Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

18

2. SUDAREA PRIN TOPIRE CU ARC

ELECTRIC

2.1. Arcul electric pentru sudare

Arcul electric reprezintă o descărcare de durată între doi electrozi

executaţi din materiale conducătoare electric, în condiţiile existenţei unei
diferenţe de potenţial suficientă pentru a asigura un înalt grad de ionizare
a spaţiului dintre aceştia, [3], [96]. Arcul electric poate avea:
 acţiune directă;
 acţiune indirectă.
A. În primul caz, al arcului cu acţiune directă (fig. 2.1, a), arcul se
stabileşte între un electrod 1, fuzibil (metalic) sau nefuzibil (din cărbune
sau wolfram) şi piesa de sudat 2, care joacă rolul celui de al doilea
electrod. Sursa de curent 3, poate debita curent continuu sau curent
alternativ.
 Atunci când se utilizează electrodul metalic fuzibil acesta are
o compoziţie chimică asemănătoare cu cea a metalului de
bază şi se topeşte sub influenţa căldurii arcului electric, care
realizează şi transportul particulelor de metal din electrod
spre cusătura sudată.
 Dacă se foloseşte electrod nefuzibil, pentru umplerea rostului
dintre piesele de îmbinat, este necesar material de adaos sub
forma unei vergele sau sârme de compoziţie chimică ase-
mănătoare cu cea a materialului de bază.
B. In cazul utilizării arcului cu acţiune indirectă (fig. 2.1, b) arcul
electric se realizează între doi electrozi nefuzibili 1, legaţi la sursa de
curent de sudare 3, fiind întotdeauna necesar materialul de adaos 4.
19 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

a. b.

Fig. 2.1. Arcul electric pentru sudare

În practică cel mai des se utilizează arcul cu acţiune directă.

În cazul utilizării curentului continuu, pentru amorsarea şi
menţinerea arcului cu acţiune directă este importantă polaritatea
utilizată. Situaţia în care piesa este legată la anodul instalaţiei electrice,
iar electrodul la catodul acesteia, se denumeşte polaritate directă, iar
situaţia contrară
poartă numele, în
mod corespunzător,
de polaritate
inversă.
Arcul electric
produce o căldură
concentrată şi are o
temperatură
suficient de ridicată
pentru a topi atât
marginile pieselor

Fig. 2.2 Schema de principiu a procedeului

de sudare cu arc electric
Capitolul 2 – Sudarea prin topire cu arc electric 20

care se sudează (metalul de bază - MB) cât şi electrodul (material de

adaos - MA).
Se realizează astfel o baie metalică - BM în care se amestecă
metalul topit rezultat din MB şi MA.
Prin solidifi-carea băii metalice rezultă partea de legătură între
componente, adică cusătură - Cus.
În figura 2.2 este reprezentată detaliat schema de principiu a
procedeului de sudare cu arc electric, [33].
Pe măsură ce electrodul se topeşte, acesta înaintează spre spaţiul
arcului electric cu o viteză ve (viteza de consum a electrodului sau viteza
electrodului), pentru ca lungimea arcului să rămână mereu aceeaşi.
Simultan, arcul electric se deplasează, în lungul rostului (spaţiul dintre
componente), cu o viteză vs (viteza de sudare).
Arcul electric este forma de manifestare a fenomenelor produse
în timpul descărcării electrice stabile, la densităţi mari de curent, între
electrozi aflaţi într-un mediu gazos, (fig. 2.3), [33].
Arcul electric poate fi alimentat în :
 curent continuu (c.c.):
- polaritate directă (- la electrod);
- polaritate inversă (+ la electrod);
 curent alternativ;
 curent pulsat.
Coloana arcului are o lungime de câţiva mm sau chiar zeci de mm.
Aici au loc procese de

Fig. 2.3 Zonele caracteristice sudării

cu arc electric
21 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

disociere, excitare, ionizare şi recombinare.Temperatura coloanei este

de cca. 6.000K
Ca observaţie de bază trebuie menţionat faptul că în toate situaţiile
temperatura anodului trebuie să fie mai mare ca temperatura catodului.
Principalii para-metri de lucru ai arcului electric de sudare sunt:
 tensiunea curentului de sudare (căderea de tensiune totală),
U, de ordinul zecilor de volţi;
 intensitatea curentului de sudare, I s, (zeci, sute, mii de
amperi, după caz);
 lungimea arcului (sau coloanei arcului), L a.
2.2. Fenomene metalurgice în baia de metal topit
şi în cusătură la sudarea cu arc electric

Proprietăţile cusăturii (Cus) sunt determinate de compoziţia

chimică şi de condiţiile de cristalizare a băii de metal topit (BM).
În scurta perioadă de existenţă a băii de metal topit (BM),
fenomenele sunt influenţate de materialul de bază (MB) şi de materialul
de adaos (MA), de atmosfera din zona de sudare şi de stratul de zgură
(dacă există).
Fenomenele metalurgice sunt identice cu cele de la elaborarea
oţelului dar prezintă condiţii speciale (volum mic de metal topit 0,5 ... 3
cm3, viteze de încălzire şi răciri mari, gaze sub presiune etc.).
Principalele fenomene metalurgice, în această zonă, sunt:
 absorbţia de gaze (O2,N, H);
 oxidarea;
 evaporarea şi arderea elementelor de aliere;
 formarea şi degajarea de gaze;
 alierea metalului cusăturii.
Referitor la gazele care participă la procesul de sudare, asupra
acestora pot fi făcute câteva observaţii importante:
■ Oxigenul reduce plasticitatea, creşte temperatura de tranziţie, şi
reduce rezistenţa mecanică.
Măsurile care se iau pentru reducerea deficienţelor menţionate,
constau în utilizarea de oţeluri calmate sau semicalmate pentru sudare,
iar din punct de vedere tehnologic curăţarea piesele de rugină, oxizi şi
alte impurităţi.
Capitolul 2 – Sudarea prin topire cu arc electric 22

■ Azotul reduce plasticitatea, scade rezilienţa şi măreşte rezistenţa

mecanică şi duritate.
Măsurile care se iau pentru reducerea deficienţelor menţionate,
constau în utilizarea de oţeluri calmate cu Al sau Ti, iar din punct de
vedere tehnologic realizarea de arcuri scurte la sudare.
■ Hidrogenul reduce plasticitatea şi determină formarea de
microfisuri (prin recombinarea moleculară în spaţiile granulare şi
reticulare) şi de fisuri în cusătură şi în zonele învecinate acesteia.
Măsurile care se iau pentru reducerea deficienţelor menţionate,
constau în uscarea
electrozilor şi a
fluxurilor, curăţarea
pieselor de uleiuri şi
vopsele,
introducerea de
fluorină (CaF2) în
învelişul electrozilor Fig. 2.4 Reprezentarea unei suprafeţe
"cu solzi" a cusăturii
şi în fluxuri, pentru
“legarea” hidroge-nului etc.
Aceste gaze pot produce şi pori în cusătură, deoarece la răcirea
băii de metal topit (BM) şi a cusăturii (Cus) scade solubilitatea gazelor
respective. Dacă viteza de ieşire a bulelor de gaz este mai mică decât
viteza de înaintare a frontului de crista-lizare, se formează pori (sufluri).
Măsuri de pre-întâmpinare a aces-tor neajunsuri sunt: limitarea
vitezei de răcire a cusăturii prin mărirea valorii intensităţii curentului de
sudare Is sau prin preîncăl-zire.
Cusătura su-
dată se solidifică
ciclic. Deşi viteza de
sudare vs este relativ
constantă,
degajarea căldurii
latente de crista-
lizare supraîncăl- Fig. 2.5 Reprezentarea schematică a zonelor
zeşte pentru un şi subzonelor la sudarea cu arc electric
moment baia de

Fig. 2.6 Aspectul metalografic al zonelor şi

subzonelor la sudarea cu arc electric
23 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

sudură, întrerupând procesul de crista-lizare care se reia ulterior.

Rezultă o suprafaţă "cu solzi" a cusăturii, a cărei schiţă este redată, în
mod corespunzător în figura 2.4.
Îmbinarea sudată prezintă următoarele zone principale şi subzone
(fig. 2.5 şi 2.6).
 cusătura - (Cus);
 zona de tranziţie - (ZT), de la Cus la MB;
 zona influenţată termic - (ZIT), de la ZT până la linia unde
încălzirea corespunde temperaturii de recristalizare a MB;
 materialul (metalul) de bază - (MB).
Structura arcului electric pentru sudare (fig. 2.7) cuprinde coloana
arcului 1, aureola 2, pata anodică 3 şi pata
catodică 4. Temperatura arcului depăşeşte
5000°K în coloană, petele având
temperaturi variabile în funcţie de natura
electrodului (2500 ... 3700°K pentru pata
catodică, 2600 ... 4250°K pentru pata
anodică). Încălzirea mai puternică a
anodului se explică, în principal, prin faptul
că pentru emisia electronică în pata
catodică se cheltuieşte lucru mecanic de
ieşire, în contul electrodului, iar prin
intrarea electronilor în anod se restituie Fig. 2.7. Structura
arcului electric
această energie. De aceea, polaritatea
directă se utilizează la sudarea pieselor mai groase, în general, când
este necesar să se încălzească mai tare piesa de sudat, iar polaritatea
inversă va fi utilizată mai ales la sudarea pieselor subţiri, sau la utilizarea
unor electrozi relativ groşi.
Fenomenul de producere a arcului se numeşte amorsarea arcului
şi se realizează prin atingerea electrodului de piesă (scurtcircuitarea
acestora), urmată de depărtarea electrodului până la o distanţă
aproximativ egală cu diametrul electrodului.
Pentru amorsarea arcului este absolut necesară o anumită valoare
a tensiunii, denumită tensiune de amorsare (Uam = 55 ... 60 V), care
depăşeşte întotdeauna valoarea corespunzătoare a tensiunii de ardere
a arcului (Ua = 15 ... 40 V).
Capitolul 2 – Sudarea prin topire cu arc electric 24

Se constată că tensiunea arcului Un, variază liniar cu lungimea

arcului l, conform relaţiei:
Ua = a + b · l (2.1)
în care:
a - coeficient reprezentând suma căderilor de tensiune de pe
cele două pete ale arcului;
b - căderea specifică de tensiune în lungul arcului (a = 10 ... 15V;
b = 2 ... 3 V/mm).
Rezultă că cu cât lungimea arcului creşte, cu atât creşte şi
tensiunea de ardere.
Legătura între tensiunea arcului U a şi curentul de sudare, I S este o
funcţie Ua = f (IS), iar reprezentarea grafică a acesteia, denumită
caracteristica statică a arcului, w, prezintă 3 zone, (fig. 2.8):
 1 - zona descendentă;
 2 - zona rigidă (constantă);
 3 - zona ascendentă.
Zona rigidă începe de Ia valori de circa 100 A, când U a nu mai
depinde prac-tic de IS, iar apoi, la valori mari ale curentului de su-dare,
se constată o
creştere a ten-
siunii la creşterea
curentului.
Ultima
parte a zonei 1 şi
prima parte a
zonei 2 sunt
avantajoase şi se
utilizează Ia
sudarea manuală
Fig. 2.8. Caracteristica statică a arcului electric
cu arc electric
descoperit, iar a
doua jumătate a zonei rigide şi cea ascendent sunt utilizate la sudarea
sub strat de flux şi în mediu protector de gaze.
Caracteristica statică a arcului electric corespunde unei anumite
lungimi a arcului electric (relaţia 2.1). Dacă lungimea arcului se schimbă,
25 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

de exemplu crescând la l2 > l1, atunci se modifică şi poziţia caracteristicii

statice care se deplasează mai sus.
Stingerea arcului electric se poate produce în două situaţii:
 când lungimea arcului l creşte atât de mult încât tensiunea
necesară depăşeşte valoarea maximă pe care o poate
asigura sursa de curent;
 când lungimea arcului devine nulă şi între electrod şi piesă se
creează o punte de metal continuă.

2.3. Surse de curent pentru sudare

Spre deosebire de sursele de curent cu altă destinaţie, sursele de

curent pentru sudarea cu arc trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- tensiunea Ia bornele sursei la mersul în gol trebuie să fie
suficient de mare, pentru a da posibilitatea amorsării
arcului;
- curentul de scurt - circuit să nu depăşească prea mult curentul
de sudare, pentru a se preveni avarierea sursei şi a
circuitului de sudare, datorită încălzirii excesive a
acestora;
- intensitatea curentului debitat să aibă valori mari pentru a
obţine un efect termic ridicat. Pentru a realiza acest
deziderat este necesară folosirea unei tensiuni scăzute,
care însă nu poate fi redusă sub valoarea tensiunii ne-
cesare menţinerii arcului electric. Folosirea unor tensiuni
scăzute îmbunătăţeşte condiţiile de lucru micşorând
pericolul de electrocutare al muncitorului;
- variaţia curentului de sudare IS să fie limitată în cazul când
tensiunea arcului variază datorită variaţiei lungimii arcului
(cauzată de exemplu de topirea mai rapidă sau de
ridicarea electrodului).
Relaţia dintre tensiunea dată de sursă U d, în funcţie de curentul de
sudare IS, se numeşte caracteristica externă (statică) a sursei de
curent şi are, de obicei, o alură descendentă (fig. 2.9, curba CE).
Punctul de intersecţie a curbei cu axa absciselor dă valoarea cu-
Capitolul 2 – Sudarea prin topire cu arc electric 26

rentului de scurtcircuit ISC, care nu depăşeşte cu mai mult de 1,5 ori

Fig. 2.4. Caracteristica externă

a sursei de curent
pentru sudare (CE)
valoarea corespunzătoare a curentului de mers în regim (realizarea
condiţiei a doua).
Dacă se suprapune peste caracteristica externă a sursei,
caracteristica statică a arcului electric se obţin două puncte de
intersecţie:
 A - reprezentând punctul de amorsare;
 B - punctul de ardere stabilă a arcului electric.
Condiţia 4° este realizată atunci când caracteristica externă a
sursei este puternic descrescătoare. De exemplu, dacă lungimea arcului
electric creşte de la valoarea l la l 1 (l1>l), atunci punctul de ardere stabilă
a arcului se schimbă din B în B', ceea ce înseamnă o variaţie a
curentului de sudare cu valoarea I = IB - IB' (fig. 2.9). Pentru ca unei
modificări a lungimii arcului egală, cu l = l1 - l să-i corespundă o valoare
l cât mai mică, este necesar ca în triunghiul dreptunghic B'BC, unghiul
a (panta curbei) să fie cât mai mare (apropiat de 90°).
Majoritatea surselor de curent pentru sudare pot realiza mai multe
caracteristici externe, dintre care, la reglarea iniţială a sursei, se alege
caracteristica cea mai convenabilă pentru cazul dat, funcţie de condiţiile
concrete de sudare.
27 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale

După tipul curentului debitat, sursele de curent pentru sudare pot fi:
 surse de curent continuu: generatoare de curent continuu
pentru sudare (convertizoare pentru sudare), acţionate de un
motor electric asincron sau de un motor cu explozie şi
redresoare de curent pentru sudare, înzestrate cu celule
redresoare din siliciu;
 surse de curent alternativ: transformatoare de curent pentru
sudare, mono sau trifazate, alimentate de la reţeaua de
curent alternativ.
Datorită stabilităţii mai mici a arcului electric la sudarea în curent
alternativ, este necesar ca pe lângă condiţiile generale impuse tuturor
surselor de curent pentru sudare, sursele de curent alternativ trebuie să
îndeplinească şi următoarele condiţii suplimentare:
 în circuitul de sudare să existe o reactanţă suficient de mare
care să creeze un defazaj între tensiune şi curentul de
sudare, adică în momentul când I S = 0, Ua să aibă o
valoare suficient de mare pentru menţinerea în continuare
a arcului şi invers; această proprietate este caracteristică
surselor cu stabilitate dinamică mare, adică acelor surse
care permit de fiecare dată creşterea bruscă a curentului
la anularea frecventă a tensiunii şi invers;
 tensiunea de mers în gol, necesară amorsării arcului, trebuie
să fie mai mare decât cea proprie surselor de curent
continuu;
 panta caracteristicii externe trebuie să fie mai mare decât
cea corespunzătoare surselor de curent continuu.
Tipurile de surse de curent utilizate în mod curent pentru sudare
sunt următoarele:
 generatoare de curent continuu;
 redresoare pentru sudare;
 transformatoare de sudare.
În principiu, utilizarea unui anumit tip de sursă este legată de unele
avantaje şi dezavantaje. Sursele de curent alternativ, în comparaţie cu
cele de curent continuu rotative, prezintă următoarele avantaje
importante:
Capitolul 2 – Sudarea prin topire cu arc electric 28

 au greutăţi şi gabarite mici,

 au randament mai mare,
 se uzează foarte puţin în cursul exploatării,
 necesită o întreţinere minimă,
Aceleaşi sursele de curent alternativ, prezintă şi unele dezavantaje,
cum ar fi:
 stabilitatea mai mică a arcului în special la curenţi mici;
 încărcarea nesimetrică a reţelei de alimentare;
 factor de putere mai mic.

2.4. Clasificarea şi simbolizarea procedeelor de sudare

cu arc electric

Clasificarea şi simbolizarea procedeelor de sudare cu arc electric

este reprezentată sugestiv în schema de mai jos:

Simbolizare
Sudare cu arc cu electrozi înveliţi………………….SEM
electrică descoperit fuzibili neînveliţi
(cu arc, - în gaz inert (Ar)…....MIG
prin topire) - în gaz activ (CO 2)....MAG

cu electrozi
nefuzibili
(neînveliţi) din
W aliat: - în gaz inert (Ar)…WIG(TIG)
cu arc acoperit (sub strat de flux)

Trecerea metalului de la electrod către materialul de bază se face

în picături. Mărimea acestora depinde în principal de compoziţia chimică
a materialului de adaus şi de intensitatea curentului de sudareI (cu cât
acesta este mai mare, cu atât picăturile sunt mai fine).
29 Tehnici de asamblare în transportul şi distribuţia gazelor naturale