomogenă a lui ỹ, găsim:
9αe3t − 12αe3t + 4αe3t = e3t ⇒
αe3t = e3t ⇒ α = 1 ⇒
ỹp (t) = e3t .
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale ı̂n ỹ este:
ỹ(t) = (C1 + C2 t)e2t + e3t
şi ı̂nlocuim
t = ln |x + 1| ⇒
y(x) = (C1 + C2 ln |x + 1|)(x + 1)2 + (x + 1)3 .
Deci:
y(x) = (C1 + C2 ln |x + 1|)(x + 1)2 ± (x + 1)3 .

(iv)
(3x + 2)2 y ′′ + 7(3x + 2)y ′ = −63x + 18;
Facem schimbarea:
|3x + 2| = et ⇒
3
ln |3x + 2| = t ⇒ t′ (x) =
3x + 2
−9
t′′ (x) =
(3x + 2)2
si schimbarea de funcţie:
y(x) = ỹ(t(x)) = ỹ(t).
Avem:
3
y ′ (x) = ỹ ′ (t) ⇒ (3x + 2)y ′ = 3ỹ ′ (x)
3x + 2
9 9
y ′′ (x) = ỹ ′′ (t) 2
− ỹ ′ (t) ⇒
(3x + 2) (3x + 2)2
(3x + 2)2 y ′′ = 9ỹ ′′ − 9ỹ ′
Ecuaţia se transformă ı̂n:
9ỹ ′′ − 9ỹ ′ + 21ỹ ′ = −21et + 60 ⇔ 9ỹ ′′ + 12ỹ ′ = −21et + 60 ⇔
⇔ 3ỹ ′′ + 4ỹ ′ = −7et + 20.

Ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale omogene este:
−4
3r2 + 4r = 0 ⇒ r1 = 0 , r2 = ⇒
3
−4
ỹ0 = C1 + C2 e 3
t
→
soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene.
Se caută soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale neomo-
gene de forma:
ỹp (t) = αet + βt ⇒

(luăm βt pentru că termenul liber are pe 20 ı̂n componentă şi
r1 = 0 este soluţie a ecuaţiei caracteristice)
′ ′′
ỹp = αet + β , ỹp = αet
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia neomogenă şi găsim:
3αet + 4αet + 4β = −7et + 20 ⇔

88 ORDIN SUPERIOR
7αet + 4β = −7et + 20 ⇒
{
x=1−1
⇒ ⇒ ỹp = −et + 5t.
β=5
Soluţia generală pentru ecuaţia diferenţială neomogenă este:
ỹ(t) = C1 + C2 e− 3 t − et + 5t.
4
Înlocuim t = ln |3x + 2| şi găsim:
y(x) = C1 + C2 (3x + 12)− 3 ∓ (3x + 2) + 5 ln |3x + 2| .

4
(v)
x2 y ′′ + 4xy ′ + 2y = cos x;
Ecuaţia Euler omogenă cu schimbarea |x| = et , t = ln |x|
devine:
ỹ ′′ − ỹ ′ + 4ỹ ′ + 2ỹ = 0 ⇔ ỹ ′′ + 3ỹ ′ + 2ỹ = 0.

Ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale omogene ı̂n ỹ
este:
r2 + 3r + 2 = 0
cu rădăcinile
(r + 1)(r + 2) = 0 ⇒
}
r1 = −1
⇒
r2 = −2
ỹ(t) = C1 e−t + C2 e−2t
C1 , C2 constante reale.
Revenim la ecuaţia Euler omogenă, schimbând
1 1
t = ln |x| ⇒ y0 (x) = C1 + C2 2 .
x x
Pentru a găsi o soluţie particulară a ecuaţiei Euler neomo-
gene, aplicăm metodă lui Lagrange (variaţia constantelor):
1 1
yp (x) = C1 (x) + 2 C2 (x),
x x
unde funcţiile C1 (x), C2 (x) satisfac sistemul:
{ 1 ′ ′
C (x) + x12 C2 (x) = 0/ ∗ x1
x 1′
−1 ′
C (x) − x23 C2 (x) = cos
x2 1 x2
x
1 ′ cos x ′
⇒− 3
C2 (x) = 2 ⇒ C2 (x) = −x cos x ⇒
x x
∫ ∫
C2 (x) = − x cos x dx = − x(sin x)′ dx =
integrare prin părţi

∫
= −x sin x + sin x dx = −x sin x − cos x.
1 ′ −1 cos x
C1 (x) = 2 (−x cos x) = ⇒
x x x
′
C1 (x) = cos x ⇒ C1 (x) = sin x
1 1 cos x
yp (x) = 2
(−x sin x − cos x) + sin x = − 2
x x x
Soluţia generală a ecuaţiei Euler neomogene este:
C1 C2 cos x
y(x) = y0 (x) + yp (x) = + 2 − 2 ,
x x x
90 ORDIN SUPERIOR
unde C1 , C2 constante reale.

(vi)
′′′ ′′ ′
x3 y + 2x2 y − xy + y = 0
Facem substituţia |x| = et ⇒ x = ±et şi schimbarea de
funcţie
( )
z (t) = y (x) = y ±et ⇒
( ) ( ) ( )
• z ′ (t) = [y ±et ]′ = y ′ ±et · ±et = y ′ (x) · x ⇒
⇒ z ′ (t) = y ′ (x) · x
( ) ( )′ ( ) ( ) ( )′
• • z ′′ (t) = y ′′ ±et · ±et · ±et + y ′ ±et · ±et =
( ) ( )2 ( ) ( )
= y ′′ ±et · ±et + y ′ ±et · ±et = x2 y ′′ (x) + y ′ (x) · x ⇒
⇒ x2 y ′′ (x) = z ′′ (t) − z ′ (t)
′′′ ′′′ ( ) ( )′ ( )2
• • • z (t) = y ±et · ±et · ±et +
′′ ( ) ( ) ( )′
+y ±et · 2 ±et · ±et +
′′ ( ) ( )′ ( ) ′ ( ) ( )′
+ y ±et · ±et · ±et + y ±et · ±et =
′′′ ( ) ( )3 ′′ ( )( )2 ′ ( )( )
=y ±et · ±et + 3y ±et ±et + y ±et ±et =
′′′ ′′ ′
= x3 y (x) + 3x2 y (x) + xy (x)
′′′ ′′′ ′′ ′
z (t) = x3 y + 3z (t) − 3z (t) + z ′ (t) ⇒
′′′ ′′′ ′′
x3 y = z (t) − 3z (t) + 2z ′ (t).
Înlocuim ı̂n ecuaţia Euler:
′′′ ′′ ′′
z − 3z + 2z ′ + 2z − 2z ′ − z ′ + z = 0
′′′ ′′
z − z − z ′ + z = 0.
r3 − r2 − r + 1 = 0
r2 (r − 1) − (r − 1) = 0 ⇔
(r − 1)2 (r + 1) = 0 ⇒
{
r1 = 1, m1 = 2
r2 = −1, m2 = 1.
Ecuaţia ı̂n z (t) admite soluţiile:
z1 (t) = et , z2 (t) = t · et , z3 (t) = e−t şi deci soluţia
generală este:
z (t) = k1 · et + k2 t · et + k3 · e−t ,
unde: k1 , k2 , k3 = constante reale.
Revenim la substituţii: |x| = et ⇒ t = ln |x| ⇒
k3 k3
y (x) = k1 |x| + k2 |x| · ln |x| + = ±k1 x ± k2 x · ln |x| ±
|x| x
C3
⇒ y (x) = C1 x + C2 x · ln |x| +
x.
92 ORDIN SUPERIOR
Observaţia 2.11 La sfârşit ı̂nlocuim ±k1 prin C1 şi punem x

ı̂n loc de |x| (constantele noi C1,2,3 ”absorb” semnul - ); la ln
nu se aplică, ci apare ln |x|.

Exerciţiul 2.12 Integraţi ecuaţiile diferenţiale cu coeficienţi
constanţi:
(i)
y ′′ − 6y ′ + 5y = 0;
(ii)
y ′′ − 9y = 0;
(iii)
y ′′ + 3y ′ + 2y = 0 , y(0) = 1 , y ′ (0) = −1;
(iv)
y ′′ − 4y ′ + 4y = 0;
(v)
y ′′′ − 6y + 12y ′ − 8y = 0;
(vi)
y ′′′ − 5y ′′ + 8y ′ − 4y = 0 , y(0) = y ′ (0) = y ′′ (0) = 0;
(vii)
y (4) + 5y ′′ + 4y = 0;
(viii)
y (4) + 2y ′′ + y = 0;
(ix)
y (4) + 8y ′′ + 16y = 0.
Exerciţiul 2.13 Aplicaţi metoda variaţiei constantelor a lui

Lagrange pentru ecuaţiile diferenţiale:
(i)
1
y ′′ − y = ;
cos x
(ii)
y ′′ + 2y ′ + y = x−1 e−1 ;
(iii)
y ′′ − 3y ′ + 2y = e3x (1 + e2x )−1 ;
(iv)
1
y ′′ − 8y ′ + 9y = (9x2 + 6x + 2)e3x ;
x3
(v)
3y ′′ − 2y ′ − y = x2 ;
(vi)
y (4) − 2y ′′′ + y ′′ = x3 ;
(vii)
y ′′ − 3y ′ + 2y = x2 ex ;
(viii)
y ′′ + 2y ′ − 3y = 2xe−3x + (x + 1)ex ;
(ix)
y ′′′ + y ′′ = x2 + 1 + 3xex ;
94 ORDIN SUPERIOR
(x)
y ′′ + y = cos x;
(xi)
y ′′ + y ′ − 2y = 8 sin 2x;
(xii)
y ′′ − 4y = e2x sin 2x;
(xiii)
y (4) + y (5.2) = cos 4x;
(xiv)
1 1
y ′′ − 4y ′ + 4y = sin x cos 2x = sin 3x − sin x;
2 2
(xv)
y ′′ − 2y ′ + 5y = ex (x cos 2x − x2 sin 2x);
(xvi)
y ′′′ + y ′′ + y ′ + y = xex ;
Indicaţii:
r2 − 2y + 5 = 0 ⇒ r1 , 2 = 1 ∓ 2i ⇒
y0 (x) = ex (C1 cos 2x + C2 sin 2x)
Soluţia particulară este de forma:
yp (x) = xex [a1 x2 +b1 x+c1 ) cos 2x+(a2 x2 +b2 x+c2 ) sin 2x],
pentru că r = 1 + 2i este rădăcină simplă a ecuaţiei ca-

racteristice
max{grad x , grad(−x2 )} = 2.
(xvii)
y (4) − 3y ′′ − 4y = x2 + 1 + e3x + 4 cos x;
yp (x) = dx2 + βx + γe3x + x(ξ cos x + η sin x).
(xviii)
y ′′′ − 4y ′ = cos3 x;
∗ z 3 = (x + iy)3 = cos 3θ + i sin 3θ ⇒
⇒ cos 3θ = Rez 3 = cos3 θ−3 cos θ sin2 θ = 4 cos3 θ−3 cos θ
1
⇒ cos3 θ = [cos 3θ + 3 cos θ]
4
r − 4r = 0 ⇒ r1 = 0 , r2 , 3 = ±2 ⇒
3
⇒ yp (x) = α cos 3x + β sin 3x + γ cos x + δ sin x.
Exerciţiul 2.14 Integraţi ecuaţiile diferenţiale Euler:
(i)
x2 y ′′ + xy ′ − y = 0;
(ii)
x2 y ′′ − 4xy ′ + 6y = x;
(iii)
(x + 1)3 y ′′ + 3(x + 1)2 y ′ + (x + 1)y = 6 ln(x + 1).

96 ORDIN SUPERIOR
Capitolul 3
Sisteme diferenţiale
3.1 Sisteme diferenţiale liniare omo-

gene cu coeficienţi constanţi
Considerăm sistemul următor:
   
y1 y1
d 
 y2 
 
 y2 

 ..  = A  .. ,
dx  .   . 
yn yn
unde A este o matrice n × n cu elemente reale, iar
y1 (x) , y2 (x) , ..., yn (x)
sunt necunoscutele.
Considerăm matricea (λI − A), (λI − A)∗ matricea sa ad-
junctă, λ1 , λ2 , · · · , λk rădăcinile (polinomului) ecuaţiei carac-
teristice
det (λI − A) = 0,
98 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENŢIALE
cu multiplicităţile
m1 , m2 , · · · , mk (m1 , +m2 + · · · + mk = n) .
Folosim formula integrală a lui Cauchy (F.I.C) pentru aplicaţia
z 7→ ezx .
Avem:
∑
k
exA = Rx (λj )
j=1
o matrice n × n, unde
[ ]
ezx (zI − A)∗
Rx (λj ) = Res
z=λj det (zI − A)
cu (zI − A)∗ adjuncta matricii (zI − A).
Atunci soluţia sistemului diferenţial liniar cu coeficienţi constanţi
este:
     
y1 c1 [ ] c1
 y2   c2  ∑k  c2 
     
 ..  = exA  .. = Rx (λj )  .. ,
 .   .  j=1
 . 
yn cn cn
unde c1 , c2 , · · · , cn sunt constante reale.

Metoda se numeşte Dundford-Taylor.
Metoda a doua se numeşte metoda vectorilor proprii care
se aplică numai cazului A diagonalizabilă.
Dacă
det (A − λIn ) = (−1)n (λ − λ1 )m1 · · · (λ − λk )mk

Sisteme diferenţiale liniare omogene cu coeficienţi constanţi 99
este polinomul caracteristic al lui A, unde λ1 , ..., λk ∈ C sunt

valori proprii distincte cu m1 , ..., mk multiplicităţi algebrice,
m1 + · · · + mk = n.
Considerăm că A se diagonalizează, adică: dimVλj = mj , ∀j =
1, k cu
     
 y1 y1 0 
 
 ..  (A − λ I )  ..  =  .. 
Vλj = 
 .  j n  .   . 
 yn yn 0 
spaţiul vectorilor proprii corespunzători valorii proprii λj .

Se determină o bază ı̂n Vλj ( are mj vectori),
{ }
v1 , v2 , ..., vmj
(coloane).
Pentru λj ∈ R se consideră mj soluţii ale sistemului diferenţial:
eλj x v1 , ..., eλj x vmj

(coloane).
Pentru λj ∈ C\R se consideră 2mj soluţii ale sistemului
diferenţial:
{ ( ) ( )
Re (eλj x v1 ), ..., Re (eλj x vmj )
Im eλj x v1 , ..., Im eλj x vmj .
În final se obţin n soluţii ale sistemului:
{ϕ1 (x) , ϕ2 (x) , ..., ϕn (x)}

(coloane).
Soluţia generală a sistemului este:
 
y1 (x)
 
Y (x) =  ...  = C1 ϕ1 (x) + C2 ϕ2 (x) + · · · + Cn ϕn (x)
yn (x)
unde C1 , ..., Cn sunt constante reale.

Exerciţiul 3.1 Rezolvaţi sistemul:
 ′
 y1 = 3y1 − y2 + y3
y ′ = y1 − y2 + y3
 2′
y3 = 4y1 − y2 + 4y3 .
Soluţie: Vom calcula matricea exA , unde A este matricea

sistemului:
 
3 −1 1
A= 1 1 1 .
4 −1 4
Soluţiile sistemului sunt:
   
y1 c1
 y2  = exA  c2  ,
y3 c3
c1 , c2 , c3 ∈ R.
Ecuaţia caracteristică a matricii A este:

3−λ −1 1

det (λI − A) = 1 1−λ 1 =

4 −1 4 − λ
(λ − 1) (λ − 2) (λ − 5) = 0 ⇒
⇒ λ1 = 1, λ2 = 2, λ3 = 5 (m1 = m2 = m3 = 1) .
Calculăm adjuncta matricii (λI − A) şi găsim:
 
λ2 − 5λ + 5 −λ + 3 2−λ
(λI − A)∗ =  λ λ2 − 7λ + 8 λ − 2 
4λ − 5 −λ − 1 (λ − 2)2
Cum λ1 , λ2 , λ3 sunt poli de ordinul unu avem:
[ ]
ezx ∗
Rx (1) = Rez · (zI − A) =
z→1 (z − 1) (z − 2) (z − 5)
ezx
= lim (z − 1) · · (zI − A)∗ =
z→1 (z − 1) (z − 2) (z − 5)
ex
= · (I − A)∗ =
4
 
x 1 2 −1
e 
= 1 2 −1  .
4
−1 −2 1
Analog:
 
−1 1 0
−e 2x 2x
e 
Rx (2) = · (2I − A)∗ = − 2 −2 0  .
3 3
3 −3 0
 
5x 5 −2 3 5x
e e 
Rx (5) = · (5I − A)∗ = 5 −2 3  .
3 3
15 −6 9
Atunci:
exA = Rx (1) + Rx (2) + Rx (5) ,
de unde soluţia sistemului este:
   
y1 c1
 y2  = [Rx (1) + Rx (2) + Rx (5)] ·  c2  ⇔
y3 c3
 
y1
 y2  =
y3
 ex e2x 5e5x 2ex e2x 2e5x −ex e5x


4
+ 3
+ 12 4
− 3
− 12 4
+ 4  
  c
  1
=

ex
4
− 2e2x
3
+ 5e5x
12
ex
2
+ 2e2x
3
− e5x
6
−ex
4
+ e5x
4
 ·  c2 

  c3
−ex 5e5x −ex e5x ex 3e5x
4
− e2x + 4 2
+ e2x − 2 4
+ 4
 ( x ) ( x )

 y = c e
+ e2x
+ 5e5x
+ c e
+ e2x
− e5x
+


1 1 4
( 3 x 125x )
2 2 3 6



 +c3 −e4 + e4





 ( ) ( )


 y2 = c1 ex − 2e2x + 5e5x + c2 ex + 2e2x − e5x +
4
( 3 x 125x ) 2 3 6

 +c3 − 4 + 4
e e





 ( x ) ( x )



 −e 5e5x
y3 = c1 4 − e + 4 + c2 2 + e − 2 +
2x −e 2x e5x

 ( x )


 +c3 e4 + 3e4 .
5x
Observaţie:
Pentru a nu fi confuzie sau abuz de notaţii, propun să
ı̂nlocuim λ prin z;
λ1 , λ2 , · · · , λk prin z1 , z2 , · · · , zk .
Deci, o să avem:
(zI − A) , (zI − A)∗ adjuncta; ecuaţia caracteristică prin
det (zI − A) = 0
cu rădăcinile z1 , z2 , · · · , zk .
Polul z = zj cu multiplicitatea mj ;
Rx (zj ) =
[ ](mj −1)
1 ezx
= lim (z − zj )mj · · (zI − A)∗ .
(mj − 1)! z→zj det (zI − a)
În soluţie, rescriind constantele avem:

 y1 = ce1 ex + ce2 e2x + ce3 e5x
y2 = ce1 ex − ce2 e2x + ce3 e5x

y3 = −ce1 ex − ce2 e2x + ce3 e5x .
Exerciţiul 3.2
 ′
 y1 = y1 + 2y2 − 3y3
y ′ = y1 + y2 + 2y3
 2′
y3 = y1 − y2 + 4y3 .
Soluţie. Calculăm mai intâi matricea exA , unde

 
1 2 −3
A= 1 1 2 .
1 −1 4
det (zI − A) = 0 ⇔

z − 1 −2 3

−1 z − 1 −2 = 0 ⇔

−1 1 z−4
⇔ (z − 2)3 = 0 ⇒ z1 = z2 = z3 = 2
rădăcină triplă.
(zI − A)∗ =
 
z 2 − 5z + 6 2z − 5 −3z + 7
 z−3 z 2 − 5z + 7 2z − 5 
z−2 −z + 3 z − 2z − 1
2
z = 2 este pol de ordinul 3 pentru funcţia matriceală

ezx ∗
z 7→ 3 · (zI − A) .
(z − 2)
Deci:
[ ]
xA ezx (zI − A)∗
e = Rx (2) = Res =
(z − 2)3
[ ∗ ]′′
3 e (zI − A)
zx
1
= · (z − 2) · =
2! (z − 2)3
1 ′′
= · [ezx (zI − A)∗ ]|z=2 =
2
[ ]
1 zx ∗ d ∗
= e · x · (zI − A) + e ·zx
(zI − A) =
2 dz |z=2
[ [ ]]′
1 zx ∗ d ∗
= e x (zI − A) + (zI − A) =
2 dz |z=2
[ [ ]]′
1 zx 2 ∗ d ∗ d2 ∗
= e x (zI − A) + 2x (zI − A) + 2 (zI − A) =
2 dz dz |z=2
 
2x −2x + 2 −x2 + 4x x2 − 6x
e 
= 2x x2 − 2x + 2 −x2 + 4x  .
2
2x x2 − 2x −x2 + 4x + 2
Avem:
 
2z − 5 2 −3
d
(zI − A)∗ =  1 2z − 5 2 
dz
1 −1 2z − 2
 
2 0 0
d2 ∗  0 2 0 .
(zI − A) =
dz 2
0 0 2
Deci:    
y1 c1
 y2  = exA  c2 
y3 c3
şi schimbând constantele, soluţiile sunt:

 y1 = e2x (e c2 + x2e
c1 + xe c3 )
2x
y2 = e (−e c1 − xec2 − 6e
c3 − e2x (−ec2 + 2ec3 ) x − e c3 x 2 )

y3 = e2x (−ec1 − e
c2 − 4ec3 − (e c3 ) x − e
c2 + 2e c3 x2 ) .
Metoda a II-a
Pentru valoarea proprie z1,2,3 = 2 cu ordinul de multiplici-
tate egal cu 3, se obţine un singur vector propriu v1 = (1, 1, 1)
deci ı̂n acest caz matricea A nu este diagonalizabilă.
Atunci, soluţia sistemului este de forma:
 
y1 (x)
 y2 (x)  = e2x · B + e2x · xC + e2x x2 D,
y3 (x)
unde vectorii B, C, D sunt de forma:
     
b1 c1 d1
B =  b2  , C =  c2  , D =  d2 
b3 c3 d3

 y1 (x) = b1 e2x + c1 xe2x + d1 x2 e2x
⇒ y2 (x) = (b2 + c2 x + d2 x2 ) e2x

y3 (x) = (b3 + c3 x + d3 x2 ) e2x
Înlocuind ı̂n sistem şi identificând obţinem:
( din 9 constante nedeterminate, prin rezolvarea sistemului
algebric, rămân 3: c1 , c2 , c3 , 6 soluţii principale şi 3 secun-
dare).
 
1
D = C3  −1  ,
−1
   
1 0
C = C2  −1  + C3  −2  ,
−1 −2
     
1 0 0
B = C1  −1  + C2  −1  + C3  −6  ,
−1 −1 −4
unde C1 , C2 , C3 sunt constante reale.
Observaţii. Această metodă comportă 2 situaţii:

(i) Dacă matricea A are o singură valoare proprie z0 cu or-
dinul de multiplicitate 3, dar A nu se diagonalizează (nu
obţinem 3 vectori proprii distincţi), atunci se caută soluţii
ale sistemului de forma:

 y1 (x) = (b1 + c1 + d1 x2 ) ez0 x
y2 (x) = (b2 + c2 x + d2 x2 ) ez0 x

y3 (x) = (b3 + c3 x + d3 x2 ) ez0 x
(se identifică cu metoda coeficienţilor nedeterminaţi, după

care se ı̂nlocuiesc ı̂n sistem şi se obţin soluţiile).
(ii) Dacă matricea A este diagonalizabilă, atunci se găsesc
vectorii proprii v1 , v2 , v3 , se află soluţiile fundamentale:
Y1 = v1 ez0 x , Y2 = v2 ez0 x , Y3 = v3 ez0 x
şi soluţia generală este:

 
y1 (x)
YX =  y2 (x)  =
y3 (x)
= C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) =
= C1 v1 ez0 x + C2 v2 ez0 x + C3 v3 ez0 x .
Exerciţiul 3.3
 ′
 y1 = y1 − y2 − y3
y ′ = y1 + y2
 2′
y3 = 3y1 + y3 .
Soluţie: Metoda cu teorema reziduurilor se mai numeşte

metoda Dundford-Taylor.
Fie  
1 −1 −1
A= 1 1 0 
3 0 1
matricea sistemului. Ecuaţia caracteristică:

z−1 1 1

det (zI − A) = −1 z − 1 0 =0

−3 0 z−1
cu rădăcinile
z1 = 1 }
z2 = 1 + 2i
rădăcini complex conjugate
z3 = 1 − 2i
det (zI − A) = (z − 1) (z − 1 − 2i) (z − 1 + 2i) =

( )
= (z − 1) z 2 − 2z + 5 .
Cu metoda Dundford-Taylor avem:
exA = Rx (1) + Rx (1 + 2i) + Rx (1 − 2i)

Cum Rx (1 + 2i) este un reziduu şi cum
Res f (z) = Res f (z)

z=z 0 z=z0
dacă f (z) este funcţie raţională obţinem:
Rx (1) + Rx (1 + 2i) + Rx (1 + 2i) =

( )
exA = Rx (1) + Rx (1 + 2i) + Rx 1 + 2i =
= Rx (1) + 2Re (Rx (1 + 2i)) .

Calculăm adjuncta matricii
zI − A ⇒ (zI − A)∗ =
 
z 2 − 2z + 1 −z + 1 −z + 1
= z−1 z 2 − 2z + 4 −1 
3z − 3 −3 z − 2z + 2
2
exz · (zI − A)∗

Rx (1) = lim (z − 1) · =
z→1 (z − 1) (z 2 − 2z + 5)
 
x x 0 0 0
e e 
= · (I − A)∗ = 0 3 −1  .
4 4
0 −3 1
Re {Rx (1 + 2i)} =
exz · (zI − A)∗
= lim (z − 1 − 2i) · =
z→1+2i (z − 1) (z − 1 − 2i) (z − i + 2i)
e(1+2i)x
= · [(1 + 2i) I − A]∗ =
2i · 4i
 
x (2i)2 −2i −2i
e
= (cos 2x + i sin 2x) ·  2i (2i)2 + 3 −1 =
8
6i −3 2
(2i) + 2
 
x −4 −2i −2i
e ex
= (cos 2x + i sin 2x) ·  2i −1 −1  = ·
8 8
6i −3 −2
 
−4 cos 2x + i4 sin 2x −2i cos 2x + 2 sin 2x −2i cos 2x + 2 sin 2x
·  2i cos 2x − 2 sin 2x − cos 2x − i sin 2x − cos 2x − i sin 2x 
6i cos 2x − 6 sin 2x −3 cos 2x − i3 sin 2x −2 cos 2x − i2 sin 2x
şi
Re {Rx (1 + 2i)}
este partea reală a matricii de mai sus.
Deci, matricea exA este:
 
x 0 0 0
e 
exA = 0 3 −1  −
4
0 −3 1
 
−4 cos 2x 2 sin 2x 2 sin 2x
−exA  −2 sin 2x − cos 2x − cos 2x 
−6 sin 2x −3 cos 2x −2 cos 2x
şi atunci, soluţia sistemului este:
   
y1 (x) c1
 y2 (x)  = exA  c2  ,
y3 (x) c3
unde c1 , c2 , c3 sunt constante reale.
Observaţie. Se putea aplica şi metoda cu vectorii proprii.
v1 → vector propriu pentru z1 = 1

v2 → vector propriu pentru z2 = 1 + 2i ⇒
v2 → vector propriu pentru z3 = z2 = 1 − 2i
soluţie fundamentală.
Y1 (x) = ex v1 ,
Y2 (x) = ex (cos 2x + i sin 2x) v2 ,
Y3 (x) = ex (cos 2x − i sin 2x) v2 = Y2 (x)
 
y1
Y (x) =  y2  = C1 Y1 (x) + C2 Re { Y2 (x)} + C3 Im { Y2 (x)}.
y3
Exerciţiul 3.4
 ′
 y1 = y3
y ′ = y1 − 3y3
 2′
y3 = −2y1 − y2 + y3 .
Soluţie:
 
0 0 1
A= 1 0 −3  ⇒ det (zI − A) = 0 ⇔
−2 −1 1

z 0 −1

−1 z 3 = (z − 1)2 (z + 1) = 0

2 1 z−1
⇒ rădăcinile: {
z1 = 1
z2 = −1
⇒ ordinele de multiplicitate:
{
m1 = 2
m2 = 1.
 
z2 − z − 3 −1 z
(zI − A)∗ =  z + 5 z 2 − z + 2 −3z + 1  .
−2z − 1 −z z2
Cu metoda Dundford-Taylor avem matricea exA :
exA = Rx (1) + Rx (−1)

[ ]′
(z − 1)2 · exz · (zI − A)∗
Rx (1) = lim =
z→1 (z − 1)2 (z + 1)
[ ]
exz x (zI − A)∗ + dz
d
(zI − A)∗ (z + 1)
= −
(z + 1)2
exz [x (zI − A)∗ ]
− |z=1 =
(z + 1)2
 
−2x + 2 −x2 + 4x x2 − 6x
 2x x2 − 2x + 2 −x2 + 4x  .
2x x − 2x
2
−x2 + 4x + 2
Deci:
   
y1 (x) C1
 y2 (x)  = [Rx (1) + Rx (−1)]  C2  ;
y3 (x) C3
C1 , C2 , C3 ∈ R constante.
Metoda a II-a .
Calculăm vectorii proprii corescunzători lui z1 = 1
   
a1 0
(z1 I − A)  a2  =  0  ⇔
a3 0
    
1 0 −1 a1 0
⇔  −1 1 3  a2  =  0 ⇔
2 1 0 a3 0
 
 a1 − a3 = 0  a1 = a3 = λ
⇔ −a1 + a2 + 3a3 = 0 ⇒ a2 = −2λ ⇒
 
2a1 + a2 = 0 a3 = λ
 
1
⇒ v1 =  −2 
1
nu avem decât un vector propriu ⇒ A nu se poate diagonaliza
⇒ căutam soluţii de forma:
Y (x) = (Bx + C)ex = Bxex + Cex .
   
b1 c1
B =  b2  , C =  c2 
b3 c3
se introduc ı̂n sistem, se identifică şi se găsesc necunoscutele
b1 , b2 , b3 , c1 , c2 , c3 ⇒ se obţin 2 soluţii fundamentale
Y1 (x) = xex B,
Y2 (x) = ex C.
Vectorul propriu pentru z2 = −1
   
α1 0

(−I − A) α2  =  0 ⇔
α3 0
    
−1 0 −1 α1 0
 −1 −1 3   α2  =  0  ⇔
2 1 −2 α3 0

 −α1 − α3 = 0
−α1 − α2 + 3α3 = 0 ⇔

2α1 + α2 − 2α3 = 0

 α1 = −λ
α2 = 4λ

α3 = λ
 
−1
⇒ v2 =  4  ⇒
1
o soluţie fundamentală e de forma:
 
−e−x
Y3 (x) = v2 e−x =  4e−x .
e−x
 
−e−x
Y (x) = C1 xex B + C2 ex C + C3  4e−x  .
e−x
soluţie generală. Metoda a doua este o combinaţie ı̂ntre metoda
vectorilor proprii şi metoda coeficienţilor nedeterminaţi.
Altfel, mai direct, fără ajutorul vectorilor proprii.
Se caută soluţie de forma (metodă ı̂mprumutată de la ecuaţiile
diferenţiale liniare de ordin superior omogene)
 
y1 (x)
Y (x) =  y2 (x)  = Be−x + Cex + Dxex ,
y3 (x)
unde vectorii
     
b1 c1 d1
B =  b2  , C =  c2  , D =  d2 
b3 c3 d3
se obţin după introducerea soluţiilor ı̂n sistem şi identificare.

Prin schimbarea constantelor se găseşte aceeaşi soluţie generală
ca la metodele anterioare.
Exerciţiul 3.5
 ′
 y1 = 3y1 − y2 + y3
y2 ′ = −y1 + 5y2 − y3
 ′
y3 = y1 − y2 + 3y3 .
Soluţie:
 
3 −1 1
A =  −1 5 −1  ⇒
1 −1 3
det (zI − A) = 0 ⇔

z−3 1 −1

⇔ 1 z−5 1 = (z − 2) (z − 3) (z − 6) = 0 ⇒

−1 1 z−3
valorile proprii distincte: z1 = 2, z2 = 3, z3 = 6.

Să aplicăm mai ı̂ntâi metoda cu vectorii proprii:
 
1
Pentru z1 = 2 găsim vectorul propriu v1 =  0  ⇒
−1
 
1
Y1 (x) =  0  e2x .
−1
 
1
Pentru z2 = 3 găsim vectorul propriu v2 =  1  ⇒
1
 
1
Y2 (x) =  1  e3x .
1
 
1
Pentru z3 = 6 găsim vectorul propriu v3 =  −2  ⇒
1
 
1
Y3 (x) =  −2  e6x .
1
Y1 (x) , Y2 (x) , Y3 (x) sistem fundamental de soluţii ⇒

 
y1 (x)
⇒ Y (x) =  y2 (x)  =
y3 (x)
= C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) =
   3x   6x 
e2x e e
= C1  0  + C2  e3x  + C3  - 2e6x  .
−e2x e3x e6x
Altfel, cu metoda Dundford-Taylor (temă).
Exerciţiul 3.6
 ′
 y1 = −2y1 + 2y2 + 2y3
′
y2 = −10y1 + 6y2 + 8y3
 ′
y3 = 3y1 − y2 − 2y3
Soluţie:  
−2 2 2
A =  −10 6 8 
3 −1 −2

z + 2 −2 −2

det (zI − A) = 10 z − 6 −8 =

−3 1 z+2
( )
= z z 2 − 2z + 2
cu rădăcinile:
z1 = 0, z2 = 1 + i, z3 = 1 − i.
Întâi cu metoda vectorilor

 proprii.

1
Pentru z1 = 0 ⇒ v1 =  −1  ⇒
2
 
1
Y1 (x) = v1 e0·x =  −1 
2
soluţie a sistemului.
Pentru z2,3 = 1 ± i rădăcini complexe conjugate,
 obţinem

−1 + i
vectorii complex conjugaţi: v2 , v2 , unde: v2 =  −2i .
i
Atunci, ca soluţii ale sistemului vom lua:
{ }
Y2 (x) = Re v2 · ex(1+i) ,
respectiv { }
Y3 (x) = Im v2 · ex(1+i) .
Deci:
  
−1 + i
Y2 (x) = Re ex (cos x + i sin x) ·  −2i  =
i
    
 − cos x − sin x cos x − sin x 
= Re ex  2 sin x  + iex  −2 cos x  ⇒
 
− sin x cos x
 
− cos x − sin x
Y2 (x) = ex  2 sin x ,
− sin x
 
cos x − sin x
Y3 (x) = ex  −2 cos x  ⇒
cos x
soluţia generală este:
Y (x) = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) .
Se poate rezolva şi cu metoda Dundford-Taylor.
Exerciţiul 3.7  ′
 y1 = y2 + y3
′
y2 = y1 + y3
 ′
y3 = y1 + y2 .
Soluţie:  
0 1 1
A= 1 0 1 ⇒
1 1 0

z −1 −1

det (zI − A) = −1 z −1 =0⇔

−1 −1 z
(z − 2) (z + 1)2 = 0 ⇒
z1 = 2, z2 = z3 = −1 dublă.
Metoda cu vectorii proprii.
   
1 1
z1 = 2 ⇒ v1 =  1  ⇒ Y1 (x) = e2x  2 
1 3
   
1 1
z2,3 = −1 ⇒ v2 =  −1  , v3 =  0  ⇒
0 −1
A se poate diagonaliza ⇒
   
1 1
⇒ Y2 (x) = e−x  −1  ; Y3 (x) = e−x  0  .
0 −1
Soluţia generală e de forma:
 
y1 (x)
Y (x) =  y2 (x)  = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) =
y3 (x)
 
C1 e2x + C2 e−x + C3 e−x
= C1 e2x − C2 e−x .
−x
C1 e − C3 e
2x
Cu metoda Dundford-Taylor:
 2 
z −1 z+1 z+1
(zI − A)∗ =  z + 1 z 2 − 1 z + 1  ⇒
z + 1 z + 1 z2 − 1
⇒ exA = Rx (2) + Rx (−1)
ezx
Rx (2) = lim · (zI − A)∗ · (z − 2) =
z→2 (z − 2) (z + 1)2
 
2x 2x3 3 3
e e 
= (zI − A)∗ |z=2 = 1 3 3 .
4 4
3 3 3
[ ]′
ezx
Rx (−1) = lim (z + 1) 2
· (zI − A)∗ =
z→−1 (z + 1) (z − 2)
2
[
ezx · x (z − 2)
= lim · (zI − A)∗ +
z→−1 (z − 2)2
]
ezx · (z − 2) d ∗ ezx ∗
+ · (zI − A) − (zI − A) =
(z − 2)2 dz (z − 2)2
−x −x
· e · (zI − A)∗ |z=−1 −
=
3
 
−x 2z 1 1
e  e−x
− 1 2z 1  |z=−1 − (zI − A) ∗ |z=−1 =
3 9
1 1 2z
 
−x 0 0 0
xe 
=− 0 0 0 −
3
0 0 0
   
−x −2 1 1 −x 0 0 0
e  e 
− 1 −2 1 − 0 0 0 ⇒
3 9
1 1 −2 0 0 0
 
−2 1 1−x
e 
⇒ Rx (−1) = − 1 −2 1 .
3
1 1 −2
Deci:  −x −x −x 
3e2x 3e2x 3e2x
4
+ 2e3 4
− e3 4
− 1e3
exA =   şi soluţia
e2x −x 3e2x −x 3e2x −x
4
− e3 4
+ 2e3 4
+ e3
3e2x −x 3e2x −x 3e2x −x
4
− e3 4
− e3 4
+ 2e3
generală este:
   
y1 (x) C1
Y (x) =  y2 (x)  = exA  C2 
y3 (x) C3
şi calculând şi schimbând constantele găsim soluţia ca la prima

metodă.
Exerciţiul 3.8
 ′
 y1 = −y1 + y2
′
y2 = −y2 + 4y3
 ′
y3 = y1 − 4y3 .
Aplicăm ı̂ntâi metoda cu vectorii proprii.

 
−1 1 0
A =  0 −1 4 
1 0 −4
det (zI − A) = 0 ⇔
z1 = 0, z2,3 = −3 rădăcină dublă.


4
Pentru z1 = 0 vectorul propriu este v1  4  ⇒
1
 
4
Y1 (x) = v1 · e =
0x  4 .
1
Pentru z2 , z3 = −3 nu găsim doi vectori proprii distincţi
⇒ A nu se diagonalizează.
Atunci, pentru z2,3 = −3 căutăm soluţii de forma:
y1 (x) = (A1 + xB1 ) e−3x ,

y2 (x) = (A2 + xB2 ) e−3x ,
y3 (x) = (A3 + xB3 ) e−3x
şi din ı̂nlocuire şi identificare găsim:
   
1 1
Y2 (x) =  −1  e−3x , Y2 (x) =  −2  xe−3x .
0 1
Soluţia generală:
Y (x) = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) ⇒

 y1 (x) = 4C1 + C2 e−3x + C3 xe−3x
⇒ y2 (x) = 4C1 − C2 e−3x − 2C3 xe−3x

y3 (x) = C1 + C3 xe−3x .
Cu metoda Dundford-Taylor
 
z 2 + 5z + 4 z+4 4
(zI − A)∗ =  4 (z + 1) (z + 4) 4 (z + 1) 
z+1 1 (z − 1)2
exA = Rx (0) + Rx (−3) .
 
4 4 4
ezx ∗ 1  4 4 4 
Rx (0) = lim z · 2 · (zI − A) =
z→0 z (z + 3) 9
1 1 1
[ ]′
ezx
Rx (−3) = lim · (zI − A) ∗ =
z→−3 z
( zx )′ [ zx ]
e e d
= |z=−3 ·(zI − A)∗|z=−3 + · (zI − A) ∗ |z=−3 =
z z dz
   
−3x −2 1 4 −3x −1 1 0
e e
= (−3x − 1)  4 −2 −8 +  0 −1 4 
9 −3
−2 1 4 1 0 −4
 
−2 1 4
− (3x + 1) −3x 
⇒ Rx (−3) = e 4 −2 −8  −
9
−2 1 4
 
−1 1 0
e−3x 
− 0 −1 4 .
3
1 0 −4
Atunci, soluţia generală este:
   
y1 (x) C1
Y (x) =  y2 (x)  = [Rx (0) + Rx (−3)]  C2 
y3 (x) C3
şi efectuând calculele apoi schimbând constantele găsim aceeaşi
soluţie ca la metoda anterioară.
Exerciţiul 3.9
 ′
 y1 = y1 − y2 + y3
′
y2 = y1 + y2 − y3
 ′
y3 = −y2 + 2y3 .
Soluţie:
det (A − λI3 ) = 0 ⇔

1−λ −1 1

⇔ 1 1−λ −1 = (λ − 1)2 (2 − λ) = 0
0 −1 2 − λ
are rădăcinile λ1 = 2 rădăcină simplă λ2 = λ3 = 1 rădăcină
dublă.
Fie matricea sistemului
 
1 −1 1
A= 1 1 −1  .
0 −1 2
 
1
Pentru λ1 = 2 se obţine vectorul propriu v1 =  0 .
1
Deci:  2x 
e
2x
Y1 (x) = e v1 =  0 .
e2x
Matricea A nu este diagonalizabilă, deci vom căuta soluţie
de forma:
Y2,3 (x) = Axex + Bex ,


  
a1 b1
unde: A =  a2  , B =  b2  .
a3 b3
Înlocuind ı̂n sistem obţinem:
{
a1 = a2 = a3 = α
b3 = β, b2 = −α + β, b1 = α + β,
deci:
   
α α+β
A =  α  , B =  −α + β 
α β
de unde:
   x 
(x + 1) ex e

Y2,3 (x) = α (x − 1) e x 
+β  ex  .
xex ex
Prin urmare, sistemul fundamental de soluţii al sistemului

este format din:
   
e2x (x + 1) ex
Y1 (x) = e2x v1 =  0  , Y2 (x) =  (x − 1) ex  ,
e2x xex
 
ex
Y3 (x) =  ex  .
ex
Y (x) = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + C3 Y3 (x) ,

cu C1 , C2 , C3 constante reale.
Deci:

 y1 (x) = C1 e2x + C2 xex + (C2 + C3 ) ex
y2 (x) = C2 xex + (C3 − C1 ) ex

y3 (x) = C1 e2x + C2 xex + C3 ex .
Observaţie: O metodă asemănătoare cu cea de la ecuaţia

diferenţială cu coeficienţi constanţi, de ordinul trei.
Căutăm soluţie de forma:
Y (x) = Ae2x + Bxex + Cex ,

     
a1 b1 c1
A =  a2  , B =  b2  , C =  c2  .
a3 b3 c3
Se ı̂nlocuiesc y1 (x) , y2 (x) , y3 (x) ı̂n sistem şi prin identi-
ficarea coeficienţilor găsim şase dintre coeficienţi ı̂n funcţie de
ceilalţi trei.
Exerciţiul 3.10
 ′
 y1 = 3y1 − 8y2 + 4y3
′
y2 = −y1 + 5y2 − 2y3
 ′
y3 = −3y1 + 14y2 − 6y3 .
Soluţie:
Matricea sistemului
 
3 −8 4
A =  −1 5 −2  ,
−3 14 −6
det (A − λI3 ) = 0 ⇔ (λ − 1) (λ + 1) (λ − 2) = 0 ⇒
avem valorile proprii ale lui A: λ1 = 1, λ2 = −2, λ3 = 2.

Matricea A este diagonalizabilă deoarece admite valori pro-
prii distincte, cu vectorii proprii următori:
     
0 −2 −2
v1 =  1  , v 2 =  1  , v 3 =  1  .
2 4 5
Soluţia generală a sistemului este:
Y (x) = C1 ex v1 + C2 e−2x v2 + C3 e2x v3 ,
deci: 
 y1 (x) = −2C2 e−x − 2C3 e2x
y2 (x) = C1 ex + C2 e−x + C3 e2x

y3 (x) = 2C1 ex + 4C2 e−x + 5C3 e2x .
Exerciţiul 3.11 { ′
y1 = y1 − y2
′
y2 = y1 + y2 .
Soluţie: ( )
1 −1
A= .
1 1

1−λ −1
det (A − λI2 ) = =0⇔

1 1−λ
⇔ λ2 - 2λ + 2 = 0
cu rădăcinile complex conjugate: λ1,2 = 1 ± i.
Mai ı̂ntâi (alegem) căutăm soluţie a sistemului, de forma:
Y (x) = Aex cos x + Bex sin x =

( )
a1 ex cos x + b1 ex sin x
= .
a2 ex cos x + b2 ex sin x
Le ı̂nlocuim ı̂n sistem şi obţinem ecuaţiile:


 a1 ex cos x − a1 ex sin x + b1 ex sin x + b1 ex cos x =

= (a1 − a2 ) ex cos x + (b1 − b2 ) ex sin x

 a2 ex cos x − a2 ex sin x + b2 ex sin x + b2 ex cos x =

(a1 + a2 ) ex cos x + (b1 + b2 ) ex sin x
şi din identificare avem:



 a1 + b1 = a1 − a2

−a1 + b1 = b1 − b2

 a 2 + b2 = a1 + a2

b2 − a 2 = b1 + b2
de unde avem: {
b1 = −a2
b2 = a1 .
Deci: {
y1 (x) = a1 ex cos x − a2 ex sin x
y2 (x) = a2 ex cos x + a1 ex sin x.
Altfel, pentru valorile proprii complex conjugate
λ1,2 =1 ± i
se obţin doi vectori proprii complex conjugaţi:

( )
1+i
v1 = v 2 = .
1−i
Avem:
Y (x) = e(1+i)x v1 =
( )
x 1+i
= e (cos x + i sin x) =
1−i
( ) ( )
x cos x − sin x x cos x + sin x
=e + ie
cos x + sin x − cos x + sin x
şi deci sistemul fundamental de soluţii al sistemului este format
din ( )
x cos x − sin x
Y1 (x) = e
cos x + sin x
şi ( )
x cos x + sin x
Y2 (x) = e .
− cos x + sin x
Y (x) = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) ⇒

{
y1 (x) = (C1 + C2 ) ex cos x + (−C1 + C2 ) ex sin x
y2 (x) = (C1 − C2 ) ex cos x + (C1 + C2 ) ex sin x
şi notând:
a1 = C1 + C2
a2 = C1 − C2
se obţin aceleaşi soluţii obţinute prin metoda anterioară, fără
folosirea vectorilor proprii.
Observaţia 3.12 În ı̂ncheierea secţiunii de probleme rezolvate

la sisteme diferenţiale reamintim cele mai folosite metode.
* Prima metodă este metoda Dundford-Taylor, folosită ı̂n
multe exerciţii anterioare.
* Altă metodă constă ı̂n folosirea valorilor şi vectorilor pro-
prii ale matricii A a sistemului. Aici se disting 2 situaţii, şi
anume:
- dacă A este diagonalizabilă şi λ1 , λ2 , ..., λn sunt valo-

rile proprii ale lui A, iar v1 , v2 , ..., vn vectorii proprii cores-
punzători, atunci sistemul fundamental de soluţii este:
Y1 (x) = eλ1 x v1 , Y2 (x) = eλ2 x v2 , ... , Yn (x) = eλn x vn ,
deci soluţia generală este:
Y1 (x) = C1 eλ1 x v1 , Y2 (x) = C2 eλ2 x v2 , ... , Yn (x) = Cn eλn x vn .
- dacă A nu este diagonalizabilă; presupunem că avem λ1 = λ2

o rădăcină dublă a ecuaţiilor caracteristice. Atunci se caută
soluţie de forma:
Y (x) = Axeλ1 x + Beλ1 x ,
unde A, B sunt vectori.

Pentru a determina A şi B se introduce Y (x) ı̂n sistem şi
se identifică prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi.
3.2 Sisteme diferenţiale liniare neo-

mogene cu coeficienţi constanţi
(metoda variaţiei constantelor).
Definiţia 3.13 Sistemul diferenţial
d
Y (x) = AY (x) + b (x) ,
dx
se numeşte sistem diferenţial neomogen, unde A este matrice
n × n cu elemente reale, iar b (x) este o funcţie vectorială con-
tinuă.
Soluţia sistemului este:
Sisteme diferenţiale liniare neomogene cu coeficienţi constanţi
(metoda variaţiei constantelor). 131
  

 C1 


  ∫t 

 C2  −sA
Y (x) = exA
 .. + e · b (s) ds , t0 ∈ R.

 .  


 t0 

Cn
Această metodă foloseşte funcţia matriceală exA determi-

nată cu Dundford-Taylor.

Exerciţiul 3.14 Rezolvaţi sistemul liniar neomogen:
 ′
 y1 (x) = y1 + 2y2 − 3y3 + 2e2x
′
y2 (x) = y1 + y2 + 2y3 − 2e2x
 ′
y3 (x) = y1 − y2 + 4y3 + 2xe−x .
Soluţie: Sistemul omogen asociat sistemului dat a fost re-
zolvat la exerciţiul (3.2).
Avem:
 
2x −2x + 2 −x2 + 4x x2 − 6x
e 
exA = 2x x2 − 2x + 2 −x2 − 4x 
2
2x x2 − 2x −x2 + 4x + 2
şi deci, folosim: e−sA = exA (−s)
e−sA · b (s) =
  
2s + 2 −s2 − 4s s2 + 6s 1
=  −2s s2 + 2s + 2 −s2 − 4s   −1  =
−2s s2 + 2s −s2 − 4s + 2 s
 
s3 + 7s2 + 6s + 2
=  −s3 − 5s2 − 4s − 2  .
−s3 − 5s2 − 2s
Soluţiile sistemului sunt:
 
y1 (x)
 y2 (x)  =
y3 (x)
   x4 7 3 
 C1 4
+ 3
x + 3x 2
+ 2x 
= exA  C2  +  − x4 − 53 x3 − 2x2 − 2x  ,
4
 4 
C3 − x4 − 53 x3 − x2
unde C1 , C2 , C3 sunt constante reale.
O altă metodă este metoda variaţiei constantelor (Lagrange).
Observaţia 3.15 Dacă Y0 (x) este soluţia sistemului omogen

şi este de forma:
Y0 (x) = C1 Y1 (x) + C2 Y2 (x) + · · · + Cn Yn (x) ,
atunci se caută soluţie particulară de forma:
Yp (x) = C1 (x) Y1 (x) + C2 (x) Y2 (x) + · · · + Cn (x) Yn (x) ,
determinând funcţiile C1 (x) , C2 (x) , · · · , Cn (x) din sistemul:
′ ′ ′
C1 (x) Y1 (x) + C2 (x) Y2 (x) + · · · + Cn (x) Yn (x) = b (x) .
Exerciţiul 3.16 Integraţi prin metoda variaţiei constantelor

(Lagrange) sistemul.
′
y1 = y2
′
y2 = y1 + ex − e−x .
Soluţie: Aflăm mai ı̂ntâi soluţia sistemului omogen:
det (A − λI2 ) = 0 ⇔

−λ 1
⇔ = λ2 − 1 = 0 ⇒
1 −λ
λ1,2 = ±1.
Vectorii proprii corespunzători:
( )
a1
λ1 = 1 ⇒ (∃) v1 =
a2
astfel ı̂ncât
( )( ) ( )
−1 1 a1 0
= ⇒
1 −1 a2 0
( )
1
⇒ −a1 + a2 = 0 ⇒ a1 = a2 ⇒ v1 = .
1
( )
b1
λ2 = −1 ⇒ (∃) v2 =
b2
astfel ı̂ncât ( )( )
1 1 b1
= 0R2 ⇒
1 1 b2
( )
1
⇒ −b1 + b2 = 0 ⇒ b2 = −b1 ⇒ v2 = .
−1
Y (x) = C1 eλ1 x v1 + C2 eλ2 x v2 =

( x ) ( )
e ex
= C1 + C2 ⇒
ex −e−x
{
y 1 (x) = C1 ex + C2 e−x
⇒
y 2 (x) = C1 ex − C2 e−x
soluţia sistemului omogen, C1 , C2 constante reale.

Căutăm soluţie particulară
( )
y 1 (x)
Yp (x) =
y 2 (x)
unde {
y 1 (x) = C1 (x) ex + C2 (x) e−x
y 2 (x) = C1 (x) ex − C2 (x) e−x ,
unde { ′ ′
C1 (x) ex + C2 (x) e−x = 0
′ ′
C1 (x) ex − C2 (x) e−x = ex + e−x
de unde se obţine:
′ 1 1 −2x ′ 1 1
C1 (x) = + e , C2 (x) = − − e2x ,
2 2 2 2
de unde:
x 1 −2x x 1
C1 (x) = − e , C2 (x) = − + e2x .
2 4 2 4
Y (x) = Y (x) + Yp (x)
adică
{ ( ) ( )
y1 (x) = C1 ex + C2 e−x + 21 ex x − 21 − 12 e−x x + 12
x ( ) −x ( )
y2 (x) = C1 ex − C2 e−x + e2 x + 12 − e 2 x − 12 .
Vom prezenta metoda coeficienţilor nedeterminaţi ı̂n final,

pentru rezolvarea sistemelor neomogene. Ea se bazează pe
forma vectorului termenilor liberi. Vom exemplifica prin exerciţiul
(3.14).
Exerciţiul 3.17 Rezolvaţi sistemul (3.14) cu metoda coeficienţilor

nedeterminaţi.
 ′
 y1 (x) = y1 + 2y2 − 3y3 + 2e2x
′
y (x) = y1 + y2 + 2y3 − 2e2x
 2′
y3 (x) = y1 − y2 + 4y3 + 2e2x .
Soluţie: Ecuaţia caracteristică a matricei A are rădăcina
triplă λ = 2 şi soluţia generală a sistemului omogen asociat
este:

 y1 (x) = e2x (C1 + C2 + x2 C3 )
y2 (x) = e2x (−C1 − C2 − 6C3 − (C2 + C3 ) x − C3 x2 )

y3 (x) = e2x (−C1 − C2 − 4C3 − (C2 + 2C3 ) x − C3 x2 )
Deoarece λ = 2 este soluţie triplă pentru ecuaţia caracte-
ristică, iar vectorul liber are forma:
 
2e2x
b (x) =  −2e2x  ,
2xe2x
căutăm soluţii particulare de forma:

 y 1 (x) = (a1 x4 + b1 x3 + c1 x2 + d1 x + e1 )e2x
y 2 (x) = (a2 x4 + b2 x3 + c2 x2 + d2 x + e2 )e2x

y 3 (x) = (a3 x4 + b3 x3 + c3 x2 + d3 x + e3 )e2x
Într-adevăr, ordinul lui λ = 2 este m = 3 şi gradul maxim al

polinoamelor din b(x) este unu rezultă că gradul polinoamelor
din 
 y 1 (x)
Y (x) = y (x)
 2
y 3 (x)
este 3+1=4. Se introduc ı̂n sistem şi se identifică coeficienţii.
- luăm polinom de gradul 3 dacă vectorul liber e de forma:

 
λ1 e2x
b (x) =  λ2 e2x  .
λ3 e2x
- şi polinom de gradul 4 dacă vectorul liber e de forma:

 
P1 e2x
b (x) =  P2 e2x  ,
P3 e2x
unde Pi (x) este polinom de gradul cel mult unu, i = 1, 3.

Exerciţiul 3.18 Alegând metoda convenabilă, rezolvaţi următoarele
sisteme diferenţiale omogene:
(i) { ′
y1 = y1 + 4y2
′
y2 = y1 + y2 ;
(ii) { ′
y1 = −3y1 − y2
′
y2 = y1 − y2 ;
(iii) { ′
y1 = −2y1 + y2
′
y2 = 4y1 + 3y2 ;
(iv)  ′
 y1 = −2y1 + y2 − 2y3
′
y2 = y1 − 2y2 + 2y3
 ′
y3 = 3y1 − 3y2 + 5y3 ;
(v)  ′
 y1 = −2y1 + 2y2 + 2y3
′
y2 = −10y1 + 6y2 + 8y3
 ′
y3 = 3y1 − y2 − 2y3 ;
(vi)  ′
 y1 = 8y1 − y2 − 5y3
′
y2 = −2y1 + 3y2 + y3
 ′
y3 = 4y1 − y2 − y3 ;
(vii)  ′
 y1 = y1 + y2
′
y2 = −y1 + 2y2 + y3
 ′
y3 = y1 + y3 .
Exerciţiul 3.19 Rezolvaţi prin metoda cea mai indicată sis-

temele diferenţiale neomogene:
(i) { ′
y1 = 11y1 + 16y2 + x + 1
′
y2 = −2y1 − y2 − x + 1;
(ii) { ′
y1 = y2 + x
′
y2 = y1 + e x ;
(iii) { ′
y1 = y1 − y2 + 3x2
′
y2 = −4y1 − 2y2 + 8x + 2;
(iv) { ′
y1 = −5y1 + 2y2 + ex
′
y2 = y1 − 6y2 + e2x ;
(v) { ′
y1 = −2y1 − y2 + sin x
′
y2 = 4y1 − 2y2 + cos x;
(vi)  ′
 y1 = y2 − y3 + x
′
y = y3
 2′
y3 = −y1 + y3 .
Observaţia 3.20 Putem avea situaţiile:
(a) dacă  
P1 (x)
b (x) =  P2 (x)  · eλx
P3 (x)
şi λ nu este valoarea proprie, se ia
 
Q1 (x)
Y (x) =  Q2 (x)  · eλx , cu
Q3 (x)
grad Qi = max grad {P1 (x) , P2 (x) , P3 (x)} , i = 1, 3;
(b) dacă λ e valoarea proprie simplă se ia soluţie particulară:

 
Q1 (x)
Y (x) =  Q2 (x)  · eλx ,
Q3 (x)
grad Qi = max grad {P1 (x) , P2 (x) , P3 (x)}+1, i = 1, 3;
(c) dacă λ dublă/triplă
grad Qi = max grad {P1 (x) , P2 (x) , P3 (x)} + 2, +3;

Sisteme simetrice. Integrale prime. Metoda combinaţiilor
integrale. 139
(d) dacă λ = α + iβ valoare proprie şi

 
[P1 (x) cos βx + Q1 (x) sin βx] eαx
 .. 
b(x) =  . 
..
.
se ia
 
[P1∗ (x) cos βx + Q∗1 (x) sin βx] eαx
 .. 
Y (x) =  . ,
..
.
grad P1∗ = max grad {P1 (x) , Q1 (x)} + 2;
(e) dacă λ nu este valoare proprie pentru A atunci
grad P1∗ = max grad {P1 (x) , Q1 (x)} .
3.3 Sisteme simetrice. Integrale prime.

Metoda combinaţiilor integrale.
Considerăm sistemul de ecuaţii diferenţiale:
 ′

 x1 = f1 (x1 , x2 , ..., xn )
.. (3.1)
 .
 x′ = f (x , x , ..., x ) ,
n n 1 2 n
unde f1 , ..., fn : D ⊆ Rn . Necunoscutele sunt funcţiile:

x1 (t) , ..., xn (t) .
Forma simetrică a sistemului (3.1) este:
dx1 dxn
= ··· = , x = (x1 , · · · , xn ) .
f1 (x) fn (x)
Definiţia 3.21 Funcţia de clasă C 1 ,
F (x1 , · · · , xn )
se numeşte integrală primă pentru sistemul (3.1) dacă există o

constantă reală C, astfel ı̂ncât oricare ar fi soluţia (x1 (t) , · · · ,
xn (t)), avem
F (x1 (t) , · · · , xn (t)) = C, (∀)t.
Proprietatea 3.22 Fie a = (a1 , ... , an ) ∈ D astfel ı̂ncât
(f1 (a) , ... , fn (a)) ̸= (0, ... , 0) .
Atunci există F1 , F2 , ...,Fn−1 : D0 ⊆ D → R cu a0 ∈ D0

(mulţime deschisă), funcţii de clasă C 1 , ”n−1” integrale prime
pentru sistemul (3.1) funcţional independente, adică:
 ∂F1 ∂F1 
∂x1
··· ∂xn
rang  · · · · · · · · ·  = n − 1 pe D0 .
∂Fn−1
∂x1
··· ∂Fn−1
∂xn
Observaţia 3.23 Orice altă integrală primă a sistemului (3.1)

definită ı̂n vecinătatea lui a este de forma:
F = H (F1 , F2 , ... , Fn−1 ) ,
unde H este aplicaţie de clasă C 1 pe Rn−1 .

Algoritm de găsire a celor (n − 1) integrale prime. Me-
toda combinaţiilor integrabile.
Presupunem că există λ1 (x) , ... , λn (x) funcţii de clasă C 1
astfel ı̂ncât
λ1 (x) f1 (x) + ... + λn (x) fn (x) = 0.

integrale. 141
Avem - cu proprietatea şirului de rapoarte egale -

dx1 dx2 dxn
= = ... = =
f1 (x) f2 (x) fn (x)
λ1 (x) dx1 + λ2 (x) dx2 + ... + λn (x) dxn
= ⇒
λ1 (x) f1 (x) + λ2 (x) f2 (x) + ... + λn (x) fn (x)
| {z }
0
⇒ λ1 (x) dx1 + λ2 (x) dx2 + ... + λn (x) dxn = 0.
Dacă 1-forma diferenţială
ω = λ1 (x) dx1 + λ2 (x) dx2 + ... + λn (x) dxn

( )
∂λ ∂λi
este ı̂nchisă ∂xji = ∂x j
(∀)i ̸
= j , atunci conform teoremei lui
Poincare, ω este local exactă. Deci, (∃) F de clasă C 1 astfel
ı̂ncât ( )
∂F
dF = ω (x) = λi (x), (∀) i = 1, n .
∂xi
Atunci F este integrală primă a sistemului (3.1).

Integraţi următoarele sisteme de ecuaţii simetrice cu metoda
combinaţiilor integrabile.
Exerciţiul 3.24
dx dx dz
= = .
x y x+y
Soluţie.
dx + dy − dz dx
= ⇔
x+y−x−y x
dx dx + dy − dz
= ⇒
x 0
dx + dy − dz = 0 ⇔ d (x + y − z) = 0 ⇒
x + y − z = C1 ← integrală primă
dx dy
= ⇔ ln |x| = ln C20 |y| ⇔
x y

x x
⇔ = C20 ⇒ = ±C20 = C2
y y
x
= C2 ← a doua integrală primă
y
Cele 2 integrale prime ale sistemului sunt
{
F1 (x, y, z) = x + y − z = C1
F2 (x, y, z) = xy = C2 .
Vom arăta că F1 , F2 sunt funcţional independente. Într-

adevăr
( )
∂F1 ∂F1 ∂F1
∂x ∂y ∂z
∂F2 ∂F2 ∂F2 =
∂x ∂y ∂z
( )
1 1 1
= rang 1 −x = 2 = 3 − 1.
y y2
0
Exerciţiul 3.25
dx dy dz
= = .
x+y y−x z
integrale. 143
Soluţie.
xdx ydy zdz
= 2 = 2 ⇔
x2 + xy y − xy z
2xdx + 2ydy + 2zdz 2dz
2 2 2
= ⇔
x +y +z z
x2 + y 2 + z 2
⇔ = C1 .
z2
Din primele două rapoarte:
(y − x) dx = (x + y) dy ⇔
′ dy y−x y
x
−1
y (x) = = = y ecuaţie omogenă.
dx y+x x
+1
y
= z ⇒ y = xz ⇒ y ′ = z + xz ′ ⇒
x
z−1
xz ′ + z = ⇒
z+1
z−1 −z 2 − 1 z2 + 1
xz ′ = −z = =− ecuaţie
z+1 z+1 z+1
cu variabile separabile.
∫ ∫
z+1 dx z+1 dx
2
dz = − ⇔ dz = − ⇔
z +1 x z2 + 1 x
√
ln z 2 + 1 + ln earctg z = − ln |x| + ln k2 ⇔
√ k2 k2 C2
earctg z · z2 + 1 = =± =
|x| x x
√
y x2 + y 2 arctg y/x
z = ⇒x· ·e = C2 ⇔
x x
√
x2 + y 2 · earctg y/x = C2 .
Cele două integrale prime ale sistemului sunt:
2 2
x +y +z2
F1 (x, y, z) = √ z2
= C1
y
F2 (x, y, z) = x + y · earctg x = C2 .
2 2
Se verifică faptul că F1 , F2 sunt independent funcţionale.
Exerciţiul 3.26
dx dy dz
= = .
z−y x−z y−x
Soluţie.
dx + dy + dz dx
= ⇒ dx + dy + dz = 0
0 z−y
⇔ d (x + y + z) = 0 ⇒
x + y + z = C1 .
xdx ydy zdz xdx + ydy + zdz

= = = ⇒
xz − xy xy − yz yz − xz 0
2xdx + 2ydy + 2zdz = 0 ⇒
x2 + y 2 + z 2 = C2 .
integrale. 145
Aici putem aplica observaţia de mai jos.

Observaţie: Dacă
f (x) dx + g (y) dy + h (z) dz = 0
şi
∫ ∫ ∫
F (x) = f (x)dx, G(y) = g(y)dy, H(z) = h(z)dz,
atunci există o constantă reală C astfel ı̂ncât
F (x) + G (y) + H (z) = C.
{
F1 (x, y, z) = x + y + z = C1
integrale prime;
F2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 = C2
( )
1 1 1
rang =2=3−1⇒
2x 2y 2z
⇒ F1 , F2 independent funcţionale, deci sistemul este rezol-
vat.
Exerciţiul 3.27
dx dy dz
= =
bz − cy cx − az ay − bx
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
bz − cy cx − az ay − bx
adx bdy cdz adx + bdy + cdz
⇔ = = = ⇒
abz − acy bcx − abz acy − bcx 0
adx + bdy + cdz = 0 ⇒ ax + by + cz = C1 .
xdx ydy zdz xdx + ydy + zdz

= = = ⇒
bxz − cxy cxy − ayz ayz − bxz 0
xdx + ydy + zdz = 0 ⇔ x2 + y 2 + z 2 = C2 .

Integralele prime ale sistemului sunt:
{
F1 (x, y, z) = ax + by + cz = C1
F2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 = C2
( )
a b c
rang =2=3−1
2x 2y 2z
deoarece 2 (ay − bx) ̸= 0. Deci F1 , F2 independent funcţionale.
Exerciţiul 3.28
dx dy dz
= = .
x (cz − by) y (ax − cz) z (by − ax)
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
x (cz − by) y (ax − cz) z (by − ax)
dx dy dz dx dy dz
y x
+ y
+ z
x
= = z
= ⇒
cz − by ax − cz by − ax 0
dx dy dz
+ + =0⇔
x y z
integrale. 147
ln |x| + ln |y| + ln |z| = ln k1 ⇔
|xyz| = k1 ⇔ xyz = ±k1 ⇒ xyz = C1 .
adx bdy cdz

= = =
ax (cz − by) by (ax − cz) cz (by − ax)
adx + bdy + cdz
= =
acxz − abxy + abxy − bcyz + bcyz − acxz
adx + bdy + cdz
= ⇒
0
adx + bdy + cdz = 0 ⇔ ax + by + cz = C2 .

Integralele prime ale sistemului sunt
{
F1 (x, y, z) = xyz = C1
F2 (x, y, z) = ax + by + cz = C2 .
( )
yz xz xy
rang = 2 = 3 − 1,
a b c
deoarece byz − axz = z (by − ax) ̸= 0, deci F1 , F2 independent
funcţionale, adică sistemul este rezolvat.
Exerciţiul 3.29
dx dy dz
= = 2.
2 2
(x + y) (x + y ) (y − x) (x + y )
2 2 z
Soluţie.
dx dy dz
= = 2 ⇔
2 2
(x + y) (x + y ) (y − x) (x + y )
2 2 z
xdx ydy xdx + ydy dz

= 2 = = 2 ⇔
(x2 2 2
+ xy) (x + y ) (y − xy) (x + y )
2 2
(x2 + y 2 )2
z
( ) ( )
d(x2 + y 2 ) 2dz 1 2
= ⇔d =d ⇔
(x2 + y 2 )2 z2 x2 + y 2 z
1 2
− = C1 .
+y 2 x2 z
Din primele două avem aceeaşi ecuaţie omogenă ca la (3.25),
deci a doua integrală primă a sistemului:
√ y
x2 + y 2 · earctg x = C2 .
Integralele prime ale sistemului sunt:

{ 1
F1 (x, y, z) = x2 +y − 2 = C1
√ 2 z arctg y
F2 (x, y, z) = x2 + y 2 · e x = C .
2
( −2x −2y 2 )
(x2 +y 2 )2 (x2 +y 2 )2 z2
rang √x−y
y
√x+y
y = 2 = 3−1 ⇒
·e
arctg x ·e
arctg x 0
x2 +y 2 x2 +y 2
⇒ F1 , F2 sunt independent funcţionale şi sistemul este re-

zolvat.
Exerciţiul 3.30
dx dy dz
= 3 = 2 .
x3 + 3xy 2 2y 2y z
Soluţie.
dy dz dy dz
= ⇔ = ⇔
2y 3 2y 2 z y z
integrale. 149
y
y
ln = ln k1 ⇒ = ±k1 = C1 ⇒
z z
y
= C1 .
z
dx dy
= 3 ⇔
x3 + 3xy 2 2y
( y )3
2y 3 2 x
y ′ (x) = 3 2
= ( )2 ecuaţie omogenă
x + 3xy 1 + 3 xy
y
= z ⇒ y = xz ⇒ y ′ = xz ′ + z ⇒
x
ecuaţie devine:
2z 3
xz ′ + z = ⇒
1 + 3z 2
2z 3 −z − z 3
xz ′ = − z = E.V.S ⇒
1 + 3z 2 1 1 + 3z 2
∫ ∫
1 + 3z 2 dx 1 + 3z 2 d
dz = − ⇔ dz = − ⇔
z + z3 x z + z3 x
1
ln z 3 + z = ln + ln k2 ⇔
|x|
3
z + z 3

|x| = k2 ⇔ x+1 · (z + z) = ±k2 = C2 .
x z
y3 y
y +
z = ⇒x· x3 x
= C2 ⇔
x x
y 3 + x2 y
= C2 .
y2
{ y
F1 (x, y, z) = z
= C1
y 3 +x2 y
F2 (x, y, z) = x2
= C2
sunt integralele prime ale sistemului.
Se demonstrează că F1 , F2 sunt independent funcţionale,
adică sistemul este rezolvat.
Exerciţiul 3.31
dx dy dz
= = .
x (y 2 −z )
2 −y (x + z )
2 2 z (x + y 2 )
2
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
x (y 2 − z 2 ) −y (x2 + z 2 ) z (x2 + y 2 )
dx − dy
− dz
y
dx
x
− dy
y
− dz
z
x
= 2 = z
= ⇒
y2 − z2 x + z2 −x2 − y 2 0
dx dy dz
− − = 0 ⇔ ln |x| − ln |y| − ln |z| = ln k1 ⇔
x y z

x
= k1 ⇒ x = ±k1 = C1 ⇒
yz yz
x
= C1 .
yz
xdx ydy
= =
x2 (y − z )
2 2 −y (x2 + z 2 )
2
zdz xdx + ydy + zdz

= = ⇒
z2 2 2
(x + y ) 0
integrale. 151
x2 + y 2 + z 2 = C2 .
{ x
F1 (x, y, z) = yz = C1
F2 (x, y, z) = x + y 2 + z 2 = C2
2
( 1 −x −x )
rang yz y2 z yz 2 =2=3−1⇒
2x 2y 2z
F1 , F2 independent funcţionale.
Sistemul este rezolvat.
Exerciţiul 3.32
dx dy dz
= 2 = 2 .
x2 − yz y − xz z − xy
Soluţie.
dx dy dz
= 2 = 2 ⇔
x2 − yz y − xz z − xy
xdx ydy zdz

= 3 = 3 =
x3 − xyz y − xyz z − xyz
xdx + ydy + zdz dx + dy + dz
= 2 ,
x3 + y + z − 3xyz
3 3 x + y + z 2 − xy − yz − xz
2
dar
( )
x3 +y 3 +z 3 −3xyz = (x + y + z) x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − xz
deci obţinem
2xdx + 2ydy + 2zdz = 2 (x + y + z) d (x + y + z) ⇔

( )
d x2 + y 2 + z 2 = d (x + y + z)2 ⇔
C1 + x2 + y 2 + z 2 = (x + y + z)2 ⇔
xy + yz + zx = C1 .
Din şirul iniţial avem:
dx − dy dy − dz
= 2 ⇔
x2 − y − yz + xz
2 y − z 2 − xz + xy
d (x − y) d (y − z)
= ⇔
(x − y) (x + y + z) (y − z) (x + y + z)
d (x − y) d (y − z)
= ⇔
x−y y−z

x − y x−y
ln = ln k2 ⇒
xy − z = k2
y −z
x−y
⇒ = ±k2 .
y−z
Notăm ±k2 = C2 şi rezultă
x−y
= C2 .
y−z
{
F1 (x, y, z) = xy + yz + zx = C1
integrale prime.
F2 (x, y, z) = x−y
y−z
= C2
F1 , F2 sunt independent funcţionale.
Sistemul este rezolvat.
Exerciţiul 3.33
dx dy dz
2
= 2 = .
xy xy z (x + y 2 )
2
integrale. 153
Soluţie.
dx dy dz
2
= 2 = ⇔
xy xy z (x + y 2 )
2
dx
x
dy
y − dz
z
dx
x
+ dy
y
− dz
z
= = =
y2 x2 −x2 − y 2 0
dx dy dz
⇒ + − =0
x y z
xy
xy
⇔ ln = k1 ⇒ = ±k1 = C1
z z
dx dy
2
= 2 ⇔ xdx = ydy ⇔ x2 − y 2 = C2
xy xy
{
F1 (x, y, z) = xy
z
= C1
F2 (x, y, z) = x − y 2 = C2
2
sunt integralele prime ale sistemului.

( y x −xy
)
rang z z z 2
=2=3−1⇒
2x −2y 0
F1 , F2 sunt independent funcţionale, deci sistemul este rezolvat
(soluţiile sunt date de cele 2 integrale prime).

Exerciţiul 3.34 Integraţi următoarele sisteme de ecuaţii:
(i)
dx dy dz
= = ;
x2 −y −z
2 2 2xy 2xz
(ii)
dx dy dz
= = ;
xy −y 2 −x (1 + x2 )
(iii)
dx dy dz
= = √ ;
x y z − x + y2 + z2
2
(iv)
dx dy dz
2
= 2 = ;
xy xy z (x + y 2 )
2
(v)
dx dy dz
= = ;
1+x 2 x (2 − y) 1+z
(vi)
dx dy dz
= = ;
x (1 − 2y )
2 −y (1 + 2x )
2 2z (x2 + y)
(vii)
dx dy dz
= = 2 ;
x y x + y2
(viii)
dx dy dz
√ = = ;
1+ 3z − x − y 2 1
(ix)
dx dy dz
= = ;
y yz −z 2 − 1
(x)
dx dy dz
= = 2 .
x+1 x + 2y x − 2xz
Capitolul 4
Ecuaţii cu derivate
parţiale de ordinul unu
liniare şi cvasiliniare.
4.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de or-

dinul unu liniare.
Problema Cauchy.
Considerăm ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul unu:
∂u ∂u
f1 (x1 , . . . , xn ) + · · · + fn (x1 , . . . , xn ) = 0, (4.1)
∂x1 ∂xn
necunoscuta fiind u = u (x1 , . . . , xn ).

Fie problema Cauchy:
CAPITOLUL 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE
156 ORDINUL UNU LINIARE ŞI CVASILINIARE.
 ∂u
 f1 (x1 , . . . , xn ) ∂x 1
+ · · · + fn (x1 , . . . , xn ) ∂x
∂u
n
=0
h (x1 , . . . , xn ) = 0

u = g (x1 , . . . , xn ) .
Se determină n − 1 integrale prime funcţional independente

pentru sistemul simetric ataşat ecuaţiei (4.1):
dx1 dxn
= ··· = , x = (x1 , . . . , xn ) . (4.2)
f1 (x) fn (x)
Fie F1 , F2 , . . . , Fn−1 integralele prime ale lui (4.2).
Atunci, soluţia generală a ecuaţiei (4.1) este:
u = H (F1 , F2 , . . . , Fn−1 ) ,
oricare ar fi H de clasă C 1 .
Pentru problema Cauchy:
Considerăm sistemul:


 F1 (x1 , . . . , xn ) = C1


 ··················
Fn−1 (x1 , . . . , xn ) = Cn−1



 h (x1 , . . . , xn ) = 0

u = g (x1 , . . . , xn )
ı̂n care se elimină x1 , . . . , xn , rezultând:
E (C1 , C2 , . . . , Cn−1 , u) = 0 ⇒
u = H (C1 , . . . , Cn−1 ) (se rezolvă ı̂n raport cu u).
Se ı̂nlocuiesc C1 , . . . , Cn−1 cu integralele prime şi rezultă
u = H (F1 (x), F2 (x), . . . , Fn−1 (x)) .

Ecuaţii cu derivate parţiale cvasiliniare (cu două variabile).
Problema Cauchy. 157
4.2 Ecuaţii cu derivate parţiale cva-

siliniare (cu două variabile). Pro-
blema Cauchy.
Considerăm z (x, y) necunoascuta din ecuaţia cvasiliniară:
∂z ∂z
P (x, y, z) + Q (x, y, z) = R (x, y, z) . (4.3)
∂x ∂y
Problema Cauchy:
 ∂z ∂z
 P (x, y, z) ∂x + Q (x, y, z) ∂y = R (x, y, z)
h (x, y) = 0

z = g (x, y) .
Sistemul simetric ataşat ecuaţiei (4.3)
dx dy dz
= =
P (x, y, z) Q (x, y, z) R (x, y, z)
admite 2 integrale prime funcţional independente F1 , F2 .
z se determină implicit din
( )
H (F1 (x, y, z) , F2 (x, y, z)) = 0, ∀H ∈ C 1 R2 .
Problema Cauchy. Din sistemul:


 F1 (x, y, z) = C1

F2 (x, y, z) = C2

 h (x, y) = 0

z = g (x, y)
se elimină x, y, z ⇒ H (C1 , C2 ) = 0 ı̂n care se ı̂nlocuiesc C1 , C2
cu integralele prime găsind soluţia implicită:
H (F1 (x, y, z) , F2 (x, y, z)) = 0 ⇒ z (x, y) .
4.3 Linii şi suprafeţe de câmp.

Fie câmpul vectorial
−
→ −
→ −
→ −
→
v = P (x, y, z) i + Q (x, y, z) j + R (x, y, z) k
−
→
v = (P, Q, R) ̸= (0, 0, 0) .
Considerăm o linie de câmp a lui − →v , adică o curbă care
ı̂n fiecare punct al ei (x (t) , y (t) , z (t)) are ca tangentă pe →−v,
ceea ce ı̂nseamnă:
(x′ (t) , y ′ (t) , z ′ (t)) = −

→
v = (P, Q, R)
 ′
 x = P (x, y, z)
⇔ y ′ = Q (x, y, z) ⇔
 ′
z = R (x, y, z)
cu sistemul simetric:
dx dy dz
= = .
P Q R
Se determină două integrale prime funcţional independente:
F1 , F 2 .
{
F1 (x, y, z) = C1
F2 (x, y, z) = C2
fiind ecuaţiile unei linii de câmp pentru câmpul vectorial −
→v.
O suprafaţă de câmp S este o suprafaţă cu proprietatea că
−
→
v este tangent la S.
Fie ecuaţia lui S:
u (x, y, z) = 0
Exerciţii rezolvate. 159
( )
∂u ∂u ∂u
∇u = , ,
∂x ∂y ∂z
−
→v = (P, Q, R)
Avem: −
→
v ⊥∇u ⇔ ⟨∇u, −→v ⟩ = 0.
Deci,
S : u (x, y, z) = 0
este suprafaţă de câmp ⇔
∂u ∂u ∂u
P
+Q +R = 0.
∂x ∂y ∂z
Sistemul simetric asociat este:
dx dy dz
= =
P Q R
cu F1 , F2 integrale prime funcţional independente ⇒
u = H (F1 , F2 ) .
Suprafaţa de câmp are ecuaţia:
S : H(F1 (x, y, z), F2 (x, y, z)) = 0, ∀H ∈ C 1 (R2 ).
4.4 Exerciţii rezolvate.

Exerciţiul 4.1 Rezolvaţi ecuaţiile cu derivate parţiale:
(i)
∂z ∂z
a +b = 0;
∂x ∂y
Soluţie.
Sistemul caracteristic asociat este:
dx dy
= ⇔ bx − ay = C
a b
integrală primă a sistemului simetric;
F (x, y) = bx − ay = C.
Soluţia ecuaţiei este:
z = z (x, y) = H (F (x, y)) = H (bx − ay) ,

unde H ∈ C 1 (R).
(ii)
∂z ∂z
x +y = 0;
∂x ∂y
Soluţie.
Sistemul caracteristic asociat este:

dx dy x
= ⇔ ln = ln C0 ⇔
x y y

x
= C0 ⇒ x = ±C0 ⇒
y y
x
= C → integrală primă;
y
x
F (x, y) = =C⇒
y
( )
x
z = H (F (x, y)) = H , H ∈ C 1 (R) .
y
(iii)
∂z ∂z
y −x = 0;
∂x ∂y
Soluţie.
∂z ∂z
y −x =0⇔
∂x ∂y
dx dy
= ⇔ −xdx = ydy ⇔
y −x
x2 + y 2 = C integrală primă a sitemului.
F (x, y) = x2 + y 2 = C ⇒
( )
z = H (F (x, y)) = H x2 + y 2 ,
H ∈ C 1 (R) .
(iv)
∂z ∂z
xz + yz = x;
∂x ∂y
Soluţie.
Sistemul caracteristic:
dx dy dz
= =
xz yz x
dx dy x
= ⇒ = C1 .
x y y
Din:
dx dz
= ⇔ dx = zdz ⇔
xz x
2dx = 2zdz ⇔ 2x − z 2 = C2 .
{
F1 (x, y, z) = xy = C1
F2 (x, y, z) = 2x − z 2 = C2
sunt integralele prime.
Arătăm că F1 , F2 sunt independent funcţionale.
( 1 1
)
0
rang y y = 2 = 3 − 1.
2 0 −2z
H (F1 (x, y, z) , F2 (x, y, z)) = 0,

∀H ∈ C 1 (R2 )
( )
x
⇔H , 2x − z 2 = 0,
y
H ∈ C 1 (R2 ) .
(v)
∂z ∂z
x2 − xy = −y 2 ;
∂x ∂y
Soluţie.
Sistemul caracteristic este:
dx dy dz
= =
x2 −xy −y 2
dx dy
= − ⇔ ln |xy| = ln k0 ⇒
x y
|xy| = k0 ⇒ xy = ±k0 = C1 ⇒
F (x, y, z) = xy = C1 ← integrală primă
}
ydy = xdz
⇒ y 2 dy = C1 dz ⇔
xy = C1 ⇒ x = C1
y
y3
}
− C1 z = C2
3 ⇒
C1 = xy
y3
F2 (x, y, z) = − xyz = C2 ← a doua integrală primă
3
F1 , F2 sunt independent funcţionale pentru că:
( )
y x 0
rang =2=3−1
−yz y 2 − xz −xy
deoarece y 3 ̸= 0.
Soluţia generală este dată implicit prin:
( )
y3
H (F1 , F2 ) = 0 ⇔ H xy, − xyz = 0
3
unde H ∈ C 1 (R2 ).
y3
− xyz = γ (xy) , γ ∈ C 1 (R)
3
şi soluţia generală explicită
y2 1
z(x, y) = z = − γ(xy),
3x xy
∀γ ∈ C 1 (R).
(vi)
∂z ∂z ( )
xy 2 + x2 y = z x2 + y 2 ;
∂x ∂y
Soluţie. Avem sistemul simetric ataşat
dx dy dz
2
= 2 =
xy xy z (x + y 2 )
2
xdx = ydy ⇔
← x2 − y 2 = C1 ← integrală primă
Facem următoarea combinaţie integrabilă:
dz
ydx xdy ydx + xdy
= 3 = = 2 z 2 ⇔
xy 3 xy xy (x2 + y 2 ) x +y
xy xy
d (xy) dz
= ⇔ ln = ln k0 ⇒ = k0
xy z z z
xy
⇒ = ±k0 = C2 ⇒
z
xy
= C2 ← a doua integrală primă
z
{
F1 (x, y, z) = x2 − y 2 = C1
F2 (x, y, z) = xy
z
= C2
( )
2x −2y 0
rang y x −xy =2=3−1
z y z2
⇒ F1 , F2 sunt independente funcţional.

xy ( )
= γ x2 − y 2 , γ ∈ C 1 (R) .
z
(vii)
∂z ( 2 ) ∂z
2y (2 − x) + x + z 2 − y 2 − 4x + 2yz = 0;
∂x ∂y
Soluţie.
dx dy dz
= 2 = ,
2y (2 − x) x + z − y − 4x
2 2 −2yz
amplificăm şirul cu (-2y):
dx 2ydy dz
= 2 = ⇔
x−2 y − x − z + 4x
2 2 z
2xdx 2ydy 2zdz
= 2 = =
2x − 4x
2 y − x − z + 4x
2 2 2z 2
2xdx + 2ydy + 2zdz

= ⇔
x2 + y 2 + z 2
d (x2 + y 2 + z 2 ) dz
= ⇔
x2 + y 2 + z 2 z
( )
ln x2 + y 2 + z 2 = ln k0 |z| ⇒
x2 + y 2 + z 2
= k0 ⇒
|z|
x2 + y 2 + z 2
= ±k0 = C1
z
x2 + y 2 + z 2
= C1 ← integrală primă
z

dx dz x − 2
=
⇔ = k1 ⇒
x−2 z z
x−2 x−2
= ±k1 = C2 ⇒ = C2
z z
{ x2 +y 2 +z 2
F1 (x, y, z) = z
= C1
x−2
F2 (x, y, z) = z
= C2
( x2 +y 2
)
2x 2y
1−
rang z
1
z
2−x
z2 =2=3−1
z
0 z2
⇒ F1 , F2 indepent funcţionale ⇒ soluţia generală:

( )
x2 + y 2 + z 2 x − 2
H (F1 , F2 ) = H , = 0,
z z
cu H ∈ C 1 (R2 ).
(viii)
∂z ∂z
(y + x) + (y − x) = z;
∂x ∂y
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
y+x y−x z
xdx ydy zdz xdx + ydy + zdz dz
= 2 = 2 = =
x2 + xy y − xy z 2 2
x +y +z 2 z
d (x2 + y 2 + z 2 )
⇔ =
x2 + y 2 + z 2
2dz ( )
⇔ ln x2 + y 2 + z 2 = ln C1 z 2 ⇔
z
x2 + y 2 + z 2
= C1 .
z2
Din problema 2/sisteme simetrice avem:
dx dy
=
y+x y−x
cu integrala primă
√ y
x2 + y 2 · earctg x = C2
Deci integralele prime sunt:

{
x2 +y 2 +z 2
F1 (x, y, z) = √ z
= C1
y
F2 (x, y, z) = x + y · earctg x = C2
2 2
( )
2x 2y −2(x2 +y 2 )
rang z2
∂F2 z2
∂F2
z3
∂F2
=2=3−1
∂x ∂y ∂z
⇒ F1 , F2 sunt independent funcţionale

⇒ soluţia generală este:

( 2 )
x + y2 + z2 √ 2 y
H (F1 , F2 ) = H , x + y2 · e arctg x = 0,
z2
∀H ∈ C 1 (R2 ) .
(ix)
∂u ∂u ∂u
x +y +z = x2 + 2u;
∂x ∂y ∂y
Soluţie.
dx dy dz du
= = = 2
x y z x + 2u
x y
= C1 ; = C2 ;
y z
din:
dx du du 2
= 2 ⇔ = u′ = u + x
x x + 2u dx x
ecuaţia diferenţială liniară de ordinul unu.
Ecuaţia omogenă:
2
ũ′ = ũ E.V.S ⇔
x
dũ 2 |ũ| ũ
= dx ⇔ 2 = k0 ⇒ 2 = ±k0 = C3 ⇒ ũ = C3 x2
ũ x x x
Cu M.V.C (metoda variaţiei constantelor) căutăm soluţia

de forma:
u (x) = x2 C3 (x) ,
unde
1
x2 C3′ (x) = x ⇒ C3′ (x) = ⇒
x2
( )
−1 1
C3 (x) = + C3 ⇒ u (x) = x C3 −
2
=
x x
u+x
= C3 x2 − x ⇒ = C3
x2
 x
 F1 (x, y, z, u) = y
= C1
y
F (x, y, z, u) = = C2
 2 z
u+x
F3 (x, y, z, u) = x2
= C3
sunt integrale prime ale sistemului.
 1 −x

y y2
0 0
rang  0 1
z
−y
z2
0 =3=4−1
−2u
x3
− 1
x2
0 0 1
x2
⇒ F1 , F2 , F3 sunt independent funcţionale deci sistemul

este rezolvat şi soluţia generală este:
( )
x y u+x
H (F1 , F2 , F3 ) = H , , = 0,
y z x2
H ∈ C 1 (R3 ) .
sau ( )
u+x x y ( )
=ϕ , , ϕ ∈ C 1 R2 .
x2 y z
(x)
∂z ∂z √
x +y = z + a x2 + y 2 + z 2 .
∂x ∂y
Soluţie.
dx dy dz
= = √ ⇔
x y z + a x2 + y 2 + z 2
xdx ydy zdz
= = √ ⇒
x2 y2 z 2 + az x2 + y 2 + z 2
xdx + ydy + zdz

√ =
x2 + y2 + z 2 + az x2 + y 2 + z 2
dz
= √ ⇔
z + a x2 + y 2 + z 2
xdx + ydy + zdz

√ (√ )=
x2 + y 2 + z 2 x2 + y 2 + z 2 + az
dz
= √ ⇔
z + a x2 + y 2 + z 2
√
xdx+ydy+zdz
x2 +y 2 +z 2 dz
√ = √ ⇔
x2 + y 2 + z 2 + az z + a x2 + y 2 + z 2
√
xdx+ydy+zdz
+ dz
x2 +y 2 +z 2
(√ )=
(a + 1) x2 + y 2 + z 2 + z
dz dx
= √ = ⇔
2 2
z+a x +y +z 2 x
(√ )
d x2 + y 2 + z 2 + z dx
√ = (a + 1) ⇔
x2 + y 2 + z 2 + z x
( √ )
ln z + x2 + y 2 + z 2 = (a + 1) ln C0 |x| ⇔
√
z + x2 + y 2 + z 2 = C0a+1 |x|a+1 ⇒
1 ( √ )
2 + y 2 + z 2 = ±C a+1 = C
a+1
z + x 0 1
x
1 ( √
2 2 2
)
z + x + y + z = C1
xa+1
Din:
dx dy x
= ⇒ = C2
x y y
{ ( √ )
1
F1 (x, y, z) = xa+1
z+ x2 + y2 + z2 = C1
x
F2 (x, y, z) = y
= C2
sunt integrale prime ale sistemului.

Se demonstrează că
( )
∂F1 ∂F1 ∂F1
rang ∂x
∂F2
∂y
∂F2
∂z
∂F2 =2=3−1
∂x ∂y ∂z
⇒ F1 , F2 sunt independent funcţionale

{
F1 = C 1
⇒
F2 = C 2
sunt integrale prime ale sistemului ⇒ soluţia generală

este:
( ) x)
1 ( √
H (F1 , F2 ) = H z+ x2 + y2 + z2 , = 0,
xa+1 y
unde: H ∈ C 1 (R2 ).
Exerciţiul 4.2 Rezolvaţi următoarele probleme Cauchy pen-

tru ecuaţiile cvasiliniare:
(i)
∂z ∂z
x −y = z, x = y, z = x2 ;
∂x ∂y
Soluţie.
dx dy dz
= =
x −y z
xy = C1 ; yz = C2
{ ( )
F1 (x, y, z) = xy = C1 y x 0
rang = 2 = 3−1
F2 (x, y, z) = yz = C2 0 z y
⇒ F1 , F2 sunt independent funcţional⇒

Soluţia generală este: H (xy, yz) = 0, H ∈ C 1 (R). Formăm
sistemul din integralele prime şi condiţiile iniţiale


 xy = C1

yz = C2

 x=y

z = x2

 xy = C1
x=y ⇒

yz = C2
eliminăm pe x, y, z din sistem:
 2 ⟩
 x = C1
x
= C1 ⇒
 z 2 C2
x =z
 2 ⟩
 x = C1
z= C2
·x ⇒
 2 C1
x =z
√ 
x = C1 
z = √CC21 ⇒
2 
x =z
C √
√2 = C1 ⇔ C1 C1 = C2 ⇔
C1
C13 = C22 ı̂nlocuim C1 , C2 cu integralele prime ⇒
x3 y 3 = y 2 z 2 ⇔ z 2 = x3 y.
Altfel: {
xy = C1
z
x
= C2
integrale prime şi
( z)
H xy, = 0,
x
H ∈ C 1 soluţia generală


 xy = C1
 z
= C2 ⟩
x ⇒

 x=y

z = x2
eliminăm x, y, z ⇒
}
x = C2
z = C2 x = x ⇒
2
⇒ y = C2
x=y
şi le ı̂nlocuim ı̂n xy = C1 ⇒ C1 = C22 ı̂n care ı̂nlocuim

C1 , C2 cu integralele prime şi obţinem:
z2
xy = ⇔ z 2 = x3 y
x2
adică acelaşi rezultat.
(ii)
∂z ∂z
2y + 3x2 + 6x2 y = 0, x = 0, y 2 = 2z;
∂x ∂y
Soluţie.
dx dy dz
= 2 =
2y 3x −6x2 y
3x2 dx = 2ydy ⇔ x3 − y 2 = C1
3x2 dx 2ydy 2dz 3x2 dx + 2ydy + 2dz

= = = ⇒
6x2 y 6x2 y −12x2 y 0
3x2 dx + 2ydy + 2dz = 0 ⇒ x3 + y 2 + 2z = C2

{
F1 (x, y, z) = x3 − y 2 = C1
F2 (x, y, z) = x3 + y 2 + 2z = C2
( 2 )
3x −2y 0
rang =2=3−1⇒
3x2 2y 2
⇒ F1 , F2 sunt independent funcţional ⇒ soluţia generală

este:
( )
H x3 − y 2 , x3 + y 2 + 2z = 0,
unde H ∈ C 1 (R2 ).
Sistemul  3

 x − y 2 = C1
 3
x + y 2 + 2z = C2

 x=0
 2
y = 2z
Eliminăm x, y, z :

 x=0
y 2 + 2z = C2 ⇒
 2
y = 2z
{
x=0
y 2 = C22
şi ı̂nlocuim ı̂n prima relaţie:

C2
x3 − y 2 = C1 ⇒ − = C1 ⇔
2
2C1 + C2 = 0 → ı̂nlocuim C1 , C2 cu integralele prime ⇒

( )
2 x3 − y 2 + x3 + y 2 + 2z = 0 ⇔
2x3 − 2y 2 + x3 + y 2 + 2z = 0 ⇔ 3x3 − y 2 + 2z = 0 ⇒
1( 2 )
z(x, y) = y − 3x3
2
soluţia explicită.
(iii)
∂z ∂z √
z (x + z) − y (y + z) = 0, z = y, x = 1;
∂x ∂y
Soluţie.
∂z ∂z √
z (x + z) − y (y + z) = 0, z = y, x = 1
∂x ∂y
dx dy dz
= = ⇒ z = C1 .
z (x + z) −y (y + z) 0
dx dy
=− ⇔
C1 (x + C1 ) y (y + C1 )
∫ ∫ ( )
dx 1 1
= − dy ⇔
x + C1 y + C1 y

y + C1
ln |x + C1 | = ln k2 ⇒
y

(x + C1 ) y

y + C1 = k2 ⇒
y (x + C1 )
⇒ = ±k2 = C2 ⇒
y + C1
y (x + z)
⇒ = C2 .
y+z
{
F1 (x, y, z) = z = C1
F2 (x, y, z) = y(x+z)
y+z
= C2
( )
0 0 1
rang y (1−y)(x+z) y(y−x) = 2 = 3 − 1.
y+z (y+z)2 (y+z)2

1 −y
0
y y(y−x) = ̸ 0⇒
=
y+z (y+z)2 y+z
F1 , F2 independent funcţionale.
( )
y (x + z) ( )
⇒ H z, = 0, H ∈ C 1 R2
y+z
Sistemul 
 z = C1 }
y(x+z)
= C2 ⇒
 y+z
2
z = y, x = 1
{ z 2 (z+1)
{
= C2 z = C2
z 2 +z ⇔ ⇒ C1 = C2 .
z = C1 z = C1
Înlocuim C1 , C2 cu integralele prime:
y (x + z)
⇒z= ⇔ yz + z 2 = xy + yz ⇒
y+z
z 2 = xy → soluţia problemei Cauchy.

z 2 = xy → suprafaţa integrală care trece prin parabola
√
z = y din planul x = 1.
(iv) √
∂z ∂z z x2 + y 2
x +y =√ , a > 0;
∂x ∂y x2 + y 2 − a
x = 2z, x2 + y 2 = 4a2 ;
Soluţie.
√
dx dy dz x2 + y 2 − a xdx + ydy
= = √2 2 = √ dz = 2 + y2
⇔
x y √z x +y z x 2 + y2 x
x2 +y 2 −a
xdx + ydy dz
√ = ⇔
x2 + y 2 − a x2 + y 2 z
√ x
dx +√ y
dy
x2 +y 2 x2 +y 2dz
⇔ √ = ⇔
x +y −a
2 2 z
(√ )
d x2 + y 2 − a dz
√ = ⇔
x2 + y 2 − a z
√

⇔ ln x2 + y 2 − a = ln k0 |z| ⇔
√ √
x2 + y 2 − a x2 + y 2 − a

= k0 ⇒ = ±k0 = C1 ⇒
z z
√
x2 + y 2 − a
= C1 .
z
Din primele 2 rapoarte găsim integrala primă:
y
= C2 .
x
{ √
x2 +y 2 −a
F1 (x, y, z) = z
= C1
y
F2 (x, y, z) = x
= C2
( )
√x √y a
2
rang z x2 +y 2 z x2 +y 2 z =2=3−1⇒
−y 1
x2 x
0
F1 , F2 independent funcţionale ⇒ H (F1 , F2 ) = 0 soluţia

generală cu H ∈ C 1 (R2 ).
 √

 x +y −a = C1
2 2
z
y
 = C2
 x
x = 2z, x2 + y 2 = 4a2 .
Eliminăm x, y, z din sistemul:

 

 x√2 + y 2 = 4a2  z= a

 x2 +y2 −a 
 2 C12
= C1 ⇔ x + y = 4a2
z ⇔


y
= C 
 y = C2 x

 x
2 
x = 2z x = 2z
  
4a2
 z = Ca1  2
 x = C22 +1 

x2 (C22 + 1) = 4a2 ⇔
2
z 2 = Ca 2
 
 1 

x = 2z x = 2z ⇔ x2 = 4z 2
4a2 4a2
⇒ = ⇔ C12 = C22 + 1.
1 + C22 C12
Înlocuim C1 , C2 cu integralele prime

(√ )2
x +y −a
2 2
y2
⇒ = 1 + ⇔
z2 x2
(√ )2 z 2 ( )
x2 + y 2 − a = 2 x2 + y 2 ⇔
x
soluţia problemei Cauchy este suprafaţa integrală:
(√ )2 ( )
x2 x2 + y 2 − a = z 2 x2 + y 2 .
(v)
∂z ∂z
2xz + 2yz = z 2 − x2 − y 2 , x = a
∂x ∂y
z 2 − y 2 = a2 ;
Soluţie.
dx xdx ydy zdz

= 2 = 2 = 3 =
2xz 2x z 2y z z − x2 z − y 2 z
xdx + ydy + zdz xdx + ydy + zdz
= 3 = ⇔
z + x2 z + y 2 z z (x2 + y 2 + z 2 )
dx d (x2 + y 2 + z 2 )
= ⇔
2x 2 (x2 + y 2 + z 2 )
dx d (x2 + y 2 + z 2 )
⇔ = ⇔
x x2 + y 2 + z 2
( )
ln |x| = ln k0 x2 + y 2 + z 2 ⇔
x2 + y 2 + z 2 1
= ± = C1 ⇒
x k0
x2 + y 2 + z 2
= C1 .
x
Din primele două rapoarte ⇒
y
= C2 .
x
{ x2 +y 2 +z 2
F1 (x, y, z) = z
= C1
y
F2 (x, y, z) = x
= C2
F1 , F2 independent funcţionale ⇒ H (F1 , F2 ) = 0 soluţia

generală cu H ∈ C 1 (R2 ). Sistemul
 x2 +y2 +z2

 = C1
 y z ⟩
x
= C2

 x=a ⇒
 2
z −y =a
2 2
eliminăm x, y, z

 y = xC2 = C2 a
z 2 = a2 + y 2 = a2 (C22 + 1)

x = a.
Înlocuim ı̂n prima relaţie:
( ) √
2 2
a +a C22 2
+a C22 + 1 = C1 a C22 + 1
( ) √ √
2a2 C22 + 1 = C1 a C22 + 1 ⇔ 2a 1 + C22 = C1 ⇔
( )
⇔ 4a2 1 + C22 = C12 .
Înlocuim C1 , C2 cu integralele prime
( ) 2
y2 (x2 + y 2 + z 2 )
2
4a 1 + 2 = ⇔
x z2
( )2 ( )
x2 x2 + y 2 + z 2 = 4a2 z 2 x2 + y 2 →
suprafaţa integrală care verifică problema Cauchy.
(vi)
( ) ∂z ∂z
y 2 − x2 + 2xz + 2y (z − x) = 0,
∂x ∂y
x = 0, y 2 + 4z 2 = 4a2 ;
Soluţie.
dx dy dz
= = = 0 ⇒ z = C1 .
y 2 − x2 + 2xz 2y (z − x) 0
Înlocuim z cu C1
dy dx
= 2 ⇔
2y (C1 − x) y − x2 + 2C1 x
2ydy 2 (x − C1 ) dx 2 (x − C1 ) dx + 2ydy
= 2 = ⇔
2y 2 x − 2xC1 − y 2 x2 − 2xC1 + y 2
dy d (x2 − 2xC1 − y 2 )
= ⇔
y x2 − 2xC1 + y 2
2
x − 2xC1 + y 2

⇔ ln = ln k0 ⇒
y
x2 − 2xC1 + y 2
= ±k0 = C2 ⇒
y
x2 − 2xz + y 2
= C2 .
y
F1 , F2 independent funcţionale,
{
F1 = C 1 = z
F2 = C2 = x −2xz+y
2 2
y
⇒ H (F1 , F2 ) = 0 ← soluţie generală.
Sistemul  x2 −2xz+y 2

 = C2 
 y
z = C1  ⇒

 x=0
 
y 2 + 4z 2 = 4a2
 
 x=0  x=0
z = C1 ⇒ z = C1
 2  2
y + 4C12 = 4a 2
y = 4 (a2 − C12 )
Înlocuim ı̂n prima relaţie devenită: y = C2 ⇔

( )
y 2 = C22 ⇒ 4 a2 − C12 = C22 ⇔
4C12 + C22 = 4a2

şi ı̂nlocuind C1 , C2 găsim suprafaţa integrală
2
(x2 − 2xz + y 2 )
4z + 2
= 4a2 ⇔
y2
( )2 ( )
x2 − 2xz + y 2 = 4y 2 a2 − z 2 .
(vii) ( )
() ∂z ∂z ∂z
x x +y 2 2
+ 2y x 2
+y − z = 0,
∂x ∂x ∂y
x2 + y 2 = R2 , cerc din planul z = a;
Soluţie.
( ) ∂z ∂z
x3 + 3xy 2 + 2y 3 = 2y 2 z
∂x ∂y
dx dy dz
= 3 = 2
x3+ 3xy 2 2y 2y z
| {z }
ecuaţie omogenă
( )3
′ 2y 3 2 xy
y (x) = 3 = ( )2
y + 3xy 2 1 + 3 xy
Notăm: z = y
x
⇒
′ ′
y =x·z ⇒y =x·z +z
′ 2z 3
x·z +z = ⇒
1 + 3z 2
′ 2z 3 − z − 3z 3 z3 + z
x·z = = − ⇔
1 + 3z 2 3z 2 + 1
3z 2 + 1 −dx
2
dz = ⇔
3z + z x
( ) ( )
⇔ ln x z 3 + z = ln C0 ⇔ x z 3 + z = ±C0 = C1 ⇒
( )
zx z 2 + 1 = C1 .
Din ultimele două rapoarte:
dy dz
= ⇒
y z
{
F1 (x, y, z) = xz (z 2 + 1) = C1
independent funcţionale.
F2 (x, y, z) = yz = C2
( )
H (F1 , F2 ) = 0, ∀ H ∈ C 1 R2 ← soluţie generală.
Sistemul

 xz (z 2 + 1) = C1  ⟩

  z=a
z = C2 y a
⇒ y = C2

 z = a 
 2 x = a(aC21+1)
x + y 2 = R2
le ı̂nlocuim ı̂n ultima relaţie:

C12 a2
2 + 2
= R2 ⇔
2 2
a (a + 1) C 2
( )2 ( )
C12 C22 = a2 a2 + 1 R2 C22 − a2
( )2 ( )2
C12 C22 + a4 a2 + 1 = a2 R2 a2 + 1 C22
ı̂nlocuim şi obţinem suprafaţa integrală:

( )
( 2 )2 z 2 ( 2 )2 2 z
2
x z z +1 · 2 =a a +1
2 2 2
R · 2 −a ⇔
2
y y
( )2 ( )2 ( )
x2 z 4 z 2 + 1 = a2 a2 + 1 R2 z 2 − a2 y 2
care trece prin cercul x2 + y 2 = R2 din planul z = a.
Exerciţiul 4.3 Să se determine liniile de câmp ale următoarelor

câmpuri vectoriale:
(i)
−
→ −
→ −
→ →
−
v = (ax + yz) i + (ay + xz) j + (az + xy) k ;
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
ax + zy ay + xz az + xy
xdx ydy zdz
2
= 2 = 2 ⇔
ax + xyz ay + xyz az + xyz
xdx − ydy ydy − zdz

⇔ 2 2
= ⇔
x +y y2 + z2
d (x2 − y 2 ) d (y 2 − z 2 )
= ⇔
x2 − y 2 y2 − z2
( )
ln x2 − y 2 = ln C0 y 2 − z 2 ⇔
( )
⇔ x2 − y 2 = C1 y 2 − z 2 .
xdx ydy 2zdz d (x2 + y 2 − 2z 2 )

= = = ⇔
ax2 + xyz ay 2 + xyz 2az 2 + 2xyz a (x2 + y 2 − 2z 2 )
d (x2 − y 2 ) d (x2 + y 2 − 2z 2 )
= ⇔
a (x2 − y 2 ) 2a (x2 + y 2 − 2z 2 )
( )
⇔ x2 + y 2 − 2z 2 = C2 x2 − y 2 .
Deci:
{
x2 −y 2
F1 (x, y, z) = y 2 −z 2
= C1
x2 −y 2 −2z 2 sunt independente funcţional.
F2 (x, y, z) = x2 −y 2
= C2
Liniile de câmp sunt:

{ 2
x − y 2 = C1 (y 2 − z 2 )
x2 − y 2 − 2z 2 = C2 (x2 − y 2 ) .
(ii)
−
→ a2 + z 2 − x2 − y 2 −
→
v =x· √ i+
2 2 3
(x + y )
a2 + z 2 − x2 − y 2 −
→ 2z −
→
+y · √ j −√ k;
2 2 3 2 2 3
(x + y ) (x + y )
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
x· +z 2 −x2 −y 2
a2√
y· +z 2 −x2 −y 2
a2√ − √ 2z
(x2 +y 2 )3 (x2 +y 2 )3 x2 +y 2
x (x2 + y 2 ) dx y (x2 + y 2 ) dy zdz

= = 2
x (x + y − z − a )
2 2 2 2 2 y (x + y − z − a )
2 2 2 2 2 2z
(x2 + y 2 ) (xdx + ydy) zdz dz
⇔ = 2 = ⇔
(x + y ) (x + y − z − a )
2 2 2 2 2 2 2z 2z
2 (xdx + ydy + zdz) dz d (x2 + y 2 + z 2 − a2 ) dz
= ⇔ =
x +y +z −a
2 2 2 2 z x +y +z −a
2 2 2 2 z
x2 + y 2 + z 2 − a2
⇔ F1 (x, y, z) = = C1 .
z
Din primele două rapoarte
dx dy x x
= ⇔ = C2 ⇒ x = C2 y ⇒ F2 (x, y, z) = = C2
x y y y
F1 , F2 independente funcţional.
Liniile de câmp sunt:
{
x2 +y 2 +z 2 −a2
z
= C1
x
y
= C 2.
(iii)
−
→ −
→ → (
− )−
→
v = (xz − y) i + (yz + x) j + 1 + z 2 k ;
Soluţie.
dx dy dz
= = ⇔
xz − y yz + x 1 + z2
xdx ydy xdx + ydy dz
= 2 = = ⇒
x z − xy
2 y z + xy 2
z (x + y ) 2 1 + z2
xdx + ydy zdz
⇒ 2 2
= ⇔
x +y 1 + z2
d (x2 + y 2 ) d (1 + z 2 )
= ⇔
x2 + y 2 1 + z2
( )
x2 + y 2 = C1 1 + z 2 .
x2 + y 2
F1 (x, y) =
1 + z2
prima integrală primă a sistemului.
ydx −xdy dz
= = ⇔
xyz − y 2 −xyz − x 2 1 + z2
−ydx + xdy dz
( ) = ⇔
x2 1 + x2 y 2
1 + z2
( )
d xy dz
( y )2 = ⇔
1+ x 1 + z2
(y)
arctg − arctg z = arctg C2 ⇔
x
y
−z
⇔ arctg x
= arctgC2 ⇔
1 + yz x
y − xz
F2 =
x + yz
F1 , F2 independente funcţional
{ 2
x + y 2 = C1 (1 + z 2 )
⇒
y − xz = C2 (x + yz)
linii de câmp.
(iv)
−
→ ( )−
→ ( )→
− xy (y 2 − x2 ) −
→
v = 3x2 y − y 3 i + x3 − 3xy 2 j + k;
z
Soluţie.
dx dy dz
= 3 = , z ̸= 0
3x2 y −y 3 x − 3xy 2 xy(y 2 −x2 )
z
xdx ydy −zdz

⇔ = = ⇔
xy (3x − y )
2 2 xy (x − 3y )
2 2 xy (x2 − y 2 )
xdx + ydy −4zdz

= ⇔
4xy (x − y )
2 2 4xy (x2 − y 2 )
( ) ( )
d x2 + y 2 = −4d z 2 ⇔
⇔ x2 + y 2 + 4z 2 = C1 .
Din primele două rapoarte:
( ) ( )
ω = x3 − 3xy 2 dx + y 3 − 3x2 y dy = 0
| {z } | {z }
P (x,y) Q(x,y)
∂P ∂Q
= −6xy = ⇒ ω = P dx + Qdy
∂y ∂x
este 1-formă diferenţială ı̂nchisă, deci local exactă, de
unde rezultă că există F (x, y) de clasă C 1 astfel ı̂ncât
{ ∂F
= x3 − 3xy 2
∂x ⇒
∂F
∂y
= y 3 − 3x2 y (*)
integrând ı̂n raport cu x:
∫ ∫
∂F ( 3 )
F (x, y) = dx = x − 3xy 2 dx =
∂x
x4 3 2 2
= − x y + a (y)
4 2
şi ı̂nlocuind ı̂n (*) avem
∂F
= −3x2 y + a′ (y) = y 3 − 3x2 y ⇒
∂y
y4
a′ (y) = y 3 ⇒ a(y) = + k0 ⇒
4
4 4 }
F (x, y) = x4 + y4 − 32 x2 y 2 + k0
⇒ ⇒
dF = ω = 0 ⇒ F (x, y) = k1
x4 − 6x2 y 2 + y 4 = C2 ,
deci a doua integrală primă este
F2 (x, y, z) = x4 − 6x2 y 2 + y 4 .
{
F1 (x, y, z) = x2 + y 2 + 4z 2 = C1
F2 (x, y, z) = x4 − 6x2 y 2 + y 4 = C2
sunt integralele prime ale sistemului simetric şi deci avem
ecuaţiile liniilor de câmp. De verificat că F1 , F2 sunt
independente funcţional.
Exerciţiul 4.4 Să se determine suprafeţele de câmp ale următoarelor

câmpuri vectoriale:
(i)
→
− ( )−
→ ( )→
− ( )−
→
v = x x2 + 3y 2 i + y 3x2 + y 2 j + 2z x2 + y 2 k ;
Soluţie.
Ecuaţia liniară cu derivate parţiale de ordinul unu este:
( ) ∂u ( ) ∂u ( ) ∂u
x x2 + 3y 2 + y 3x2 + y 2 + 2z x2 + y 2 =0
∂x ∂y ∂z
Sistemul simetric asociat este:
dx dy dz
= = ⇔
x (x2 2
+ 3y ) 2 2
y (3x + y ) 2z (x2 + y 2 )
xdx ydy dz
⇔ = 2 = ⇔
x2 2 2
(x + 3y ) 2 2
y (3x + y ) 2z (x2 + y 2 )
xdx − ydy dz
⇔ = ⇔
(x2 − y ) (x + y )
2 2 2 2z (x2 + y 2 )
xdx − ydy dz
= ⇔
x −y
2 2 2z
d (x2 − y 2 ) dz
⇔ =
x −y
2 2 z
2
x − y2
⇒ ln = ln k0 ⇒
z
x2 − y 2
⇒ = ±k0 = C1 .
z
x2 − y 2
F1 (x, y, z) =
z
prima integrală primă a sistemului.
O altă combinaţie integrabilă:
ydx xdy dz
2 2
= 2 2
= ⇔
xy (x + 3y ) xy (3x + y ) 2z (x2 + y 2 )
ydx + xdy dz
⇔ = ⇔
4xy (x2 + y 2 ) 2z (x2 + y 2 )
ydx + xdy dz
= ⇔
2xy z
d (xy) dz d (x2 − y 2 ) dz
= şi =
2xy z x −y
2 2 z
d (xy) 2d (x − y )
2 2
⇒ = .
xy x2 − y 2
Şi procedând ca mai sus avem:
{
x2 −y 2
F1 (x, y, z) = = C1
⇒ z
xy
F2 (x, y, z) = (x2 −y 2 )2
= C2
se demonstrează că sunt independente funţional ⇒ F1 , F2
sunt integralele prime ale sistemului ⇒ soluţia generală
a ecuaţiei cu derivate parţiale de ordinul unu este:
( )
x2 − y 2 xy
u (x, y, z) = H , , H ∈ C 1 (R2 ).
z (x − y )
2 2 2
Deci, suprafaţa de câmp pentru − →v este:

( 2 )
x −y 2
xy
u (x, y, z) = H , = 0.
z (x2 − y 2 )2
(ii)
→
− ( )−
→ ( )−
→ −
→
v = y 3x2 + y 2 + z 2 i − 2x x2 + z 2 j + 2xyz k ;
Soluţie.
Ecuaţia cu derivate parţiale a suprafeţei de câmp este:
( ) ∂u ( ) ∂u ∂u
y 3x2 + y 2 + z 2 − 2x x2 + z 2 + 2xyz =0
∂x ∂y ∂z
Sistemul simetric asociat:
dx dy dz
= = ⇔
y (3x2 2 2
+y +z ) −2x (x + z )
2 2 2xyz
xdx ydy zdz

⇔ = = =
xy (3x2 2 2
+y +z ) −2xy (x + z )
2 2 2xyz 2
xdx + ydx + zdz dz
= 2 2 2
= ⇔
xy (x + y + z ) 2xyz
d (x2 + y 2 + z 2 ) dz
2 2 2
= ⇒
x +y +z z
x2 + y 2 + z 2
= C1 .
z
O altă combinaţie integrabilă:
2xdx ydy dz
= = ⇔
2 2 2
2xy (3x + y + z ) −2xy (x + z )
2 2 2xyz
2xdx + ydy dz
2 2
= ⇔
2xy (2x + y ) 2xyz
4xdx + 2ydy 2dz

2 2
= ⇔
2x + y z
d (2x2 + y 2 ) 2dz
⇔ 2 2
= ⇔
2x + y z
( )
ln 2x2 + y 2 = ln C2 z 2 ⇒
2x2 + y 2
⇒ = C2
z2
{
x2 +y 2 +z 2
F1 (x, y, z) = = C1
⇒ z
2x2 +y 2
F2 (x, y, z) = z2
= C2
integralele prime ale sistemului, sunt independente funcţional
⇒ suprafaţa de câmp este:
( 2 )
x + y 2 + z 2 2x2 + y 2
u (x, y, z) = H , = 0,
z z2
∀ H ∈ C 1 (R2 ) .
−
→ →
− −
→
Exerciţiul 4.5 Se dă câmpul →−v = yz i + xz j + xy k şi se
cere suprafaţa de câmp care trece prin cercul
x2 + y 2 = 1, z = 1.
Soluţie.
Ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul unu:
∂u ∂u ∂u
yz + xz + xy =0
∂x ∂y ∂z
are sistemul asociat:
dx dy dz
= = .
yz xz xy
Din primele două rapoarte avem: xdx = ydy ⇒

x2 − y 2 = C1 .
Din ultimele două rapoarte avem: ydy = zdz ⇒
y 2 − z 2 = C2 .
{
F1 (x, y, z) = x2 − y 2 = C1
F2 (x, y, z) = y 2 − z 2 = C2
( )
2x −2y 0
rang =2=3−1⇒
0 2y −2z
F1 , F2 sunt integrale prime ⇒ suprafaţa de câmp este:
( ) ( )
u (x, y, z) = H x2 − y 2 , y 2 − z 2 = 0, unde H ∈ C 1 R2 .
În continuare aflăm suprafaţa care trece prin cercul:
x2 + y 2 = 1, z = 1.
Eliminăm x, y, z din ecuaţiile (1), (2), (4) ale sistemului de
mai jos:
 2
 x − y 2 = C1 

 2  z=1
y − z = C2
2
⇒ y 2 = C2 + 1

 x2
+ y 2
= 1 
 x2 = C1 + C2 + 1
z=1
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia (3):
x2 + y 2 = 1 ⇒ C1 + 2C2 + 2 = 1 ⇔ C1 + 2C2 + 1 = 0
şi ı̂nlocuind C1 şi C2 cu integralele prime, obţinem:
x2 − y 2 + 2y 2 − 2z 2 + 1 = 0 ⇔
x2 + y 2 − 2z 2 + 1 = 0 ← suprafaţa de câmp cerută.
4.5 Exerciţii propuse

Exerciţiul 4.6 Să se integreze următoarele ecuaţii cu derivate
parţiale de ordinul unu:
(i)
( ) ∂z ∂z
1 + x2 + xy = 0;
∂x ∂y
(ii)
∂u ∂u ∂u
x +y + (x + y) = 0;
∂x ∂y ∂z
(iii)
∂u ∂u ∂u
x (y − z) + y (z − x) + z (x − y) = 0;
∂x ∂y ∂z
(iv)
∂z ∂z √ 2
x +y = x + y2;
∂x ∂y
(v)
∂z ∂z
xz + yz = −xy;
∂x ∂y
(vi)
∂z ∂z
z −z = y − x;
∂x ∂y
(vii)
( √ ) ∂z ∂z
1+ z − x2 − y 2 + = 2;
∂x ∂y
(viii)
∂z ( 2 ) ∂z
z + z − x2 = −x;
∂x ∂y
Exerciţii propuse 197
(ix)
∂z ∂z
y + yz = −1 − z 2 .
∂x ∂y
Exerciţiul 4.7 Să se rezolve problemele Cauchy pentru ecuaţiile
cu derivate parţiale:
(i)
∂z ∂z
xy − y2 = x2 , y = x2 , z = ex ;
∂x ∂y
(ii)
∂z ∂z
2xz + 2yz = z 2 − x2 − y 2 , x = 1, z = x;
∂x ∂y
(iii)
∂z ∂z
x −y = z, x = y, z = x3 ;
∂x ∂y
(iv)
∂z ∂z
xz + yz = −xy, y = 2, z = x;
∂x ∂y
(v)
∂z ∂z
tgx +y = z, x = y, z = x2 .
∂x ∂y
Capitolul 5
Ecuaţiile fizicii
matematice
5.1 Reducerea la forma canonică a

ecuaţiilor cu derivate parţiale de
ordinul doi. Problema Cauchy.
Ecuaţia coardei vibrante.
Prezentăm acum o metodă de reducere la forma canonică a
E.D.P de ordinul al II-lea
Noţiuni teoretice
Fie următoarea E.D.P. de ordinul doi:
( )
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u ∂u
a (x, y) 2 +b (x, y) +c (x, y) 2 +f x, y, u, , = 0,
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y
u (x, y) de clasă C 2 , coeficienţii sunt funcţii continue;

Considerăm ecuaţia caracteristică asociată E.D.P.
200 CAPITOLUL 5. ECUAŢIILE FIZICII MATEMATICE
′
a(x, y)r2 − b(x, y)r + c(x, y) = 0, (r = y (x))
∆ = b2 − 4ac.
(1) ∆ > 0 ⇒ ecuaţia este de tip hiperbolic.

Avem două soluţii: r2 (x, y) ̸= r2 (x, y).
y ′ (x) = r1 (x, y) ⇒
ξ(x, y) = C1 integrală primă
y ′ (x) = r2 (x, y) ⇒
η(x, y) = C2 integrală primă
Se face schimbarea de funcţie:
e(ξ, η).
u(x, y) = u
Rezultă forma canonică

( )
e
∂ 2u u ∂e
∂e u
e, ,
+ f1 ξ, η, u = 0.
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
(2) ∆ = 0 Ecuaţia este de tip parabolic.
r2 (x, y) = r2 (x, y)
dy
= y ′ = r1 (x, y) ⇒
dx
ξ(x, y) = C1 integrală primă.
Notăm η = x
Reducerea la forma canonică a ecuaţiilor cu derivate parţiale de
ordinul doi. Problema Cauchy. Ecuaţia coardei vibrante. 201
e(ξ, η)
u(x, y) = u
şi avem forma canonică:
( )
e
∂ 2u ∂e
u ∂e
u
e, ,
+ f1 ξ, η, u = 0.
∂η 2 ∂ξ ∂η
(3) ∆ < 0 Ecuaţia este de tip eliptic şi rădăcinile complex

conjugate ale ecuaţiei caracteristice
r1,2 (x, y) = α(x, y) ± iβ(x, y) ⇒
integralele prime
r1,2 (x, y) = ξ(x, y) ± iη(x, y) = c1 ± c2 ⇒
forma canonică:
( )
e ∂ 2u
∂2u e u ∂e
∂e u
e, ,
+ 2 + f1 ξ, η, u = 0.
∂ξ 2 ∂η ∂ξ ∂η
Formule de derivare:
(1)
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e
u ∂η
= · + · .
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
(2)
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e
u ∂η
= · + · .
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y
(3) ( )
∂ 2u e ∂ξ
∂ 2u e ∂η
∂ 2u ∂ξ
= · + · ·
∂x2 2
∂ξ ∂x ∂η∂ξ ∂x ∂x
( )
e ∂ξ ∂ 2 u
∂ 2u e ∂η ∂η
+ · + 2· · +
∂ξ∂η ∂x ∂η ∂x ∂x
u ∂ 2 ξ ∂e
∂e u ∂ 2η
+ · 2+ · .
∂ξ ∂x ∂η ∂x2
(4) ( 2 )
∂ 2u e ∂ξ
∂ u e ∂η
∂ 2u ∂ξ
= 2
· + · ·
∂x∂y ∂ξ ∂x ∂η∂ξ ∂x ∂y
( 2 )
e ∂ξ ∂ 2 u
∂ u e ∂η ∂η
+ · + 2· · +
∂ξ∂η ∂x ∂η ∂x ∂y
u ∂ 2ξ
∂e u ∂ 2η
∂e
+ · + · .
∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x∂y
(5) ( )
∂ 2u e ∂ξ
∂ 2u e ∂η
∂ 2u ∂ξ
= · + · ·
∂y 2 ∂ξ 2 ∂y ∂η∂ξ ∂y ∂y
( )
e ∂ξ ∂ 2 u
∂ 2u e ∂η ∂η
+ · + 2· · +
∂ξ∂η ∂y ∂η ∂y ∂y
u ∂ 2 ξ ∂e
∂e u ∂ 2η
+ · 2+ · .
∂ξ ∂y ∂η ∂y 2

Exerciţiul 5.1
∂2u ∂ 2u ∂ 2u
+ 3 + 2 =0
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
u : R2 → R, de clasă C 2 . Să se determine:
(i) Forma canonică, tipul ecuaţiei;

(ii) Soluţia generală;
(iii) {
u(0, y) = y
∂u
∂x
(0, y) = 3y 2 .
Soluţie.
(i)
r2 − 3r + 2 = 0 ⇒ r1 = 1, r2 = 2.
∆ > 0 ecuaţie de tip hiperbolic.

y ′ = 1 ⇒ y = x + C1 ⇒ y − x = C1
y ′ = 2 ⇒ y = 2x + C2 ⇒ y − 2x = C2
{
ξ(x, y) = y − x
⇒
η(x, y) = y − 2x.
Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi folosind deri-

varea funcţiilor compuse de două variabile:
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e u ∂η ∂eu ∂e
u
= · + · = · (−1) + · (−2) ⇒
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
( 2 )
∂ 2u ∂ ue e
∂ 2u
=− · (−1) + · (−2) +
∂x2 ∂ξ 2 ∂η∂ξ
( 2 )
e
∂ u ∂ 2ue
+(−2) · (−1) + · (−2)
∂ξ∂η ∂η
∂u ∂e
u ∂e u
= + ⇒
∂y ∂ξ ∂η
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
= 2 ·(−1)+ ·(−2)+ ·(−1)+ 2 ·(−2)
∂x∂y ∂ξ ∂η∂ξ ∂ξ∂η ∂η
∂ 2u e
∂2u e
∂2u e
∂ 2u e
∂ 2u
2
= 2
+ + +
∂y ∂ξ ∂η∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
∂ 2u e
∂2u e
∂2u e
∂ 2u
2
= 2
+ 4 + 4
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
2
∂ u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
3 · =− 2 +2 + 2
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
2
∂ u e
∂2u e
∂ 2u ∂2ue
2 · 2 = 2 + 2 + 2
∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
e
∂ 2u e
∂2u
− =0⇒ =0
∂ξ∂η ∂ξ∂η
este forma canonică.

( )
∂ ∂e u ∂e
u
=0⇒ = f1 (η) ⇒
∂ξ ∂η ∂η
∫
e = f1 (η)dη = f (η) + g(ξ)
u
e(ξ, η) = f (η) + g(ξ)

u
unde f, g : R → R de clasă C 2
⇒ u(x, y) = f (y − 2x) + g(y − x)

este soluţia generală.
(iii) {
u(0, y) = y
∂u ⇒
∂x
(0, y) = 3y 2
{
f (y) + g(y) = y
⇒
−2f ′ (y) − g ′ (y) = 3y 2
{ ′
f (y) + g ′ (y) = 1
−2f ′ (y) − g ′ (y) = 3y 2
{
′ f (y) = −y − y 3 + C
−f (y) = 1 + 3y ⇒ 2
g(y) = 2y + y 3 − C
⇒ u(x, y) = −(y − 2x) − (y − 2x)3 + C+
+2(y − x) + (y − x)3 − C =
= y + (y − x − y + 2x)·
·(y 2 − 2xy + x2 + y 2 + 2x2 − 3xy + y 2 + 4x2 − 4xy) =
= y + x(3y 2 − 9xy + 6x2 ) ⇒
u(x, y) = y + 3x(y 2 − 3xy + 2x2 ) = y + 3x(x − y)(2x − y).
Exerciţiul 5.2
∂2u ∂ 2u 2
2∂ u ∂u
x2 2
− 2xy + y 2
+ 2y = x5 y 2 .
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
Soluţie.
(i) Ecuaţia caracteristică
x2 · r2 + 2xyr + y 2 = 0
∆ = 0 ⇒ ecuaţie de tip parabolic.

y
(xr + y)2 = 0 ⇒ r = −
x
y dy dx
y′ = − <⇒ =− ⇒ |xy| = K0 ⇒
x y x
xy = ±K0 = C ⇒ xy = C
{
ξ = xy
e(ξ, η) ∼ schimbarea de funcţie.
u(x, y) = u
η=x
∂u ∂e
u ∂ξ ∂e
u ∂η ∂e
u ∂e
u
= · + · = ·y+
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
∂u ∂eu ∂ξ ∂e u ∂η ∂eu
= · + · = ·x
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ
( 2 )
∂ 2u e
∂ u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
2
= 2
· y + · y + · y + ·
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂ξ∂η ∂η 2
( )
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u ∂e
u
· = · y + · x +
∂x∂y ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂ξ
( )
∂ 2u e
∂ 2u
= ·x ·x
∂y 2 ∂ξ 2
∂ 2u 2
2 ∂ u e
2
= x · .
∂y ∂ξ 2
Deci:
2
∂ ue e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
x · 2 = 2 · y 2 + 2
2
·y+ 2
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
2
∂ u ∂2ue e
∂2u e
∂ 2u
(−2xy) · = 2 · xy + ·x+
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂ξ
2
∂ u e
∂ 2u
y 2 · 2 = 2 · x2
∂y ∂ξ
∂u ∂e
u
(2y) · = ·x
∂y ∂ξ
e 2
∂ 2u e
∂2u
x5 y 2 = 2
· x ⇔ 2
= x3 y 2 ;
∂η ∂η
ξ = xy, η = x ⇒
x3 y 2 = ξ 2 · η ⇒
e
∂ 2u
⇒ = ξ2 · η
∂η 2
(ii) Integrăm forma canonică:

( )
∂ ∂e
u ∂e
u η2
= ξ2η ⇒ = ξ2 · + f (ξ) ⇒
∂η ∂η ∂η 2
1
e(ξ, η) = ξ 2 · η 3 + ηf (ξ) + g(ξ)
u
6
Înlocuim {
ξ = xy
⇒
η=x
soluţia generală
1
u(x, y) = x5 y 2 + xf (xy) + g(xy),
6
unde f, g : R → R de clasă C 2 .
Exerciţiul 5.3
∂ 2u ∂ 2u 2
2∂ u ∂u
2
+ 4x + 4x 2
+2 = 6y
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
(iii) {
u(2, y) = 32 y 2
∂u
∂x
(2, y) = −24.
Soluţie:
(i) Ecuaţia caracterisitcă

2
r − 4xr + 4x2 = 0 ⇒
∆ = 0 ⇒ ecuaţia este de tip parabolic.
(r − 2x)2 = 0 ⇒ r = y ′ (x) = 2x ⇒ dy = 2xdx

{
ξ = y − x2
⇒y−x =c⇒2
η = x.
⇒ u(x, y) = u
e(ξ, η).
Calculăm derivatele parţiale
∂u ∂ ũ ∂ξ ∂ ũ ∂η ∂ ũ ∂ ũ
= · + · = · (−2x) +
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
∂u ∂ ũ ∂ξ ∂ ũ ∂η ∂ ũ
= · + · =
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ
[ 2 ]
∂ 2u ∂ ũ ∂ 2 ũ
= · (−2x) + · (−2x)+
∂x2 ∂ξ 2 ∂η∂ξ
∂ 2 ũ ∂ 2 ũ ∂ ũ
+ · (−2x) + 2 − 2
∂ξ∂η ∂η ∂ξ
∂ 2u ∂2u ∂2u
= 2 · (−2x) +
∂x∂y ∂ξ ∂η∂ξ
∂u ∂ 2 ũ
= 2
∂y ∂ξ
Deci:
∂ 2u 2
2 ∂ ũ ∂ 2u ∂ 2u ∂ ũ
1 · / 2 = 4x 2
− 4x + 2 −2
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ
∂ 2u ∂ 2 ũ ∂ 2 ũ
4x · / = (−2x) · 2 + 2
∂x∂y ∂ξ ∂ξ ∂η
∂ 2u ∂ 2 ũ
4x2 · / =
∂y 2 ∂ξ 2
∂u ∂ ũ
2·/ =
∂y ∂ξ
2 2 
6y = ∂∂ηũ2 ⇒ ∂∂ηũ2 = 6y 
ξ = y − x2 ⇒

η =x⇒y =ξ+η 2
∂ 2 ũ
= 6ξ + 6η 2
∂η 2
adică forma canonică.
(ii) Integrăm ı̂n raport cu η

( )
∂ ∂ ũ
= 6ξ + 6η 2 ⇒
∂η ∂η
∂ ũ
= 6ξη + 2η 3 + f (ξ) ⇒
∂η
η4
ũ(ξ, η) = 3ξη 2 + + ηf (ξ) + g(ξ)
2
x4
u(x, y) = 3x2 (y − x2 ) + + xf (y − x2 ) + g(y − x2 ) ⇒
2
5
u(x, y) = 3x2 y + x4 + xf (y − x2 ) + g(y − x2 )
2
cu f, g ∈ C 2 , f, g : R → R.
Avem
∂u
= 6xy−10x3 +f (y−x2 )−2x2 f ′ (y−x2 )−2x·g ′ (y−x2 ).
∂x
(iii)


 u (2, y) = 12y − 40 + 2f (y − 4) +

+g (y − 4) = 32 y 2
⇔


∂u
(2, y) = 12y − 80 + f (y − 4) − 8f ′ (y − 4) −
 ∂x
−4g ′ (y − 4) = −24
{ ′
2f (y − 4) + g ′ (y − 4) = 3y − 12
f (y − 4) − 4 (2f ′ (y − 4) + g ′ (y − 4)) = 56 − 12y

 f (y − 4) = 4 (3y − 12) − 12y + 56 = 8
g (y − 4) = 32 y 2 − 12y + 40 − 16 = 32 y 2 − 12y + 24 =

= 32 (y 2 − 8y + 16) = 32 (y − 4)2 .
Fie {
f (t) = 8
t=y−4⇒ ⇒
g(t) = 32 t2
5 3( )2
u (x, y) = 3x2 y − x4 + 8x + y − x2 =
2 2
5 3 3
= 3x2 y − x4 + 8x + y 2 − 3x2 y + x4 ⇒
2 2 2
3
u (x, y) = y 2 − x4 + 8x.
2
Observaţia 5.4 Pentru a calcula mai uşor derivatele parţiale
de ordinul doi introducem operatorii
∂ ∂ ∂ξ ∂ ∂η
= · + · ;
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
∂ ∂ ∂ξ ∂ ∂η
= · + · .
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y
Exerciţiul 5.5 Să se reducă la forma canonică ecuaţia:
∂ 2u 2
2x ∂ u
4y 2 − e = 0.
∂x2 ∂y 2
Soluţie:

 a = 4y 2
b=0 ⇒ △ = b2 − 4ac = 4y 2 e2x > 0 tip parabolic.

c = −e2x
( )2 √
dy dy e2x
4y 2 − e2x = 0 ⇔ =± ⇒
dx dx 4y 2
 √ {
 dy = e2x2 dy ex
= 2y
dx
√4y
⇔ dx
ex ⇔
 dy = − e2x2 dy
dx
= − 2y
dx 4y
{ {
2ydy = ex dx e x − y 2 = c1
⇔ ⇔ − integralele prime.
2ydy = −ex dx ex + y 2 = c2
Facem schimbarea de variabile şi de funcţie:
{
ξ = ξ (x, y) = ex − y 2
e (ξ, η) = u (x, y) .
u
η = η (x, y) = ex + y 2
 ( )
 ∂u
= e
∂u
· ∂ξ
+ e
∂u
· ∂η
= ex e
∂u
+ e
∂u
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ
( ∂η
) ⇒
 ∂u
= e
∂u
· ∂ξ
+ e
∂u
· ∂η
= (−2y) e
∂u
− e
∂u
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ ∂η
 ( )
 ∂
= ex ∂
+ ∂
∂x
) ∂ξ
( ∂η
 ∂
= (−2y) ∂ξ ∂
− ∂η
∂
∂y
( ) [ ( )]
∂ 2u ∂ ∂u ∂ x ∂eu ∂e u
= = e + =
∂x2 ∂x ∂x ∂x ∂ξ ∂η
( ) ( )
∂ ∂e u ∂e u ∂e
u ∂e u
=e · x
+ +e x
+ =
∂x ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
[ ( ( ) ( ))]
x x ∂ ∂e u ∂e u ∂ ∂e u ∂e u
=e e + + + +
∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂η
( )
x ∂eu ∂e u
+e + =
∂ξ ∂η
( 2 ) ( )
2x e
∂ u ∂2ue e
∂ 2u x ∂e
u ∂e u
=e +2 + +e + .
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ ∂η
( ) [ ( )]
∂ 2u ∂ ∂u ∂ ∂e
u ∂e u
2
= = (−2y) − =
∂y ∂y ∂y ∂y ∂ξ ∂η
( ) ( )
∂ ∂e u ∂e u ∂e
u ∂e u
= (−2y) − −2 − =
∂y ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
[ ( ) ( )]
∂ ∂e u ∂e u ∂ ∂e u ∂e u
= (−2y) · (−2y) − − − −
∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂η
( )
u ∂e
∂e u
−2 − =
∂ξ ∂η
( 2 ) ( )
e
∂ u e
∂2u ∂2ue ∂eu ∂e u
= 4y 2
−2 + −2 − .
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ ∂η
Ecuaţia devine:
( 2 ) ( )
∂ ue e
∂ 2u e
∂ 2u ∂e
u ∂e u
2 2x
4y e +2 + 2 x
+ 4y e + −
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ ∂η
( 2 ) ( )
e
∂ u e
∂ 2u e
∂ 2u ∂e
u ∂e u
−4y e
2 2x
−2 + + 2e 2x
− =0⇔
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ ∂η
∂2ue ( ) ∂e u ( 2 ) ∂e u
8y 2 e2x + 2y 2 − ex ex + 2y + ex ex = 0 | : ex ⇔
e
∂ 2u ( ) ∂e
u ( 2 ) ∂eu
8y 2 ex + 2y 2 + ex + 2y − ex = 0.
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
{ {
ξ = ex − y 2 ex = ξ+η
⇒ 2 ⇒ ecuaţia devine:
η = ex + y 2 y 2 = η−ξ
2
( )
( 2 ) ∂ 2u
e ξ+η ∂eu
2 η −ξ 2
+ η−ξ+ · +
∂ξ∂η 2 ∂ξ
( )
ξ+η ∂e
u
+ η−ξ− · =0⇔
2 ∂η
( ) ∂2u
e 3η − ξ ∂eu η − 3ξ ∂eu
2 η2 − ξ 2 + · + · = 0.
∂ξ∂η 2 ∂ξ 2 ∂η
Facem schimbare de variabilă şi de funcţie:

{
ρ=ξ+η
u1 (ρ, σ) = u e (ξ, η) ⇒
σ =ξ−η
{
e
∂u
= · ∂ρ
∂u1
+ ∂u 1
· ∂σ = ∂u 1
+ ∂u 1
∂ξ
e
∂ρ
∂ξ ∂σ ∂ξ ∂ρ ∂σ
⇒
∂u
∂η
= · ∂σ
∂u1
∂σ
∂η
+ ∂u
∂ρ
1
· ∂η
∂ρ
= ∂u
∂ρ
1
− ∂u
∂σ
1
{ ∂ ∂ ∂
∂ξ
= ∂ρ + ∂σ
∂
∂η
= ∂ρ ∂
− ∂σ
∂u
( ) ( )
e
∂2u ∂ ∂e u ∂ ∂u1 ∂u1
= = − =
∂ξ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ ∂ρ ∂σ
( ) ( )
∂ ∂u1 ∂u1 ∂ ∂u1 ∂u1
= − + − =
∂ρ ∂ρ ∂σ ∂σ ∂ρ ∂σ
∂ 2 u1 ∂ 2 u1 ∂ 2 u1 ∂ 2 u1 ∂ 2 u1 ∂ 2 u1
= − + − = − .
∂ρ2 ∂ρ∂σ ∂ρ∂σ ∂σ 2 ∂ρ2 ∂σ 2
Ecuaţia devine:
( ) ( )
∂ 2 u1 ∂ 2 u1 3η − ξ η − 3ξ ∂u1
(−2) ρ · σ − + + +
∂ρ2 ∂σ 2 2 2 ∂ρ
( )
−η + 3ξ 3η − ξ ∂u1
+ + =0
2 2 ∂σ
( 2 )
∂ u1 ∂ 2 u1 ∂u1 ∂u1
(−2) ρ · σ 2
− 2
− 2σ · +ρ· = 0.
∂ρ ∂σ ∂ρ ∂σ
Exerciţiul 5.6 Să se rezolve ecuaţia:
∂2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u ∂u
4 − 4 + − 6 + 3 − 4u = 2ex−y .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x ∂y
Soluţie:

 a=4
b = −4 ⇒ △ = b2 − 4ac = 16 − 16 = 0

c=1
⇒ ecuaţie de tip parabolic. Ecuaţia caracteristicilor este:
( )2
∂y ∂y ∂y −1
4 +4 +1=0⇒ = ⇔ 2dy = −dx ⇔
∂x ∂x ∂x 2
2y 2 + x = c integrala primă.
Facem schimbarea de variabilă:
{
ξ = x + 2y
η=x
e (ξ, η) = u (x, y) ⇒
u
}
e
∂u
= ∂u
· ∂ξ
+ ∂∂ηue · ∂x
∂η
= ∂∂ξue + e
∂u
∂x ∂ξ
e
∂x ∂η
⇒ operatorii :
∂u
∂y
= ∂u
∂ξ
· ∂ξ
∂y
+ ∂∂ηue · ∂η
∂y
= 2 ∂∂ξue
{ ∂ ∂ ∂
= ∂ξ + ∂η
∂x
∂
∂ ⇒
= 2 ∂ξ
∂y
 ( )2

 ∂2
= ∂
+ ∂
= ∂ξ∂2 ∂2 ∂2
2 + 2 ∂ξ∂η + ∂η 2
 ∂x2
(
∂ξ ∂η
)
⇒ ∂2
= 2 ∂
+ ∂
· ∂ξ
∂ ∂2
= 2 ∂ξ ∂2
2 + 2 ∂ξ∂η

 ∂x∂y ∂ξ ∂η
 ∂2 ∂ 2
∂y 2
= 4 ∂ξ 2.
Atunci ecuaţia devine:

( 2 ) ( 2 )
∂ ∂2 ∂2 ∂ ∂2 e
∂ 2u
4 2
+ 2 + 2
· e
u − 8 2
+ · e
u + 4 −
∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ ∂ξ∂η ∂ξ 2
( )
∂ ∂ ∂e
u 3η−ξ
−6 + ·ue+6 − 4e u = 2e 2 ⇔
∂ξ ∂η ∂ξ
e
∂2u ∂e
u 3η−ξ
4 2
−6 − 4e
u = 2e 2 | : 2 ⇔
∂η ∂η
e
∂ 2u ∂eu 3η−ξ
2
−3 2 − 2e
u=e 2 .
∂η ∂η
Pentru a simplifica ecuaţia facem schimbarea de funcţie:
e (ξ, η) = v (ξ, η) · eαξ+βη ⇒ ecuaţia devine:

u
e 
∂u
∂η
= ∂v
∂η
· eαξ+βη + β · v (ξ, η) · eαξ+βη 
⇒
e
∂2u ∂2v 
∂η 2
= ∂η 2
·e αξ+βη
+ ∂v
2β ∂η ·e αξ+βη
+ β · v (ξ, η) · e
2 αξ+βη
∂ 2 v αξ+βη ∂v αξ+βη
2 2 ·e + 4β ·e + 2β 2 · v (ξ, η) · eαξ+βη −
∂η ∂η
∂v αξ+βη 3η−ξ
−3 ·e − 3β · v (ξ, η) · eαξ+βη − 2v (ξ, η) · eαξ+βη = e 2
∂η
∂ 2 v αξ+βη ∂v αξ+βη
2 2
·e + (4β − 3) · ·e +
∂η ∂η
( ) 3η−ξ
+ 2β 2 − 3β − 2 v (ξ, η) · eαξ+βη = e 2
Pentru a simplifica ecuaţia impunem: 2β 2 − 3β − 2 = 0

√ {
3 ∓ 9 + 16 3∓5 β1 = −1 ,
⇒ β1,2 = = ⇒ 2
4 4 β2 = 2.
−1
Alegem α = 0, β = 2
⇒ ecuaţia devine:
∂ 2 v −η ∂v −η 3η−ξ
2 2
·e 2 −5 ·e 2 =e 2 ⇔
∂η ∂η
∂ 2v ∂v ξ
2 2
−5 = e2η− 2 ⇔
∂η ∂η
( )
∂ ∂v ξ
2 − 5v = e2η− 2 ⇒
∂η ∂η
∂v 1 ξ
⇒2 − 5v = e2η− 2 + ϕ1 (ξ)
∂η 2
- ecuaţie afină (ecuaţie liniară neomogenă). Îi asociem ecuaţia
liniară omogenă.
∂v dv 5
2 − 5v = 0 ⇔ 2 = 5 · dη ⇔ ln v = η + ln ϕ2 (ξ) ⇒
∂η v 2
5 5η
⇒ ln v (ξ, η) = η + ln ϕ2 (ξ) ⇔ v (ξ, η) = e 2 · ϕ2 (ξ) .
2
Căutăm ( efectuând metoda variaţiei constantelor) soluţie
de forma:
5η
v (ξ, η) = e 2 · ϕ2 (ξ, η)
5 5η 5η ∂ϕ2 5η
2· · e 2 · ϕ2 (ξ, η) + 2 · e 2 · − 5 · e 2 · ϕ2 (ξ, η) =
2 ∂η
1 2η− ξ
· e 2 + ϕ1 (ξ) ⇔
=
2
∂ϕ2 1 −ξ+η −5η
2· = · e 2 + ϕ1 (ξ) · e 2 ⇒
∂η 2
−1 −ξ+η 1 −5η
ϕ2 (ξ, η) = · e 2 − · ϕ1 (ξ) · e 2 + ϕ3 (ξ) ⇒
2 5
( )
5η −1 −ξ − η 1 −5η
v (ξ, η) = e 2 ·e 2 2 − · ϕ1 (ξ) · e 2 + ϕ3 (ξ) =
2 5
−1 2η− ξ 1 5η
= · e 2 − · ϕ1 (ξ) + e 2 · ϕ3 (ξ)
2 5
−η −1 3η ξ 1 −η
e (ξ, η) = v (ξ, η) · e 2 =
u · e 2 − 2 − · e 2 ϕ1 (ξ) + e2η · ϕ3 (ξ).
2 5
Notăm: Φ (ξ) = ϕ1 (ξ) şi Ψ (ξ) = ϕ3 (ξ) ⇒
−1 3η − ξ 1 −η
e (ξ, η) =
u · e 2 2 − · e 2 · Φ (ξ) + e2η · Ψ (ξ)
2 5
Revenim la notaţii:
{
x=η 3η − ξ 3x − x − 2y
⇒ = =x−y ⇒
2y + x = ξ 2 2
soluţia generală a ecuaţiei este:
−1 x−y 1 −x
u (x, y) = ·e − · e 2 · Φ (x + 2y) + e2x · Ψ (x + 2y) .
2 5
Exerciţiul 5.7 Să se rezolve problema:

 2 ∂2u ∂2u
 4y ∂x2 − y 2 ∂y2 + 2x ∂x = 0
∂u
u (x, 1) = f (x)
 ∂u
∂y
(x, 1) = g (x) .
Soluţie:

a = 4x2 
b=0 ⇒ △ = b2 − 4ac = 16x2 y 2 > 0
2 
c = −y
⇒ ecuaţie de tip hiperbolic. Ecuaţia caracteristicilor este:
( )2
dy dy y dy y dy −y
4x2
−y 2 = 0 ⇒ =± ⇒ = şi = ⇒
dx dx 2x dx 2x dx 2x
integralele prime sunt:
dy y
= ⇒ 2 ln y = ln x + ln C0 ⇔ ln y 2 = ln C0 · x ⇒
dx 2x
y2
⇒ y = C0 · x ⇒ = C0 ⇒
2
x
prima integrală primă este:
y2 x
= C0 sau 2 = C1
x y
dy −dx 1
= ⇔ 2 ln y = ln + ln C2 ⇒ xy 2 = C2 .
y 2x x
{
ξ (x, y) = yx2
η (x, y) = xy 2
e (ξ, η) = u (x, y) ⇒
u
 e e e

∂u
∂x
= ∂u
∂ξ
· ∂ξ
∂x
+ ∂u
∂η
· ∂η
∂x
= 1
y2
· ∂u
∂ξ
+ y 2 ∂∂ηue
operatorii
 e e −2x e −−−−−−−→
∂u
∂y
= ∂u
∂ξ
· ∂ξ
∂y
+ ∂u
∂η
· ∂η
∂y
= y3
· ∂u
∂ξ
+ 2xy ∂∂ηue


∂
∂x
= 1
y2
· ∂
∂ξ
∂
+ y 2 ∂η
 −2x
∂
∂y
= y3
· ∂
∂ξ
∂
+ 2xy ∂η .
( ) ( )
∂ 2u ∂ ∂u ∂ 1 ∂e u 2 ∂e
u
2
= = · +y =
∂x ∂x ∂x ∂x y 2 ∂ξ ∂η
( ) ( )
1 ∂ ∂e u 2 ∂ ∂eu
= 2· +y =
y ∂x ∂ξ ∂x ∂η
( ) ( )
1 1 ∂ 2u e 2
2 ∂ u e 1 ∂ 2u e 2
2∂ ue
= 2 · +y +y 2
· +y
y y 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η y 2 ∂ξ∂η ∂η 2
1 ∂ 2ue e
∂ 2u 2
4∂ ue
= · + 2 + y .
y 4 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
( ) ( )
∂ 2u ∂ ∂u ∂ −2x ∂e u ∂e
u
= = · + 2xy =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y y 3 ∂ξ ∂η
( ) ( )
−2x ∂ ∂e u 6x ∂e u ∂ ∂e u ∂e
u
= 3 · + 4 · + 2xy + 2x =
y ∂y ∂ξ y ∂ξ ∂y ∂η ∂η
( )
−2x −2x ∂ 2 u e e
∂ 2u
= 3 · + 2xy +
y y 3 ∂ξ 2 ∂ξ∂η
( )
−2x ∂ 2 u e ∂ 2ue
+2xy · + 2xy 2 +
y 3 ∂ξ∂η ∂η
6x ∂eu ∂e
u
+ 4
· + 2x =
y ∂ξ ∂η
4x2 ∂ 2 ue 8x2 ∂ 2 u e 2
2 2∂ ue 6x ∂e u ∂e
u
= 6
· 2
− 2
· + 4x y 2
+ 4 · + 2x .
y ∂ξ y ∂ξ∂η ∂η y ∂ξ ∂η
Ecuaţia devine:
e
4x2 ∂ 2 u 2
2 ∂ ue 2
2 4∂ ue 4x2 ∂ 2 u
e 2
2 ∂ ue
4
· 2 + 8x + 4x y 2
− 4 · 2 + 8x −
y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η y ∂ξ ∂ξ∂η
∂2ue 6x ∂e u ∂e
u 2x ∂e u ∂eu
−4x2 y 4 2
− 2 · − 2xy 2 + 2 · + 2xy 2 =0
∂η y ∂ξ ∂η y ∂ξ ∂η
e
∂ 2u x ∂e u e
∂ 2u 1 ∂e u
16x2 −4 2 · = 0 : 4x2 ⇒ 4 − 2· =0⇔
∂ξ∂η y ∂ξ ∂ξ∂η xy ∂ξ
( )
∂2ue 1 ∂e u ∂ ∂e u 1
− · =0⇔ − ·u
e =0⇒
∂ξ∂η 4η ∂ξ ∂ξ ∂η 4η
∂e
u 1
− ·u
e = ϕ (η) ⇔
∂η 4η
- ecuaţie afină, căreia ı̂i ataşăm ecuaţia liniară:
∂u 1
− · u = 0 − ecuaţie cu variabile separabile ⇒
∂η 4η
∂u 1 1
= ∂η ⇒ ln u = ln η + ln Φ (ξ) ⇒
u 4η 4
√
u (ξ, η) = η · Φ (ξ) .
4
Căutăm soluţie de forma:

√
e (ξ, η) =
u 4
η · Φ (ξ, η) ;
Introducând ı̂n ecuaţie avem:

1 √ ∂Φ 1
√ Φ (ξ, η) +
4
η· − √ Φ (ξ, η) = ϕ (η) ⇒
4 η3
4 ∂η 4 4 η3
∫
∂Φ 1 1
= √ · ϕ (η) ⇒ Φ (ξ, η) = √ · ϕ (η) dη + ψ (ξ) ⇒
∂η 4 η 4 η
( ∫ )
√ √ 1
e (ξ, η) = η · Φ (ξ, η) = η ψ (ξ) +
u 4 4
√
4 η
· ϕ (η) dη =
∫
√ √ 1
= η · ψ (ξ) + ϕ0 (η) , ϕ0 (η) = η ·
4 4
√4 η
· ϕ (η) dη
Deci:
√
e (ξ, η) =
u 4
η · ψ (ξ) + ϕ0 (η) ⇒ u (x, y) =
√ ( )
x ( 2)
= xy 2 · ψ
4
+ ϕ 0 xy .
y2
Condiţiile iniţiale sunt:
{
u (x, 1) = f (x)
∂u
∂y
(x, 1) = g (x) .
Ele devin:
 √


4
[√ x · ψ (x) +( ϕ0)(x) = f (x)

 4 ′
xy 2 · ψ yx2 · −2x +
(
y3
) ] ⇔



 + 14 · √ 2xy ′
· ψ yx2 + 2xyϕ0 (xy 2 ) |y=1 = g (x)
4 3 6
x y
 √
 4 x · ψ (x) + ϕ0 (x) = f (x)
⇒
 √ ′
√4x ′
−2x x · ψ (x) + 2 · ψ (x) + 2xϕ0 (x) = g (x)
4
 √
 ϕ0 (x) = f (x) − x · ψ (x)
4
⇒
 ϕ′ (x) = f ′ (x) − √1 ψ (x) − √ 4
x · ψ
′
(x)
0 4
4 x3
√
√ ′
4
x
−2x x · ψ (x) +
4
· ψ (x) +
2
√
′
4
x √ ′
+2x · f (x) − · ψ (x) − 2x 4 x · ψ (x) = g (x) ⇒
2
√ ′ ′
−4x 4 x · ψ (x) = g (x) − 2x · f (x) ⇒
′ −1 1 ′ x −5 ( ′
)
· − ⇒
4
ψ (x) = g (x) + f (x) = 2x f (x) g (x)
4x 54 2x 14 4

 ∫ −5 ( )
 ψ (x) = xx t 44 2t · f ′ (t) − g (t) dt + C
0 [ ]
√ ∫ x t −5 ( )
 ′
 ϕ0 (x) = f (x) − x x0 4 2t · f (t) − g (t) dt + C .
4 4
Soluţia ecuaţiei este:

[∫ x −5 ]
√ y2 t 4
( ′
) ( )
u (x, y) = 4 xy 2 2t · f (t) − g (t) dt + C +f xy 2 −
x0 4
[∫ ]
√ xy 2
t
−5
4
( ′
)
− 4
xy 2 2t · f (t) − g (t) dt + C =
x0 4
√ ∫ x −5 ( )
y2 t 4 ′
= 4
xy 2 · 2t · f (t) − g (t) dt+
x0 4
√ ∫ −5 ( )
x0
t 4 ′ ( )
+ xy 2 ·
4
2t · f (t) − g (t) dt + f xy 2 ⇒
xy 2 4
√ ∫ −5 ( ) ( )
x
y2 t 4 ′
u (x, y) = xy ·
4 2 2t · f (t) − g (t) dt + f xy 2 ⇔
xy 2 4
√ ∫ ( ) ( )
x
4
xy 2 y2 −5 ′
u (x, y) = · t 4 · 2t · f (t) − g (t) dt + f xy 2 .
4 xy 2
Exerciţiul 5.8 Să se aducă la forma canonică ecuaţia:
∂ 2u ∂ 2u ( ) ∂ 2u
− 2 sin x · + 2 − cos x
2
= 0.
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Soluţie:

 a=1
b = −2 sin x

c = 2 − cos2 x
şi
△ = b2 − 4ac = 4 sin2 x − 8 + 4 cos2 x = −4 < 0 ⇒
ecuaţia este de tip eliptic.

Ecuaţia caracteristicilor este:
( )2
dy dy ( )
+ 2 sin x + 2 − cos2 x = 0 ⇒
dx dx
dy −2 sin x ∓ 2i dy
= ⇒ = − sin x ∓ i ⇔
dx 2 dx
∫ ∫
dy = (− sin x ∓ i) dx ⇒ dy = (− sin x ∓ i) dx ⇔
⇔ y = cos x ± ix + C ⇔ (y − cos x) ∓ ix = C ⇒
{
ξ = y − cos x
şi ue (ξ, η) = u (x, y) ⇒
η=x
 ∂u e ∂ξ e ∂η e e
 ∂x = ∂ξ · ∂x + ∂η · ∂x = sin x · ∂ξ + ∂η
∂u ∂u ∂u ∂u
⇒
 ∂u
∂y
= ∂∂ξue · ∂y
∂ξ
+ ∂∂ηue · ∂η
∂y
= ∂∂ξue
 ∂
 ∂x = sin x · ∂ξ + ∂η
∂ ∂
⇒
 ∂ ∂
∂y
= ∂ξ
( )
∂2u ∂ ∂e
u ∂e u
2
= sin x · + =
∂x ∂x ∂ξ ∂η
( ) ( )
∂ ∂eu ∂ ∂e u ∂e
u
= sin x · + + cos x · =
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂ξ
( )
e
∂ 2u e
∂ 2u
sin x sin x · 2 + +
∂ξ ∂ξ∂η
e
∂ 2u e
∂ 2u ∂e
u
+ sin x · + 2 + cos x · =
e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂2u ∂e
u
= sin2 x · 2
+ 2 sin x · + 2
+ cos x ·
∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ
( )
∂ 2u ∂ ∂e
u e
∂ 2u e
∂2u
= = sin x · +
∂x∂y ∂x ∂ξ ∂ξ 2 ∂ξ∂η
( )
∂ 2u ∂ ∂e
u e
∂ 2u
2
= =
∂y ∂y ∂ξ ∂ξ 2
Ecuaţia devine:
e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂2u ∂e
u
sin2 x · 2
+ 2 sin x · + 2
+ cos x · −
∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ
e
∂ 2u e
∂2u
−2 sin2 x · 2
− 2 sin x · +
∂ξ ∂ξ∂η
e
∂2u e
∂ 2u
+2 2
− cos2
x · =0
∂ξ ∂ξ 2
e ∂ 2u
∂ 2u e ∂e
u
2
+ 2 + cos x · = 0.
∂ξ ∂η ∂ξ
Exerciţiul 5.9 Să se aducă la forma canonică ecuaţia şi să se

rezolve problema Cauchy:

 x2 ∂∂x2 u2 − y 2 ∂∂y2 u2 = 0

 u|y=1 = x2 , ∂u ∂y
= 2x.
y=1
Soluţie: 
 a = x2
b=0

c = −y 2
şi
△ = b2 − 4ac = 4x2 y 2 > 0 ⇒
ecuaţia este de tip hiperbolic.
Ecuaţia caracteristicilor:
( )2
dy dy y
x 2
− y2 = 0 ⇒ =± ⇔
dx dx x
{ dy { ∫ dy ∫ −dx
= −y ∫ dy
=
∫ dxx ⇔
dx
dy y
x ⇔ y
dx
= x y
= x
{ {
ln y = ln x1 + ln C1 ln xy = ln C1
⇔ ⇔
ln y + ln C2 = ln x ln xy = ln C2
{
xy = C1
⇔ x − integrale prime.
y
= C2
{
ξ = ξ (x, y) = xy
η = η (x, y) = xy

e (ξ (x, y) , η (x, y)) = u (x, y) .
u
 e e e e

∂u
∂x
= ∂u
∂ξ
· ∂ξ
∂x
+ ∂u
∂η
· ∂η
∂x
=y· ∂u
∂ξ
+ 1
y
· ∂u
∂η
 e
∂u
∂y
= ∂u
∂ξ
· ∂y
∂ξ
+ ∂∂ηue · ∂η
∂y
= x · ∂∂ξue − x
y2
· e
∂u
∂η
 ∂
 ∂x = y · ∂ξ + y · ∂η
∂ 1 ∂
⇒
 ∂
∂y
=x· ∂
∂ξ
− x
y2
· ∂
∂η

 ∂2u ∂2ue e 2 e
∂2u

 ∂x2
= y2 · ∂ξ 2
∂ u
+ 2 ∂ξ∂η + 1
y2
· ∂η 2
· x2
⇒

 e
 ∂2u
=x · ∂2ue
−
2
· ∂2ue x2
· e
∂2u
· ·y
∂η
∂y 2
2
∂ξ 2
2 xy2 ∂ξ∂η
+ y4 ∂η 2
+ 2 yx3 ∂u 2
∂ 2u 2
2 ∂ u
0 = x2 · − y · =
∂x2 ∂y 2
e
∂ 2u 2
2 ∂ ue e
x2 ∂ 2 u 2
2 2 ∂ u e
= x2 y 2 · 2
+ 2x + 2
· 2
− x y · +
∂ξ ∂ξ∂η y ∂η ∂ξ 2
∂2ue e
x2 ∂ 2 u x ∂e u
+2x2 − 2 · 2 −2 · ⇔
∂ξ∂η y ∂η y ∂η

2
2 ∂ u e x ∂eu
4x −2 · = 0 : 4x2 ⇒
∂ξ∂η y ∂η
e
∂ 2u 1 ∂e
u e
∂ 2u 1 ∂e
u
− · =0⇔ − · =0⇔
∂ξ∂η 2 xy ∂η ∂ξ∂η 2ξ ∂η
|{z}
ξ
( )
∂ ∂e
u 1
− ·u
e =0⇒
∂η ∂ξ 2ξ
∂e
u 1
− ·u
e = ϕ0 (ξ) .
∂ξ 2ξ
Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată:

∂u 1 ∂u ∂ξ √
= u⇔ = ⇒ u (ξ, η) = ϕ1 (η) · ξ ⇒
∂ξ 2ξ u ξ
e de forma:
căutăm u
√
e (ξ, η) = ϕ1 (ξ, η) ·
u ξ.
Înlocuim ı̂n ecuaţia neomogenă:

∂e
u ∂ϕ1 √ 1
= · ξ + √ · ϕ1 (ξ, η)
∂ξ ∂ξ 2 ξ
∂ϕ1 √ 1 1
· ξ + √ · ϕ1 (ξ, η) − √ · ϕ1 (ξ, η) = ϕ0 (ξ) ⇒
∂ξ 2 ξ 2 ξ
∂ϕ1 1
= √ · ϕ0 (ξ) ⇒ ϕ1 (ξ, η) = ϕ2 (ξ) + ϕ3 (η) ,
∂ξ ξ
unde am notat:
∫
1
ϕ2 (ξ) = ϕ0 (ξ) · √ dξ.
ξ
√ √
ϕ1 (ξ, η) = ϕ2 (ξ) + ϕ3 (η) ⇒ ue (ξ, η) = ξ · ϕ2 (ξ) + ξ · ϕ3 (η) .
Revenim la notaţiile:
{
ξ = xy
⇒
η = xy
 √ √ ( )

 u (x, y) = xy · ϕ (xy) + xy · ϕ x

 √
2 3 y
√ ′
∂u
= 2 y · ϕ2 (xy) + x xy · ϕ2 (xy) +
1 x


∂y
√ ( ) √ ( )

 x xy ′
+ 2 y · ϕ3 y − y2 · ϕ3 xy .
1 x x
Impunem lui u condiţiile iniţiale:

 √
 u (x, 1) = x√[ϕ2 (x) + ϕ3 (x)] = x2
√ ′
∂u
(x, 1) = 12 x · ϕ2 (x) + x x · ϕ2 (x) + ⇔
 ∂y
√ √ ′
√
+ 12 x · ϕ3 (x) − x x · ϕ3 (x) = 2x| : 2
x
{ 3
ϕ2 (x) + ϕ3 (x) = x 2
′ ′ √
ϕ2 (x) + 2x · ϕ2 (x) + ϕ3 (x) − 2x · ϕ3 (x) = 4 x
{ 3
ϕ2 (x)
( ′ + ϕ3 (x)′ = x)
2
⇒ √ √ ⇔
2x ϕ2 (x) − ϕ3 (x) = 4 x − x x
{ 3
ϕ2 (x) + ϕ3 (x) = x 2
′ ′
√ ⇒
ϕ2 (x) − ϕ3 (x) = √2x − 2x
{ ′ ′ 1
ϕ2 (x) + ϕ3 (x) = 32 x 2 √
′ ′ ⇒
ϕ2 (x) − ϕ3 (x) = √2x − 2x
( ) √
′ 2 √ 1 x
ϕ2 (x) = √ + x : 2 = √ + ⇒
x x 2
√ 1 2 3 √ 1 √
ϕ2 (x) = 2 x + · x 2 + C0 = 2 x + x x + C0
2 3 3
′ √ 2
2ϕ3 (x) = 2 x − √ ⇒
x
′ √ 1 2 3 √
ϕ3 (x) = x − √ ⇒ ϕ3 (x) = x 2 − 2 x + C1 .
x 3
3 3
Din egalitatea: ϕ2 (x) + ϕ3 (x) = x 2 ⇒ x 2 + C0 + C1 =
3
x 2 ⇒ C0 + C1 = 0.
Deci: [ ( )]
√ x
u (x, y) = xy ϕ2 (xy) + ϕ3 =
y
[ ( )3 √ ]
√ √ 1 √ 2 x 2 x
= xy 2 xy + xy xy + C0 + −2 + C1 =
3 3 y y
x2 y 2 2 x2
= 2xy + + · − 2x
3 3 y
x2 y 2 2 x2
u (x, y) = + · + 2xy − 2x.
3 3 y
Exerciţiul 5.10 Să se aducă la forma canonică ecuaţia:

{ 2
∂2u 2
∂ u
∂x2
+ 2 ∂x∂y − 3∂∂yu2 = 0
u|x=0 = y 2 , ∂u = 1.
∂x x=0
Soluţie: 
 a=1
b=2

c = −3
şi
△ = b2 − 4ac = 16 > 0 ⇒
ecuaţia este de tip hiperbolic.
Ecuaţia caracteristicilor este:
( )2 { dy {
dy dy = 3 3x − y = C1
−2 −3=0⇒ dx ⇒ ⇒
dx dx dy
dx
= −1 x + y = C2
facem schimbarea de variabilă

{
ξ = 3x − y
η =x+y
şi de funcţie
e (ξ (x, y) , η (x, y)) ⇒

u (x, y) = u
{ { ∂
e
∂u
= ∂u
· ∂ξ
+ ∂∂ηue · ∂x
∂η
= 3 ∂∂ξue + ∂∂ηue ∂
= 3 ∂ξ ∂
+ ∂η
∂x ∂ξ
e
∂x
⇒ ∂x
⇒
∂u
∂y
= ∂u
∂ξ
· ∂ξ
∂y
+ ∂∂ηue · ∂η
∂y
= − ∂∂ξue + ∂∂ηue ∂
∂y
= − ∂ξ
∂ ∂
+ ∂η
 2
∂2u e ∂2u e ∂2u e
 ∂ u
 ∂x2 = 9 ∂ξ2 + 6 ∂ξ∂η + ∂η2
∂2u
= −3 ∂∂ξu2e + 2 ∂ξ∂η e
+ ∂∂ηue2
2 ∂2u 2
 ∂x∂y
 ∂ 2 u = ∂ 2 ue − 2 ∂ 2 ue + ∂ 2 ue
∂y 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
Ecuaţia devine:
e
∂ 2u e
∂2u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂2u e
∂ 2u
9 2 +6 + 2 −6 2 +4 + 2 2−
∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
2
+ 6 −3 − 3 =0⇔
∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
( )
e
∂ 2u e
∂ 2u ∂ ∂e u ∂e
u
16 =0⇒ =0⇒ =0⇒ = ϕ0 (η) ⇒
∂ξ∂η ∂ξ∂η ∂ξ ∂η ∂η
∫
e (ξ, η) = ϕ0 (η) dη = ϕ1 (η) + ϕ2 (ξ)
u
{
u (x, y) = ϕ2 (3x − y) + ϕ1 (x + y)
⇔ ′ ′
∂u
∂x
(x, y) = 3ϕ2 (3x − y) + ϕ1 (x + y) .
Condiţiile iniţiale devin:
{
ϕ2 (−y) + ϕ1 (y) = y 2 derivăm prima ecuaţie
′ ′ −→
3ϕ2 (−y) + ϕ1 (y) = 1
{ ′ ′
−ϕ2 (−y) + ϕ1 (y) = 2y| · 3
′ ′ ⇒
3ϕ2 (−y) + ϕ1 (y) = 1
′ 1 3 ′ y 3
4ϕ1 (y) = 1 + 6y ⇒ ϕ1 (y) = + y ⇒ ϕ1 (y) = + y 2 + C0
4 2 4 4
′ ′ 1 y facem y→−y
4ϕ2 (−y) = 1 − 2y ⇒ ϕ2 (−y) = − −→
4 2
′ 1 y y y2
ϕ2 (y) = + ⇒ ϕ2 (y) = + + C1 .
4 2 4 4
Ecuaţia ϕ2 (−y) + ϕ1 (y) = y 2 devine:
y (−y)2 y 3y 2
− + + C1 + + + C0 = y 2 ⇔
4 4 4 4
y 2 + C1 + C0 = y 2 ⇒ C1 + C0 = 0 ⇒
1 (3x − y)2 x + y (x + y)2
u (x, y) = (3x − y)+ +C1 + + +C0 =
4 4 4 2
1[ ]
= x + (3x − y)2 + (x + y)2 =
4
1( 2 )
=x+ 9x − 6xy + y 2 + 3x2 + 6xy + 3y 2 =
4
1( )
=x+ 12x2 + 4y 2 = 3x2 + y 2 + x
4
u (x, y) = 3x2 + y 2 + x.
Observaţia 5.11 Ca aplicaţie la reducerea la forma canonică

prezentăm problema Cauchy pentru ecuaţia undelor.
Exerciţiul 5.12 Rezolvaţi următoarea P.C. pentru ecuaţia un-

delor cu reducerea la forma canonică:
 ∂2u 2
 ∂t2 − 4 ∂∂xu2 = 0, x ∈ R, t ≥ 0
u(x, 0) = e2x → forma iniţială a coardei
 ∂u
∂t
(x, 0) = sin x → viteza coardei la t = 0.
Ecuaţia undelor P.C.

 ∂2u 2
 ∂t2 − a2 ∂∂xu2 = f (x, t), a>0
u(x, 0) = u0 (x)
 ∂u
∂t
(x, 0) = u1 (x).
Soluţie.
u(x, t) funcţia necunoscută
r2 − 4 = 0 ⇒ r1 = 2, r2 = −2 ⇒
x′ = 2 şi x′ = −2 ⇒
C1 = x − 2t = ξ şi C2 = x + 2t = η.
Deci: {
ξ = x − 2t
e(ξ, η).
u(x, t) = u
η = x + 2t
Derivatele parţiale ale lui u(x, t) sunt:
∂u ∂e
u ∂e
u
= · (−2) + ·2⇒
∂t ∂ξ ∂η
[ ] [ 2 ]
∂ 2u ∂e
u e
∂ 2u e
∂ u ∂e
u
= · (−2) + · 2 ·(−2)+ · (−2) + 2 ·2
∂t2 ∂ξ 2 ∂η∂ξ ∂ξ∂η ∂η
∂u ∂e
u ∂e
u
= ·1+ ·1
∂x ∂ξ ∂η
∂ 2u e
∂ 2u e
∂2u e
∂ 2u
2
= 2
+ 2 + .
∂x ∂ξ ∂η∂ξ ∂η 2
Deci:
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u e
∂ 2u
2
= 4 2
− 8 + 4
∂t ∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
∂ 2u e
∂2u e
∂2u e
∂2u
(−4) · | 2
= 2
+ 2 +
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
e
∂ 2u
−16 =0⇒
∂ξ∂η
e
∂ 2u
= 0 forma canonică.
∂ξ∂η
Integrăm ecuaţia obţinută

( )
∂ ∂e u ∂e
u
=0⇒ = f1 (η) ⇒
∂ξ ∂η ∂η
∫
e(ξ, η) = f1 (η)dη + g(ξ) ⇒
u
e(ξ, η) = f (η) + g(ξ) ⇒ u(x, t) = f (x + 2t) + g(x − 2t),

u
unde f, g : R → R de clasă C 2 .
Din condiţiile iniţiale aflăm f şi g.
Avem
∂u
= 2f ′ (x + 2t) − 2g ′ (x − 2t).
∂t
Condiţiile iniţiale
{
u(x, 0) = f (x) + g(x) = e2x (∗)
∂u
∂t
(x, 0) = 2f ′ (x) − 2g ′ (x) = sin x
Derivăm relaţia (∗):

{ ′
f (x) + g ′ (x) = 2e2x
⇒ ⇒
f ′ (x) − g ′ (x) = 12 sin x
1
f ′ (x) = e2x + sin x ⇒
4
{
f (x) = 12 e2x − 14 cos x + C1
⇒
g(x) = 21 e2x + 14 cos x − C1
1 ( 2x+4t ) 1
u(x, t) = e + e2x−4t + [cos(x − 2t) − cos(x + 2t)] =
2 4
4t −4t
e +e 1 1
= e2x · + ·2 sin(2t)·sin x = e2x ·ch(4t)+ ·sin x·sin(2t).
2 4 2
1
u(x, t) = e2x · ch(4t) + · sin x · sin(2t)
2
unde s-a folosit relaţia
β−α β+α
cos α − cos β = 2 sin · sin .
2 2
Exerciţiul 5.13 Rezolvaţi următoarea P.C. pentru ecuaţia un-
delor cu reducerea la forma canonică:
 ∂2u 2
 ∂t2 − 4 ∂∂xu2 = x · t
u(x, 0) = x
 ∂u
∂t
(x, 0) = x3 .
Soluţie. Procedăm la fel

{
ξ = x − 2t
η = x + 2t
e(ξ, η)
u(x, t) = u
şi forma canonică este
}
∂2ue
−16 ∂ξ∂η =x·t
⇒
ξ−η
x = 2 ; t = η−ξ
4
e
∂ 2u ξ 2 − η2
=
∂ξ∂η 27
o integrăm ( )
∂ ∂e
u1 ( 2 )
ξ −= η 2
⇒
∂ξ 27
∂η
( )
1 ξ 3 η − ξη 3
e= 7
u + f (η) + g(ξ) =
2 3
1 ( 2 )
= ξη · ξ − η 2
+ f (η) + g(ξ) ⇒
3 · 27
1 ( 2 )
⇒ u(x, t) = x − 4t 2
·(−4t)·2x+f (x+2t)+g(x−2t) ⇒
3 · 27
1
⇒ u(x, t) = f (x+2t)+g(x−2t)+ (4xt3 −tx3 ), f, g ∈ C 2 (R).
3 · 24
∂u 1
= 2f ′ (x + 2t) − 2g ′ (x − 2t) + (4x · t2 − x3 ) =
∂t 3 · 24
x · t2 x 3
= 2f ′ (x + 2t) − 2g ′ (x − 2t) + −
12 48
{ {
u(x, 0) = x f (x) + g(x) = x
3 ⇒
2f ′ (x) − 2g ′ (x) − x48 = x3
∂u 3
∂t
(x, 0) = x
{
f (x) = x2 + 8·96 49
· x4 + C
⇒ ⇒
g(x) = 2 − 8·96 · x4 − C
x 49
x + 2t x − 2t
u(x, t) = + +
2 2
49 [ ] 1
+ (x + 2t)4 − (x − 2t)4 + (4xt3 − tx3 ) ⇒
8 · 96 48
25
u(x, t) = x + x3 t + xt3 .
6
Observaţie: Dacă ecuaţia undelor este:
∂2u 2
2∂ u
− a = 0,
∂t2 ∂x2
avem:
r2 − a2 = 0 ⇒ r1 = a, r2 = −a
x′ (t) = a ⇒ x − at = C1
x′ (t) = −a ⇒ x + at = C2 .
{
ξ = x − at
e(ξ, η)
u(x, t) = u
η = x + at
∂u ∂eu ∂e
u
= · (−a) + ·a
∂t ∂ξ ∂η
[ 2 ]
∂2u ∂ ue e
∂ 2u
= · (−a) + · a · (−a)+
∂t2 ∂ξ 2 ∂η∂ξ
[ 2 ]
∂ ue ∂ 2ue
+ · (−a) + 2 · a · a =
∂ξ∂η ∂η
e
∂2u 2
2 ∂ ue 2
2∂ ue
= a2 2
− 2a + a
∂ξ ∂ξ∂η ∂η 2
∂u ∂e
u ∂e u
= +
∂x ∂ξ ∂η
∂2u e ∂2u
∂ 2u e e ∂2u
∂ 2u e ∂ 2ue e ∂2u
∂ 2u e
−(a2 )·| 2
= 2
+ + + 2
= 2
+2 + 2
∂x ∂ξ ∂η∂ξ ∂ξ∂η ∂η ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
şi
e
∂ 2u
−4a2 =0
∂ξ∂η
Exerciţiul 5.14
 ∂2u ∂2u
 ∂t2 − ∂x2 = 2(x +2 t)e , x ∈ R, t ≥ 0
 x−t
u(x, 0) = 2x
(
2
− x4 ex )

 ∂u (x, 0) = x2 − x + 2 ex .
∂t 4 2
Soluţie.
{
ξ =x−t
a=1⇒ e(ξ, η)
u(x, t) = u
η =x+t
ξ+η η−ξ
x= , t=
2 2
Forma canonică este:

e
∂ 2u
−4 = 2ηeξ .
∂ξ∂η
( )
e
∂2u η ξ ∂ ∂e u η
=− e ⇒ = − eξ ⇒
∂ξ∂η 2 ∂ξ ∂η 2
( )
∂e
u η
= − eξ + f1 (η) ⇒
∂η 2
η2 ξ
e(ξ, η) = −
u e + f (ξ) + g(η) ⇒
4
−(x + t)2 x−t
u(x, t) = e + f (x − t) + g(x + t),
4
unde f, g ∈ C 2 (R).
∂u x + t x−t (x + t)2 x−t

=− e + e − f ′ (x − t) + g ′ (x + t)
∂t 2 4
{ 2 x2 x
u(x, 0) = − x4 ex + f (x) + g(x) = 2x2 − e
4 ( )
x2 x
− f ′ (x) + g ′ (x)
2
∂u
∂t
(x, 0) = − x2 ex + 4
e = x4 − x
2
+ 2 ex
{
f ′ (x) + g ′ (x) = 4x
⇒ ⇒ g ′ (x) = 2x + ex ⇒
−f ′ (x) + g ′ (x) = 2ex
{
g(x) = x2 + ex + C1
⇒
f (x) = x2 − ex − C1
(x + t)2 x−t
u(x, t) = − e +(x−t)2 −ex−t −C1 +(x+t)2 +ex+t +C1 ⇒
4
(x + t)2 x−t
u(x, t) = − e + 2ex sht + 2(x2 + t2 ).
4
Exerciţiul 5.15
 ∂2u 2
 − ∂∂xu2 = 2xt, x ∈ R, t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = ln(1 + x2 )
 ∂u
∂t
(x, 0) = 2ex .
Soluţie.
{
ξ =x−t
a=1⇒ e(ξ, η).
u(x, t) = u
η =x+t
e
∂2u η2 − ξ 2
−4 = ⇒
∂ξ∂η 2
e
∂2u ξ 2 − η2
= → forma canonică.
∂ξ∂η 8
( )
∂ ∂e u 1
= (ξ 2 − η 2 ) prin integrare
∂ξ ∂η 8
ξη 2
u(ξ, η) = (ξ − η 2 ) + f (ξ) + g(η) f, g ∈ C 2 (R)
24
xt
u(x, t) = (t2 − x2 ) + f (x − t) + g(x + t)
6
∂u xt2 x3
= − − f ′ (x − t) + g ′ (x + t)
∂t 2 6
{
u(x, 0) = f (x) + g(x) = ln(1 + x2 )
⇒
(x, 0) = − x6 − f ′ (x) + g ′ (x) = 2ex
∂u 3
∂t
{ ′
f (x) + g ′ (x) = 1+x
2x
⇒
2
′ ′ x3
−f (x) + g (x) = 6 + 2ex
x x3
⇒ g ′ (x) = 2
+ + ex ⇒
1+x 12
{ 4
g(x) = 12 ln(1 + x2 ) + x48 + ex + C
4 ⇒
f (x) = 12 ln(1 + x2 ) − x48 − ex − C
1 [ ] (x − t)4
⇒ u(x, t) =
ln 1 + (x − t)2 − − ex−t − C+
2 48
1 [ ] (x + t)4
+ ln 1 + (x + t)2 + + ex+t + C =
2 48
xt ( 2 ) xt ( 2 )
= t − x2 + t + x2 +
6 6
1 ( )
+ ln 1 + x4 + t4 + 2x2 + 2t2 − 2x2 · t2 + ex (et − e−t ) =
2
xt3 1
= + 2ex sht + ln(1 + x4 + t4 + 2x2 + 2t2 − 2x2 · t2 ).
3 2
Exerciţiul 5.16 Rezolvaţi E.D.P. cu date pe curbe incluse ı̂n
D:
{ 2
∂2u 2
4 ∂∂xu2 + 12 ∂x∂y + 9 ∂∂yu2 = 0
u |y+x=0 = 1, ∂u |
∂y y+x=0
=x
Soluţie.
a = 4, b = 12, c = 9 ⇒ δ = b2 − 4ac = 144 − 4 · 36 = 0 tip
parabolic
Ecuaţia caracteristică : 4r2 − 12r + 9 = 0 ⇒ r1,2 = + 32
rădăcina dublă
y ′ = dx
dy
= + 32 ⇒ 3x − 2y = c integrală primă
{
ξ = 3x − 2y
u(x, y) = ũ(ξ, η) ⇒
η = x,
{ ∂u
∂x
= ∂∂ξũ · 3 + ∂∂ηũ
∂u
∂y
= ∂∂ξũ · 2
4/∂ 2 u2 = 9 · ∂ 2 ũ + 6 · ∂ 2 ũ + ∂ 2 ũ2
∂x ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
12/ ∂ 2 u = −6 · ∂ 2 ũ2 − 2 · ∂ 2 ũ
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η
9/∂ 2 u2 = 4 · ∂ 2 ũ2
∂y ∂ξ
Adunăm membru cu membru
∂ 2 ũ ∂ 2 ũ
0=4 ⇒ =0⇒
∂η 2 ∂η 2
∂ ∂ ũ ∂ ũ
( )=0⇒ = f (ξ) ⇒
∂η ∂η ∂η
ũ(ξ, η) = ηf (ξ) + g(ξ) ⇒
{
u(x, y) = x · f (3x − 2y) + g(3x − 2y)
∂u
∂y
= −2xf ′ (3x − 2y) − 2g ′ (3x − 2y)
cu f, g ∈ C 1 (R)
Datele pe curba x + y = 0 ⇔ y = −x se scriu:
{
u(x, −x) = x · f (5x) + g(5x) = 1
∂u
∂y
(x, −x) = −2xf ′ (5x) − 2g ′ (5x) = x
Prin derivare
{
f (5x) + 5(x · f ′ (5x) + g ′ (5x)) = 1
⇒
x · f ′ (5x) + g ′ (5x) = − x2
{
f (5x) = 1 + 5x
2
⇒ f (t) = 1 + 2t
g(5x) = 1 − x(1 + 5x
2
) = 1 − 15 · 5x(1 + 5x
2
)
t
⇒ g(t) = 1 − (1 + t)
5
3x − 2y 3x − 2y
u(x, y) = x(1 + )+1− · (1 + 3x − 2y) =
2 5
3x2 − 2xy 3x − 2y (3x − 2y)2

=x+ +1− − =
2 5 5
1
= [10(x + 1) + 5(3x2 − 2xy) − 2(3x − 2y) − 2(3x − 2y)2 ] =
10
1
= [10x + 10 + 15x2 − 10xy − 6x + 4x − 18x2 + 24xy − 8y 2 ] =
10
1
= (14xy − 3x2 − 8y 2 + 4x + 4y + 10).
10

Exerciţiul 5.17 Rezolvaţi PC pentru ecuaţia coardei vibrante:
(1)  ∂2u 2
 − 4 ∂∂xu2 = 2(x2 + 4t2 ),
∂t2
x ∈ R, t ≥ 0
u(x, 0) = 24x2
 ∂u
∂t
(x, 0) = 2x3 − x;
(2)  ∂2u 2
 − ∂∂xu2 = sin 2x,
∂t2
x ∈ R, t ≥ 0
u(x, 0) = ex
 ∂u
∂t
(x, 0) = −x2 ;
(3)
 ∂2u 2
 − ∂∂xu2 = x2 − t2 , x ∈ R, t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = 12x
 ∂u
∂t
(x, 0) = x3 ;
(4)
 ∂2u 2
 − ∂∂xu2 = ex , x ∈ R, t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = sin x
 ∂u
∂t
(x, 0) = x + cos x;
(5)

− ∂∂xu2 = e−x + t · cos(x · t), x ∈ R, t ≥ 0
∂2u 2
 ∂t2
u(x, 0) = sin x
 ∂u
∂t
(x, 0) = cos x;
(6)

− ∂∂xu2 = ex −t · (x2 − t2 ) + x2 + xt + t2 , x ∈ R, t ≥ 0
∂2u 2 2 2
 ∂t2
4
u(x, 0) = x24 + sin x + 14 ex (ln |x| − 1)
2
 ∂u
(x, 0) = 14 ex + 2x + 1 + e−x ;
2
∂t
(7)
 ∂2u 2
 − 4 ∂∂xu2 = x2 − t2 x ∈ R, t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = cos x
 ∂u
∂t
(x, 0) = x2 .
Exerciţiul 5.18 Determinaţi forma canonică pentru:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u
2
− 2ex
· + (e 2x
− 1) · 2
− ex · = 0.
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
Exerciţiul 5.19 P.Cauchy pentru E.D.P.:

(1) { 2 2 2
y 2 ∂∂xu2 − 2y · ∂x∂y
∂ u
+ ∂∂yu2 − y1 · ∂u
∂y
=0
u(x, −1) = 2, ∂u ∂y
(x, −1) = x
(2)
{ ∂2u 2 2
∂x2
− 2ex · ∂x∂y
∂ u
+ (e2x − 1) · ∂∂yu2 − ex · ∂u
∂y
=0
u(0, y) = cos y, ∂u
∂x
(0, y) = sin y
(3)
{ 2 2 2
2 ∂∂xu2 − 7 ∂x∂y
∂ u
+ 3 ∂∂yu2 = 0
u |y+3x=0 = cos x, u |2y+x=0 = 1 + 5x.
5.2 Problema Cauchy pentru ecuaţia

căldurii. Formula lui Poisson.
Ecuaţia căldurii este
∂ 2u 1 ∂u
2
= 2
∂x a ∂t
cu condiţia iniţială u(x, 0) = f (x).
MSV:
 X ′′ (x) 1 T ′ (t)

 u(x, t) = X(x)T (t) → = =k
 ′ X(x) a2 T (t)
T (t) − ka T (t) = 0 → T (t) = ce
2 ka2 t
 ′′
 X (x) − kX(x) = 0 → X(x) = c1 cos λx + c22 sin λx,

k < 0 convine , k = −λ , λ > 0.
u(x, t, λ) = [A(λ) cos λx + B(λ) sin λx] e−λ

2 a2 t
Problema Cauchy pentru ecuaţia căldurii. Formula lui Poisson.245
∫ ∞
u(x, t) = u(x, t, λ)dλ.
0
Condiţia iniţială:
∫ ∞
u(x, 0, λ)dλ = f (x) →
0
∫ ∞
[A(λ) cos λx + B(λ) sin λx] dλ = f (x)
0
Integrala Fourier care o reprezintă pe f (x):

∫ ∫ ∞
1 ∞
f (x) = dλ f (τ ) cos λ(x − τ )dτ =
π 0 −∞
∫ [ ∫ ∞
1 ∞
= cos λx f (τ ) cos λτ dτ +
π 0 −∞
∫ ∞ ]
+ sin λx f (τ ) sin λτ dτ dλ ⇒
−∞
∫ ∞
1
A(λ) = f (τ ) cos λτ dτ
π −∞
∫ ∞
1
B(λ) = f (τ ) sin λτ dτ
π −∞
Deci
[∫ ∞ ]
1
f (τ ) cos λ(x − τ )dτ e−λ a t ⇒
2 2
u(x, t, λ) =
π −∞
∫ ∫ ∞
1 ∞
f (τ ) cos λ(x − τ )e−λ a t dτ =
2 2
u(x, t) = dλ
π 0 −∞
∫ ∞ [∫ ∞ ]
1 −λ2 a2 t
= f (τ ) e cos λ(x − τ )dλ dτ.
π −∞ 0
∫ ∞ √
−ax2 1 π − b2
e cos bxdx = √ e 4a → Poisson
0 2 a
de unde obţinem
b = x − τ şi a = a2 t
şi avem
∫ ∞ √
1 π (x−τ )2
e cos λ(x − τ )dλ = · √ · e− 4a2 t →
−λ2 a2 t
0 2 a t
∫ ∞
1 (x−τ )2
u(x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t dτ ← formula Poisson.
2a πt −∞
Cazul neomogen
{ ∂u 2
= a2 ∂∂xu2 + g(x, t)
∂t
u(x, 0) = f (x)
∫ ∞
1 (x−τ )2
uh (x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t dτ.
2a πt −∞
{ ∂ ue
(x, t, s) = a2 ∂∂xue2 (x, t, s)
2
∂t
e(x, 0, s) = g(x, s)
u
∫ ∞
1 (x−τ )2
e(x, t, s) = √
⇒u g(τ, s) · e− 4a2 t dτ
2a πt −∞
∫ t
up (x, t) = e(x, t − s, s)ds =
u
0
∫ t [∫ ∞ (x−τ )2
]
1 −
= √ g(τ, s) · e 4a2 (t−s) dτ ds.
0 2a π(t − s) −∞
∫ ∞
1 (x−τ )2
u(x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t dτ +
2a πt −∞
∫ t [∫ ∞ (x−τ )2
]
1 −
+ √ g(τ, s) · e 4a2 (t−s) dτ ds.
0 2a π(t − s) −∞
Relaţia
∫ ∞
1 (x−τ )2
u(x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t dτ +
2a πt −∞
∫ t [∫ ∞ (x−τ )2
]
1 −
+ √ g(τ, s) · e 4a2 (t−s) dτ ds
0 2a π(t − s) −∞
este formula Poisson din principiul lui Duhamel.

În cele ce urmează vom folosi formula lui Poisson pentru PC a
ecuaţiei căldurii
∫ ∞
1 (x−y)2
u(x, t) = √ u0 (y) · e− 4a2 t dy+
2a πt −∞
∫ t∫ ∞ (x−y)2
1 − 2
+ √ f (y, s) · e 4a (t−s) dyds.
0 −∞ 2a π(t − s)
Exerciţiul 5.20 Să se rezolve problema Cauchy:
ut = 4uxx + t + et , u|t=0 = 2.
Soluţie.
a = 2, u0 (y) = 2, f (x, t) = t + et .
∫ ∞ √ ∫ ∞ √
(x−y)2
−
e−τ dτ = 4a πt,
2
2e 4a2 t dy = 4a t
−∞ −∞
din substituţia
x−y −dy √
τ= √ ⇒ √ = dτ ⇒ dy = −2a tdτ.
2a t 2a t
Deci ∫ ∞
1 (x−y)2
√ 2e− 4a2 t dy = 2.
2a πt −∞
Acum
∫ t∫ ∞ (x−y)2
1 −
√ (s + es ) · e 4a2 (t−s) dyds =
0 −∞ 2a π(t − s)
τ = 2ax−y
√
t−s
∫ t ∫ ∞
1
(s + es ) · e−τ dτ ds =
2
=========== √
√ π −∞
dy = −2a t − sdτ 0
[∫ t ] [∫ ∞ ]
1 −τ 2
=√ s
(s + e )ds e dτ =
π 0 −∞
( 2 )
s t2
= + e |t0 = + et − 1.
s
2 2
Astfel,
t2
u(x, t) = + et + 1.
2
ut = uxx + 3t2 , u|t=0 = sin x.
Soluţie.
a = 1, u0 (x) = sin x, f (x, t) = 3t2 .

∫ ∞ ∫ ∞ √ √
(x−y)2
−
2a t sin(x − 2a tτ )e−τ dτ
2
I1 = sin ye 4a t dy =
2
−∞ −∞
Ştim că
√ √ √
sin(x − 2a tτ ) = sin x cos(2a tτ ) − sin(2a tτ ) cos x.
Avem ∫ ∞ √
sin(2a tτ )e−τ dτ = 0.
2
−∞
Deci ∫
√ ∞ √
cos(2a tτ )e−τ dτ.
2
I1 = 4a t sin x
0
∫ ∞
cos(2ατ )e−τ dτ ⇒
2
F (α) =
0
∫ ∞
F ′ (α) = −2τ sin(2ατ )e−τ dτ =
2
0
∫ ∞ ( )′
−τ 2
= sin(2ατ ) e dτ =
0
∫ ∞
sin(2ατ )e−τ |∞ 2α cos(2ατ )e−τ dτ ⇒
2 2
= 0 −
0
dF
F ′ (α) = −2αF (α) ⇒ = −2αdα ⇒
F
∫ ∞ √
−α2 −τ 2 π
F (α) = Ce , F (0) = e dτ = ⇒
0 2
∫ ∞ √
−τ 2 π −α2
cos(2ατ )e dτ = e .
0 2
√
√ √ π −a2 t
α = a t ⇒ I1 = 4a t sin x e =
2
√ −a2 t ∫ ∞
1 (x−y)2
e− 4a2 t sin ydy == e−t sin x.
a=1
= 2a tπe sin x √
2 πt −∞
∫ t∫ ∞ √ x−y
1 (x−y)2 =τ
√ 3s2 e− 4(t−s) dyds =====
2 t−s
I2 =
0 −∞ 2 π(t − s)
∫ t∫
2 √
∞
1
= √ · 3s2 e−τ 2 t − sdτ ds =
0 −∞ 2 π(t − s)
(∫ t ) (∫ ∞ −τ 2 )
e
= 3s2 ds √ dτ =
0 −∞ π
= s3 |t0 = t3 .
Astfel,
u(x, t) = e−t sin x + t3 .
ut = uxx + e−t cos x, u|t=0 = cos x.
Soluţie.
a = 1, u0 (x) = cos x, f (x, t) = e−t cos x.

∫ ∞
1 (x−y)2
u(x, t) = √ e− 4t cos ydy+
2 πt −∞
∫ t∫ ∞
1 (x−y)2
+ √ e−s e− 4(t−s) cos ydyds.
0 −∞ 2 π(t − s)
Calculăm ∫ ∞ x−y
√ =τ
(x−y)2
e−
2 t
4t cos ydy =====
−∞
∫
2 √ √
∞
e−τ 2 t cos(x − 2 tτ )dτ =
−∞
∫
√ ∞ √ √ √
e−τ cos x cos(2 tτ )dτ = 2 t(cos x) · 2F ( t) =
2
=2 t
−∞
√
√ π −t √
=4 t e cos x = 2 πte−t cos x.
2
deoarece am folosit integrala Poisson:
∫ ∞
√
e−τ cos(2ατ )dτ = πe−α .
2 2
F (α) =
−∞
Deci ∫ ∞
1 (x−y)2
√ e− 4t cos ydy = e−t cos x.
πt −∞
Analog
∫ t∫ ∞
1 (x−y)2
√ e−s e− 4(t−s) cos ydyds =
0 −∞ 2 π(t − s)
∫ t ∫ ∞ −s
x−y
√ =τ e √
√ e−τ cos(x − 2 t − sτ )dτ ds =
2 t−s 2
=====
0 −∞ π
∫ t ∫ ∞
1 √
e−s cos x e−τ cos(2 t − sτ )dτ ds =
2
√
π 0 −∞
∫ t ∫ t
1 √ −s −(t−s) −t
√ π cos x e e ds = e cos x ds = te−t cos x.
π 0 0
Astfel,
u(x, t) = (t + 1)e−t cos x.

ut = uxx + et sin x, u|t=0 = sin x.
ut = uxx + sin t, u|t=0 = e−x .
2
5.3 Problema mixtă pentru ecuaţia

coardei vibrante şi ecuaţia căldurii.
Metoda separării variabilelor
5.3.1 Problema mixtă la ecuaţia coardei vi-
brante
Cazul vibraţiilor forţate (ı̂ntreţinute de o forţă care acţionează
ı̂n fiecare punct al coardei).
Principiul lui Duhamel combinat cu metoda separării vari-
abilelor.
 ∂2u 2
 − a2 ∂∂xu2 = f (x, t), 0 < x < l, t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = f (x), ∂u (x, 0) = g(x), 0 ≤ x ≤ l (5.1)
 ∂t
u(0, t) = u(l, t) = 0, t ≥ 0
u(x, t) = uh (x, t) + up (x, t) unde:

 ∂ 2 uh 2
 − a2 ∂∂xu2h = 0, 0 < x < l, t ≥ 0
∂t2
u (x, 0) = f (x), ∂u h
(x, 0) = g(x) (5.2)
 h ∂t
uh (0, t) = uh (l, t) = 0
Relaţia (5.2) reprezintă problema vibraţiior libere şi cu me-

toda separării variabilelor avem:
∑∞
uh (x, t) = (An cos nπat
l
+ Bn sin nπat
l
) · sin nπx
l
unde:
n=1
∫l
An = 2
l
f (x) · sin nπx
l
dx
0
∫l
Bn = 2
nπa
g(x) · sin nπx
l
dx, n ≥ 1
0
Problema mixtă pentru ecuaţia coardei vibrante şi ecuaţia
căldurii. Metoda separării variabilelor 253
 ∂ 2 up 2
 − a2 ∂∂xu2p = f (x, t), 0 < x < l
∂t2
u (x, 0) = 0, ∂u p
(x, 0) = 0 (5.3)
 p ∂t
up (0, t) = up (l, t) = 0.
Rezolvarea lui (5.3) se face cu principiul lui Duhamel.
Considerăm problema vibraţiilor libere:
 ∂ 2 ũ 2
 ∂t2
− a2 ∂∂xũ2 (x, t, s) = 0, 0 ≤ x ≤ l
(x, t, s)
ũ(x, 0, s) = 0, ∂∂tũ (x, 0, s) = f (x, s) (5.4)

ũ(0, t, s) = ũ(l, t, s) = 0
pe care o rezolvăm cu metoda separării variabilelor căutând

soluţie de forma:
∑
∞
nπat nπx
ũ(x, t, s) = Bn (s) · sin · sin (5.5)
n=1
l l
(deoarece ũ(x, 0, s) = 0, coeficientul lui cos nπat
l
este nul)
Folosim a doua condiţie iniţială pentru găsirea lui Bn (s).
∂ ũ ∑ nπa ∞
nπx
(x, 0, s) = Bn (s) · sin = f (x, s) =
∂t n=1
l l
∑ nπx
= Cn (s) · sin
n≥1
l
serie Fourier de sinusuri pentru f (x, s) unde:
∫l
2 nπx
Cn (s) = f (x, s) · sin dx, n ≥ 1.
l l
0
Din identificare avem:

∫l
2 nπx
Bn (s) = f (x, s) · sin dx, n ≥ 1. (5.6)
nπa l
0
Folosind principiul lui Duhamel avem:
∫t
up (x, t) = ũ(x, t − s, s)ds.
0
5.3.2 Problema mixtă la ecuaţia căldurii

Metoda separării variabilelor şi principiul lui Duhamel.
 ∂u 2
 ∂t − a2 ∂∂xu2 = f (x, t), 0 ≤ x ≤ l
u(x, 0) = f (x) (5.7)

u(0, t) = u(l, t) = 0
u(x, t) = uh (x, t) + up (x, t)

 2
 − a2 ∂∂xu2h = 0
∂uh
∂t
u (x, 0) = f (x) (5.8)
 h
uh (0, t) = uh (l, t) = 0
Cu M.S.V. ⇒
∑
∞
nπx
An e−(
nπa 2
) t
uh (x, t) = l sin ,
n=1
l
∫l
An = 2
l
f (x) sin nπx
l
dx, n ≥ 1
0
 ∂u 2
 ∂tp − a2 ∂∂xu2p = f (x, t)
u (x, 0) = 0
 p
up (0, t) = up (l, t) = 0.
Fie  2
 ∂ ũ
∂t
− a2 ∂∂xũ2 (x, t, s) = 0
(x, t, s)
ũ(x, 0, s) = f (x, s)

ũ(0, t, s) = ũ(l, t, s) = 0
∑
∞
An (s)e−(
nπa 2
şi cu M.S.V. avem: ũ(x, t, s) = l
) t
sin nπx
l
,
n=1
unde
∑
∞
nπx ∑ ∞
nπx
ũ(x, 0, s) = An (s) sin = f (x, s) = an (s) sin
n=1
l n=1
l
seria Fourier trunchiată
∫l
2 nπx
an (s) = f (x, s) · sin dx
l l
0
iar
∫l
2 nπx
An (s) = f (x, s) · sin dx, n ≥ 1
l l
0
din identificarea coeficienţilor.

Cu principiul lui Duhamel:
∫t
up (x, t) = ũ(x, t − s, s)ds
0
Observaţia 5.25
 ∂2u 2
 − a2 ∂∂xu2 = f (x, t), t ≥ 0
∂t2
u(x, 0) = f (x),
 ∂u
∂t
(x, 0) = g(x)
u(x, t) = uh (x, t) + up (x, t)
Cu formula lui D’Alembert (se deduce din forma canoică):
∫
x+at
1 1
uh (x, t) = [f (x + at) + f (x − at)] + g(τ )dτ .
2 2a
x−at
Fie { ∂ 2 ũ 2
∂t2
− a2 ∂∂xũ2 (x, t, s) = 0
(x, t, s)
ũ(x, 0, s) = 0, ∂∂tũ (x, 0, s) = f (x, s).
Cu D’Alembert
∫
x+at
1
ũ(x, t, s) = f (τ, s)dτ .
2a
x−at
Cu principiul lui Duhamel
∫t
up (x, t) = u(x, t − s, s)ds ⇒
0
 
∫t ∫
x+a(t−s)
1  
up (x, t) =  f (τ, s)dτ  ds.
2a
0 x−a(t−s)
Deci, formula lui D’Alembert (n = 1):
1
u(x, t) = [f (x + at) + f (x − at)]+
2
 
∫
x+at ∫t ∫
x+a(t−s)
1 1  
+ g(τ )dτ +  f (τ, s)dτ  ds
2a 2a
x−at 0 x−a(t−s)
pentru ecuaţia neomogenă.

(**) Problema Cauchy unidimensională pentru ecuaţia căldurii
neomogene
{ 2
∂u
∂t
− a2 ∂∂xu2 = f (x, t), x ∈ R, t ≥ 0
u(x, 0) = f (x)
u(x, t) = uh (x, t) + up (x, t)

Soluţia ecuaţiei omogene
∫∞
1 (x−τ )2
uh (x, t) = √ f (τ )e− 4a2 t dτ ,
2a πt
−∞
formula lui Poisson stabilită la Transformata Fourier

{ 2
∂ ũ
− a2 ∂∂xũ2 (x, t, s) = 0
(x, t, s)
∂t Poisson
ũ(x, 0, s) = f (x, s)
∫∞
1 (x−τ )2
ũ(x, t, s) = √ f (τ, s)e− 4a2 t dτ
2a πt
−∞
şi cu principiul lui Duhamel obţinem soluţia particulară:
∫t
up (x, t) = ũ(x, t − s, s)ds =
0
 
∫t ∫∞ (x−τ )2
1  − 2
= √ f (τ, s)e 4a (t−s) dτ  ds
2a π(t − s)
0 −∞
Atunci, formula lui Poisson (n = 1)

∫∞
1 (x−τ )2
u(x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t dτ +
2a πt
−∞
 
∫t ∫∞ (x−τ )2
1  − 2
+ √ f (τ, s) · e 4a (t−s) dτ  ds.
2a π(t − s)
0 −∞
5.3.3 Coarda vibrantă finită (oscilaţii libere)

 ∂2u 2

 − c2 ∂∂xu2 = 0, x ∈ (0, l), t > 0, c > 0 constantă
 ∂t2
u(x, 0) = φ(x) - forma iniţială a coardei


∂u
(x, 0) = ψ(x) - viteza iniţială
 ∂t
u(0, t) = u(l, t) - ı̂ncastrarea la capete
φ ∈ C 2 ([0, l]), ψ ∈ C 1 ([0, l]).

φ(0) = φ(l) = 0 
φ(0) = ψ(l) = 0 condiţiile de compatibilitate a datelor
′′ ′′ 
φ (0) = φ (l) = 0
rezultă ca ∃!u ∈ C 2 ([0, l] × [0, ∞)) soluţie a problemei.

Soluţie. Metoda Fourier-Bernoulli:

u(x, t) = X(x)T (t) - nenule 
0 = u(0, t) = X(0)T (t) ⇒ X(0) = X(l) = 0.

0 = u(l, t) = X(l)T (t)
{ ∂2u
= X(x)T̈ (t) ecuaţia
∂t2 ⇒ X(x)T̈ (t) − c2 X ′′ (x)T (t) = 0 ⇒
∂2u
∂x2
= X ′′ (x)T (t)
X ′′ (x) T̈ (t)
= 2 = −λ( constantă) ⇒
X(x) c T (t)
{ Problema Sturm - Liouville

X ′′ (x) + λX(x) = 0
⇒ se caută λ astfel ı̂ncât
X(0) = X(l) = 0
există soluţie nenulă.
Ecuaţia caracteristică: r2 + λ = 0 rezultă

√
1. λ < 0 → r1,2 = ± −λ ∈ R, distincte
√ √ }
X(x) = C1 e −λx + C2 e− −λx
⇒ ⇒
X(0) = X(l) = 0
⇒ C1 = C2 = 0 ⇒ X ≡ 0.
condiţii iniţiale
2. λ = 0 → X ′′ (x) = 0 → X(x) = ax + b ⇒
⇒ X ≡ 0.
√
3. λ > 0 → r1,2 = ±i λ →
√ √
X(x) = C1 cos λx + C2 sin λx
X(0) = 0 → C1 √ =0 √
→
X(l) = 0 → sin λl = 0 → λl = nπ, n ∈ Z∗ →
( )2
λn = nπ l
, n ≥ 1 → Xn (x) = C2 sin nπx
l
.
( )2
nπC
T̈n (t) + Tn (t) = 0 →
l
nπCt nπCt
Tn (t) = an cos + bn sin
l l
( )
nπCt nπCt nπx
un (x, t) = An cos + Bn sin sin , n ≥ 1.
l l l
Cu metoda suprapunerii
∑∞ ( )
nπCt nπCt nπx
u(x, t) = An cos + Bn sin sin
n=1
l l l
∑ ∫ l
nπx 2 nπx
u(x, 0) = An sin = φ(x) → An = φ(x) sin dx
n≥1
l l 0 l
∂u ∑ nπC nπx
(x, 0) = Bn sin = ψ(x) →
∂t n≥1
l l
∫ l
2 nπx
→ Bn = ψ(x) sin dx.
nπC 0 l
Aplicaţie:
 ∂2u
2 ∂2u

 2 − a ∂x2 = 0, t ≥ 0, x ∈ [0, 1], a > 0
 ∂t
u(0, t) = u(1, t) = 0, ∀t ≥ 0

 u(x, 0) = x4 − 2x3 + x
 ∂u
∂t
(x, 0) = sin3 (πx)
Ecuaţia căldurii (difuzia)

 ∂u 2
 ∂t − c2 ∂∂xu2 = 0, x ∈ [0, l], t > 0
u(0, t) = u(l, t) = 0

u(x, 0) = φ(x)
φ ∈ C 2 ([0, l]), ψ ∈ C 1 ([0, l]).
φ(0) = φ(l) = 0 φ ∈ C 2 ([0, l]) problema are soluţie unică

φ′′ (0) = φ′′ (l) = 0 u ∈ C 2 ([0, l] × [0, ∞))
Analog:
∑
∞
) t sin nπx
2
A n e −(
nπC
u(x, t) = l
n=1
l
∫ l
2 nπx
An = φ(x) sin dx.
l 0 l
Coarda vibrantă (cazul neomogen)
 ∂2u
2 ∂2u

 2 − a ∂x2 = f (x, t), 0 ≤ x ≤ l, t > 0
 ∂t
u(x, 0) = f (x)


∂u
(x, 0) = g(x)
 ∂t
u(0, t) = u(l, t) = 0.
u(x, t) = uh (x, t) + up (x, t)

∑( nπat nπat
)
nπx
uh (x, t) = An cos + Bn sin
n≥1
l l l
∫ l
2 nπx
An = f (x) sin dx;
l 0 l
∫ l
2 nπx
Bn = g(x) sin dx.
nπa 0 l
Conform principiului lui Duhamel:
∫ t
up (x, t) = e(x, t − s, s)ds.
u
0
∑
∞
nπat nπx
e(x, t, s) =
u Bn (s) sin sin
0
l l
∫ l
2 nπx
Bn (s) = f (x, s) sin dx.
nπa 0 l
∑( nπat nπat
)
nπx
u(x, t) = An cos + Bn sin sin +
n≥1
l l l
∑ [∫ t
nπa
]
nπx
+ Bn (s) sin (t − s)ds sin .
n≥1 0 l l
u(x, t) =
∑ {∫ l [ 2 nπat 2 nπat
]
nπξ
}
= f (ξ) cos + g(ξ) sin sin dξ ·
n≥1 0 l l nπa l l
nπx
· sin +
l
∑ 2 { ∫ t [∫ l nπξ
]
nπa
}
+ f (ξ, s) sin dξ sin (t − s)ds ·
n≥1
nπa 0 0 l l
nπx
· sin
.
l
Ecuaţia căldurii (cazul neomogen)
 ∂u 2
 ∂t − a2 ∂∂xu2 = f (x, t), 0 < x < l, t > 0
u(x, 0) = f (x)

u(0, t) = u(l, t) = 0
∑
∞
u(x, t) = A n e −(
nπa 2
l ) sin nπx +
t
n=1
l
∞ [∫ t
∑ ]
−( nπa
l )
2
(t−s) nπx
+ Bn (s)e ds sin ;
n=1 0 l
∫ l
2 nπx
An = f (x) sin dx.
l 0 l
∫ l
2 nπx
Bn (s) = f (x, s) sin dx.
l 0 l

Exerciţiul 5.26
 ∂2u 2
 ∂x2 − 4 ∂∂xu2 = 0, 0 ≤ x ≤ 1, t ≥ 0
u(x, 0) = x(1 − x), ∂u (x, 0) = 0
 ∂t
u(0, t) = u(1, t) = 0, t ≥ 0.
∑
∞
4
u(x, t) = · (1 − (−1)n ) · cos(2nπt) · sin(nπx).
n=2
(nπ)3
Soluţie.
a = 2, L = 1 ⇒
∑
∞
u(x, t) = (An cos 2nπt + Bn sin 2nπt) · sin nπx
n=1
∑
∞
f (x) = x(1 − x) = x − x = 2
bn sin nπx ⇒
n=1
∫1
bn = 2 (x − x2 ) sin nπxdx =
0
∫1
2 2
= − (cos nπx) · (x − x2 )|10 + (cos nπx) · (1 − 2x)dx =
nπ nπ
0
∫1
2 sin nπx 4
= 2 2
· (1 − 2x)|10 + 2 2 sin nπxdx =
nπ nπ
0
−4 4
= 3 3
· cos nπx|10 = 3 3 [1 − (−1)n ] =
nπ nπ
{
0, n = 2k
= 8
π 3 (2k+1)3
, n = 2k + 1, k ≥ 0
∑
∞
u(x, 0) = An sin nπx ⇒ An = bn , ∀n ≥ 1
n=1
f (x) = u(x, 0)
g(x) = 0 ⇒ βn = 0 ⇒ Bn = 0
8 ∑ cos(4k + 2)πt
∞
u(x, t) = 3 · sin(2k + 1)πx.
π k=0 (2k + 1)3
Exerciţiul 5.27
 ∂2u ∂2u

 2 − 9 ∂x2 = 0, 0 < x < π, t ≥ 0
 ∂t
u(0, t) = u(π, t) = 0, t ≥ 0

 u(x, 0) = sin x − 2 sin 2x + sin 3x
 ∂u
∂t
(x, 0) = 6 sin 3x − 7 sin 5x.
Soluţie.
a = 3, L = π
∑
∞
3nπt 3nπt
u(x, t) = (An cos + Bn sin ) sin nx =
n=1
π π
∑
∞
= (An cos 3nt + Bn sin 3nt) sin nx
n=1
∑
∞
u(x, 0) = An sin nx = sin x − 2 sin 2x + sin 3x
n=1
A1 = 1, A2 = −2, A3 = 1, An = 0, n ≥ 4
∂u ∑ ∞
(x, 0) = 3nBn sin nx = 6 sin 3x − 7 sin 5x ⇒
∂t n=1
9B3 = 6 ⇒ 15B5 = −7
2 7
B3 = , B5 = − , Bn = 0, n ̸= 3, 5
3 15
u(x, t) = cos 3t · sin x − 2 cos 6t · sin 2x+

2 7
+(cos 9t + sin 9t) sin 3x − sin 15t · sin 5x.
3 15
Exerciţiul 5.28
 ∂u ∂ 2 u
 ∂t − ∂x2 = 0, 0 < x < π, , t ≥ 0
u(0, t) = u(π, t) = 0

u(x, 0) = x2 − πx.
Soluţie.
a = 1, L = π ⇒
∑
∞
nπx
An · e−n t · sin
2
u(x, t) = =
n=1
π
∑
∞
An · e−n t · sin nx
2
=
n=1
u(x, 0) = f (x) = x2 − πx ⇒
∫π
2
An = (x2 − πx) sin ndx =
π
0
∫π
−2 cos nx 2
= · (x2 − πx)|π0 + cos nx · (2x − π)dx =
nπ nπ
0
∫π
2 sin nx 2
= 2
· (2x − π)|π0 − 2 sin nx · 2dx =
πn πn
0
4 −4
= 3
cos nx|π0 = 3
[1 − (−1)n ] =
πn πn
{ −8
π(2k+1)3
,k ≥ 0
=
0, n = 2k
−8 ∑ −(2k+1)2 t sin(2k + 1)x
∞
u(x, t) = e · .
π k=0 (2k + 1)3
Exerciţiul 5.29
 ∂u 2
 ∂t = ∂∂xu2 − 2x + 1 + sinh t, 0 < x < 1,
u(x, 0) = 0,

u(0, t) = u(1, t) = 0.
Soluţie.
∞ [∫
∑ t ]
−(nπ)2 (t−s)
u(x, t) = Bn (s)e ds sin nπx
n=1 0
∫ 1
Bn (s) = 2 (−2x + 1 + sinh s) sin nπxdx =
0
∫ 1
cos nπx 1 cos nπx
= −2(−2x + 1 + sinh s) | −4 dx =
nπ 0 0 nπ
−2 2
= [1 − (−1)n ] sinh s + [1 + (−1)n ] .
nπ nπ
∫ t
Bn (s)e−(nπ) t+(nπ) s ds =
2 2
0
∫ t[ ]
2 −(nπ)2 t 1 2 +1]s 2 +1]s
= e [1 − (−1)n ] e[(nπ) − e[(nπ) ds+
nπ 2 0
∫ t[ ]
2 −(nπ)2 t n (nπ)2 s
+ e [1 + (−1) ] e ds =
nπ 0
{ }
1 − (−1)n −(nπ)2 t e[(nπ) +1]s t e[(nπ) −1]s t
2 2
= e | − | +
nπ (nπ)2 + 1 0 (nπ)2 − 1 0
2 [ ]
n −(nπ)2 t (nπ)2 t
+ [1 + (−1) ] e e − 1 =
(nπ)3
[ ]
1 − (−1)n et − e−(nπ) t e−t − e−(nπ) t
2 2
= − +
nπ (nπ)2 + 1 (nπ)2 − 1
2 [ ]
−(nπ)2 t
+ [1 + (−1) ] 1 − e
n
⇒
(nπ)3
∫ t
Bn (s)e−(nπ) (t−s) ds =
2
0
 [ ]

 1
1 − e−(2nπ)2 t
, n = 2, n ≥ 1,
 (nπ)3
[ 2 ]
= et e−t 2((2n+1)π)2 e−((2n+1)π) t

2
− ((2n+1)π)2 −1 − ,


(2n+1)π ((2n+1)π)2 +1 ((2n+1)π)4 −1
n = 2n + 1, n ≥ 0.
1∑ 1 [ ]
∞
−(2nπ)2 t
u(x, t) = 1 − e sin 2nπx+
2 n=1 (nπ)3
∑
∞ [
1 et e−t
+2 − −
n=0
(2n + 1)π ((2n + 1)π)2 + 1 ((2n + 1)π)2 − 1
]
2 −((2n+1)π)2 t
2((2n + 1)π) e
− sin(2n + 1)πx.
((2n + 1)π)4 − 1
Exerciţiul 5.30
 ∂2u
= 9 ∂∂xu2 + e−2t sin πx, 0 < x < 1,
2


 ∂t2
u(x, 0) = sin 2πx + 3 sin 3πx,


∂u
(x, 0) = 2 sin 2πx + sin 3πx,
 ∂t
u(0, t) = u(1, t) = 0.
Soluţie. Determinăm uh (x, t):
∑
∞
uh (x, t) = (An cos 3nπt + Bn sin 3nπt) sin nπx
n=1
∑
uh (x, 0) = An sin nπx = sin 2πx + 3 sin 3πx ⇒
n≥1
A2 = 1, A3 = 3, An = 0, ı̂n rest.
∂uh ∑
(x, 0) = 3nπBn · sin nπx = 2 sin 2πx + sin 3πx ⇒
∂t n≥1
1
3 · 2πB2 = 2 ⇒ B2 = ,
3π
1
9πB3 = 1 ⇒ B3 = ,
9π
Bn = 0, ı̂n rest.
( )
1
uh (x, t) = cos 6πt + sin 6πt sin 2πx+
3π
( )
1
+ 3 cos 9πt + sin 9πt sin 3πx.
9π
Determinăm up (x, t):
∑ {∫ t }
up (x, t) = Bn (s) sin 3nπ(t − s)ds sin nπx.
n≥1 0
∫ 1 { e−2s
2 −2s , n = 1,
Bn (s) = e sin πx sin nπxdx = 3π
3nπ 0 0, n ≥ 2.
∫ t ∫ t
1
B1 (s) sin 3π(t − s)ds = e−2s sin 3π(t − s)ds.
0 3π 0
∫ t
I= e−2s sin 3π(t − s)ds =
0
∫
−2s cos 3π(t − s) cos 3π(t − s)t
=e |t0 +2 e−2s
ds =
3π 0 3π
∫ t ( )′
1 −2t −2s − sin 3π(t − s)
= (e − cos 3πt) + 2 e ds =
3π 0 9π 2
1 −2t 2 4
= (e − cos 3πt) + 2 sin 3πt − 2 I ⇒
3π 9π 9π
( )
4 1 [ ]
1 + 2 I = 2 3πe−2t − 3π cos 3πt + 2 sin 3πt
9π 9π
Deci ∫ t
B1 (s) sin 3π(t − s)ds =
0
1
= (3πe−2t − 3π cos 3πt + 2 sin 3πt).
3π(4 + 9π 2 )
Astfel, up (x, t) este:
1
up (x, t) = (3πe−2t − 3π cos 3πt + 2 sin 3πt) sin πx,
3π(4 + 9π 2 )
iar u(x, t) este:

( )
1
u(x, t) = cos 6πt + sin 6πt sin 2πx+
3π
( )
1
+ 3 cos 9πt + sin 9πt sin 3πx+
9π
1
+ (3πe−2t − 3π cos 3πt + 2 sin 3πt) sin πx.
3π(4 + 9π 2 )
Exerciţiul 5.31
 ∂2u ∂2u


2
2 = 9 ∂x2 + t + t + 1, 0 < x < 1,
 ∂t
u(x, 0) = sin 2πx,


∂u
(x, 0) = x − x2 ,
 ∂t
u(0, t) = u(1, t) = 0.
Soluţie. Determinăm uh (x, t):

∑
∞
uh (x, t) = (An cos 3nπt + Bn sin 3nπt) sin nπx
n=1
∑
uh (x, 0) = An sin nπx = sin 2πx ⇒ A2 = 1.
n≥1
∫ 1
2
Bn = (x − x2 ) sin nπxdx =
3nπ 0
( cos nπx ) ∫ 1 ( cos nπx )
2 2
= (x−x ) −
2
|0 −
1
(1−2x) − dx =
3nπ nπ 3nπ 0 nπ
∫ 1 ( )′
2 sin nπx
=− (1 − 2x) − 2 2 dx =
3nπ 0 nπ
∫ 1
2 2 sin nπx −4 cos nπx 1 4(1 − (−1)n )
= dx = | = .
3nπ 0 n2 π 2 3n3 π 3 nπ 0 3n4 π 4
4 ∑ 1 − (−1)n
∞
uh (x, t) = cos 6πt sin 2πx + 4 sin 3nπt sin nπx.
3π n=1 n4
Determinăm up (x, t):

∑ {∫ t }
up (x, t) = Bn (s) sin 3nπ(t − s)ds sin nπx.
n≥1 0
∫ 1
2
Bn (s) = (s2 + s + 1) sin nπxdx =
3nπ 0
−2 2
= 2 2
(s2 + s + 1) cos nπx|10 = 2 2 (1 − (−1)n )(s2 + s + 1).
3n π 3n π
∫ t
2
2π2
(1 − (−1)n )(s2 + s + 1) sin 3nπ(t − s)ds =
0 3n
∫
2(1 − (−1)n ) t 2
= (s + s + 1) sin 3nπ(t − s)ds.
3n2 π 2 0
Calculăm integrala
∫ t
I= (s2 + s + 1) sin 3nπ(t − s)ds.
0
∫ [
]′
t
2 cos 3nπ(t − s)
I= (s + s + 1) ds =
0 3nπ
∫ t
cos 3nπ(t − s) t cos 3nπ(t − s)
2
= (s + s + 1) |0 − (2s + 1) ds =
3nπ 0 3nπ
∫ t [ ]′
1 2 − sin 3nπ(t − s)
= (t +t+1−cos 3nπt)− (2s+1) ds =
3nπ 0 (3nπ)2
[ ]
1 2 − sin 3nπ(t − s) t
= (t + t + 1 − cos 3nπt) − (2s + 1) |0 +
3nπ (3nπ)2
∫ t[ ]
− sin 3nπ(t − s)
+2 ds =
0 (3nπ)2
1 2 sin 3nπt 2 cos 3nπ(t − s) t

= (t + t + 1 − cos 3nπt) − − |0 =
3nπ (3nπ)2 (3nπ)3
1 2 sin 3nπt 2(1 − cos 3nπt)

= (t + t + 1 − cos 3nπt) − − .
3nπ (3nπ)2 (3nπ)3
Deci ∫ t
2(1 − (−1)n )
Bn (s) sin 3nπ(t − s)ds = ·
0 (3nπ)3
[ ]
sin 3nπt 2(1 − cos 3nπt)
· t + t + 1 − cos 3nπt −
2
− .
3nπ (3nπ)2
Astfel, up (x, t) este:
2 ∑ 1 − (−1)n
∞
up (x, t) = 3 ·
9π n=1 n3
[ ]
sin 3nπt 2
· t +t−
2
+ (1 − )(1 − cos 3nπt) sin nπx.
3nπ (3nπ)2

Exerciţiul 5.32 Rezolvaţi problema mixtă:

 ∂2u 2
 + ∂∂yu2 = 0, x ≥ 0, 0 ≤ y ≤ l
∂x2
u(x, 0) = 0, u(x, l) = 0

 lim u(x, y) = 0, u(0, y) = y(y − l).
x→∞
Exerciţiul 5.33 Integraţi ecuaţiile coardei vibrante:

Problema Dirichlet interioară pentru cerc. Metoda separării
variabilelor. 273
a)  ∂2u 2

 − ∂∂t2u = 0, x ∈ (0, l)
 ∂x2
u(0, t) = u(l, t) = 0

 u(x, 0) = (x − l) sin x
 ∂u
∂t
(x, 0) = 0
b)  ∂2u 2

 − 9 ∂∂xu2 = x + t, x ∈ (0, 2), t > 0
 ∂t2
u(0, t) = u(2, t) = 0, t > 0

 u(x, 0) = 2x − x2
 ∂u
∂t
(x, 0) = sin πx
2
.
5.4 Problema Dirichlet interioară pen-

tru cerc. Metoda separării vari-
abilelor.
Problema Dirichlet pentru interiorul cercului
{ 2 2
∆u = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0 ı̂n x2 + y 2 < R2 → ec. lui Laplace
u(x, y) = f (x, y) pe x2 + y 2 = R2 .
Se trece la coordonate polare:
{
x = ρ cos θ
⇒ u(x, y) = u(ρ cos θ, ρ sin θ) = u
e(ρ, θ)
y = ρ sin θ
Ecuaţia lui Laplace ı̂n coordonate polare:
1 ∂ ∂ ũ 1 ∂ ũ2 ∂ ũ2 1 ∂ ũ2 1 ∂ ũ

· (ρ ) + 2 2 = 0 ⇔ 2 + 2 · 2 + · =0
ρ ∂ρ ∂ρ ρ ∂θ ∂ρ ρ ∂θ ρ ∂ρ
Cu M.S.V. căutăm soluţie de forma:

{ ′′
Φ (θ) + λΦ(θ) = 0
u = Z(ρ)Φ(θ) ⇒
ρ · dρ
d
(ρ dZ
dρ
) − λZ = 0
ũ(ρ, θ + 2π) = ũ(ρ, θ) ⇒ Φ(θ + 2π) = Φ(θ) ⇒

√
⇒ λ = n ∈ Z ⇒ λn = n 2 , n ∈ N ⇒
⇒ Φn (θ) = An cos nθ + Bn sin nθ, n ≥ 0.

Pentru λ = n2 ecuaţia ı̂n Z(ρ) devine:
d2 Z dZ
ρ2 2
+ρ − n2 Z = 0
dρ dρ
ecuaţia Euler.
Facem substituţia ρ = et pentru că ρ > 0 şi substituţia de
funcţie Z̃(t) = Z(ρ) ⇒ ρ dZ
dρ
= Z̃′ (t).
Analog
d2 Z
ρ2 2 = Z˜′′ (t) − Z̃′ (t)
dρ
ecuaţia devenind:
Z˜′′ (t) − Z̃′ (t) + Z̃′ (t) − n2 Z̃(t) = 0

Z˜′′ (t) − n2 Z̃(t) = 0.
r2 − n2 = 0 ⇒ r1,2 = ±n ⇒ Z̃n (t) = aent + be−nt ⇒
Zn (ρ) = aρn + bρ−n , n ≥ 1

pentru
n = 0 ⇒ Z0 (ρ) = C0 ln ρ + C1 .
variabilelor. 275
Pentru că
lim ln ρ = −∞, lim ρ−n = ∞,
ρ→0 ρ→0
pentru problema Dirichlet interioară luăm:

Zn (ρ) = aρn , n ≥ 1, Z0 (ρ) = C1 ⇒
∑
∞
ũ(ρ, θ) = ρn (An cos nθ + Bn sin θ).
n=0
Condiţia pe frontieră este:
∑
∞
u(R, θ) = Rn (An cos nθ + Bn sin nθ) = (5.9)
n=0
= f (R cos θ, R sin θ) = f˜(θ)

dezvoltăm pe f˜(θ) ı̂n serie Fourier pe [0, 2π], funcţie de peri-
oadă T = 2π.
∑
f˜(θ) = (an cos nθ + bn sin nθ),
n≥0
unde
∫2π
1
an = f˜(θ) · cos nθdθ, n ≥ 1,
π
0
∫2π
1
a0 = f˜(θ)dθ,
2π
0
şi
∫2π
1
bn = f˜(θ) · sin nθdθ, n ≥ 1
π
0
Din relaţia(5.9) avem:
∑ ∑
Rn (An cos nθ + Bn sin nθ) = (an cos nθ+bn sin nθ)
n≥0 n≥0
şi din identificare avem:

 ∫2π ∫2π

 An = 1
f˜(θ) · cos nθdθ, n ≥ 1, A0 = 1
f˜(θ)dθ,
πRn 2π
0 0

 ∫2π
 Bn = 1
πRn
f˜(θ) · sin nθdθ, n ≥ 1.
0
Observaţia 5.34 Dacă membrul drept al condiţiei pe fron-

tieră se poate ,,liniariza”- adică se poate scrie ı̂n termenii sin nθ,
cos nθ, coeficienţii An , Bn se deduc prin identificare.
Altfel, se calculează integralele.
{
x = ρ cos θ
Se revine la notaţiile: ⇒ u(x, y).
y = ρ sin θ

Exerciţiul 5.35
{ 2 2
∆u(x, y) = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0 ı̂n x2 + y 2 < 4
u(x, y) = x3 + 3x2 y + x + y 2 pe x2 + y 2 = 4
Soluţie.
{
x = ρ cos θ
⇒ u(x, y) = u(ρ cos θ, ρ sin θ) = ũ(ρ, θ)
y = ρ sin θ
∑
ũ(ρ, θ) = ρn (An cos nθ + Bn sin nθ)
n≥0
variabilelor. 277
∑
∞
u(2 cos θ, 2 sin θ) = ũ(2, θ) = 2n (An cos nθ + Bn sin nθ) =
n=0
= 8 cos θ + 24 cos θ sin θ + 2 cos θ + 4 sin2 θ

3 2
,,Liniarizăm” membrul drept:

3 1
cos3 θ = cos θ + cos 3θ;
4 4
3 1
sin3 θ = sin θ − sin 3θ
4 4
1 − cos 2θ
sin2 θ =
2
8 cos θ + 24 sin θ − 24 sin θ + 2 cos θ + 4 sin2 θ =
3 3
= 6 cos θ+2 cos 3θ+24 sin θ−18 sin θ+6 sin 3θ+2 cos θ+2−2 cos 2θ =
= 2 + 8 cos θ + 6 sin θ − 2 cos 2θ + 2 cos 3θ + 6 sin 3θ
Identificarea:
2 (A0 cos 0 + B0 · 0) = 2 ⇒ A0 = 2
0
21 (A1 cos θ + B1 sin θ) = 8 cos θ + 6 sin θ ⇒ A1 = 4, B1 = 3

22 (A2 cos 2θ + B2 sin 2θ) = −2 cos 2θ ⇒ A2 = − 12 , B2 = 0
23 (A3 cos 3θ + B3 sin 3θ) = 2 cos 3θ + 6 sin 3θ ⇒ A3 = 14 , B3 = 3
4
An = Bn = 0, n ≥ 4
ρ2 1 3
ũ(ρ, θ) = 2+4ρ cos θ+3 sin θ− ·cos 2θ+ ρ3 cos 3θ+ ρ3 sin 3θ
2 4 4
dar
ρ2 cos2 θ − ρ2 sin2 θ = x2 − y 2
{ 3
ρ cos 3θ = x3 − 3xy 2
(x+iy) = ρ cos 3θ+iρ sin 3θ ⇒
3 3 3
ρ3 sin 3θ = −y 3 + 3x2 y
1 1
u(x, y) = 2 + 4x + 3y − (x2 − y 2 ) + (x3 − 3xy 2 + 9x2 y − 3y 3 ).
2 4
Exerciţiul 5.36
{ 2 2
∆u(x, y) = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0 ı̂n x2 + y 2 < 9
u(x, y) = y 3 + x − y 2 + x pe x2 + y 2 = 9.
2
Soluţie.
{
x = ρ cos θ
⇒
y = ρ sin θ

 u(x, y) = u(ρ cos θ, ρ sin θ) = ũ(ρ, 0), R = 3
∑
∞
 ũ(ρ, θ) = ρn (An cos nθ + Bn sin nθ)
n=0
ũ(3, θ) = 27 sin θ + 9 cos2 θ − 9 sin2 θ + 3 cos θ ← liniarizăm

3
condiţia pe frontieră ı̂n coordonate polare

3 1
sin3 θ = sin θ − sin 3θ
4 4
cos θ − sin θ = cos 2θ
2 2
∑
∞
3n (An cos nθ + Bn sin nθ) =
n=0
81 27
= ũ(3, θ) = sin θ − sin 3θ + 9 cos 2θ + 3 cos θ
4 4
Identificare:
A0 = 0
3A1 = 3 ⇒ A1 = 1
3B1 = 81
4
⇒ B1 = 27
4
9A2 = 9 ⇒ A2 = 1, B2 = 0
27A3 = 0 ⇒ A3 = 0
27B3 = −27
4
⇒ B3 = −14
An = Bn = 0, n ≥ 4
variabilelor. 279
27 1
ũ(ρ, θ) = ρ cos θ + ρ sin θ + ρ2 cos 2θ − ρ3 sin 3θ.
4 4
Dar ρ2 cos2 θ − ρ2 sin θ = x2 − y 2
(x + iy)3 = ρ3 cos 3θ + iρ3 sin 3θ ⇒ ρ3 sin 3θ = 3x2 y − y 3
27 3 1
u(x, y) = x + y + x2 − y 2 − x2 y + y 3 .
4 4 4
Exerciţiul 5.37 Aplicaţie P.Dirichlet
{ 2 2
∆u = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0 ı̂n x2 + y 2 < 4
u(x, y) = x3 + xy + y 2 pe x2 + y 2 = 4.
Soluţie.
{
x = ρ cos θ
⇒
y = ρ sin θ
{
u(x, y) = u(ρ
∑ cos θ, ρ sin θ) = ũ(ρ, θ)
n
ũ(ρ, θ) = ρ (An cos nθ + Bn sin nθ)
n≥0
∑
∞
u(2 cos θ, 2 sin θ) = 2n (An cos nθ + Bn sin nθ) =
n=0
= 8 cos3 θ + 4 sin θ sin θ + 4 sin2 θ ← liniarizăm.
Dar u(2 cos θ, 2 sin θ) = ũ(2, θ)

∑
∞
2n (An cos nθ+Bn sin nθ) = 2−2 cos 2θ+2 sin 2θ+6 cos θ+2 cos 3θ
n=0
cos3 θ = 34 cos θ + 14 cos 3θ

sin3 θ = 34 sin θ − 14 sin 3θ
∑
∞
2n (An cos nθ+Bn sin nθ) = 2+6 cos θ−2 cos θ+2 sin 2θ+2 cos 3θ
n=0
Identificarea:
20 (A0 + B0 0) = 2 ⇒ A0 = 2
21 (A1 cos θ + B1 sin θ) = 6 cos θ ⇒ A1 = 3, B1 = 0
22 (A2 cos 2θ + B2 sin 2θ) = −2 cos 2θ + 2 sin 2θ ⇒ A2 = − 21 , B2 = 1
2
23 (A3 cos 3θ + B3 sin 3θ) = 2 cos 3 ⇒ A3 = 14 , B3 = 0
An = 0, Bn = 0, n ≥ 4
ρ2 ρ2 1
ũ(ρ, θ) = 2 + 3ρ cos θ − cos 2θ + sin 2θ + ρ3 cos 3θ.
2 2 4
Dar
ρ cos θ = x
cos 2θ = cos2 θ − sin2 θ
sin 2θ = 2 sin θ cos θ
cos 3θ = 4 cos3 θ − 3 cos θ
ρ2 = x2 + y 2
x2 y 2 3
u(x, y) = 2 + 3x − + + xy + x3 − x(x2 + y 2 ).
2 2 4
Exerciţiul 5.38 Să se rezolve problema Dirichlet pe
D = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1}
dată astfel:
variabilelor. 281
∆u = 0, u(x, 0) = 0, u(x, 1) = x, u(0, y) = 0

şi
πy
u(1, y) = sin .
2
Soluţie.
Facem substituţia u(x, y) = u1 (x, y) + u2 (x, y) unde

 ∆u1 = 0, pe [0, 1] × [0, 1]
u1 (x, 0) = 0, u1 (x, 1) = x

u1 (0, y) = u1 (1, y) = 0
pe

 ∆u2 = 0, pe [0, 1] × [0, 1]
u2 (x, 0) = u2 (x, 1) = 0

u2 (0, y) = 0, u2 (1, y) = sin πy
2
Aplicăm M.S.V. pentru cele 2 probleme.
u1 (x, y) = X(x) · T (y) a.ı̂.
X ′′ (x) · T (y) + X(x) · T ′′ (y) = 0 ⇒

X ′′ (x) T ′′ (y)
=− = −λ ⇒
X(x) T (y)
 ′′
 X (x) + λX(x) = 0
T ′′ (y) − λT (y) = 0

X(0) = X(1) = 0.
Din:  ′′
 X (x) + λX(x) = 0
X(0) = X(1) = 0 ⇒

T (0) = 0.
{
λk = +(kπ)2 , k = 1, 2, . . .
Xk (x) = ak · sin(kπx), k ≥ 1.
Apoi:
{
Tk′′ (y) − (kπ)2 Tk (y) = 0
⇒
Tk (0) = 0, k = 1, 2, . . .
{
Tk (y) = ck · ekπy + dk · e−kπy
⇒
Tk (0) = 0 = ck + dk
⇒ Tk (y) = 2ck · sh(kπy) = dk sh(kπy), k ≥ 1
Deci
uk1 (x, y) = Ak · sin(kπx) · sh(kπy)
∑
∞
u1 (x, y) = Ak · sin(kπx) · sh(kπy)
k=1
Aflăm Ak din condiţia u1 (x, 1) = x ⇒
∑
∞
Ak · sin kπx · shkπ = x ⇒
k=1
∫1
2
Ak · shkπ = x · sin kπxdx =
1
0
∫1
cos kπx 1 cos kπx
= −2x · 0 +2 dx =
kπ kπ
0
2 2
=− [(−1)k − 1] = [1 − (−1)k ].
kπ kπ
Deci:
2 1 − (−1)n 1
An = · · ,
π n shnπ
deci soluţia pentru prima problemă Dirichlet este
variabilelor. 283
2 ∑ 1 − (−1)n shnπy
∞
u1 (x, y) = · · sin(nπx)
π n=1 n shnπ
Aplicăm tot M.S.V. pentru cea de-a doua problemă:
u2 (x, y) = X(x) · Y (y)

′′ ′′
unde: − XX(x)
(x)
= YY (y)
(y)
= −λ
Unde din condiţii:
{ ′′
Y (y) + λY (y) = 0
Y (0) = Y (1) = 0
respectiv {
X ′′ (x) − λX(x) = 0
X(0) = 0.
Din problema lui Y (y) obţinem
λn = (nπ)2 , n = 1, 2, . . .
şi deci
Yn (y) = αn · sin(nπy), n = 1, 2, . . .
Din problema lui Xn (x) ⇒
Xn (x) = βn enπx + γn e−nπx

Xn (0) = 0 ⇒ −βn = γn ⇒ Xn (x) = σn sh(nπx)
un2 (x, y) = Bn ·sh(nπx)·sin(nπy) şi căutăm soluţia de forma:
∑
∞
u2 (x, y) = Bn · sh(nπx) · sin(nπy).
n=1
Din condiţia u2 (1, y) = sin πy

2
găsim:
∑
∞
πy
Bn · sh(nπ) · sin nπy = sin
n=1
2
∫1
πy
Bn · shnπ = 2 sin nπy · sin dy =
2
0
∫1
1 1
= [cos(n − )πy − cos(n + )πy]dy =
2 2
0
1 1 1 1
= · sin(n − )πy 10 − · sin(n + )πy 10 =
n− 1
2
2 n+ 1
2
2
2 sin(nπ − π2 ) 2 sin(nπ + π2 )
= − =
2n − 1 2n + 1
( )
1 1 4n(−1)n+1
= 2(−1) n+1
+ = ⇒
2n − 1 2n + 1 4n2 − 1
4n(−1)n−1 1
Bn = · , n = 1, 2, . . .
4n − 1
2 shnπ
∑∞
2n(−1)n−1 sh(nπx)
u2 (x, y) = 2 · · sin(nπy).
n=1
4n2 − 1 shnπ
Deci:
( )
2 ∑∞
1 − (−1)n shnπy
u(x, y) = · · sin nπx +
π n=1
n shnπ
variabilelor. 285
∑∞
2n(−1)n−1 sh(nπx)
+2 2−1
· · sin nπy.
n=1
4n shnπ

Exerciţiul 5.39 Rezolvaţi următoarele P.D.
a) {
∆u = 0 ı̂n x2 + y 2 < 1
1
u(x, y) = 10+6x pe x2 + y 2 = 1
b) {
∆u(x, y) = 0 ı̂n x2 + y 2 < 1
u(x, y) = x3 + y 3 pe x2 + y 2 = 1.
Bibliografie
[1] V. Banţă, Ecuaţii cu derivate parţiale - Culegere de pro-

bleme, Editura Universităţii Bucureşti, 1984.
[2] S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
[3] A. Halanay, Ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică şi Pe-

dagogică, Bucureşti, 1972.
[4] V. Iftimie, V. Olariu, Ecuaţii cu derivate parţiale, Bu-

cureşti, 1980.
[5] Ş. Mirică, Ecuaţii diferenţiale, Bucureşti, 1979.
[6] V. Olariu, V. Prepeliţă, Matematici speciale, Editura Di-

dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
[7] Marin Nicolae Popescu, Matematici speciale, Editura Uni-

versităţii din Piteşti, 2002.
[8] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuaţii diferenţiale şi cu deri-

vate parţiale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977-1979 (vol
I, II, III).
288 BIBLIOGRAFIE
[9] V. S. Vladimirov, Culegere de probleme de ecuaţiile fizicii

matematice, Editura Ştiinţică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1981.

Carte Ecuatii A5 2018-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Ecuatii A5 2018-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ECUAŢII DIFERENŢIALE

Camelia GHELDIU Mihaela DUMITRACHE

1 Ecuaţii diferenţiale elementare de ordinul 1. 7

1.5.1 Exerciţii rezolvate. . . . . . . . . . . . . 51

2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior 65

4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul unu lini-

5 Ecuaţiile fizicii matematice 199

Definiţia 1.1 O ecuaţie diferenţială de ordinul 1 are forma:

cu y = y (x) necunoscuta, unde funcţia

este continuă, iar D deschis. Funcţia y este deﬁnită pe I ⊂ R,

se numeşte problemă Cauchy (P.C.).

Teorema 1.2 Teorema de existenţă şi unicitate pentru P.C.

o vecinătate a lui x0 de forma: (x0 − ε, x0 + ε) , ε > 0 pe

Teorema 1.3 (dependenţa de condiţiile iniţiale)

|ϕ2 (x) − ϕ1 (x)| ≤ εeLx , (∀) x ∈ I.

Altfel spus, soluţia P.C. depinde continuu de date.

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile.(EVS)

1.1.1 Exerciţii rezolvate

y (x) = 1 soluţie staţionară.

y 2 +k = ln (ex + 1) ⇒ ex +1 = ek ·ey ⇒ ex +1 = C·ey , C ∈ R∗ .

Exerciţiul 1.6 Să se integreze ecuaţia

|E − Ri| = e−Rc · e− L ⇒ E − Ri = ±e−Rc · e− L

1.1.2 Exerciţii propuse.

1.2 Ecuaţii diferenţiale omogene (E.D.O.)

1.2.1 Exerciţii rezolvate.

Exerciţiul 1.10 Să se rezolve ecuaţia omogenă:

1.2.2 Exerciţii propuse

1.3 Ecuaţii din diferenţială totală exactă

1.3.1 Exerciţii rezolvate.

cos 2x cos 2x0 x2 + y 2 x20 + y02 sin2 x sin2 x

x2 + y 2 x20 + y02 sin2 x sin2 x

de unde rezultă integrala primă a ecuaţiei:

şi ecuaţia prin multiplicare cu µ = µ (x) devine o (EDTE):

Factorul integrant este de forma: µ = µ (y) unde:

de unde, obţinem soluţia generală dată sub forma integralei

Exerciţiul 1.16 Căutând un factor integrant de forma: µ (x, y) =

Soluţie. Factorul integrant veriﬁcă ecuaţia:

se integrează prin părţi, găsind soluţia generală de forma:

1.3.2 Exerciţii propuse.

Exerciţiul 1.19 Determinaţi mai intâi un factor integrant,

Exerciţiul 1.20 Căutând un factor integrant de forma

1.4 Ecuaţii diferenţiale liniare de

Pentru integrare aplicăm metoda variaţiei constantelor a lui

ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.

şi ecuaţia diferenţială liniară devine:

Definiţia 1.22 O ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi de forma:

cu α ∈ R\ {0, 1} se numeşte ecuaţia lui Bernoulli.

Efectuând schimbarea de funcţie

ecuaţia lui Bernoulli se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară

Definiţia 1.23 O ecuaţie diferenţială de forma:

se numeşte ecuaţia lui Riccati.

1.4.1 Exerciţii rezolvate.

Exerciţiul 1.25 Integraţi ecuaţia diferenţială liniară de ordi-

Exerciţiul 1.26 Integraţi ecuaţia diferenţială liniară de ordi-

Exerciţiul 1.27 Integraţi ecuaţia diferenţială liniară de ordi-

şi ecuaţia liniară devine:

Exerciţiul 1.30 Să se integreze ecuaţia diferenţială Bernoulli:

3xdy = [y (1 + x sin x) − 3 sin x · y 4 ]dx ⇔

unde C constantă reală.

Exerciţiul 1.33 Să se integreze ecuaţia diferenţială Riccati:

Exerciţiul 1.34 Să se integreze ecuaţia diferenţială Riccati:

1.4.2 Exerciţii propuse.

Exerciţiul 1.36 Integraţi ecuaţiile diferenţiale Bernoulli: