1

CURS 10
ASAMBLAREA PRIN SUDARE

Prin sudare se înţelege procedeul de asamblare nedemontabilă, ca urmare a unui

proces metalurgic în stare topită sau plastică, realizat în baza fenomenului interacţiunii
atomilor straturilor limită ale materialelor în contact.
Nu toate metalele şi aliajele acestora pot fi asamblate prin sudare.
Astfel, oţelurile carbon sunt uşor sudabile dacă au un conţinut de până la 0,3% C, iar în
cazul oţelurilor aliate se recomandă utilizarea celor slab aliate cu Mn, Cu, Cr, Mo şi sub
0,25% C. Oţelurile carbon cu peste 0,3% C şi oţelurile cu un conţinut mai mare de
elemente de aliere se pot suda în condiţii tehnologice speciale.
Fontele au sudabilitatea necorespunzătoare; fontele cenuşii pot fi sudate doar în condiţii
speciale.
Cuprul se sudează bine când conţine sub 0,4% O2, alamele se sudează greu datorită
Zn care este uşor oxidabil, iar bronzul se sudează greu datorită tendinţei mari de
segregare la cristalizare.
Aluminiul şi aliajele sale se sudează numai în condiţii speciale.
Nichelul şi aliajele sale se sudează bine.

SUDAREA CU ARC ELECTRIC

1. Sudarea cu arc electric descoperit (vezi lucrarea de laborator)
2. Sudarea cu arc electric sub strat de flux
Sudarea sub strat de flux (fig.1) are o largă aplicare la îmbinarea pieselor din oţel
carbon, oţeluri slab şi medii aliate, oţel inoxidabil, cupru, nichel, aluminiu, titan şi
aliajelor acestora. Pot fi realizate suduri cu adâncimi de pătrundere de 1÷120mm, la
viteze de sudare de 10÷300m/h, cu sârme electrod de Φ1,2÷14mm.
Arcul electric 1, format sub stratul de flux 2, topeşte metalul de adaos 3 şi o parte din
metalul de bază 4, formând o baie din metal lichid 5. Substanţele gazoase rezultate
formează o cavitate 7 alungită în sens invers sudării, acoperită de o peliculă de zgură
topită 8. În urma arcului electric, metalul lichid se solidifică formând cusătura sudată 6,
iar zgura solidificată 9 poate fi uşor îndepărtată prin ciocănire. Deoarece arcul electric
se formează sub stratul de flux nepermiţând vizualizarea procesului, sudarea sub strat
de flux se va realiza automat, mai precis viteza de avans a electrozilor se face automat
cu ajutorul capetelor de sudare.

Fig.1
 2
În funcţie de caracteristica sursei de alimentare a arcului există două tipuri de automate:
a) Automate cu avans variabil (va≠ct): sunt utilizate la sursele de alimentare a
arcului cu caracteristica puternic coborâtoare; la acest tip de surse se observă că
la variaţii mici ale lungimii arcului corespund variaţii mari ale tensiunii şi variaţii
mici ale curentului. Motorul de antrenare a sârmei este de curent continuu şi are
turaţia reglată în funcţie de căderea de tensiune pe arc; considerând Ua ca fiind
tensiunea de sudare stabilită, dacă căderea de tensiune pe arc scade Ua1<Ua
(ceea ce corespunde la o scădere a lungimii arcului L1<La) avansul este uşor
micşorat, iar pentru Ua2>Ua (L2>La) avansul va creşte, menţinându-se astfel
lungimea arcului constantă (fig.2).
b) Automate cu avans constant (va=ct): se folosesc pentru sursele de sudare cu
caracteristica lin coborâtoare; se observă că la o variaţie mică a lungimii arcului
corespund variaţii mari ale intensităţii de sudare şi variaţii mici ale căderii de
tensiune, astfel încât la reducerea lungimii arcului L1<La corespunde o creştere
mare a intensităţii Is1>Isa (Isa fiind intensitatea de sudare stabilită), deci şi o
creştere mare a vitezei de topire a sârmei electrod; la creşterea lungimii arcului
L2>La intensitatea arcului scade Is2<Isa, deci scade şi viteza de topire a sârmei,
menţinându-se astfel lungimea arcului constantă în ambele cazuri (fig.3).

Fig.2 Fig.3

Din punct de vedere calitativ, prima variantă de automat este superioară celei de-a
doua, deoarece asigură un cordon de sudură mult mai omogen, însă varianta a doua
este mai ieftină d.p.d.v. constructiv.
În funcţie de modul de realizare a vitezei de sudare, există două tipuri de sudare sub
strat de flux:
a. sudare automată, când atât viteza de sudare Vs, cât şi viteza de avans a
sârmei electrod Va se realizează în mod automat, instalaţia purtând numele de
tractor de sudare (fig.4). Deplasarea pentru realizarea vitezei de sudare se face
cu ajutorul unui motor trifazat care antrenează un cărucior, care se deplasează
prin intermediul unor role pe nişte şine de ghidare. Odată cu deplasarea
căruciorului, sârma electrod 1 este antrenată de rolele 7, fiind legată la sursa de
curent prin intermediul patinei 2. Buncărul 10 conţine flux granulat, pe care îl
depune sub un strat de flux de secţiune constantă înaintea arcului. În unele
cazuri, tractorul este dotat cu tubulatura 8 şi aspiratorul 9 pentru recircularea
fluxului netopit.
 3

Fig.4

b. sudarea semiautomată, când viteza de sudare Vs se realizează manual, prin

împingere, iar viteza de avans Va automat.

3. Sudarea cu arc electric sub protecţie de gaze inerte

Procedeul constă în acoperirea arcului electric cu o perdea densă de gaz inert care
asigură protecţia cusăturii la acţiunea oxigenului şi azotului din atmosfera
înconjurătoare. Cel mai utilizat gaz inert este argonul, mai rar heliul.
Se folosesc două metode:
a. Procedeul W.I.G. (wolfram inert gaz) cu
electrod nefuzibil. Arcul electric 1 se formează
între electrodul de wolfram thoriat 2 într-o
perdea de gaz inert 3 şi metalul de bază 4 şi
care topeşte sârma de adaos 6 şi o parte din
metalul de bază, rezultând cusătura 5 (fig.5).
Conectarea se face cu polaritate directă, sau
poate fi utilizată şi o sursă de curent alternativ.
Se aplică oţelurilor inoxidabile cu crom şi
nichel, precum şi cuprului, aluminiului şi
aliajelor acestora. Fig.5

b. Procedeul M.I.G. (metal inert gaz) cu

electrod fuzibil. Arcul electric 1 se formează
între electrodul de sârmă neînvelită 2 într-o
perdea de gaz inert 3 şi metalul de bază 4
care topindu-se formează cusătura 5.
Deoarece sârma electrod se consumă,
aceasta este antrenată cu o viteză constantă
vr cu ajutorul mecanismului cu role 6, printr-un
ghidaj tubular de Cu 7 cu rol de contact
electric. Conectarea se face cu polaritate
inversă.
Fig.6
 4
4. Sudarea cu hidrogen atomic
Constă în realizarea arcului electric între mai rar datorită costului ridicat şi al
doi electrozi de wolfram peste care se randamentului relativ scăzut al sudării la
insuflă hidrogen. Arcul format în zona I îmbinarea şi repararea pieselor din
disociază hidrogenul în proporţie de cca. oţeluri înalt aliate şi aliaje uşoare.
70% după o reacţie endotermă:
H2 → 2H − Q . Hidrogenul atomic astfel
rezultat poartă o însemnată cantitate de
energie calorică, dând zonei I o mare
intensitate luminoasă. Hidrogenul se reface
molecular în zona II, printr-o reacţie
exotermă. Metalul de bază 3 şi sârma de
adaos 2, sub influenţa temperaturii foarte
ridicate din zona II se topesc şi formează
baia de metal topit, care prin solidificare va
da naştere cordonului de sură 4. Tot
procesul se petrece sub o perdea
protectoare formată din restul de 30% din Fig.7
hidrogenul care nu se disociază. Se aplică

SUDAREA ELECTRICĂ PRIN REZISTENŢĂ

1. Sudarea în puncte (vezi lucrarea de laborator)
2. Sudarea în linie
Sudura se formează dintr-o succesiune de puncte, parţial suprapuse, rezultând o cusătură
etanşă. Se realizează cu două role, dintre care una este motrice, alimentate la o sursă de
curent. Există, ca şi în cazul sudării în puncte, două variante: sudura în linie din două părţi
(fig.8) şi sudura în linie dintr-o parte (fig.9).

Fig.8 Fig.9
 5

Sudarea în linie se foloseşte şi la asamblarea ţevilor pe generatoare (ţevi obţinute prin

rulare): ţeava 1 este presată şi antrenată de rolele 2; perpendicular pe direcţia de
acţionare a forţei F se află rola de contact 3 şi rola de sprijin 5; se sudează, fără adaos
de material, ţevi cu diametrul de 10÷400mm şi grosime de 0,5÷14mm.

Fig.10