Sisteme cristaline

1.

2.

3.

4.

5.
 Sudare
1. Procedeaul de imbinare nedemontabile ale materialelor metalice se
numeste sudare
2. Sudura realizată se numeşte cusătură sau cordon de sudură (CS)
3. Porţiunea din materialul de bază aflată în jurul cusăturii, care nu a ajuns
în stare de topire, dar care a suferit transformări structurale datorită
încălzirii puternice, formează zona influenţată termic (ZIT)
4. CS împreună cu ZIT şi zonele învecinate acesteia formează îmbinarea
sudată.

Sudabilitatea altor metale şi aliaje

1. Fonta este un material nesudabil datorită %C mare, care determină
apariţia fisurilor şi ruperilor

2. Sunt sudabile doar cele cenuşii, dacă se execută la cald (650-700°C)

3. Al, Cu şi aliajele lor sunt greu sudabile

4. Alamele se sudează greu datorită oxidării puternice a Zn

5. Bronzul se sudează greu datorită segregaţiei foarte mari.

6. Ti, Zr se sudează numai în mediu de gaz inert.

7. Mo, W (metale greu fuzibile) se sudează cu WIG, cu jet de plasmă, cu

fascicul de electroni, etc.

8. Pb, Zn, Ni se sudează cu flacără utilizând fluxuri decapante.

. Tipuri de îmbinări
1. Rostul cusăturii reprezintă spaţiul delimitat de marginile pieselor de sudat,
în care se formează CS
2. La procedeele de sudare prin topire CS se formeaza prin solidificarea băii
de metal topit (BMT), care ia naştere din materialul de adaos (ce se aşează
pe direcţia rostului) şi materialul de bază (MB)
 3. B). La procedeele de sudare prin presiune sudura rezultă în urma
întrepătrunderii materialelor celor două piese aduse în stare plastică sau de
topire superficială.
4. Îmbinarea sudată primeşte denumirea după cea a rostului sudurii
5. Forma rostului se stabileşte în funcţie de grosimea pieselor de sudat şi de
poziţia lor relativă.
SUDAREA PRIN TOPIRE

1. Piesele de sudat pot fi asamblate în prezenţa arcului electric ce ia naştere

între cei doi electrozi, a electrozilor şi fluxurilor
2. În categoria acestora intră electrozii neînveliţi sub formă de sârmă, vergea,
bandă, bară sau vergele electrozilor înveliţi, care intră direct în BMT,
precum şi fluxurile, învelişurile care permit alierea sau obţinerea unei
cusături de calitate.

. Electrozi fuzibili
-e regăsesc sub forma sârmelor de sudură sau a electrozilor înveliţ
Sârme de sudură
-Acestea pot fi aliate sau nealiate, se livrează sub formă de colaci sau
vergele (diametrul de 0,5…12,5 mm
-se utilizează la sudarea cu arc în medii protectoare, în baie de zgură sau
la sudarea cu flacără.
Arcul electric
-reprezintă descărcarea electrică stabilă între 2 electrozi
-Clasificarea arcurilor electrice:
- arc cu acţiune directă şi electrod nefuzibil (fig. 12.4a);
- arc cu acţiune directă şi electrod fuzibil (fig. 12.4b); are cea mai largă utilizare;
- arc cu acţiune indirectă (fig.
12.4c).
Mecanismul formării şi amorsării AE
AE este alcătuit din:
-zona catodică, ce conţine electronii emişi de catod şi ionii ce vin din coloana
arcului
-Porţiunea redusă de pe suprafaţa catodului pe care se concentrează curentul
electric se numeşte pată catodică.
-cazul electrodului de cărbune temperatura este de 3150°C,
- pentru cel metalic de 2200°C
-coloana arcului, cuprinde fenomenele de excitare, ionizare şi recombinare
însoţite de o mare luminozitate
-electrozii de oţel temperatura acetei zone atinge valori de 6200°C.
-zona anodică, intră electronii din coloana arcului şi care cedează energia lor
anodului, astfel că temperature acestuia este mai ridicată decât a catodului.
-Zona pe care se concentrează aceşti electroni se numeşte pată anodică.
-electrodului de cărbune temperatura este de 4000°C
-metalic de 2300°C
Sudurile se pot efectua
-în curent continuu cu polaritate directă, , iar emisia de electroni este continuă.
(piese groase), AE să fie stabil,
-în curent continuu cu polaritate inversă, AE se poate întrerupe (table)
- în c.a. AE este puţin stabil deoarece curentul îşi schimbă periodic sensul
Sudarea cu AE descoperit şi electrod învelit
-Baia de metal topit (BMT) 7 conţinet metal de bază (MB) din piesa 6, picături 5
din vergeaua metalică a electrodului 4
-Învelişul electrodului 3 capătă forma unei pâlnii
- Zgura conţine oxizi şi alte impurităţi care constituie produşii reacţiilor ce au loc
la temperatura arcului electric
Tehnologia sudării manuale cu arc electric
a şi b este prezentată în secţiune poziţie electrodului pentru sudura cap la cap, respectiv sudura
de colt a două piese de grosimi egale, iar în fig. 12.12 c – poziţia acestuia într-o secţiune în
lungul CS, unde se pune în evidenţă un unghi de 25 - 30° pe care-l face cu verticala.

Pentru obţinerea unui CS este necesar ca electrodul să efectueze trei mişcări

-mişcarea de avans către baia de metal topit,
-– mişcarea de avans în lungul rostului
-Mişcarea III în varianta a) se aplică pieselor cu grosimi medii, în varianta b) – pieselor de
grosimi mari şi varianta c
În cazul sudurilor în plan vertical pe direcţie orizontală, piesa superioară 1 are marginile
prelucrate în timp ce piesa inferioară 2 se lasă cu maginile neprelucrate pentru a constitui baza
pentru baia de metal topit.

Sudurile în plan vertical pe direcţie verticală care se realizează de jos în sus au avantajul că
porţiunea de jos a cordonului care sa solidificat va constitui baza pentru baia de metal topit ce se
va forma. Electrodul se va poziţiona totdeauna în planul bisector\
fig. 12.22 sunt prezentate scheme de sudare ale tablelor în funcţie de lungimile lor; pentru a) şi b)
s-au notat cu 1 punctul de începere a sudurii şi cu 2 – punctul de sfârşit al cordonului de sudură;
pentru c) şi d) s-a notat ordinea de abordare a treptelor; fig. a) corespunde unor lungimi maxime
ale tablelor de lmax = 300 mm; fig. b) table cu lmax = 500 mm; fig. c) table cu lmax > 1000 mm
şi grosimi mari, iar fig. d) table cu lmax > 1000 mm şi grosimi mici.

Sudarea automata sub strat de flux

Sudarea cu arc electric în atmosferă de gaze protectoare
Utilizarea acestor atmosfere se face cu scopul protejării, în general, a BMT de
acţiunea oxigenului şi azotului din aer
Sudarea în atmosferă de gaze inerte
-Procedeul constă în acoperirea BMT cu gaze inerte ca Ar, He
-nu au nici o acţiune chimică
-. Tensiunile folosite la sudare sunt mai mari deoarece aceste gaze au potenţialul de
ionizare mai ridicat
-consumul de He este mai mai mare decât al Ar, deoarece He este mai uşor decât
Ar.
- Se utilizează 2 metode de sudare în atmosferă de gaze protectoare
-WIG (Wolfram inert gaz)
-MIG (metal inert gaz).
Procedeul WIG
-Este necesară utilizarea vergelei 3 de material de adaos
-Se lucrează cu polaritate direct
- Metoda se aplică la sudarea pieselor cu pereţi subţiri din oţeluri inoxidabile, Al,
Cu, Ni, Ti, Zr, Nb, Be
-Piesele din Al şi aliajele sale se degresează, se sudează fără
fluxuri
- Oţelurile inox se sudează în c.c. cu polaritate direct
Procedeul MIG
-, este antrenat către BMT de rolele
-Ghidajul tubular 4 joacă rol de contact electric
-Se lucrează cu polaritate inversă.
-La sudarea oţelurilor aliate se foloseşte: Ar+O2 (1-5%), Ar+CO2
Sudarea cu CO2 (MAG)
-CO2 este un gaz protector care reacţionează cu BMT
-procedeul se numeşte "metal activ gaz".
-Schema de principiu este identică cu cea de la MIG
-Metoda se caracterizează printr-o mare productivitate fiind aplicată oţelurilor
carbon sau celor slab aliate
-Metoda este recomandată sudării oţelurilor carbon obişnuite, de calitate având
până la 0,45% C şi oţeluri slab aliate cu Mn şi Si.
-Sudarea prin topire cu flacără
-Flacăra rezultă din arderea combustibililor gazoşi sau a vaporilor de hidrocarburi
în prezenţa O2
-Cea mai folosită este acetilena, prezenţa O2 aceasta atinge o temperatură de 3150
- 3200°C;
-acetonă (care dizolvă acetilena).
Zonele flacarii oxiacetilenice
-zona rece - formată din amestecul de gaze care nu a atins încă temperatura de
aprindere;
-nucleul flăcării - în care are loc încălzirea treptată a amestecului
-flacăra primară (zona reducătoare) - arderea acetilenei se realizează numai cu O2
din butelie obţinându-se H2 şi CO; zona are o lungime de 2 – 8 mm şi s
caracterizează printr-o mare cantitate de căldură degajată
- flacăra secundară (zona oxidantă) - are loc oxidarea CO şi H2 cu O2 care
pătrunde în flacără din aer, obţinându-se CO2 şi apă
-flacără normală, pentru β0 = 1,1-1,2;
-flacără carburantă, pentru β0<1,1
-) flacără oxidantă , pentru β0 > 1,1
-La sudarea cu flacără se folosesc arzătoarele (suflaiurile)
Materiale de adaos şi fluxur
-Utilizarea fluxurilor (sub formă lichidă, de paste sau pulberi) este absolut necesară
la sudarea oţelurilor speciale, fontelor, metalelor şi aliajelor neferoase
-Fluxurile se îndepărtează după sudare prin periere,
Tehnologia sudării cu flacără
-Se utilizează cu precădere la sudarea metalelor şi aliajelor cu temperatura de
topire sub 1000°C, la piesele de fontă cu grosimi mici
-Etapele tehnologice cuprind prelucrarea marginilor pieselor şi efectuarea sudării
-Metoda de sudare aleasă este determinată de grosimea şi conductivitatea termică a
materialelor de sudat
) Sudarea la stânga
-Se aplică la sudarea tablelor subţiri.

Sudarea la dreapta
-Se aplică tablelor groase, iar pentru că flacăra acţionează mai mult timp asupra
cusăturii,
-Se prelucrează supraînălţarea, se efectuează CTC,
eventual se aplică TT
-Se aplică oţelurilor nealiate şi aliate, aliajelor de Al
şi Cu, fontelor.

CUPRUL
-Are culoare rosie si luciu metallic
-Are conductivitate termica si electrica mai mari decat ale Al
-Cu se acopera cu pelicula de hidrocarbonat de Cu

BRONZURI CU STANIU (Sn)

-. Rezista la actiunea apei de mare

ALUMINIU

-Al are plasticitate buna,

- este maleabil si ductil

-Al este avid de O2, motiv pt care nu se sudeaza bine cu arc electric

PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICĂ A MATERIALELOR

METALICE

-deformare plastică se poate face la rece sau la cald

-În urma prelucrării la rece se înregistrează ecruisarea materialului

PRELUCRAREA PRIN LAMINARE

-este procedeul tehnologic de prelucrare a metalelor şi aliajelor, care constă în

trecerea semifabricatului prin spaţiul dintre doi cilindri,

-În urma laminării rezultă semifabricate şi piese finite cu structură fină

-creşterea compactităţii metalelor

-Materia primă pentru laminare o reprezintă lingourile.

-Semifabricatele obţinute în urma laminării sunt:

Descrierea şi clasificarea laminoarelor

-Semifabricatele de laminat şi produsele laminate se deplasează către intrarea în
cilindri şi ieşirea dintre cilindri pe căi cu role

Cilindrul de laminor este alcătuit din

-tăblie, poate fi; netedă, profilată

-fusuri

-- rozete
Clasificarea laminoarelor:
-În linie

-În paralel

Laminarea realizându-se din mai multe treceri, se observă că semifabricatele trec

în flux continuu de la o cajă de laminare la alta

Clasificarea laminoarelor după numărul de cilindri

-Laminoarele cu 4 sau mai mulţi cilindri se folosesc la laminarea la rece a tablelor

subţiri

• după destinaţie: pentru blumuri, sleburi, table, profile, etc.

• după natura materialului: pentru oţeluri, Cu, Al, Zn, ş.a.

• după temperatura de lucru: la cald, la rece;

• după sensul de rotaţie al cilindrului de lucru: reversibile şi ireversibile;

• după amplasarea cilindrilor de lucru: cu cilindrii orizontali, cu cilindrii verticali,

cu cilindrii

aşezaţi oblic, universali;

Tehnologia laminării la cald

-Materia primă folosită este reprezentată de:

✓ lingouri;
✓ semifabricate obţinute dintr-o laminare anterioară ), care se taie la dimensiuni.

Din aceste materiale se obţin următoarele tipuri

-oţeluri cu diferite forme ale secţiunii

-profile: L, LL, U, I, T, Z;

-profile speciale

Prin laminare se pot obţine ţevi cu pereţi groşi (procedeul Mannesmann), fără
cusătură

Tehnologia laminării la rece

-Produsele rezultate prin laminare la rece sunt tablele şi benzile subţiri.

PRELUCRAREA PRIN TRAGERE ŞI TREFILARE

-Tragerea este procedeul tehnologic de deformare plastică care constă în trecerea

forţată a semifabricatului

-Reducerea secţiunii între două operaţii succesive este de 10-20

-În urma prelucrării materialul se fibrozează şi se ecruisează

Scule utilizate

-matriţe

-filierele

Părţile componente ale filierei sunt:

-con de intrare

2. con de ungere; lubrifiantul folosit: praf de săpun, ulei de rapiţă.

3. con de lucru; l- lungime de reducere

4. cilindru de calibrare, care asigură obţinerea dimensiunii sârmei

5. con de degajare
6. con de ieşir

Pentru un conţinut de carbon mai mare de 0,25, sârmelor li se aplică un tratament

special numit

Patentare

-răcirea cu viteză controlată sau introducerea într-o baie de Pb cu aproximativ 300

grade

Tragerea ţevilor

-prelucrate cu scopul: micşorării diametrului şi grosimii

Tragerea la rece se poate face:

-fără dorn

-cu dorn scurt fix

-cu dorn scurt flotant

-cu dorn lung

PRELUCRAREA PRIN EXTRUDARE

Tipuri de extrudare:

-• Extrudarea direct

-Extrudarea indirectă

-Extrudarea combinată

-Extrudarea prin explozie (

Prin extrudare se pot obţine

-tuburi de Al pentru spray-uri

-şuruburi cu diferite forme

RELUCRAREA TABLELOR PRIN FORFECARE ŞI DEFORMARE
PLASTICĂ

Clasificarea tablelor:

-- după natura materialului: din Cu, Ol, Al, Zn, Am, ş.a.;

- după grosime: - table subţiri , g < 4 mm;

- table groase, g = 4 - 80 mm.

- după lăţime: - table late cu lăţimea B = 1000 – 2000 mm;

- table înguste sub formă de platbande sau benzi cu B = 20–30 mm.

Prelucrarea tablelor prin tăiere

-se realizează separarea unei părţi din semifabricatul supus prelucrării

-Tăierea tablelor se poate realiza prin forfecare şi ştanţare.

Tăierea cu foarfeci. Tipuri de foarfeci

-Forfecarea este operaţia de tăiere efectuată după un contur închis curbiliniu sau
rectiliniu realizate

-Aceste lame se montează pe instalaţii de forţă numite foarfeci

Foarfeca cu lame paralele

-lama mobilă;

- lama fixă

-semifabricat;

-ghidaj

-se foloseşte la tăierea materialelor groase şi de lăţime mica

Foarfeca cu lame înclinate (ghilotina)

-Acest tip de foarfecă se foloseşte la tăierea materialelor cu grosimi g ≤ 40 mm şi

de lăţime mare (maximum 4500mm).
Foarfecele cu lame vibratoare

-Se utilizează pentru obţinerea semifabricatelor curbilinii cu raze de curbură mai

mari de 15 mm

Există mai multe variante constructive ale acestor tipuri de foarfeci:

-cu o singură pereche de cuţite disc, cu axe paralele

• cu mai multe perechi de cuţite disc, cu axe paralele;

• cu o singură pereche de cuţite disc, cu axe înclinate

-tipuri de foarfeci se utilizează la tăierea sub formă de benzi sau pentru obţinerea
de

semifabricate având orice formă a conturului

-se pot tăia table cu grosimi de 2,5 – 20mm

Tăierea prin ştanţare

-Operaţia se realizează cu ajutorul ştanţelor

-Prin ştanţare se execută următoarele operaţii:

- decuparea, este operaţia de tăiere după un contur închis, în care partea separată o
reprezintă piesa;

- perforarea, este operaţia de tăiere după un contur închis, în care partea separată o
reprezintă deşeul;

- crestarea, este operaţia de tăiere parţială după un contur deschis, fără a rezulta
deşeuri (fig. 11.30);