Tehnologii folosite la sudarea metalelor si aliajelor neferoase

Sudarea metalelor neferoase

Metalele neferoase sunt dificil de sudat, cu arc electric, deoarece la temperatura inalta a arcului
electric sunt active fata de actiunea gazelor, din care cauza se produc usor oxizi si pori; de
asemenea, zgura patrunde usor in baia de sudura, formand incluziuni. Fata de aceste dificultati
este preferabil ca sudarea metalelor neferoase sa fie efectuata prin procedeele electrice inn mediu
de gaz protector.

La metalele neferoase, care au o conductivitate termica mare, este necesar ca sudarea sa fie
executata cu surse sufient de puternice. Datorita coeficintilor mari de dilatare se produc
deformatii mari.

Sudarea metalelor neferoase prin procedeele cu electrozi inveliti este mai putin practicata in
industrie si ea poate fi aplicata numai in masura in care pot fi procurati electrozi corespunzatori.

Sudarea aluminiului si a aliajelor din aluminiu se executa, dupa preincalzirea pieselor la 150-
400ºC, cu electrozi inveliti, folosindu-se curent continuu, polaritate inversa. In acest mod, tablele
de sudat, in special cele subtiri, nu se perforeaza si nu pot fi realizate viteze de sudare suficient
de mari. Tablele cu grosimea pana la 6 mm se sudeaza in I pe o garnitura de cupru sau otel,
prevazuta cu un sant longitudinal sub rost conform figurii.
Tablele pana la 20 mm nu se prelucreaza sau, eventual, se executa numai o prelucrare redusa la
margini; rostul dintre ele nu trebuie sa fie mai mare de

0,5 - 1 mm. Sudarea se efectueaza pe ambele parti; pana la 16 mm grosime, randul de completare
pe partea opusa se sudeaza fara scobirea radacinii. Asamblarea tablelor cu suduri de prindere in
vederea sudarii se executa cu aceleasi regimuri ca si la sudare, dupa o prealabila incalzire la 200
- 250ºC. Pentru sudare este absolut necesara preincalzirea, deoarece in caz contrar regimurile de
sudare trebuie schimbate in timpul operatiei de sudare. Pentru prindere si sudare se va respecta o
anumita succesiune , in vederea micsorarii deformatiilor.

Dupa prindere, primul strat se sudeaza pe partea opusa prinderilor, apoi se intoarce piesa, se
scobesc prinderile si neregularitatile create de primul strat depus de pe partea opusa prinderilor.
Numai dupa indepartarea nepatrunderilor, a zgurii patrunse sau a eventualele strapungeri se
sudeaza primul strat pe partea prinderilor. Inainte de sudare, se recurge la preincalzire, deoarece
in caz contrar trebuie sa se inceapa sudarea cu un curent marit de minimum 10% fata de curentul
normal. Aluminiul se sudeaza favorabil cu curent alternativ, cu frecventa ridicata de 300 sau 450
Hz, cu folosirea generatoarelor monofazate antrenate de motoare electrice.

In timpul sudarii, electrodul se tine aplecat cu maximum 15º fata de verticala in sensul de
sudare , ceea ce permite obtinerea unei patrunderi .

In general, tablele de aluminiu se sudeaza filiform. La sudarea pieselor cu grosimea mare se pot
executa si mici pendulari. Daca in timpul sudarii se produc perforari, operatia se continua si
numai dupa ce a fost executat intregul rand de sudura se trece la scobirea locurilor defecte si la
resudarea acestora.

Desi se recomanda mentinerea unui arc cat mai scurt, lungimea arcului nu trebuie micsorata sub
34 mm, deoarece se poate produce lipirea electrodului de piesa. Trebuie acordata o deosebita
atentie vitezei de topire a electrodului de aluminiu, care este mai mare decat a otelului. De
asemenea, este indicat ca la sudarea electrica sa se procedeze asa cum s-a aratat la sudarea
oxiacetilenica,

astfel ca rostul dintre table sa fie putin deschis in sensul de sudare. Dupa sudare, cusatura se
ciocaneste cu batai dese si usoare la temperatura de circa 300ºC; se excepteaza aceasta ciocanire
la unele aliaje de aluminiu care, la aceasta temperatura , sunt mai fragile. Dupa sudare, cusatura
se curata atent de zgura si se spala cu o solutie de 5% HNO . , apoi cu apa rece si calda.

In prezent, se sudeaza si aliajele de aluminiu: AlSi, AlMg, AlCu, precum si piesele turnate din
diferite aliaje de aluminiu.

In tabelul se dau regimurile de sudare a tablelor de aluminiu in doua treceri, cate una pe fiecare
parte.
Sudarea cuprului si a aliajelor de cupru cu electrozi inveliti este folosita pe scara foarte redusa,
deoarece se obtine dificil o sudura de calitate. Cuprul se sudeaza cu electrozi inveliti, cu curent
continuu, polaritate inversa , folosindu-se arce scurte. Pana la grosimea de 6 mm, tablele se
sudeaza fara prelucrare pe garnituri de grafit. Tablele mai groase necesita prelucrari in Y sau X.
Se foloseste si preincalzirea la 200-300ºC, iar la table groase pana la 700ºC. In general, se
sudeaza fara sau cu foarte mici pendulari. Aliajele de cupru, de asemenea, se sudeaza in masura
foarte redusa cu arc electric cu electrozi inveliti si numai in cazul cand se dispune de calitati
corespunzatoare de electrozi. Bronzurile de Cu-Si, Cu-Al, Cu-Zn etc se sudeaza dupa
preincalzire la 400-500ºC, deoarece sunt foarte fragile. Prin incarcarea cu arc electric se executa
lagarele bimetalice, cu corpul de otel carbon , incarcat in interior cu bronz. Se foloseste
preincalzirea la 500ºC, dupa care se incarca cu electrozi de 5-6 mm grosime; dupa sudare, se lasa
ca piesa sa se raceasca foarte incet cu nisip fierbinte . Alama nu se sudeaza cu arc electric, din
acuza evaporarii intense a zincului, ceea ce provoaca porozitati.

In conditii bune se sudeaza nichelul si aliajele de nichel (monel) cu electrozi corespunzatori

materialului de baza, folosindu-se la sudare curent continuu, polaritate inversa si viteze mari de
inaintare.

In general, sudarea metalelor neferoase prin procedeul cu arc electric cu electrozi inveliti, cu
exceptia nichelului si a aliajelor de nichel, este folosita pe scara redusa.

Metalele neferoase si aliajele lor se sudeaza pe scara larga prin procedeul cu gaz .

In functie de temperatura de topire si de conductivitatea termica a metalului sau a

aliajului respectiv se alege marimea suflaiului si in multe cazuri chiar gazul combustibil. Pentru
metale neferoase cu temperature joase de topire si in special pentru sudarea grosimilor reduse
este preferabila folosirea unui gaz combustibil care sa nu dezvolte o temperature foarte mare; la
sudarea acestor metale nu este necesara degajarea unei cantitati mari de caldura in zona
reducatoare , iar daca este fosita acetilena , se recurge la aer comprimat in loc de oxigen. In
schimb alte metale neferoase , cum este cuprul care desi nu are o temperatura de topire prea
inalta (1083˚C), insa avand o conductivitate termica foarte mare, in special la sudarea grosimilor
mai mari, necesita suflaiuri mult mai puternice , in comparative cu cele folosite la sudarea
otelului.

Sudarea aluminiului si aliajelor de aluminiu. Aluminiul si aliajele de aluminiu se

sudeaza pe scara larga prin procedeul cu gaz. Aluminiul avand masa specifica de 2,7 kg/dm³ face
parte din clasa metalelor neferoase usoare. Fabricarea in tara a aluminiului ai a aliajeloer de
aluminiu va da posibilitatea asimilarii pe scara larga a constructiilor din acest metal. Aluminiul
avand o temperatura de topire de numai 600˚C, iar aliajele de aluminiu sub aceasta temperature,
pentru sudarea tablelor mai subtiri de 1 mm se rcomanda folosirea flacarii de hydrogen sau de
gaze naturale in amestec cu oxigenul. Datorita conductivitatii mari a aluminiului, la grosimi de
material peste 1 mm este necesara folosirea flacarii oxiacetilenice.Pentru sudare, aluminiul
prezinta urmatoarele caracteristici:

topirea se produce brusc, fara sa treaca in starea plastica si deoarece are o conductivitate
termica mare, zona ajunsa in stare lichida este si ea mare, incat se pot produce
strapungeri; in timpul sudarii , piesa nu trebuie solicitata deoarece rezistenta
partilor aduse in stare lichida este extreme de redusa.

Coeficientul de dilatare al aluminiului fiind mult mai mare decat al otelului, se produc
deformatii mari ale ansamblurilor sudata

Pentru sudare, se recomanda o flacara cu exces foarte mic de acetilena, in care caz este
impiedicata formarea oxidului de aluminiu Al2O3 presiunea oxigenului se regleaza cu 0,3-0,4
daN/cm² mai mica decat la sudarea otelului , in care caz se obtine o flacara cu exces mic de
acetilena.

Ca metal de adaos , la sudarea aluminiului si a aliajelor de aluminiu se folosesc fasii

decupae den materialul de baza, deoarece sortimentul materialelor de adaos pentru aluminiu si
aliaje de aluminiu se fabric ape scara redusa. In mod curent se fabrica urmatoarele:

vergele de aluminiu pentru sudarea conductelor electrice, contactelor etc.;

vergele de aluminiu-cupru pentru sudarea duraluminiului;

vergele turnate dn aliaje de aluminiu-siliciu pentru sudara pieselor turnate din aluminiu
sau aluminiu-zinc

vergele de aluminiu-zinc-magneziu si aluminiu-siliciu-magneziu pentru sudarea

constructiilor din aceste aliaje; instalatii pentru industria alimentara, constructii
navale, utilaj chimic etc.

Inainte de sudare , piesele se degreseaza si se decapeaza pe o portiune de 25-30 mm de la

marginile tablelor, care se acopera cu fluxuri.Deoarece fluxurile provoaca coroziuni , dupa
sudare fluxul trebuie complet indepartat de pe linia de sudura .
 Tablele cu grosimea pana la 1,5 mm se recomanda sa fie sudate cu margini rasfrante , in
care caz nu mai este necesar metal de adaos. Tablele cu grosimea pana la 5 mm se sudeaza in I ,
iar cele mai groase in V; grosimile peste 12mm se sudeaza in X. Pentru sudare, tablele cu
grosimea peste 3 mm se preincalzesc la 300-350˚C.In caz contrar fiind necesar ca la inceputul
sudarii sa fie folosite regimuri mai intensive

Tablele cu grosimile peste 5 mm se sudeaza prin metota spre dreapta sau mai productive
prin metoda cu dubla cusatura.La sudarea spre stanga sau spre dreapta, tablele se aseaza sub un
unghi mic, astfel incat rostul sa fie usor accesibil.

Msa de sudura se acopera cu un material izolant sau cu azbest. Se recomanda ca tablele

subtiri (sub 1 mm),se executa la distante de 60-70 mm , iar la tablele de 1-1.5mm, la distante de
150-250 mm. In cazul sudarii tablelor cu grosimea peste 2 mm si cu lungimi peste 250mm, rostul
se va mentine deschis la 1/50 cu ajutorul unei pene in sensul de sudare. In fig 4.25 se prezinta
modul de prindere si de sudare a tablelor de aluminiu .

FIGURA

Prinderea si sudarea tablelor de aluminiu:

a)     table cu grosimea sub 1 mm cu prinderi de sudura;

b)     table cu grosimea intre 1-2 mm cu prinderi de sudura;

 c)     sudarea tablelor cu grosimea peste 2mm

d)     1 si 2 ordinea de sudura; 3- pana de mentinere a rostului deschis: cu sageti se

arata sensurile de sudare.

Sudarea cuprului si a aliajelor de cupru. Cuprul avand masa specifica de 8,9 kg/dm³

face parte din grupa metalelor neferoase grele. Este folosit pe scara larga in stare aproape pura;
CuE (STAS 270/1-74) cu puritate peste 99,95% Cu in industria electrotehnica si cupru rafinat cu
puritate peste 99% Cu pentru aparate si instalatii in industria chimica si alimentara.La sudare,
cuprul prezinta urmatoarele caracteristici:

la temperature de topire, el devine foarte fluid si absoarbe gaze, in special oxigen si

hidrogen ; oxidul cupros Cu2O se dizolva in cupru si-l face fragil, iar la racire-
oxidul cupros si hidrogenul formeaza vapori de apa, provocand asa-numita
“boala de hidrogen:” a cuprului;

are o conductivitate termica foate mare ( de 6 ori mai mare decat a otelului), din care
cauza necesita la sudare flacari puternice ;

este fragil intre temperaturile de 450-650˚C, astfel incat intre aceste temperature este
interzisa ciocanirea ;

avand un coefficient mare de dilatare si contractie , este necesar sa fie luate precautii in
timpul sudarii , asigurandu-se un rost deschis spre capatul care se sudeaza .

Ca metal de adaos sunt folosite bare de cupru-argint (Cu-Ag) cu 1% Ag, cu diametrul 4-

8mm cu lungimea de 1mm comform STAS 295-71; argintul se aliaza bine cu cuprul si
fluidizeaza baia de sudura. Pot fi folosite si bare de cupru electrolitic CuE (STAS 270/2-74) sau
sarme de cupru cu 0,2%P si 0,2-0,3% SI fosforul si siliciul sunt elemente dezoxidante si
fluidizante ale baii de sudura . Se folosec fluxuri cu 60-70% borax , 10-20% acid boric si 20-
30% sare de bucatarie .

Dupa sudare, sudura trebuie ciocanita atat in stare fierbinte peste 650 ˚C, cat si in stare
rece, sub 450˚C.Ciocanirea se executa prin batai dese si usoare cu un ciocan de 500 g.

Sudarea altor metale neferoase. Magneziul, este un metal usor, este mult folosit in
constructia de masini sub forma de aliaje turnate cu continut de mangan (1-2 %) sau de aluminiu
(3-6% sau 10-20%). Acesta se sudeaza cu puteri ale flacarii de 50-70 l/h acetilena pentru fiecare
milimetru de grosime de material.Piesele de sudat laminate se preincalzesc la 250-350s C ,iar
cele turnate pana la 400˚C. Flacara trebuie reglata cu un mic exces de acetilena. Oxidul de
magneziu care se formeaza impiedica buna aliere, si de aceea sunt necesare fluxuride cloruri de
litiu si magneziu, amestecate cu fluoruri de calciu bariu sau de aluminiu. Dupa sudare , piesele se
lasa sa se raceasca incet ,in special cele turnate, apoi fluxul se indeparteaza si se spala piesele cu
lesie si cu apa.
 Aliajele de magneziu: Mg-Mn , Mg-Al-Zn, Mg-Zn-Zr etc., sub forma de piese turnate,
inainte de sudare, se preincalzesc la 300…..350˚C, iar dupa sudare se racesc lent. Se folosesc
aceleasi fluxuri ca si la sudarea magneziului si o flacara de sudare neutral . Dupa sudare, fluxul
se indeparteaza, iar sudura se spala cu lesie si apa.

Nichelul , cu temperaura de topire de 1452˚C si masa specifica de 8.9kg/dm³, este folosit

ca metal pur sau sub forma de aliaje: monel , nicrom, nimonic, inconstructii de masini si aparate ;
poate fi sudat in bune conditii cu flacara de gaz , daca se folosesc fluxuri si material de adaos de
aceeasi calitate .Puterea flacarii de acetilena se ia de 100 l/h acetilena pentru fiecare milimetru
grosime de material.

Zincul, cu masa specifica de 7,1 kg/dm³ , avand o temperature joasa de topire 420˚C se
sudeaza cu gaze de inlocuire a acetilenei: gaze naturale, hydrogen etc este necesara folosirea
fluxului compus din 60% clorura de amoniu-NH4Cl (tipirig) si 40% oxid de zinc- ZnO. Flacara
de sudare trebuie sa fie cu un mic exces de gaz.Se sudeaza numai prin metoda stanga cap la cap,
cu margine rasfrante , in I , V etc.La sudare , sub table se aseaza placi de grafit. Deoarece se
degaja vapori metalici, zincul trebuie sudat cu masca protectoare, iar locurile de munca trebuie sa
fie bine aerisite . Dupa sudare, cusatura se ciocaneste cu batai dese si usoare de ciocan la temp de
120-150˚C.

Titanul si aliajele de titan nu se sudeaza cu flacara de gaz, neputandu-se asigura protectia

necesara a baii de sudura, deoarece patrunderea chiar si in cantitati foarte reduse a gazelor face
ca acestea sa difuzeze in masa metalului pe care il fragilizeaza.

Metalele greu fuzibile,cum sunt : molibdenul , wolframul, tantalul, nu pot fi sudate,

deoarece temperatura flacarii de gaz este prea redusa

Metale rare, ca : zirconiul, beriliul , niobiul etc, de asemenea nu pot fi sudate cu flacara
de gaz, deoarece nu se poate asigura o protectie corespunzatoare fata de aer.

Sudarea metalelor neferoase și caracteristicile implementării acestora

Metalele neferoase sunt acum foarte utilizate în viața de zi cu zi, precum și în diverse industrii.
Volumele utilizării lor sunt în continuă creștere, însă aceste materiale nu sunt ușor de procesat și
de topit. Sudarea metalelor neferoase și a aliajelor lor necesită metode și tehnologii speciale care
protejează suprafața de încălzirea excesivă și impactul negativ al substanțelor de mediu.
La efectuarea lucrărilor, trebuie acordată atenție calității tratamentului de sudură, deoarece
filmul de oxid și zgurii cresc riscul de coroziune în viitor. La alegerea metodei de sudare și a
echipamentului asociat, este necesar să se ia în considerare și o serie de diferențe caracteristice
fiecărui metal.
Caracteristici distinctive
Cuprul, aluminiu și magneziu se răcesc foarte repede, din acest motiv este necesară o sursă de
energie de mare putere pentru a efectua sudarea, precum și încălzirea suplimentară a produselor.
În aliaje, diferite componente pot avea puncte de topire diferite, ducând la pericolul evaporării
substanțelor mai ușoare. Acest lucru poate fi evitat dacă sudarea se face rapid.
Metale neferoase sunt de mare afinitate de oxigen, unele dintre ele sunt chiar folosite ca
reductori. Formată prin topirea oxizilor sunt compuși mai refractare, ele infunda sudură, și scade
punctul de topire al fisurilor de suprafață tratate pot apărea. Aceasta afectează în mod negativ
proprietățile mecanice ale compusului, cu toate acestea sudarea metalelor neferoase, adesea
realizate sub strat de flux, care reduce influența oxigenului aerului.
Fragilității și fragilitatea unui număr de aliaje duce la faptul că ei încep să se rupă în jos cu o
lovitură ușoară, sau chiar fără nici o influență externă, și metale grele, uneori, nu propria sa
greutate din baia de metal topit. Când lucrați cu ei, ar trebui să acționați foarte atent.

Sudarea aluminiului
Pentru sudarea aluminiului și a aliajelor sale, electrozi de carbon utilizat, în cazul în care
grosimea eșantionului nu depășește 20 mm. O atenție deosebită trebuie acordată tehnica
îmbinării - unghiul dintre firul de umplere și electrodul trebuie să fie de aproximativ 90 °, și
hrănire aditivul să fie făcut mișcări oscilante rapide. Lucrați de la dreapta la stânga, acest lucru
ajută la evitarea supraîncălzirii metalului. Aceeași tehnică de prelucrare utilizată pentru sudarea
defectelor, și pentru articole nu este necesară mai mică de 2 mm în firul secțiunii.
Arcurile sudate se efectuează într-un mediu de protecție inerțial și implică utilizarea de electrozi
de topire sau non-consumabile. Lucrarea se desfășoară sub un curent constant de polaritate
inversă. Dacă dimensiunea transversală a plăcii nu este mai mare de 6-8 mm, este preîncălzită la
200 ° C, la 8-16 mm la 400 ° C. Productivitatea procesului este mărită dacă se folosește un arc
trifazat.
Sudarea aluminiului prin argon este efectuată numai cu gaz de prima sau cea mai înaltă calitate,
materialul electrodului fiind tungsten. Separarea marginilor se realizează la o grosime de metal
mai mare de 4 mm. Amperajul este setat la 50 de ori mai mare decât grosimea foii (mai puțin de
4 mm) și de 35-40 ori mai mare (mai mult de 4 mm).
Tehnologia de sudare a cuprului
Pentru tratarea cuprului și a aliajelor de cupru se utilizează de obicei sudarea cu arc, gaz sau
fascicul de electroni. La sudarea manuală a produselor cu o grosime mică (nu mai mult de 2 mm)
se utilizează curenți constanți de polaritate inversă. Ca gaz inert, puteți alege argonul sau heliul și
numai cea mai înaltă calitate. Uneori se utilizează azot de puritate specială, precum și
amestecurile sale cu heliu și argon. Azotul este considerat a fi mai eficient în acest sens, deoarece
eficiența termică a arcului va fi mai mare, dar stabilitatea sa la ardere este mai mică.

Nichel și caracteristicile sale de prelucrare

Sudarea nichelului poate fi, de asemenea, însoțită de apariția porilor și fisurilor în zona cusăturii.
Pentru a preveni formarea lor, magneziu sau mangan este introdus în metal. De regulă, pentru
lucrare se utilizează un curent constant de polaritate inversă și electrozi metalici. Dacă este
necesar să se efectueze sudura cu arc argon, compoziția probei sudate include elemente precum
niobiu, siliciu și aluminiu.

Lucrați cu magneziu
Sudarea magneziu și aliajele sale se efectuează cu argon sau heliu, cu alternativ folosit curentul
care descompune un film de oxid datorită catod pulverizarea într-o perioadă de polaritate inversă.
Gazul inert de protecție reduce impactul negativ al atmosferei înconjurătoare. Lucrarea se
efectuează prin topirea completă a marginilor, folosind garnituri din metale cu conductivitate
termică redusă. La prelucrarea produselor cu o grosime mai mare de 10 mm, este mai convenabil
să se aleagă sudarea în trei faze.

Combinații de metale diferite

Asemenea combinații de materiale precum aluminiu și oțel inoxidabil, cupru și aluminiu, titan și
oțel inoxidabil, sunt caracterizate de o solubilitate mutuală limitată și formarea de compuși fragili
în zona lor de contact. Sudarea metalelor diferite este adesea însoțită de procese difuze care
reduc calitatea sudurii. În unele cazuri, diferite materiale sunt sudate prin topire, folosind un
metal intermediar, care este, de asemenea, un strat de barieră.
Pentru a crea un număr de structuri, formarea unei îmbinări sudate este utilizată de metoda de
reflow al acesteia cu ajutorul unui fascicul de electroni cu impulsuri și utilizează, de asemenea,
surse concentrate de energie termică. În procesul de sudura sub presiune, deformarea plastică a
produselor are loc în zona de contact. Este necesar să se asigure finalizarea îmbinării prin
prinderea suprafețelor de contact. Acest lucru are loc cu o durată scurtă de sudură sau la o
temperatură scăzută, când procesele difuze încetează.
Sudarea metalelor feroase cu oțel inoxidabil se efectuează într-o atmosferă de argon. Gazul inert
ajută la evitarea oxidării și a nitrizării, în caz contrar zona de contact a materialelor diferite
devine nesigură și fragilă, din acest motiv sudura poate fi distrusă. Lucrul cu argonul poate fi
efectuat chiar și la temperaturi foarte ridicate, nu participă la reacții chimice și la deplasarea
aerului. Se folosește nu numai pentru sudarea manuală, ci și pentru sudura automată și semi-
automată. Electrodul tungsten este plasat la un unghi de aproximativ 90 ° față de suprafața de
lucru, ceea ce face posibilă obținerea celei mai calitative suduri.