Jan-Cristian GRIGORE

REZISTENŢA MATERIALELOR
- îndrumar de laborator -

Editura Universităţii din Piteşti

2016
 Editura Universitãtii din Pitesti

Str. Târgu din Vale, nr.1,

110040, Piteşti, jud. Argeş
tel/fax: 40348 45.31.23

Copyright © 2016 – Editura Universităţii din Piteşti

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate
Editurii Universităţii din Piteşti.
Nicio parte din acest volum nu poate fi reprodusă
sub orice formă, fără permisiunea scrisă a autorului.

Editor: lector univ. dr. Sorin FIANU

Redactor: Mădălina Ştefania STOIAN

Referenţi ştiinţifici:
- prof. univ. dr. ing. Dinel POPA
- prof. univ. dr. ing. habilit. Doru Nicolae STĂNESCU

Rezistenţa materialelor. Îndrumar de laborator.

Jan-Cristian GRIGORE

e-ISBN: 978-606-560-473-5
 Prefaţă

Prezentul îndrumar de laborator, constituie rezultatul unei experienţe

didactice, experienţă obţinută de autor cu ocazia desfăşurării activităţilor
didactice de laborator şi de curs, la disciplina Rezistenţa Materialelor,
specializările AR II, TCM II, IEI II şi ITT II din cadul Facultăţii de
Mecanică şi Tehnologie, Universitatea din Piteşti, în calitate de titular de
disciplină şi colaborator.
Lucrările sunt realizate folosind machete, propriu concepute, de autor.
Fiecare lucrare este concepută sa cuprindă o partea teoretică în care este
descris scopul lucrării, elaborare modelului analitic, şi o parte aplicativă,
studiul de caz, modul desfăşurare a determinărilor experimentale.
Lucrările au fost concepute astfel încât să deservească în activitatea
desfăşurată în laborator, la disciplina Rezistenţa materialelor, discipină
specifică specializărilor inginereşti în semestrul I de studiu.
Datorită modului de prezentare, rigurozităţii, clarităţii,
demonstraţiilor din partea analitică, a procedurilor privind desfăşurarea
determinărilor experimentale, lucrarea se dovedeşte a fi accesibilă oferind o
baza solidă de pregătire a inginerului mecanic.
Lucrarea este de un real folos, se adresează studenţilor, cât şi celor
interesaţi de cunoaştere pe această direcţie - Rezistenţa materialelor.

Piteşti 2016
 CUPRINS

LUCRAREA 1. Studii de caz privind identificarea, interpretarea şi calculul

7
reacţiunilor.

LUCRAREA 2. Studiu de caz privind particularitaţi în trasarea diagramelor de

efort.Relaţii de legatură între efortul tangenţial (T ) şi momentul încovoietor (M i )
13

LUCRAREA 3. Încercarea materialelor. Tensiunea admisibilă ( σ a ), coeficientul

de siguranţă( c ), ipoteze de calcul în aproximarea stării limită de rupere. 19
Determinarea tensiunii de rupere a materialelor la întindere

LUCRAREA 4. Încercarea materialelor la tracţiune. Curba caracteristică a

materialului – diagrama σ = σ (ε ) .
25

LUCRAREA 5. Determinarea centrului de greutate, a momentelor de inertie

axiale, a modulului de rezistenta pentru diverse sectiuni. Modalităţi moderne, 31
utilizand softuri dedicate, pentru determinarea caracteristicilor secţiunii.

LUCRAREA 6. Aspectele teoretice privind elaborarea modelului analitic de

obtinere a expresiei sagetii pe verticală, a unui punct apartinand unei bare drepte,
39
simplu rezemată, solicitată la incovoiere, folosind metoda Mohr-Maxwell.
Evaluari experimentale.

LUCRAREA 7. Procedeul Veresceaghin pentru determinarea expresiei săgeţii pe

verticala a unui punct apartinand unei bare, simplu rezemată, solicitate la 47
încovoiere. Evaluari experimentale.
55
BIBLIOGRAFIE

ANEXE 57

5
6
 LUCRAREA 1

Studii de caz privind identificarea, interpretarea şi calculul reacţiunilor

1. Scopul lucrării

Lucrarea este structurata în două părţi, una teoretică(prezentarea sccintă a

tipurilor de legături) şi una aplicativă(în care sunt ilustrate studii de caz). Scop
principal fiind acela de a facilita o cât mai buna înţelegere interpretare şi calcul de
reacţiuni.

2. Aspecte generale

2.1. Tipuri de sarcini aplicate în rezistenţa materialelor

Sarcinile aplicate unei grinzi pot fi forţe concentrate, sarcini distribuite pe

unitatea de lungime şi momente concentrate, momente distribuite pe unitatea de
lungime Primele sunt ilustrate în fig. 1, în care sarcina acţionează de fapt pe suprafaţa
unei bare în lungul unei linii perpendiculare pe axa longitudinală. Realitate arata că
o sarcină concentrată este de fapt sarcina distribuită pe o porţiune foarte mică a barei.

Fig. 1

O sarcină distribuită este ilustrată în figura fig. 2 Intensitatea sarcinii este

considerată constantă pe lăţimea barei, dar poate avea o distribuţie oarecare în lungul
barei.

7
 Fig. 2

Un moment concentrat este arătat în fig. 3. El apare fie dintr-un moment de

răsucire transmis de la o altă bară perpendiculară pe cea încovoiată, fie dintr-un cuplu
de forţe concentrate, egale şi de sens contrar, care se reduce la un cuplu concentrat.

Fig. 3

Momentul distribuit, prezentat in fig. 4, caz în care arborele este solicitat la

torsiune, liniar, pe distanta l, urmând după aceasta o componenta constanta a
momentului de torsiune.

Fig. 4
2.2. Legăturile în rezistenţa materialelor

La structuri plane, capetele barelor, dar nu numai pot fi; rezemate, articulate şi
încastrate.
Reazemul simplu rigid (fig. 5) permite deplasarea paralelă cu linia de suport şi
rotirea, dar blochează deplasarea perpendiculară pe linia de suport, deci acţionează

8
asupra barei cu o reacţiune perpendiculară pe linia de suport, reacţiunea poate fi o
verticala sau orizontală, funtie de dreapta suport.

Fig. 5

Articulaţia rigidă (fig. 6) permite numai rotirea capătului barei, deci

acţionează cu o reacţiune de mărime şi direcţie necunoscute, care se descompune în
două componente perpendiculare între ele.

Fig. 6

Încastrarea rigidă fixă (fig. 7) blochează toate cele trei grade de libertate ale
capătului barei şi produce ca reacţiuni un moment şi o forţăreprezentată prin cele
două componente.

Fig. 7

Încastrarea rigidă mobilă (fig. 8) permite deplasarea pe o direcţie, deci

produce ca reacţiuni un moment şi o forţă perpendiculară pe direcţia de mişcare.

Fig. 8

Obs*. - în structurile reale, atunci când nu se poate neglija deformabilitatea

reazemelor, acestea se modelează prin reazeme elastice, la care forţele sunt
proporţionale cu deplasările, sau încastrări elastice, la care momentul este
proporţional cu rotirea.
- notatiile R1 şi R2 prezentate în figurile de mai sus reprezintă, reacţiunile,
verticală şi orizontală, V şi H, notaţii des folosite în literatura de specialitate.

Se considera că orice corp, supus oricăror tipuri de legaturi solicitat de forţe

exeterioare, poate fi static determinat sau static nedeterminat. În lucarea de faţă ne
propunem inţelegerea si exemplificarea unor situaţii static determinate . Astfel,
pentru calculul reactiunilor, sistemelor static determinate, se aplică ecuaţiile de
echilibru. În această situaţie, se considera cu după acţiune forţelor exterioare apupra

9
corpurilor, orice sitem(corp) intra în echilibru şi respectă ecuaţiile de echilibru.
Acestea ecuaţii, pentru cazul structurilor plane, pot fi scrise astfel:

∑ F = 0 - suma forţelor pe axa Ox este 0, corpul nu se mai deplaseaza pe axa Ox;

x

∑ F = 0 - suma forţelor pe axa Oy este 0, corpul nu se mai deplaseaza pe axa Oy;

y

∑ M = 0 - suma momentelor, în orice punct al corpului este 0, corpul nu se mai

roteşte in jurul oricărui punct de pe corp, în jurul oricarei axe Oz.

3. Studii de caz

A). Să se stabilească şi să se determine reacţiunile, pentru bara astfel încărcată(fig.9),

pentru care se cunoaşte, forţa P=10 kN, şi lungimea barei l=1 m

Fig. 9
Mod de rezolvare:

Se considera secţiunile, în cazul acesta , vor fi două secţiuni , prezentate în

figura următoare(fig. 10).

Fig. 10

În secţiunea 2, există legatura de tip încastrare. Aceasta se înlocuieşte cu

reacţiunile, V(reacţiunea verticală), H(reacţiunea orizontală) şi momentul din
încastrare M, fig. 11.

Fig. 11

Obs. Dacă există situaţii în care avem mai multe reacţiuni de tip V sau H,
acestea se vor aplica indici care să respecte secţiunile în care se află. V1 reprezintă

10
reacţiunea verticală din secţiunea 1, H2, reprezintă reacţiunea orizontală din
secţiunea 2.
Necunoscutele sistemului sunt reacţiunile, V, H si M. Pentru aflarea acestora
vom scrie ecuaţiile de echilibru:

1. ∑F x
= 0 , H = 0 reacţiune orizontala este 0.

2. ∑F y = 0 , V − P = 0 ⇒ V = P = 10 kN , reacţiune verticală este V=10 kN;

3. ∑M= 0 , am considerat suma momentelor în secţiunea 2 deoarece este

2

mai convenabil, reacţiunile V şi H nu dau moment fata de această secţiune,

punctul 2.
∑M2 = 0 , M − P ⋅l = 0 ⇒ M = P ⋅l .
Urmand acest algoritm rectiunile sunt determinate. Ele, reacţiunile, ne sunt
utile în trarsare diagramelor de efort, efort axial, efort tangenţial şi efort moment
încovoietor. Din aceste diagrame se extrag valorile maxime la care este solicitat
corpul respectiv, se pot identifica zonele de risc – secţiunile periculoase. Toate
aceste valor maxime vor fi utilizate în calcule de rezistenţă, calcule de dimensionarea,
verificare şi calculul capacităţii maxime de încarcare.

B). Se consideră bara din figura urmatoare, fig. 12, pentru care cunoaştem forţa
P=10 kN, şi lungimea barei l=1 m. Să se determine reacţiunile sistemului.

Fig. 12
Secţiunile, în acest cazul sunt prezentate în figura următoare(fig. 13).

Fig. 13

Sarcina aplicată acestei grinzi este forţa P, corespunzătoare secţiunii 2. În

secţiunea 1 bara se reazemă, iar în secţiunea 3 bara este articulată. Sistemul de forţe
ce acţionează asupra barei este redat în figura următoare(fig. 14)

11
 Fig. 14
Necunoscutele sistemului sunt reacţiunile, V3, H3 si V1. Pentru aflarea acestora
vom scrie ecuaţiile de echilibru:

1. ∑ F = 0 , H = 0 reacţiune orizontala este 0.

x 3

2. ∑ F = 0 , V + V − P = 0 ⇒ V + V = P = 10 kN ,
y 3 1 3 1

3. ∑ M = 0 , am considerat suma momentelor în secţiunea 3 deoarece este

3

P ⋅l P
mai convenabil, ∑M
3
= 0 , P ⋅ l − V1 ⋅ 3l = 0 ⇒ V1 =
⇒ V1
= .
3l 3
P ⋅ 2l 2P
4. ∑ M 1 = 0 , P ⋅ 2l − V3 ⋅ 3l = 0 ⇒ V3 = ⇒ V3 = .
3l 3

In calculul de verificare, apelăm la ecuaţia 2, V3 + V1 = P = 10 kN , in care

P 2P
înlocuim V1 = şi V3 = .
3 3
P 2 P 3P
Astfel + = = P . Relatia 2 se verifică, reacţiunile sunt bine determinate
3 3 3

Concluzii
Scopul lucrarii este atins, toate aceste studii de caz, exemplele prezentate mai
sus, sunt menite să ofere studentului, într-o imagine clara şi obiectivă, toate situaţiile
posibile, de legaturi existente în rezistenţa materialelor, de încarcare a corpurilor şi
modul de rezolvare, de aflarea a reacţiunilor din sistem. valorile obţinute pentru
reacţiuni permită verificarea şi interpretarea corespunzătoare a fenomenului.

12
 LUCRAREA 2

Studiu de caz privind particularitaţi în trasarea diagramelor de efort.

Relaţii de legatură între efortul tangenţial (T ) şi momentul încovoietor (M i )

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune să pună in evidenţă legătura între diagrama de efort

tangenţial (T ) şi diagrama de efort încovoietor (M i ) . Trasarea, verificarea şi
interpretarea diagramelor de efort

2. Aspecte teoretice generale

Fie o bară dreaptă(fig.1) solicitată prin sarcini distribuite normale pe axă. Bara
fiind în echilibru sub acţiunea acestor sarcini, conform principiului echilibrului
părţilor, orice element al ei va fi în echilibru. Se consideră un element dx din această
bară. Eforturile variind în lungul barei în secţiunea A vor apărea eforturile T şi M iar
în secţiunea B vor apărea eforturile T + dT şi M + dM (fig.2). Pe lungimea dx sarcina
distribuită p are efectul sarcinii concentrate p ⋅ dx (fig.2)

Fig. 1 Fig. 2

Vom scrie ecuaţiile de echilibru pentru elementul de bara considerat AB , ce se

află sub echilibru:
∑ Fy = 0 ; T − pdx − (T + dT ) = 0

(dx )
2

∑ M B = 0 ; M − (M + dM ) + Tdx − p 2
=0

şi cum ştim că (dx )2 = 0 , astfel se obţin relaţiile următoare:

dT
= −p (1)
dx
dM
=T (2)
dx

13
Din relaţiile (1), (2) rezultă relaţia următoare:
d 2 M dT
= = −p (3)
dx 2 dx

Relaţiile (1), (3) ne arată modul cum variază eforturile în lungul barei funcţiei
de modul de distribuţie al sarcinilor ;
a). dacă bara este încărcată cu forţe sau momente concentrate ( p = 0 ) forţa tăietore
este constată iar momentul încovoietor este o funcţie liniară de x .
b). în punctul de aplicaţie al unei forţe concentrate diagrama funcţiei T va avea un
salt egal cu valoarea forţei concentrate ;
c). în secţiunile în care forţa tăietoare se anulează momentul încovoietor are valori
extreme.
d). momentul încovoietor va avea salturi, în dreptul cuplurilor exterioare aplicate pe
bară, egale cu valoarea momentului concentrat.
Forţele distribuite liniar constant pe o anumită lungime, se va evidenţia în diagrame
astfel, forţa tăietore are o distribuţie liniară iar momentul încovoietor are o
variaţie de tip parabolă.

3. Studiu de caz

Pentru a pune în evidenţă cele de mai sus vom considera bara din figură(fig. 3),
astfel încărcată.

Fig. 3
3.1. Modul de lucru:

Pentru cazul de încărcare propus, se impune determinarea reac iunilor din

încastrare, trasarea diagramelor de efort (T ) şi (M i ) , observaţii asupra
diagramelor.

Calculul reacţiunilor presupune

1. Identificarea tipurilor de legăturilor;

2. Inlocuirea legăturilor cu reacţiunile corespunzătoare;
3. Marcarea sarcinilor exterioare, corespunzătoare, în secţiuni

14
 4. Determinarea reacţiunilor.

Obs. In cazul în care există sarcini distribuite,acestea se reduc la forţe şi

momente concentrate. numai pentru rezolvarea(aflarea) reacţinilor din legături
(fig. 4).

Fig. 4

Pentru determinarea reacţiunilor utilizăm ecuaţiile de echilibru. Acestea, sunt

următoarele:
∑ Fx = 0 

∑ Fy = 0 ecuaţiile de echilibru in planul xOy.

∑ M = 0
Pentru acest caz, avem urmatoarele:
∑ Fx = 0 ⇒ H 1 =0

∑Fy = 0 ⇒V +10 = 24 ⇒V =14 kN

1 1

∑M 1 = 0 ⇒ M1 + 20 − 24⋅ 5 +10⋅ 6 = 0 ⇒ M1 = 40 kN ⋅ m
Pentru trasarea diagramelor de efort, reacţiunile diferite de 0 se trec
corespunzător in secţiuni, conform figurii de mai jos(fig. 4).
Obs. Important este faptul că la trasarea diagramelor se revine la distribuţie(fig. 5).

Fig. 5

15
 Trasarea diagramelor

1. Alegerea secţiunilor;
2. Scrierea ecuaţiile de forţe taietoare pe fiecare secţiune;
3. Scrierea ecuaţiile de moment încovoietor pe fiecare secţiune.

Trasarea diagramelor de forţe tăietoare

T1− 2 = V1 , x ∈ ( 0 , 2 ).
Pentru x = 0 ⇒ T1 = V1 = 14 kN
Pentru x = 2 ⇒ T2 = V1 = 14 kN
T2−3 = V1 − 4 ⋅ x1 ; x1 ∈ (0,4)
Pentru x1 = 0 ⇒ T2 = V1
Pentru x1 = 4 ⇒ T3 = 14 − 4 ⋅ 4 ⇒1 T3 = −2kN
V1
T2 −3 = 0 ⇒ V1 − 4 x = 0 ⇒ x = = 3,5 m
4
T3−4 = V − 4 ⋅ (4 + x) + 10; x ∈ (0,2)
Pentru x = 0 ⇒ T3 = 14 − 4 ⋅ 4 + 10 ⇒ T3 = 14 − 16 + 10 ⇒ T3 = 8 kN
Pentru x = 2 ⇒ T4 = 14− 4 ⋅ 6 +10 ⇒ T4 = 14− 24+10 ⇒ T4 = 0 kN

Trasarea diagramelor de moment încovoietor

M i1− 2 = − M 1 + V ⋅ x ; x ∈ (0,2)
Pentru x = 0, M i1 = − M 1
Pentru x = 2, M i 2 = − M 1 + 14 ⋅ 2 = −40 + 28 = −12 kNm
x12
M i 2−3 = − M 1 + V1 (2 + x1 ) − 20 − 4 ⋅
; x1 ∈ (0, 4 )
2
Pentru x1 = 0 ⇒ M i 2 = − M 1 + V1 ⋅ 2 − 20 = −40 + 14 ⋅ 2 − 20 ⇒ M i 2 = −32 kNm
16
Pentru x1 = 4 ⇒ M i 3 = − M 1 + V1 ⋅ 6 − 20 − 4 ⋅ = −40 + 14 ⋅ 6 − 20 − 2 ⋅16 ⇒ M i 3 = −8 kNm
2
M i max = M i 2−3 (3,5) = −40 + 14 ⋅ (2 + 3,5) − 20 − 2 ⋅12,25 = 7,5 kNm

; x2 ∈ (0, 2 )
x2
M i 4 − 3 = −4 ⋅ x 2 ⋅
2
Pentru x2 = 0 ⇒ M i 4 = 0;
2
Pentru x2 = 2 ⇒ M i 3 = −4 ⋅ 2 ⋅ ⇒ M i 3 = −8 kNm
2
Pe baza ecuaţiilor descrise mai sus se obţin diagramele de efort(fig.6);

16
 Fig. 6
3.2. Observaţii

a). pe lungimea de bara 1-2, nu există forta distribuită ( p = 0 ) forţa tăietore este
constată iar momentul încovoietor este o funcţie liniară de x ;
b). în punctul de aplicaţie al unei forţe concentrate diagrama funcţiei T are salt
egal cu valoarea forţei concentrate, corespunzător secţiunii 3, saltul de la − 2 kN la
8 kN ;
c). în secţiunile în care forţa tăietoare, se anulează, la x1 = 3.5 m momentul
încovoietor are valori extreme, M i max = −7.5 kN m ;
d). momentul încovoietor are salt, în dreptul cuplului exterior aplicate pe bară,
M = 20 kN m . Valoarea saltului fiind de 20 kN m , saltul de la M i 2 = −12 kN m la
M i 2 = −32 kN m ;
Forţele distribuite liniar constant pe o anumită lungime, se va evidenţia în
diagrame astfel, forţa tăietore are o distribuţie liniară( T între secţiunile 2-3 şi
3-4) iar momentul încovoietor are o variaţie de tip parabolă( M i între
secţiunile 2-3 şi 3-4).

17
 Concluzii

Scopul lucrarii este atins, exemplul de caz, a evidenţiat într-un clar şi obiectiv,
toate situaţiile posibile. Înţelegerea acestor legături dintre eforturi, permită verificare
şi interpretarea corectă.
Studentul, pentru orice situaţie, poate să se autocorecteze în trasarea
diagramelor de efort.

18
 LUCRAREA 3

Încercarea materialelor.
Tensiunea admisibilă ( σ a ), coeficientul de siguranţă( c ), ipoteze de calcul în
aproximarea stării limită de rupere. Determinarea tensiunii de rupere a
materialelor la întindere

1. Scopul lucrării

În cadrul acestui laborator se doreşte conştientizarea şi importanţa alegerii

corecte a coeficientului de siguranţă( c ), de către viitorii proiectanţi, coeficient
necesar în stabilirea corectă a tensiunii admisibile de rezistanţă(notată σ a sau τ a ),
funcţie de tipul de solicitare. Verificare tensiunii limită de rupere( σ a sau τ a ),
tensiune corespunzătoare stării limită, stare la care materialul cedează şi astfel este de
evitat.

2. Aspecte generale

Faţă de Mecanica Teoretică, în care corpurile solide sunt considerate

rigide(fără deformaţii, indiferent de marimea forţelor exterioare), Rezistenţa
Materialelor introduce modelul solidului deformabil.
Scopul Rezistenţei Materialelor, este acela de a dimensiona (stabilirea
dimensiunilor unei piese, a secţiunii acesteia atunci când se cunosc forţele exterioare
aplicate şi caracteristicile materialului), de a verifica(se verifică dacă piesa este sigură
în contextul tehnic, atunci cand se cunoaşte dimensiunile piesei şi forţele exterioare),
şi de a face calculul capacităţii maxime de încărcare (pentru cazul în care cunoaştem
dimensiunile piesei si caracteristicile materialului) – aflarea forţelor exterioare
maxime la care pote fi supusă piesa.
Avand in vedere cele de mai sus, proiectantul, trebuie să găsească soluţii
optime privind respectarea urmatoarelor criterii, cum ar fi: criteriul de rezistenţă,
criteriul de stabilitate, de rigiditate, criteriul bunei funcţionări, criteriul economic,
criteriul ce ţine de marketingul produsului.
Cel mai important criteriu îl reprezintă criteriul de rezistenţă – in cadrul
acestuia se consideră că piesa supusă studiului este realizată corect atunci când
tensiunile efective ce apar în materialul piesei, nu depăşesc anumite valori limită,
stabilite convenţional, ţinând seama de anumite particularităţi ale solicitării şi de
caracteristici mecanice ale materialului respectiv. Rezistenţa admisibilă( σ a , τ a ),
reprezintă valoarea convenţională maximă a tensiunii care se poate admite că se
produce într-o piesă, dintr-un material, în anumite condiţii.
Acest criteriu poate fi transpus în următoarea relaţie:
σ ef ≤ σ a sau τ ef ≤ τ a

19
 Valoarea rezistenţei admisibile a unui material este , în principiu, specifică
fiecărui tip de solicitare şi se defineşte, teoretic, prin comparaţie cu stare limită de pe
curba lui caracteristică la solicitarea respectivă. Starea limită se consideră periculoasă
pentru rezistenţa materialului piesei, şi de aceea aceasta nu trebuie atinsă pe parcursul
funcţionării pisei pentru care se fac calculele de rezistenţă.
În stabilirea tensiunii limită, se adoptă un coeficient de siguranţă( c ), coeficient
adimensional, supraunitar. Coeficienţii de siguranţă utilizaţi în cazul pieselor, în mod
obişnuit are valori cuprinse între
1.3 ÷ 4 . Valoarea potrivită a coeficientului de siguranţă, pentru un anumit caz concret,
se alege, funcţie de tipul de solicitare, domeniu de utilizare al piesei, de materialul
folosit. Literatura de specialitate oferă, pentru solicitările de tip static, rezistenţele
admisibile, definite în raport cu :
σc
- limita de curgere, pentru materialele tenace σ a = ;
c
σr
- limita de rupere pentru materialele fragile σ a = ;
c
σl
- tensiunea limită( σ l ) în cazul altor tipuri de solicitări σ a = , cum ar fi
c
rezistenţa la oboseală a materialului, tensiunea critică de flambaj.

În practica inginerească, rezistenţele admisibile se impun prin tema de

proiectare, sau se determina din caracteristica materialului. Literatura de specialitate
recomanda valori ale tensiunii admisibile pentru diverse materiale astfel:
- pentru oţel OL37
Tipul de solicitarea
Material Tractiune Compresiune Încovoiere
Forfecare τ a [MPa]
σ a [MPa] σ a [MPa] σ a [MPa]
OL 37 150 150 150 90
Lemn de brad(in
7 10 - 2
lungul fibrelor)
Lemn de
brad(perpendicul 1.5 4.5
ar pe fibre)
Presiunea admisibil p a [MPa]
Teren de fundaţie p a = 0.2 ÷ 0.25

Caracteristicile mecanice şi elastice ale materialelor au o mare importanţă în

calculele inginereşti efectuate în domeniul Ingineriei Mecanice. Acestea sunt
determinate în urma unor încercări mecanice, efectuate în laborator, pe maşini
speciale. Caracteristicile se determină pe probe sau epruvete, reprezentând eşantioane
cu o anumită configuraţie geometrică, prelevate din semifabricate ale materialului
studiat. Forma şi dimensiunile acestora depind de materialul care se studiază şi de
tipul solicitării la care sunt încercate. Se pot face de asemenea şi încercări pe produse
finite (sârme, cabluri).

20
 Încercările se realizează pe maşini de încercat specializate, care înregistrează,
sub forma unor diagrame, variaţia forţei care solicita epruveta până la ruperea
acesteia. Mărimea forţelor se citeşte pe dispozitivul de înregistrare cu care este
echipată maşina de încercat, iar deformaţiile se măsoară cu ajutorul unor dispozitive
speciale numite extensometre, montate pe epruvetă.
Pe maşinile de încercat se pot efectua încercările de bază la tracţiune sau
compresiune, care sunt standardizate, respectarea standardelor fiind obligatorie.
Cu ajutorul unor dispozitive suplimentare pot fi efectuate şi încercările la
încovoiere, forfecare şi torsiune. Se pot realiza de asemenea şi încercări la solicitări
compuse, încercări a le pieselor finite.
Astfel se pot face unele observaţii:
1. Cele mai utilizate încercări mecanice sunt încercările statice (forţa creşte
relativ lent pe parcursul unei asemenea încercări, care durează câteva
minute), la temperatura mediului.
2. În cazul pieselor utilizate în condiţii deosebite (temperaturi ridicate sau
coborâte, încărcări prin şoc sau variabile, radiaţii, etc.), sunt necesare
încercări ale epruvetelor sau chiar ale pieselor în condiţii cât mai apropiate de
cele întâlnite în exploatare.

3. Tipuri de epruvete
Forma epruvetei trebuie să fie astfel aleasă, încât tensiunile să fie cât mai
uniforme în secţiunea acesteia. Forma şi dimensiunile epruvetei depind de:
- natura materialului;
- tipul semifabricatului din care se prelevează epruveta;
- încercarea la care este supusă aceasta.
Pentru încercarea la tracţiune se utilizează epruvete tip “halteră” care
reprezintă o porţiune centrală calibrată (pe această porţiune se trasează repere fine
pentru măsurarea deformaţiilor) şi două capete cu secţiunea mărită, destinate prinderii
în fălcile maşinii. Pentru o mai bună prindere uneori se utilizează epruvete cu capete
filetate.
Epruvetele pot fi:
- cilindrice, cu secţiune circulară (Fig. 1. a));
- plate, cu secţiune dreptunghiulară (Fig. 1 b)), atunci când sunt prelevate din
table.
Se utilizează în special două tipuri de epruvete:
- normale la care: l = 5 d ;
0 0
- lungi pentru care: l0 = 10 d0., uzual se alege d0 = 10 mm.

Fig. 1
21
 4. Încercarea la tracţiune

Încercarea la tracţiune este o încercare de bază, standardizată, pentru realizarea

căreia epruveta este prinsă în fălcile maşinii(bacuri) şi este încărcată cu o forţă care
creşte continuu, până la ruperea epruvetei(Fig. 2)

Fig. 2
Forţele sunt aplicate în centrul de greutate al secţiunii transversale, deci este o
solicitare de tracţiune centrică. În timpul încercării una dintre fălci este fixă, iar
cealaltă se deplasează (viteza de deplasare putând fi reglabilă).
Pentru materiale metalice ductile se constată apariţia unei gâtuiri locale a
epruvetei, cu puţin înaintea ruperii acesteia (Fig. 3). Ruperea se va produce în această
zonă.

Fig. 3
Parametrii care intervin într-o încercare la tracţiune a unei epruvete cu secţiunea
circulară sau dreptunghiulară sunt:
- forta de întindere F;
- aria A a secţiunii transversale;
- lungimea lo precizată între cele două repere marcate pe epruvetă;
- modificările acestei lungimi în cursul solicitării ∆l;
- natura materialului din care este confecţionată epruveta.
Pentru o imagine mai clara, privind alegerea corecta, a tensiunii admisibile σ a ,
tensiune necesara in calculul de rezistenţă, se evidentia urmatorul algoritm.
Vom considera o caracteristica ideala(fig. 4), diagrama σ = σ (ε ) , obţinută în urma
testării, la intindere a unui material.

22
 Fig. 4.
Pentru limitele coeficientui de siguranţă, recomandările literaturii de specialitate
sunt c = 1.3 ÷ 4 , şi astfel se obţin:
σ l
1.3 − pentru alte materiale

σ
- pentru c = 1.3 , σ a1 =  c − pentru materiale tenace , o valoare, cu 30% mai
1.3
σ r
1.3 − pentru materiale fragile

mica decat valoarea limita considerata, valoare ce reprezită un risc în
proiectare, datorită solicitărilor neprevăzute, mai mult se află în zona de
curgere a materialului.
σ l
 4 − pentru alte materiale

σ
- pentru c = 4 , σ a 2 =  c − pentru materiale tenace , această valoare reprezintă,
4
σ r
 4 − pentru materiale fragile

o valoare mult mai mică, de patru ori mai mică decat valoarea limită
considerată, dar oferă o mare siguranţă în proiectare, în exploatare, mai
mult se află în zona de elasticitate a materialului, zona preferată a
proiectanţilor
Reprezentativ, dacă vom împarţii, grafic, segmentul tensiunii limită, în patru
segmente egale, tensiunea admisibilă σ a 2 , reprezintă primul sfert(fig. 5).

Fig. 5
23
 Alegerea corectă a tensiuni admisibile, are la bază, principii de bază ale
proiectării, dar si în egală masură experienţa proiectantului cu justificările ce se
impun.

5. Modul de lucru
5.1. Pregatirea încercării
a) se alege epruveta(cilindrică sau plată) şi se fac măsuratorile(se masoară
diametru, lungime între reperele alese ……etc., se va completa tabelul Tab. 1);
b) se face desenul epruvetei cu indicarea marimilor(fig. 1);
c) se va monta epruveta in bacurile masinii de incercat, în cazul nostru, maşina
din laboratorul de rezistenţă este Universal Materials, Testing Machine 100
kN);
d) se va pune la punct lantul de masura(forţă, extensie), şi aparatura de
inregistrare utilizată.
Daca se cunoaste valoarea aproximativa a tensiunii de rupere a materialului
epruvetei, se determina forta maximă ce trebuie aplicată
Fmax = σ r . A0 [N ] , pentru materiale fragile sau Fmax = σ r . Au [N ] , pentru materiale ductile
e) se va pune în acţiune sistemul de actionare, se acţionează manual maneta ce
comanda pistonul hiraulic, pana la atigerea valorii maxime Fmax , atunci cand ar
trebui sa se rupă epruveta, se va completa Tab.2.

5.2. Prelucrarea datelor (inregistrarea datelor in tabele Tab.1, Tab.2)

Tab.1. Marimi cunoscute
Material
Coef. de siguranta σ r [N / mm 2 ] Dimensiunile secţiunii Lungimea de referinţă a
c = 1.3 ÷ 4 (din buletinul transversale initiale epruvetei
d 0 [mm] sau b x h[mm] l0 [mm] ,
(ductil
sau (se adopta) materialului), lit. de
fragil) specialitate
………………
Tab.2. Marimi calculate şi măsurate
Forta maxima
Fmax = σ r . A0 [N ] materialelor
Aria initiala a Lungimea Alungirea
finală a Lungirea epruvetei
σ a [N / mm 2 ]
secţiunii epruvetei
πd 02
epruvetei, ∆l = l − l0 [mm] ∆l
[mm ]
fragil
A= 2
Fmax = σ r . Au [N ]
după rupere ε=
4 l [mm] l0
materialelor ductile, si plastice
……………….…………… ……………

Concluzii:
Se vor prezenta cateva observatii ce se pot evidenţia pe baza datelor
inregistrate in tabelele Tab. 1, Tab. 2.

24
 Lucrarea 4

Încercarea materialelor la tracţiune.

Curba caracteristică a materialului – diagrama σ = σ (ε )

1. Scopul lucrării

Lucrarea îsi propune să repreznte grafic punctelor definite de forţa aplicată

unei epruvete solicitată la întindere şi lungirea obţinută (F , ∆l ) . Trasarea
caracteristicii materialului σ = σ (ε ) , evidentierea principalelor puncte (σ , ε )

2. Aspecte generale
Încercarea la tracţiune este standardizată aceasta oferă posibilitatea indeplinirii
acestui deziderat.
Punctele (σ , ε ) , ce ne interesează sunt evidenţiate si in diagrama din figură,
grafic ce reprezintă o caracteristică ideală. Punctele ce ne interesează sunt:
- (σ p , ε p )-reprezinta punctul pana la care, tensiunea (σ ) este proportionala cu
alungirea (ε ) , se respecta legea lui Hooke σ = E ⋅ ε ;
- (σ e , ε e ) -limita de elasticitate a materialului, tensiune pana la care materialul
se comporta perfect elastic;
- (σ c , ε c ) -momentul la care sunt prezente deformatii remanente;
- segmentul CD-zona de curgere, materialul prezinta deformatii semnificative
la valori constante, sau chiar scazute ale fortei
- curgerea, palierul de curgere
- (σ r , ε r ) -valoarea tensiunii la care se produce ruperea epruvetei.

Fig. 1

25
 Caracteristicile mecanice şi elastice ale materialelor au o mare importanţă în
calculele inginereşti efectuate în domeniul Ingineriei Mecanice. Acestea sunt
determinate în urma unor încercări mecanice, efectuate în laborator, pe maşini
speciale. Caracteristicile se determină pe probe sau epruvete, reprezentând eşantioane
cu o anumită configuraţie geometrică, prelevate din semifabricate ale materialului
studiat. Forma şi dimensiunile acestora depind de materialul care se studiază şi de
tipul solicitării la care sunt încercate. Se pot face de asemenea şi încercări pe produse
finite (sârme, cabluri).
Încercările se realizează pe maşini de încercat specializate, care înregistrează, sub
forma unor diagrame, variaţia forţei care solicita epruveta până la ruperea acesteia.
Mărimea forţelor se citeşte pe dispozitivul de înregistrare cu care este echipată
maşina de încercat, iar deformaţiile se măsoară cu ajutorul unor dispozitive speciale
numite extensometre, montate pe epruvetă.
Pe maşinile de încercat se pot efectua încercările de bază la tracţiune sau
compresiune, care sunt standardizate, respectarea standardelor fiind obligatorie
Pentru obţinerea puncte, in trasarea caracteristicii materialului, se considera
epruveta- cilindrică cu sectiune circulara prezentata in fig.2 a), sau plate, cu secţiune
dreptunghiulară fig.2 b), atunci când sunt prelevate din table.
Se utilizează în special două tipuri de epruvete:
- normale la care: l = 5 d ;
0 0
- lungi pentru care: l = 10 d .
0 0
Uzual se alege d = 10 mm.
0

Fig. 2

După stabilirea epruvetei pentru încercarea la tracţiune, o încercare de bază -

standardizată, pentru realizarea căreia epruveta este prinsă în fălcile maşinii şi este
încărcată cu o forţă care creşte continuu, până la ruperea epruvetei(fig. 3).

Fig. 3
26
 Incercarea s-a realizat pe o masina de încercat: Universal Materials-Testing
Machine 100 kN.
După modul de prindere, forţele sunt aplicate în centrul de greutate al secţiunii
transversale, deci este o solicitare de tracţiune centrică. În timpul încercării una
dintre fălci este fixă, iar cealaltă se deplasează.
În parcursul procesul de încercare se poate evidenţia, pentru materiale metalice
ductile, apariţia fenomenului de unei gâtuiri locale a epruvetei, cu puţin înaintea
ruperii (fig. 4). Ruperea se va produce în această zonă.

Fig.4
Având în vedere parametrii ce intervin într-o încercare la tracţiune a unei
epruvete cu secţiunea circulară sau dreptunghiulară sunt:
- forta de întindere F;
- aria A a secţiunii transversale;
- lungimea l precizată între cele două repere marcate pe epruvetă;
o
- modificările acestei lungimi în cursul solicitării ∆l;
- natura materialului din care este confecţionată epruveta.
În procesul de încercare până la rupere a unei epruvete înregistram grafic
variaţia forţei funcţie de deplasarea fălcii maşinii (sau mai bine funcţie de creşterea
lungimii dintre repere măsurată cu un extensometru) se obţine diagrama forţă-
deplasare. Aceasta prezintă dezavantajul că pentru un material dat depinde în mare
măsură de dimensiunile epruvetei (forţele depind de secţiunea iniţiala a epruvetei, iar
alungirile de lungimea iniţiala dintre repere).
Numai dacă se admit următoarele ipoteze:
- tensiunea normală este uniform distribuită pe secţiunea epruvetei pe toată
durata încercării,
- lungirea specifică este constantă pe distanţa cuprinsă între repere pe toată
durata încercării, putem spune că încercarea este corespunzătoare.
Deasemenea secţiunea transversală a epruvetei nu variază semnificativ pe
durata încercării, secţiunea transversala se modifică semnificativ in apropierea
momentului de rupere în zona de rupere
Avand la dispozitie valorile marimilor inregistrate (F , ∆l ) , trecerea acestora la
∆l
(σ , ε ) utilizand relaţiile σ = F
;ε = . Cu aceste valori se construieşte diagrama
A0 l0
caracteristică a materialului, diagrama în coordonate σ – ε.
27
 Semnificaţia mărimilor ce intervin sunt:
- F – forţa care solicită epruveta la diferite intervale de timp;
- A0 – secţiunea iniţială a epruvetei;
- l0 – lungimea iniţială între repere;
- ∆l – lungimea între repere la diferite intervale de timp.

2.1. Desfaşurarea lucrarii

a) se alege epruveta(cilindrică sau plată) şi se fac măsuratorile(se masoară

diametru, lungime între reperele alese ……etc., se va completa tabelul Tab. 1);
b) se face desenul epruvetei cu indicarea marimilor(fig. 2);
c) se va monta epruveta in bacurile masinii de incercat, în cazul nostru, maşina
din laboratorul de rezistenţă este Universal Materials, Testing Machine 100
kN);
d) se va pune la punct lantul de masura(forţă, extensie), şi aparatura de
inregistrare utilizată.
Daca se cunoaste valoarea aproximativa a tensiunii de rupere a materialului
epruvetei, se determina forta maximă ce trebuie aplicată
Fmax = σ r . A0 [N ] pentru materiale fragile

sau

Fmax = σ r . Au [N ] pentru materiale ductile

a) se va pune în acţiune sistemul de actionare, se acţionează manual maneta ce
comanda pistonul hiraulic, pana la atigerea valorii maxime Fmax , atunci cand ar
trebui sa se rupă epruveta, se va completa în Tab.2.

2.3.Prelucrarea datelor - inregistrarea datelor in tabele Tab.1, Tab.2, Tab.3)

Tab.1. Marimi cunoscute

σ r [N / mm 2 ]
Dimensiunile secţiunii
Material transversale initiale Lungimea de referinţă a
d 0 [mm]
Coef. de siguranta
(din buletinul
(ductil c = 1.3 ÷ 4 - epruvetei
l0 [mm] ,
materialului),
sau (se adopta) literatura de sau
fragil) specialitate - b x h[mm]
………………

Tab.2. Marimi calculate şi măsurate

Aria initiala a Forta maxima Alungirea
Fmax = σ r . A0 [N ]
Lungimea finală a Lungirea epruvetei
σ a [N / mm 2 ]
secţiunii epruvetei
∆l = l − l0 [mm]
epruvetei, după
πd 02 ∆l
A=
4
[mm ] 2 pentru cazul
materialelor
rupere
l [mm]
ε=
l0
fragile(fonta etc)
……………

28
Tab.3. Marimi măsurate şi calculate
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 20
F [N ] x10
d [mm]

A=
πd 2
4
[mm ]
2

F
[
σ = N / mm 2
A
]
∆l = l − l0 [mm]
∆l
ε = [−]
l0

Pentru o mai buna evidentiere, in reprezentarea grafica a punctelor (σ , ε ) se va

utiliza facilitatile programului Excel.
Mai mult decat atat se evidenţia fenomenul de gâtuite cu toate cele ce se
impun, specific materialelor ductile
- diametrul de rupere d u [mm] =………… diametrul cel mai mic din zona
gâtuită(fig. 5).

Fig. 5

- coeficientul de gâtuire la rupere:

A0 − Au
Z= ⋅100%
A0
Z = .....................
πd
[ ]
2
unde: Au = u
⋅ ; Au = ....................... mm 2 ⋅
4

- forţa maxima la rupere: Fmax = σ r .Au [N ] (pentru materiale ductile)

- Fmax = ..........................[N ]

Cu ajutorul datelor inregistrate, Tab. 4, se va trasa graficul (σ , ε ) , prezentat în Fig. 6.

29
 Fig. 6

Concluzii

Pe baza graficului, se vor evidenţia principalele puncte (σ , ε ) , descrise în prima

parte a lucrării.
Toate aceste, coroborate vor constituii concluziile lucrării.

30
 LUCRAREA 5

Determinarea centrului de greutate, a momentelor de inertie axiale, a

modulului de rezistenta pentru diverse sectiuni. Modalităţi moderne, utilizand
softuri dedicate, pentru determinarea caracteristicilor secţiunii.

1. Scopul lucrării

Lucrarea de laborator, teoretic, îşi propune să determine analitic, coordonatele

centrului de greutate pentru o secţiune, în mod tradiţional, urmând apoi, determinarea
momentului de inerţie, a modulului de rezistenţă – a caracteristicilor secţiunii.
Priciplalul scop al acestei lucrări este acela de a prezenta o modalitate modernă – o
procedură, utilizând softuri dedicate, pentru determinarea centrului de greutate, a
momentelor de inertie axiale pentru diverse sectiuni.
Pentu a valida aceasta procedură, vom considera, calculul acestor caracteristici
pentru o secţiunecompusă, obţinută din secţiuni simple pentru care cunostem
expresiile anumitor parametri ce intervin în determinarea centrului de greutate, a
momentelor de inertie axiale, a modulului de rezistenta, a poziţiei axelor de inerţie
principale.

2. Aspecte teoretice generale

Calculele de rezistenţă, de dimensionare, de verificare, de calcul a capacităţii

maxime de încărcare, calcule, ca de altfel inerente în inginerie, pe ansamblu,
presupun cunosterea, determinarea caracteristicilor secţiunilor. Literatura de
specialitate, pentru secţiunile simple, ofera expresii pe baza carora se pot determina
usor caracteristicile secţiunii. Pentru secţiuni complexe, există proceduri pentru
determinarea acestor caracteristici, însă destul de complicate, laborioase.
Etapele determinării centrului de greutate, pentru secţiuni compuse, presupun
următoarele etape:

descompunerea secţiunii în secţiuni simple, pentru care se cunosc poziţiile

centrelor de greutate;

alegerea unui sistem de axe convenabil;

Faţă de acest sistem se exprimă coordonatele centrelor de greutate ale secţiunilor
componente, iar apoi se determină coordonatele centrului de greutate al întregii
secţiuni.
în raport cu sistemul convenabil ales, se determină coordonatele zG , yG ale
i i

centrelor de greutate Gi , ale figurilor simple componente, se completează

următorul tabel

31
 Nr.
crt.
Corp [
Ai mm2 ] zi [mm] [
yi mm2 ] Ai zi Ai yi

1
2
3
..
n

∑ ∑A i ∑ Az i i ∑Ay i i

Notă: In obţinerea ∑ Ai , in tabel, ariile care se extrag, pentru obţinerea

secţiunii „haşurate”, se trec cu semnul minus(“-”)

se calculează coordonatele zG , yG ale centrului de greutate G al secţiunii

compuse, cu formulele;
zG =
∑ Az
i Gi

∑A i

yG =
∑Ayi Gi
, i = 1, n
∑A i

se figurează sistemul central de axe zGGyG ;

Se determina momentele de inerţie axiale ale secţiunilor componente faţă de
propriul sistem de axe central;

Pentru secţiunile simple, expresiile momentelor de inerţie sunt prezentat, după cum urmează:

Secţiune

Iz , Iz

[
I z mm 4 ] Iz =
bh3
Iz =
πd 4
64
Iz =
a4
12
Iz =
bh 3
12
12
[
I y mm 4 ] Iy =
b 3h
Iy =
πd 4
Iy =
a4
Iy =
b 3h
12 64 12 12
se calculeză momentele de inerţie ale secţiunii compuse ca fiind sume
algebrice ale momentului de inerţie ale figurilor componente(pentru
momentele de inerţie ale figurilor suprafeţelor care se extrag din secţiune se
adoptă semnul (− ) )

32
 n n n
I Z G = ∑ I Zi G , I YG = ∑ I Yi G , I G = I Z G + I YG = ∑ I Gi
i =1 i =1 i =1

n
I Z GYG = ∑ I Zi GYG
i =1
unde:
Relaţiile lui Steiner sunt:
I Z = I Z Gi + Ai d i2 ; d i = dist (zG , zGi ) 
i


G
n

 G
I = I ZG + I YG = ∑ I Gi
I iy = I YGi + Ai d ' 2i ; d ' i = dist ( y G , y Gi )
i =1
G 
I Z GYG = I Z GiYG i + Ai d i ' d i i = 1, n, n = nr. figurilor componente
i

se calculează modulele de rezistenţă ale figurii compuse folosind relaţiile de

definiţie
IZG IYG IO
WZ O = ; WYO = ; WO =
ymax zmax rmax

unde:
- I Z G , IYG I G sunt calculate cu relaţiile de mai sus
- se calculează razele de inerţie cu relaţiile din definiţie

I ZG IYG IG
iZ G = ; iYG = ; iG =
A A A
Caracteristicile geometrice ale secţiunii compuse date în raport cu orice alt sistem de axe
translatat faţă de sistemul de axe se calculează aplicând formulele lui Steiner relativ la intreaga
figură.

3. Studiu de caz
Pentru secţiunea din figură(fig.1), se cere determinarea caracteristicilor secţiunii hasurate
utilizând metodologia prezentată mai sus.

Fig. 1

33
 3.1. Modelul de calcul

Datorită simetriei figurii în raport cu cele două axe, centrul de greutate al secţiunii hasurate
coincide cu centrul cercului şi cu cel al dreptunghiului, ca urmare sistemul central de axe are
originea în O
Figura, secţiunea hasurată se obţine prin descompunerea, în corpul 1, cercul de diametru 4a
şi în dreptunghiul cu dimensiunile b = 2a şi h = a , care se extrage din suprafaţa totală.
Momentele statice în raport cu sistemul central de axe sunt nule.

Momentul de inerţie centrifugal este nul pentru că cele două axe ale sistemului sunt axe de
simetrie.

Momentele de inerţie axiale şi momentul de inerţie polar sunt:

( 2 ) πd bh 3 π (4a ) 2a ⋅ a 3
4 4
(1)
Iy = I y − I y =
#
− = − = 12.4 ⋅ a 4
64 12 64 12

πd 4 hb3 π (4a ) a ⋅ (2a )

4 3
(1) (2 )
I = I z − Iz
#
y = − = − = 11.9 ⋅ a 4
64 12 64 12

I O# = I y + I z = 12.4 ⋅ a 4 + 11.9 ⋅ a 4 = 24.3 ⋅ a 4

Modulele de rezistenţă, se calculează cu formulele de definiţie şi sunt:

I y# 12.4 ⋅ a 4 I# 11.9 ⋅ a 4
Wy = = = 6.2 ⋅ a 3 , Wz = z = = 5.95 ⋅ a3
zmax 2⋅a ymax 2⋅a

I O# 24.3 ⋅ a 4
WO = = = 12.15 ⋅ a 3
rmax 2⋅a

Aria suprafeţei haşurate(de calcul) este calculată astfel:

A = Acercului − Adreptunghiului = πr 2 − l ⋅ L = π ⋅ (2a ) − a ⋅ 2a = 10.56a 2

2

Razele de inerţie sunt:

Iy 12.4 ⋅ a 4 Iz 11.9 ⋅ a 4
iy = = = 1. 1 ⋅ a , i z = = = 1. 5 ⋅ a
A 10.56a 2 A 10.56a 2

IO 24.3 ⋅ a 4
iO = = = 1.08 ⋅ a
A 10.56a 2

Pentru cazul în care a = 10 mm , avem:

- diametrul cercului este: d = 40 mm ;

b = 20 mm
- dimensiunile dreptunghiului sunt: 
h = 10 mm

34
Momentele de inerţie axiale şi momentul de inerţie polar sunt:

I y# == 12.4 ⋅ a 4 = 124000 mm 4

I y# = 11.9 ⋅ a 4 = 119000 mm 4

I O# = I y + I z = 12.4 ⋅ a 4 + 11.9 ⋅ a 4 = 24.3 ⋅ a 4 = 243000 mm4

Modulele de rezistenţă, se calculează cu formulele de definiţie şi sunt:

I y# 12.4 ⋅ a 4
Wy = = = 6.2 ⋅ a 3 = 6200 mm3 ,
z max 2a
I z# 11.9 ⋅ a 4
Wz = = = 5.95 ⋅ a 3 = 5950 mm3
ymax 2⋅a
I O# 24.3 ⋅ a 4
WO = = = 12.15 ⋅ a 3 = 12150 mm 3
rmax 2⋅a

Aria suprafeţei haşurate(de calcul) este calculată astfel:

A = Acercului − Adreptunghiului = πr 2 − l ⋅ L = π ⋅ (2a ) − a ⋅ 2a = 10.56a 2 = 1052 mm2

2

??
Utilizand facilitatile softului AutoCAD, se determina poziţia centrului de greutate si a
momentului de inertie axial, pentru fiecare corp in parte, corpul 1 şi corpul 2, ca in figură.

Fig. 2
Alegem opoziţia sistemului de coordonate, punctul fata de care se determina centru de
greutate al secţiunii haşurate.

35
 Fig. 3
Pentru fiecare corp se determina momentele de inerţie axiale fata de centru de greutate
propriu. Pentru corpul 1, dreptunghiul(fig. 1), utilizând facilităţile AutoCAD-ului(fig. 4), obţinem:

Fig. 4

36
 1.
Area: 200.0000
Perimeter: 60.0000
Bounding box: X: -10.0000 -- 10.0000
Y: -25.0000 -- -15.0000
Centroid: X: 0.0000
Y: -20.0000, se observa ca AutoCAD-ul a furnizat centru de
greutate al corpului.
Moments of inertia: X: 81666.6667
Y: 6666.6667
Product of inertia: XY: 0.0000
Radii of gyration: X: 20.2073
Y: 5.7735
Principal moments and X-Y directions about centroid:
I: 1666.6667 along [1.0000 0.0000], momentul de inerţie
axial, fata de axa X
J: 6666.6667 along [0.0000 1.0000], momentul de inerţie
axial, fata de axa Y

Notă:Vom considerea sistemul de coordonate din furnizat de AutoCAD.

Pentru corpul 2, cercul(fig. 1), analog (fig. 5), obţinem:

Fig. 5
2.

Area: 1256.6371
Perimeter: 125.6637
Bounding box: X: -20.0000 -- 20.0000
Y: -40.0000 -- 0.0000
Centroid: X: 0.0000
Y: -20.0000, , se observa ca AutoCAD-ul a furnizat centru de
greutate al corpului.
Moments of inertia:X: 628318.5307
Y: 125663.7061
Product of inertia: XY: 0.0000
Radii of gyration:X: 22.3607
Y: 10.0000
Principal moments and X-Y directions about centroid:
I: 125663.7061 along [0.0000 1.0000], momentul de inerţie
axial, fata de axa X
J: 125663.7061 along [-1.0000 0.0000], momentul de inerţie
axial, fata de axa Y

Notă:Vom considerea sistemul de coordonate din furnizat de AutoCAD.

37
 Pentru secţiunea haşurată, conform procedurii de mai sus, obţinem:
Coordonatele centrului de greutate:
Centroid X: 00.00
Y: -20.00
πd 4 bh 3
Momentul de inertie axial, faţă de axa Z (X dat de AutoCAD), este : I z# = I (z2 ) − I z(1) = −
64 12
I = 125663.7061 - 1666.6667 =123997.0394 mm4
#
z

πd 4 b3h
Momentul de inertie axial, faţă de axa Y, este : I y# = I (y2 ) − I (y1) = −
64 12
I = 125663.7061 - 6666.6667 =118997.0394 mm4
#
y

Momentul de inertie polar, faţă de polul O, centru de greutate al secţiunii haşurate, este :
I O# = I z# + I y#
I O# = 123997.0394+118997.0394=242994.0788 mm4

Obs.
Rezultatele obţinute analitic, cat si cu ajutorul facilităţilor AutoCAD-ului sunt identice.

Pentru ceilalţi parametrii, lucrurile devin foarte simple, se determina ca in procedura data
mai sus.

Concluzia este că pentru secţiuni destul de complexe, utilizarea AutoCAD-ului da

rezultate foarte bune, într-un timp destul de rapid.

Concluzii
Scopul lucrarii , consider ca este atins, modelul analitic a avut ca rezultat
obtinerea expresiei sagetii, iar rezultatele obtinute sa justifice algoritmul ales.

38
 Lucrarea 6

Aspectele teoretice privind elaborarea modelului analitic de obtinere a

expresiei sagetii pe verticală, a unui punct apartinand unei bare drepte, simplu
rezemată, solicitată la incovoiere, folosind metoda Mohr-Maxwell.
Evaluari experimentale

1. Scopul lucrării

Lucrarea de laborator îşi propune să determine analitic prin metoda Mohr-

Maxwell, expresia sagetii(deplasarii) verticale si să elaboreze strategia cu ajutorul
careia să se desfăşoare măsurătorile experimentale care să valideze metoda dar şi
rigurozitatea calculelor.

2. Aspecte teoretice generale

Metoda utilizată, reprezintă una din metodele folosite in calculele de rezistentă, în

calculul de evaluare a expresiilor deplasărilor.
Etapele determinării expresiei săgetii verticale a unui punct apartinand unei bare
(fig. 1) , de sectiune, ce poate fi; circulară, dreptunghiulară sau patrată,
presupune:

alegerea modelului de calcul;

stabilirea sectiunilor corespunzatoare;
identificarea legaturilor si înlocuirea acestora cu reacţiunile corespunzătoare;
calculul reacţiunilor;
scrierea ecuaţiilor de moment incovoietor;
trasarea diagramelor de efort
alegerea secţiuni(punctului) în care dorim să facem determinarea deplasării
verticale
descrierea modul de aplicare a metodei Mohr-Maxwell
scrierea expresiei sagetii.

2.1. Modelul de calcul

Determinarea analitică a expresiei sagetii

Modelul grafic propus, reprezintă bara(fig.1), solicitat la o sarcină exterioară

39
 Fig. 1
Obs. Secţiunile se pun in ordine, incepând din orice parte a cadrului(corpului),
se impun modificări atunci când apar schimbari de sarcină sau se modifică secţiunea.
Pentru cazul nostru, bara se consideră că are aceeaşi secţiune, iar secţiunile
sunt prezentate în figura următoare(fig. 2).

Fig. 2

Reacţiunile, necunoscutele noastre sunt V2 ,V3 redate în figura următoare(fig.3):

Fig. 3

Ecuaţiile de echilibru sunt:

∑ F = 0 
x

∑ F = 0
y şi reprezintă ecuaţiile de echilibru in planul xOy.

∑ M = 0 
∑ F = 0 ⇒ V + V = 2F
y 1 2

∑ M = 0 ⇒ F ⋅ a + V ⋅ 2l − F (2l + a) = 0
2 3

F ⋅ a + V3 ⋅ 2l − 2l ⋅ F − F ⋅ a = 0
2l ⋅ F
V3 ⋅ 2l − 2l ⋅ F = 0 ⇒ V3 = =F
2l
∑ M 3 = 0 ⇒ F (2l + a) − V2 ⋅ 2l − F ⋅ a = 0
2l ⋅ F + F ⋅ a − V2 ⋅ 2l − F ⋅ a = 0 ⇒ 2l ⋅ F − V2 ⋅ 2l = 0
2l ⋅ F
V2 = ⇒ V2 = F
2l

40
 În urma determinării reacţiunilor, sarcinile exterioare, ce acţionează asupra
cadrului sunt(fig. 4):

Fig. 4

Trasarea diagramelor de moment încovoietor

1. Alegerea secţiunilor;

Alegerea secţiunilor se prezintă astfel:

Fig. 5
2. Scrierea ecuaţiile de moment încovoietor, pentru încărcarea reală, pe fiecare
secţiune.

Mi1− 2 = − F ⋅ x, x ∈ (0, a )
Pentru x = 0 ⇒ Mi1 = 0
Pentru x = a ⇒ Mi1 = − F ⋅ a
Mi2− k = − F ⋅ (a + x) + F ⋅ x, x ∈ (0, l )
Mi2− k = − F ⋅ a, x ∈ (0, l )
Pentru x = 0 ⇒ Mi2 = − F ⋅ a
Pentru x = l ⇒ Mik = − F ⋅ a

Mi4 − 3 = − F ⋅ x, x ∈ (0, a )
Pentru x = 0 ⇒ Mi4 = 0
Pentru x = a ⇒ Mi3 = − F ⋅ a
Mi3− k = − F ⋅ (a + x) + F ⋅ x, x ∈ (0, l )
Mi3− k = − F ⋅ a, x ∈ (0, l )
Pentru x = 0 ⇒ Mi3 = − F ⋅ a
Pentru x = l ⇒ Mik = − F ⋅ a

41
 Pe baza ecuaţiilor descrise, diagramele de moment sunt reprezentat ca în figura
de mai jos (fig.6).

Fig. 6

Se consideră determinarea sagetii pe verticală a secţiunii 1.

Fig. 7

3. Scrierea ecuaţiile de moment încovoietor, pentru încărcarea cu forţă unitara.

Metoda Mohr-Maxwell presupune, că asupra barei, pastrand

legaturile(reazemele din sectiunea 2 si 3), se acţionează cu o forţă unitară in secţiunea
k , sectiunea în care dorim să determinăm săgeata, vom determina rectiunile si astfel
vom determina ecuatiile de moment pe fiecare sectiune.

Fig. 8
Ecuaţiile de moment pentru incarcarea unitara sunt:
mi1− 2 = 0, x ∈ (0, a )

mi 2 − k = ⋅ x, x ∈ (0, l )
1
2
Pentru x = 0 ⇒ mi 2 = 0
42
 l
Pentru x = l ⇒ mi k =
2
mi 4 −3 = 0, x ∈ (0, a )

mi 3− k = ⋅ x, x ∈ (0, l )
1
2
Pentru x = 0 ⇒ mi 2 = 0
l
Pentru x = l ⇒ mi k =
2
Diagramele de moment sunt:

Fig. 9
4. scrierea expresiei sagetii urmând Metoda Mohr-Maxwell

M i ( x )mi ( x )dx
1
EI z ∫l
vk =

unde: - M i (x ) -ecuatiile de moment, obtinute pentru incarcarea reala a cadrului, pe fiecare

sectiune
- mi (x ) -ecuatiile de moment, obtinute pentru incarcarea cu sarcina unitara a cadrului in
sectiune unde dorim sa facem determinarea sagetii, pe fiecare sectiune .

Relatia sagetii devine

l
1 
∫ (− Fa ) ⋅  2 ⋅ x dx
1
vk = 2 ⋅
EI z 0

− Fa
l

EI z ∫0
vk = xdx

l
− Fa x 2
vk =
EI z 2
0
Fa ⋅ l 2
vk = −
2 EI z

43
 Determinări experimentale

Pentru modelul ales, determinarile experimentale presupun:alegerea standului,

incarcarea cu sarcina a barei, instalarea/montarea sistemului de masurare(fig. 11),
etalonarea sistemului de masurare, efectuarea masuratorilor, completarea tabelelor,
Tab. 1, Tab.2.

Fig. 10
Pentru incercarile experimentale masuratorile se vor efectua asfel:
- pentru lungimi - se vor efectua cu: rigla, sublerul;
- pentru Sageti(deformatii): se va utiliza ceasul comparator;
Tab.1. Mărimi măsurate şi cunoscute
 N  m
a[mm ] l [mm ] d [mm ] b[mm] h[mm ] a[mm ] E g 2 
 mm 
2
s 

unde: a , l -lungimea elementului de bară;

d , b , h , a -dimensiunile se secţiunii
E - modul de elasticitate longitudinal
g - acceleraţia gravitaţională.

Tab.3. Mărimi calculate şi masurate

Nr.
crt.
[
I z mm 4 ] m[kg ] F [N ] vk analitic [mm ] vk exp erimental [mm ] ε [% ]
1.
2.
3.
.
bh3 πd 4
unde: I z -momentul de inertie axial, I z = ; Iz =
12 64
m -masa greutatilor;
G mg
F - greutatea, F = =
2 2
Fa ⋅ l 2
vk = − sageata secţiunii k , pe verticală
2 EI z
v −v
ε = 1e 1a ⋅100[%] - eroarea.
v1e

44
Obs. Se vor face mai multe determinări(cel putin trei), pentru diverse mase. Dacă valorile erorile se
gasesc sub 10%, acest lucru valideaza modelul ales dar si rigurozitatea efectuarii masuratorilor si
calculelor ce se impun.

Concluzii

Scopul lucrării, consider că este atins, modelul analitic a avut ca rezultat

obţinerea expresiei săgeţii, iar rezultatele obţinute să justifice algoritmul ales.

45
46
 Lucrarea 7

Procedeul Veresceaghin pentru determinarea expresiei săgeţii pe verticala

a unui punct apartinand unei bare, simplu rezemată, solicitate la încovoiere.
Evaluari experimentale

1. Scopul lucrării

Lucrarea de laborator, teoretic, îşi propune să determine analitic prin Procedeul

Veresceaghin, expresia săgeţii (deplasării) verticale, şi experimental, să elaboreze
strategia cu ajutorul careia să se desfăşoare măsurătorile experimentale care să
valideze metoda dar şi rigurozitatea calculelor.

2. Aspecte teoretice generale

Metoda utilizată, reprezintă, una din metodele folosite in calculele de rezistentă,

în calculul de evaluare a deplasărilor(deformaţiilor).
Etapele determinării expresiei săgetii verticale a unui punct apartinand unei bare
(fig. 1) , de sectiune, ce poate fi; circulară, dreptunghiulară sau patrată,
presupune:
alegerea modelului de calcul;
stabilirea sectiunilor corespunzatoare;
identificarea legaturilor si înlocuirea acestora cu reacţiunile corespunzătoare;
calculul reacţiunilor;
scrierea ecuaţiilor de moment incovoietor;
trasarea diagramelor de efort
alegerea secţiuni(punctului) în care dorim să facem determinarea deplasării
verticale
descrierea modul de aplicare a procedeului Veresceaghin
obţinerea expresiei sagetii.

2.1. Modelul de calcul

Determinarea analitică a expresiei sagetii
Modelul grafic propus, reprezintă bara(fig.1), solicitat la o sarcină exterioară

Fig. 1
47
 Obs. Secţiunile se pun in ordine, incepând din orice parte a barei(corpului), se
impun modificări atunci când apar schimbari de sarcină sau se modifică secţiunea.
Pentru cazul nostru, bara se consideră că are aceeaşi secţiune, iar secţiunile
sunt prezentate în figura următoare(fig. 2).

Fig. 2

Reacţiunile, necunoscutele noastre sunt V2 ,V3 redate în figura următoare(fig.3):

Fig. 3

Ecuaţiile de echilibru sunt:

∑ F = 0 
x

∑ F = 0
y şi reprezintă ecuaţiile de echilibru in planul xOy.

∑ M = 0 
∑ F = 0 ⇒ V + V = 2F
y 1 2

∑ M = 0 ⇒ F ⋅ a + V ⋅ 2l − F (2l + a) = 0
2 3

F ⋅ a + V3 ⋅ 2l − 2l ⋅ F − F ⋅ a = 0
2l ⋅ F
V3 ⋅ 2l − 2l ⋅ F = 0 ⇒ V3 = =F
2l
∑ M 3 = 0 ⇒ F (2l + a) − V2 ⋅ 2l − F ⋅ a = 0
2l ⋅ F + F ⋅ a − V2 ⋅ 2l − F ⋅ a = 0 ⇒ 2l ⋅ F − V2 ⋅ 2l = 0
2l ⋅ F
V2 = ⇒ V2 = F
2l
În urma determinării reacţiunilor, sarcinile exterioare, ce acţionează asupra
cadrului sunt(fig. 4):

48
 Fig. 4

Trasarea diagramelor de moment încovoietor

1. Alegerea secţiunilor;

Alegerea secţiunilor se prezintă astfel:

Fig. 5
2. Scrierea ecuaţiile de moment încovoietor, pentru încărcarea reală, pe fiecare
secţiune.

Mi1− 2 = − F ⋅ x, x ∈ (0, a )
Pentru x = 0 ⇒ Mi1 = 0
Pentru x = a ⇒ Mi1 = − F ⋅ a
Mi2− k = − F ⋅ (a + x) + F ⋅ x, x ∈ (0, l )
Mi2− k = − F ⋅ a, x ∈ (0, l )
Pentru x = 0 ⇒ Mi2 = − F ⋅ a
Pentru x = l ⇒ Mik = − F ⋅ a

Mi4 − 3 = − F ⋅ x, x ∈ (0, a )
Pentru x = 0 ⇒ Mi4 = 0
Pentru x = a ⇒ Mi3 = − F ⋅ a
Mi3− k = − F ⋅ (a + x) + F ⋅ x, x ∈ (0, l )
Mi3− k = − F ⋅ a, x ∈ (0, l )
Pentru x = 0 ⇒ Mi3 = − F ⋅ a
Pentru x = l ⇒ Mik = − F ⋅ a

Pe baza ecuaţiilor descrise, diagramele de moment sunt reprezentat ca în figura

de mai jos (fig.6).

49
 Fig. 6

Se consideră determinarea săgeţii pe verticală a secţiunii 1.

Fig. 7

3. Scrierea ecuaţiile de moment încovoietor, pentru încărcarea cu forţă unitara.

Metoda Mohr-Maxwell presupune, că asupra barei, pastrand

legaturile(reazemele din sectiunea 2 si 3), se acţionează cu o forţă unitară in secţiunea
k , sectiunea în care dorim să determinăm săgeata, vom determina rectiunile si astfel
vom determina ecuatiile de moment pe fiecare sectiune.

Fig. 8

Ecuaţiile de moment pentru incarcarea unitara sunt:

mi1− 2 = 0, x ∈ (0, a )

mi 2 − k = ⋅ x, x ∈ (0, l )
1
2
Pentru x = 0 ⇒ mi 2 = 0

50
 l
Pentru x = l ⇒ mi k =
2
mi 4 −3 = 0, x ∈ (0, a )

mi 3− k = ⋅ x, x ∈ (0, l )
1
2
Pentru x = 0 ⇒ mi 2 = 0
l
Pentru x = l ⇒ mi k =
2
Diagramele de moment sunt:

Fig. 9

4. scrierea expresiei sagetii urmând Procedeul Veresceaghin (fig. 10)

Fig. 10
51
 n
1
vk =
EI z
∑ A ⋅m
i
i Gi

unde: - Ai -reprezintă aria fiecărei forme geometrice descrise de diagramele de moment pe

fiecare secţiune 1-2, 2-k, k-3, 3-4
mGi -reprezintă cotele de moment masurate în diagrama de moment dată de forţa unitară,
obţinute ducând o dreaptă prin fiecare centru de greutate al diagramelor de moment obţinute de
incarcarea reală.
Din figura 10 sunt extrase:
− Fa ⋅ a
- A1 = − aria primei figuri geometrice, triunghiul dreptunghic, cu centru de
2
greutate in G1 ;
- A2 = − Fa ⋅ l aria dreptunghiului cu centru de greutate in G2
- A3 = − Fa ⋅ l aria dreptunghiului cu centru de greutate in G3
− Fa ⋅ l
- A4 = − aria triunghiului dreptunghic, cu centru de greutate in G4 ;
2
l
mG2 2
Pornind de la asemanarea triunghiurilor dreptunghice = se obţin:
l l
2
- mG1 = 0
l
- mG2 = −
4
l
- mG3 = −
4
- mG3 = 0

Relatia sagetii devine

n
vk =
1
∑ A ⋅m i Gi =
1
( A1 ⋅ mG1 + A2 ⋅ mG 2 + A3 ⋅ mG 3 + A4 ⋅ mG 4 )
EI z i EI z
n
vk =
1
∑A ⋅m i Gi =
1
(+ A2 ⋅ mG 2 + A3 ⋅ mG 3 )
EI z i EI z
n
vk =
1
∑ A ⋅m i Gi =
1
(+ A2 ⋅ mG 2 + A3 ⋅ mG 3 )
EI z i EI z

2 
vk =  (− Fa ⋅ l ) ⋅  l  
EI z   4 

2 
vk =  (− Fa ⋅ l ) ⋅  l  
EI z   4 

Relatia sagetii devine

Fa ⋅ l 2
vk = −
2 EI z

52
 Determinări experimentale

Pentru modelul ales, determinarile experimentale presupun:alegerea standului,

incarcarea cu sarcina a barei, instalarea/montarea sistemului de masurare(fig. 11),
etalonarea sistemului de masurare, efectuarea masuratorilor, completarea tabelelor,
Tab. 1, Tab.2.

Fig. 10
Pentru încercările experimentale măsurătorile se vor efectua asfel:
- pentru lungimi - se vor efectua cu: rigla, şublerul;
- pentru Săgeţi(deformaţii): se va utiliza ceasul comparator;
Tab.1. Mărimi măsurate şi cunoscute
 N  m
a[mm ] l [mm ] d [mm ] b[mm] h[mm ] a[mm ] E g 2 
 mm 
2
s 

unde: a , l -lungimea elementului de bară;

d , b , h , a -dimensiunile se secţiunii
E - modul de elasticitate longitudinal
g - acceleraţia gravitaţională.

Tab.3. Mărimi calculate şi masurate

Nr.
crt.
[
I z mm 4 ] m[kg ] F [N ] vk analitic [mm ] vk exp erimental [mm ] ε [% ]
1.
2.
3.
.
bh3 πd 4 a4
unde: I z -momentul de inertie axial, I z = ; Iz = , Iz =
12 64 12
m -masa greutatilor;
G mg
F - greutatea, F = =
2 2
Fa ⋅ l 2
vk = − sageata secţiunii k , pe verticală
2 EI z
v −v
ε = 1e 1a ⋅100[%] - eroarea.
v1e

53
Obs. Se vor face mai multe determinări(cel putin trei), pentru diverse mase. Dacă valorile erorile se
gasesc sub 10%, acest lucru valideaza modelul ales dar si rigurozitatea efectuarii masuratorilor si
calculelor ce se impun.

Concluzii
Scopul lucrării , consider că este atins, modelul analitic a avut ca rezultat
obţinerea expresiei săgeţii, iar rezultatele obţinute să justifice algoritmul ales.

54
 BIBLIOGRAFIE

Nr. Autori Publicaţie

1. Pandrea, M. Rezistenţa materialelor. Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

2. Pandrea, M. Rezistenţa materialelor. Culegere de probleme. Editura Universităţii din
Piteşti, 2004.
3. Pandrea, M. Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 2005.
4. Posea, N. Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1979.
5. ** Manual of Steel Construction: Allowable Stress Design, 9th ed,
American Institut of Steel Construction, Chicago, IL, 1989
6. Grigore J.-C., Rezistenţa Materialelor –principale solicitări, Editura Universităţii din
Pandrea, M., Piteşti, 2010;
7. Grigore J.-C., Rezistenţa Materialelor –solicitări şi deformaţii, Editura Universităţii din
Pandrea, M., Piteşti, 2011;
8. Alămoreanu, E., ş. a. Îndrumar de calcul în ingineria mecanică, Editura Tehnică, Bucureşti,
1996.
9. Bădescu N. Rezistenţa Materialelor - îndrumar de laborator, Piteşti, 1989

55
56
 ANEXE

OŢEL I
(extras STAS 565-71)
 OŢEL U
(extras STAS 564-71)
 OŢEL CORNIER
CU ARIPI EGALE
(extras STAS 424-71)
 OŢEL CORNIER
CU ARIPI NEEGALE
(extras STAS 425-70)