Intrebǎri grilǎ TMCD (varianta 1)

1. După energia primară de la care provine în final energia termică pentru sudare
necesară încălzirii locale, aceasta poate fi: mecanică; termochimică; electrică;
radiantǎ. Alegeți care este completarea corectǎ şi completǎ la cele enunțate mai
sus:
A. mecanică - căldura fiind generată ca urmare a deformării elastice sau plastice;
B. electrică - căldura producându-se pe baza efectului Joule;
C. termochimicǎ - căldura rezultând în urma localizării energiei radiante într-un
spaţiu redus

2. La sudarea cu arcul electric arcul poate avea acţiune directă sau acţiune
indirectă:

A. a - arc cu acţiune directă, cu electrod nefuzibil; b - arc cu acţiune directă, cu

electrod fuzibil; c - arc cu acţiune indirectă;
B. a - arc cu acţiune directă, cu electrod si material de adaos; b - arc cu acţiune
directă cu electrod fuzibil; c - arc cu acţiune indirectă;
C. a - arc cu acţiune directă, cu electrod fuzibil; b - arc cu acţiune directă, cu electrod
nefuzibil; c - arc cu acţiune indirectă.

3. Fenomenul de producere a arcului se numeşte amorsarea acestuia şi se

realizează prin:
A. apropierea electrodului pe piesă (fǎrǎ scurtcircuitare), urmată de îndepărtarea
electrodului până la o distanţă mai mare decât diametrul electrodului;
B. apropierea electrodului pe piesă (fǎrǎ scurtcircuitare), urmată de îndepărtarea
electrodului până la o distanţă egală cu diametrul electrodului;
C. atingerea electrodului pe piesă (scurtcircuitarea acestora), urmată de
îndepărtarea electrodului până la o distanţă aproximativ egală cu diametrul
electrodului.

4. Formarea picăturilor la sudarea cu arc electric este influenţată de unul din factori
enumerați mai jos:
A. cantitatea de elemente mai uşor oxidabile (cu cât acestea vor fi în cantitate mai
mare în materialul de adaos, picăturile vor fi mai mari)
B. cantitatea de elemente oxidabile (cu cât acestea vor fi în cantitate mai micǎ în
materialul de adaos, picăturile vor fi mai mari)
C. cantitatea de elemente mai puțin oxidabile (cu cât acestea vor fi în cantitate mai
mare în materialul de adaos, picăturile vor fi mai mari)
5. Legând piesa la anod şi electrodul la catod, fără ca electrodul să fie în contact cu
piesa, între acestea apare:
A. tensiune de amorsare (Uam=55÷60V);
B. tensiunea de mers în gol U0;
C. tensiunea de ardere U0.

6. Sursele de curent pentru sudarea cu arc trebuie să îndeplinească una din

următoarele condiţii:
A. Variaţia curentului de scurtcircuit Isc să fie limitată în cazul când tensiunea arcului
variază datorită variaţiei lungimii arcului;
B. Variaţia curentului de sudare Is să fie limitată în cazul când tensiunea arcului
variază datorită variaţiei lungimii arcului
C. Variaţia tensiunii de amorsare Uam să fie limitată în cazul când tensiunea arcului
variază datorită variaţiei lungimii arcului.

7. La formarea cordonului de sudurǎ la sudarea cu arc electric descoperit precizați

ce reprezintǎ:

A. 5- zgură lichidă; 6- atmosferă reducătoare; 7- baia metalică;

B. 5- atmosferă reducătoare; 6- zgură lichidă; 7- baia metalică;
C. 5- baia metalică; 6- atmosferă reducătoare; 7- zgură lichidă.

8. La variaţia temperaturii cu distanţa de la axa cusăturii într-o îmbinare sudată dintr-

un oţel carbon precizați care este denumirea corectǎ pentru ZIT:

A. ZIT – zonǎ de inducere cu temperaturǎ;

B. ZIT – zona de încǎlzire cu temperaturǎ;
C. ZIT - zona de influențǎ termicǎ.

9. Zona transformărilor incomplete 4 din graficul de mai sus se caracterizează printr-

o recristalizare fazică parţială ca urmare a transformării:
A. austenitei în perlite;
B. feritei în austenitǎ;
C. perlitei în austenită.

10. Electrozi cu înveliş oxidant, au:

A. SiO2 şi silicaţi, oxizi de fier şi feromangan, aceste substanţe asigură o bună
formare a zgurii;
B. predominant oxizii de fier şi SiO2. formează zgură şi dau arcului electric stabilitate;
C. Ti02, silicaţi, carbonaţi şi feromangan, dar cu TiO2, dominant.

11. La sudarea cu flacǎrǎ oxiacetilenicǎ, arderea incompletă a acetilenei în oxigen

se produce după reacţia chimică:
A. C2 H 2  O2  2 CO  H 2  Q1 ;
B. C2 H 2  2,5 O2  2 CO2  H 2O  Q ;
C. C2 H 4  2,5 O2  2 CO2  H 2O  Q .

12. Una din liniile de indicație din desenul de mai jos are textul lipsǎ. Ce indicǎ
respectiva linie de indicație:

A. vârful nucleului;
B. temperatura maximǎ;
C. începutul arderii primare.

13. La sudarea cu flacǎra oxiacetilenicǎ a tablelor cu grosimi mai mari se utilizează:

A. metoda de sudare spre stânga;
B. metoda de sudare normal;
C. metoda de sudare spre dreapta.

14. Precizați ce reprezintǎ elementele 2, 5, 7 din modul operator la sudarea sub strat
de flux:

A. 2-flux pulverulent; 5-cordon de sudură; 7-strat de zgură solidă;

B. 2-arcul electric; 5- strat de zgură solidă; 7- cordon de sudură;
C. 2-arcul electric; 5-cordon de sudură; 7-strat de zgură solidă
15. Unul din avantajele procedeului de sudare sub strat de flux este:
A. solidificarea se face mai încet, gazele nu se elimină din cusătură, oxigenul,
hidrogenul şi azotul din aer pătrund în baia metalică, iar ca urmare calitatea sudurii
este superioară;
B. solidificarea se face mai încet, gazele se elimină din cusătură, oxigenul,
hidrogenul şi azotul din aer nu pătrund în baia metalică, iar ca urmare calitatea
sudurii este superioară;
C. solidificarea se face mai încet, gazele se elimină din cusătură, oxigenul,
hidrogenul şi azotul din aer nu pătrund în baia metalică, iar ca urmare calitatea
sudurii nu este superioară.

16. La sudarea cu arc electric acoperit în gaze inerte procedeul WIG se mai
numeşte:
A. WIG-wolfram inert gaz cu electrod nefuzibil;
B. WIG-tungsten inert gaz cu electrod fuzibil;
C. WIG- metal inert gaz cu electrod nefuzibil.

17. La schema sudării cu arc în atmosferă protectoare de argon, cu electrod fuzibil

urmǎtoarele elemente reprezintǎ:

A. 4-argonul; 5-ajutaj; 6-baia de metal topit;

B. 4-argonul; 5-tub de ghidare şi contact; 6-baia de metal topit
C. 4-argonul; 5-cap de sudare; 6-baia de metal topit.

18. La sudarea electrică prin rezistenţa prin puncte formarea punctului de sudură
între cele două piese se explică prin faptul că Rpp are valori mai mari decât celelalte
rezistenţe aflate în circuitul de sudare, Rep şi Rp unde:

A. Rpp- rezistenţa electrică a pieselor, Rep-rezistenţa electrică de contact dintre

electrozi şi piese, Rp- rezistenţa electrică de contact dintre cele două piese;
B. Rpp- rezistenţa electrică de contact dintre cei doi electrozi, Rep-rezistenţa electrică
de contact dintre electrozi şi piese, Rp-rezistenţa electrică a pieselor;
C. Rpp- rezistenţa electrică de contact dintre cele două piese, Rep-rezistenţa electrică
de contact dintre electrozi şi piese, Rp-rezistenţa electrică a pieselor.

19. Pentru ca un aliaj să permită tăierea prin metoda oxi-gaz trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii una din ele fiind:
A. temperatura lui de topire să fie mai mică decât cea de ardere;
B. temperatura lui de ardere să fie mai mare decât cea de topire;
C. temperatura lui de ardere să fie mai mică decât cea de topire.

20. La deformarea plasticǎ la rece proprietăţile mecanice sunt modificate de

ecruisare astfel:
A. indicatorii de rezistenţă (σp, σe, σc, σr şi duritatea) cresc cu creşterea gradului de
deformare;
B. indicatorii de rezistenţă (alungirea la rupere şi duritatea) cresc cu creşterea
gradului de deformare;
C. indicatorii de rezistenţă (σp, σe, σc, σr şi reziliența) cresc cu creşterea gradului de
deformare.

21. Laminarea este procedeul de deformare plastică a metalelor la cald sau la rece
realizat prin trecerea forţată a materialului prin intervalul dintre doi cilindri care se
rotesc în sensuri contrare sau în acelaşi sens. Prin laminare se produce:
A. o reducere a lungimii semifabricatului, concomitent cu o reducere a secţiunii lui,
volumul însă păstrându-se constant;
B. o creştere a lungimii semifabricatului, concomitent cu o reducere a secţiunii lui,
volumul însă păstrându-se constant;
C. o creştere a lungimii semifabricatului, concomitent cu o reducere a secţiunii lui,
volumul însă nepăstrându-se constant.

22. Dezavantajul principal al extrudǎrii constă în:

A. durabilitatea redusă a matriţelor şi o neuniformitate a deformaţiei mai mare decât
în cazul laminării;
B. durabilitatea redusă a matriţelor şi o uniformitate a deformaţiei mai mare decât în
cazul laminării;
C. durabilitatea redusă a matriţelor şi o neuniformitate a deformaţiei mai micǎ decât
în cazul laminării;

23. În urma trefilării materialul se ecruisează, întărindu-se puternic. Sunt afectate în

mod deosebit proprietăţile mecanice cum ar fi:
A. Alungirea la rupere, limita de elasticitate şi limita de curgere a materialelor trefilate
pentru oţelurile cu un conţinut redus de carbon cresc brusc
B. Reziliența, limita de elasticitate şi limita de curgere a materialelor trefilate pentru
oţelurile cu un conţinut mare de carbon cresc brusc
C. Rezistenţa la rupere, limita de elasticitate şi limita de curgere a materialelor
trefilate pentru oţelurile cu un conţinut redus de carbon cresc brusc.

24. Sursele de căldură în procesul de aşchiere sunt:

A. deformările fragile ale aşchiilor de-a lungul planelor atomice de alunecare şi
forfecare, frecările dintre aşchii şi faţa de degajare, frecările dintre piesă şi suprafaţa
de aşezare;
B. deformările plastice ale aşchiilor de-a lungul planelor atomice de alunecare şi
forfecare, frecările dintre aşchii şi faţa de degajare, frecările dintre piesă şi suprafaţa
de aşezare;
C. deformările plastice ale aşchiilor de-a lungul planelor atomice de alunecare şi
forfecare, fragilitatea dintre aşchii şi faţa de degajare, fragilitatea dintre piesă şi
suprafaţa de aşezare.

25. Se poate scrie ecuaţia bilanţului termic la aşchiere astfel:

Q  Q d  Q f d  Q f a  Q1  Q 2  Q 3  Q 4
A. unde Q-căldura totală degajată de aşchie, Q1-căldura preluată de aşchie; Q2-
căldura preluată de sculă; Q3-căldura preluată de piesă; Q4-căldura preluată de
mediul ambient;
B. unde Q-căldura totală preluatǎ de aşchie, Q1-căldura preluată de aşchie; Q2-
căldura preluată de sculă; Q3-căldura preluată de piesă; Q4-căldura preluată de
mediul ambient;
C. unde Q-căldura totală degajată de aşchie, Q1-căldura preluată de aşchie; Q2-
căldura preluată de sculă; Q3-căldura preluată de piesă; Q4-căldura preluată din
mediul ambient.

26. Precizați ce reprezintǎ elementele 13, 14, 16 din componența unui strung
normal:

A. 13-şurubul conducător al săniei transversale; 14-sanie transversală; 16-cutia

avansurilor;
B. 13-şurubul conducător al căruciorului; 14-sanie transversală; 16-cutia avansurilor;
C. 13-şurubul conducător al căruciorului; 14-sanie portcuţit; 16-cutie de filete.

27. Precizați ce tipuri de prelucrǎri executate cu strungul normal reprezintǎ în

desenul de mai jos 1, 8, 6:

A. 1-strunjire clindricǎ interioarǎ, 8-filetare, 6-strunjire a canalului circular

B. 1-strunjire frontală, 8-filetare, 6-strunjire a canalului circular
C. 1-strunjire clindricǎ interioarǎ, 8-strunjire de finisare, 6-strunjire a canalului
circular.

28. Maşinile de frezat pot executa procesul de aschiere ca în desenul:

A. Frezarea în sensul avansului;

B. Frezarea în contra avansului;
C. Frezarea în mişcarea avansului.

29. Încălzirea în vederea austenitizǎrii oţelurilor hipo şi hipereutectoide conform cu

figura de mai jos se face:

A. peste punctele critice superioare Ac3=770°C şi, respectiv liniile GOS şi ES sau în
cazul oţelului eutectoid numai peste punctul critic inferior Ac1, va anula toate
structurile anterioare, rezultând o fază structurală unică nouă de ss Fγ(A), perfect
omogenă şi cu granulaţie fină;
B. peste punctele critice superioare Ac3=770°C şi, respectiv liniile PS şi ES sau în
cazul oţelului eutectoid numai peste punctul critic inferior Ac1, va anula toate
structurile anterioare, rezultând o fază structurală unică nouă de ss Fγ(A), perfect
omogenă şi cu granulaţie fină;
C. peste punctele critice superioare Ac3=912°C şi, respectiv liniile GOS şi ES sau în
cazul oţelului eutectoid numai peste punctul critic inferior Ac1, va anula toate
structurile anterioare, rezultând o fază structurală unică nouă de ss Fγ(A), perfect
omogenă şi cu granulaţie fină.

30. Care din afirmațiile referitoare la tratamentul termic de cǎlire de mai jos sunt
adevǎrate:
A. Austenita se transformă parțial fără difuzia carbonului într-un constituent total în
afară de echilibru denumit martensită. Transformarea începe la o temperatură critică
Ms (start), se desfăşoară într-un interval în care se continuă răcirea şi se termină la
punctul Mf (finish);
B. Austenita se transformă integral cu difuzia carbonului într-un constituent total în
afară de echilibru denumit martensită. Transformarea începe la o temperatură critică
Ms (start), se desfăşoară într-un interval în care se continuă răcirea şi se termină la
punctul Mf (finish);
C. Austenita se transformă integral fără difuzia carbonului într-un constituent total în
afară de echilibru denumit martensită. Transformarea începe la o temperatură critică
Ms (start), se desfăşoară într-un interval în care se continuă răcirea şi se termină la
punctul Mf (finish).