TEHNOLOGIA

SUDRII PRIN
2014
TOPIRE
1
2
Metalizarea. Consideraii generale.
Metalizarea este operatia de acoperire prin pulverizare a suprafetei unui corp metalic sau nemetalic, prin
improscare violenta , cu ajutorul unui pistol cu aer comprimat al unui strat subtire de metal sau aliaj topit de
o flacara cu gaze sau de un arc electric.
Aderenta la suprafata corpului se realizeaza prin coeziune sau adeziune si suprafata capata proprietatile
metalului de metalizare. Acoperirile prin pulverizare pot fi efectuate si cu materiale ceramice sau plastice
depuse pe suprafata de acoperit.
Daca metalul este aplicat fara topirea metalului de baza, se obtine o placare -metalizare prin aderenta, cum
sunt: zincarea (galvanizarea), ccositorirea, alamirea, argintarea etc.
Daca la aplicarea metalului de depunere metalul de baza este partial topit, intre ele se produce si o buna
coeziune , cu rezultate bune in special la incarcarile de metal dure.
Metalizarea este procesul la care stratul de metal fixat sau topit pe suprafata materialului de baza este un
metal; daca metalul aplicat este un metal dur, se obtine o incarcare dura.
Prin aplicarea unui strat de aliaj corespunzator pe suprafata pieselor echipamentelor poat fi realizata o
rezistenta marita:
- la coroziune daca suprafetele pieselor sunt in contact cu suprafete chimice;
- la uzura si abraziune daca suprafetele incarcate sunt in contact cu materialele abrazive;
- la ruperi sau la spargeri (crapaturi), daca piesele sunt supuse socurilor.
Suprafata acoperita ofera protectia pe care o are ca si cum intregul ansamblu ar fi confectionat din
materialul respectiv.
Metalizarea se foloseste la reparatii de arbori de masini , la piese turnate, la depuneri pentru marirea
rezistentei la temperaturi inalte,etc. Picaturile de material pulverizate proiectate asupra pieselor de metalizat
se aplatizeaza si adera pe suprafata piesei. Daca piesele de metalizat sunt incalzite, aderenta este si mai
buna.
Metalizarea, fata de acoperirile cu vopsea , asigura o durabilitate mult mai mare si are un domeniu mult mai
larg de aplicare.
Prin metalizare se executa atat depuneri de metale moi, cat si depuneri dure pana la 500 HB. Procedeele
uzuale de metalizare sunt cu flacara de gaze folosite in general pentru depuneri de metale neferoase iar cu
arc electric pentru depuneri de oteluri si aliaje dure.
3
Metalizarea. Consideraii generale.
Metalizarea cu flacara de gaze este folosita pentru depuneri de aluminiu, zinc, plumb etc.,folosindu-se
sarme de 1.4 mm diametru.
Daca pentru zinc si aluminiu este suficienta o grosime de depunere intre 40 si 200m, pentru plumb
depunerea trebuie sa fie de ordinul zecimilor de milimetru, adica intre 0,3 si 1 mm. Alegerea grosimii de
depunere este in functie de conditiile de exploatare, de durata de exploatare, precum si de solicitarile din
timpul exploatarii produsului.
Pentru metalizarea cu flacara sunt necesare:
un pistol de metalizare;
o instalatie compusa dintr-o butelie de oxigen si o butelie de acetilena , fiecare cu cate un reductor si tuburi
de cauciuc;
rezervor de aer comprimat.
Metalizarea se executa cu o presiune a acetilenei de 0,5.0,6 daN/cm
2
(acetilena in butelii). Prin marirea
presiunii productivitatea de metalizare creste . Debitul de acetilena si de oxigen este de 250-300 l/h.
Metalele folosite pentru metalizarea prin pulverizare cu flacara de gaze sunt:
zinc-aluminiu-nichel pentru protectia anticoroziva;
plumb pentru instalatiile Roentgen;
alama si bronz pentru ornamentatii;
oteluri cu continut marit de carbon si oteluri aliate cu duritati marite pana la 500 HB pentru incarcari dure;
oteluri crom-nichel pentru marirea rezistentei la coroziune si la temperaturi inalte etc.
Flacara de metalizare trebuie sa fie neutra, iar in cazul metalizarii cu alama se recomanda o flacara usor
oxidanta.
Cele mai folosite materiale pentru metalizare cu flacara sunt metalele si aliajele neferoase, in special cele cu
temperaturi de topire sub 1000
0
C.
Stratul dupa depunere trebuie sa aiba o anumita densitate; pentru aluminiu nu trebuie sa fie sub 2,5 kg/dm
3
,
iar pentru plumb sub 10,2 kg/dm
3
.
Metalizarea cu flacara de gaze
4
Metalizarea. Consideraii generale.
La aparatele de metalizare cu arc electric, sarme este topita de un arc electric, iar deplasarea si reglarea
vitezei de inaintare a sarmei se face la fel ca si la metalizatoarele cu flacara , adica, cu ajutorul unui rotor
mic cu aer. Metalizatoarele cu arc electric pot fi folosite manual sau montate pe masini unelte. Topirea
sarmei se realizeaza prin mentinerea unui arc la tensiunea de 30.45 V, in curent continuu sau alternativ,
curentul in arc variind intre 50 si 150 A. Ca si la metalizarea cu flacara, fixarea particulelor proiectate pe
piese se face prin aplatisarea lor pe suprafata de metalizat si prin aderenta particulelor. Metalul pulverizat
adera cu atat mai bine cu cat suprafata piesei este mai asperizata; asperizarea se executa inaintea
operatiei de metalizare. In cazul folosirii la metalizare a sarmelor de otel, este mai indicata metalizarea cu
arc electric decat cu flacara de gaze, topirea sarmei realizandu-se mult mai usor.Pentru incarcarea axelor
este necesar ca sarma sa aiba un continut de minimum 0,6 % C, sau eventual sa fie folosite sarme de otel
aliate cu crom. Pregatirea pieselor pentru metalizat este foarte importanta pentru obtinerea aderentei
necesare. Suprafata de metalizat trebuie curatita de orice fel de impuritati prin sablare sau prelucrari
mecanice. Sablarea se foloseste in general la suprafete plane si cand se aplica straturi pana la 0,5 mm.
Pentru incarcarea axelor se foloseste prelucrarea mecanica, in care caz piesele se strunjesc 1.1,5 mm mai
mici decat cotele nominale, dupa care se executa o filetare prin executarea unui profil triunghiular cu pasul
de 1.1,5 mm si cu adancimea de 0,5.0,6 mm. Pentru ca suparafata filetului sa fie cat mai aspra, strunjirea se
executa fara lichid de racire. La capetele filetului se executa un canal circular de aceeasi adancime. Piesele
se supun metalizarii imediat dupa prelucrare, spre a nu se murdari si oxida. La incarcarea axelor, acestea se
fixeaza in strung, iar pistolul de metalizare se fixeaza in caruciorul strungului. Este absolut necesar ca
deasupra strungului sa fie prevazuta si o hota pentru exhaustarea gazelor si a fumului produse.
In timpul operatiei de metalizare, se pastreaza o distanta de 80.100 mmintre piesa si arcul electric pentru
primele 2-3 straturi si de 120-150 mm pentru urmatoarele straturi. Se recomanda ca in timpul metalizarii
temperatura piesei sa nu depaseasca 150
0
C. Metalizarea se executa cu o viteza periferica a pieselor de
30.40 m/min, iar avansul pistolului se ia de 1.3 mm/rot. Prelucrarea suprafetelor metalizate trebuie executata
cu o viteza redusa , pentru ca sa nu se produca desprinderea stratului metalizat; prelucrarea la cotele finale
se executa cu viteze si avansuri reduse, folosindu-se placute din carburi metalice dure, cu taisuri foarte
ascutite. Metalizarea prin pulverizare, fata de incarcarea prin sudare, prezinta avantajul ca in metalul
acoperit nu se produce nici o modificare de structura, ci numai o usoara incalzire a piesei, fara deformatii.
Metalizarea cu arc electric
5
Metalizarea. Consideraii generale.
Metalizarea (incarcarea) cu jet de plasma foloseste ca sursa de caldura arzatoare cu plasma. Arzatoarele cu
un singur arc sunt destinate metalizarii. Pentru incarcarea prin sudare se folosesc arzatoare cu dublu arc,
arcul transferat facand metalul de baza sa se topeasca pe o adancime convenabil de adanca .
Uneori arzatorul asigura scaldarea piesei puternic incalzite cu un al treilea jet de gaz inert care o protejeaza
in cursul racirii. Deplasarea relativa dintre arzator si piesa se poate face in linie dreapta sau cu balansarea
arzatorului, obtinandu-se straturi intre 3-25 mm latime.
Materialul de incarcare trebuie sa aiba in general un punct de topire mai scazut decat materialul de baza,
pentru a nu se produce o topire exagerata a acestuia din urma. Cand materialul de incarcare are o
temperatura de topire mai inalta decat cea a materialului de baza, i se adauga o substanta purtatoare cu
punct de topire mai scazut astfel incat particulele de topire cu punct mai inalt vor fi inglobate intr-o masa de
baza cu punct de topire mai scazut.
Materialul de adaos e constituit din pulberi, debitul acestora fiind functie de grosimea dorita a stratului de
incarcat, de marimea suprafetei de incarcat intr-un anumit punct, precum si de adancimea de patrundere si
de contaminarea admisa in metalul de baza, intrucat pulberea absoarbe o cantitate considerabila de
energie termica cu jet si reduce efectul acestuia asupra suprafetei materialului.
De aceea, cand este necesara o contaminare redusa, se va lucra cu debite de pulbere relativ mari si cu
viteze de inaintare a arzatorului ridicata.
Vehicularea pulberii la locul de depunere se face cu ajutorul unui gaz care poate fi chiar gazul plasmogen.
Parametrii ce se iau in considerare la depunerea de material este de mare importanta. Exista un optim de
granulatie a pulberii, distanta arzator piesa, viteza de debit de gaz plasmogen, viteza de inaintare a
arzatorului, puterea si in fine curentul de lucru.
Numarul mare de factori ce intra in considerare, impune ca inainte de trecerea la operatia de incarcare sa
se efectueze incercari pentru determinarea regimului optim.
Metalizarea cu jet de plasm
6
Metalizarea. Consideraii generale.
Orientativ, parametri de la care se poate pleca la determinarea regimului optim pentru gaz
plasmogen azot sunt:
-Debitul in arzator 30 l/min
-Debit pentru transport pulbere la locul depunerii 5 l/min
-Tensiunea arcului pilot 72 V
-Curentul arcului pilot 200 A
-Puterea arcului pilot 14,4 Kw
-Tensiunea arcului transferat 120V
-Curentul arcului transferat 40 A
-Puterea arcului transferat 4,4 Kw
-Debit de pulbere cu granulatie 30-80 20 g/min
-Distanta arzator-piesa 75 mm
-Viteza de incarcare 200 mm/min
Metalizarea cu jet de plasm
7
Metalizarea. Consideraii generale.
Orientativ, parametri de la care se poate pleca la determinarea regimului optim pentru gaz
plasmogen azot sunt:
-Debitul in arzator 30 l/min
-Debit pentru transport pulbere la locul depunerii 5 l/min
-Tensiunea arcului pilot 72 V
-Curentul arcului pilot 200 A
-Puterea arcului pilot 14,4 Kw
-Tensiunea arcului transferat 120V
-Curentul arcului transferat 40 A
-Puterea arcului transferat 4,4 Kw
-Debit de pulbere cu granulatie 30-80 20 g/min
-Distanta arzator-piesa 75 mm
-Viteza de incarcare 200 mm/min
Metalizarea cu jet de plasm
8
Metalizarea cu jet de plasm
Scut termic din ZrO2-8%Y2O3 pe o galeria de
evacuare auto
Microstructura depunerii cu pulbere nanometrica de
ZrO2-8Y2O3
9
Metalizarea cu jet de plasm
Plasma, cunoscuta si ca a patra stare a materiei, este gazul puternic_ ionizat sub influenta temperaturilor
inalte sau a altor factori, ca: descarcari electrice sau de inalta frecventa, radiatii etc., astfel ca in masa
plasmei se gasesc molecule, atomi neutri, ioni, electroni si cuante de lumina. Cum nu orice gaz ionizat este
plasma, proprietatea caracteristica a plasmei este aceea ca gazul in aceasta stare este cvasineutru, adica
plasma contine practic aproximativ un numar egal de ioni pozitivi si negativi. Spre deosebire de un gaz
obisnuit, la care energia cinetica medie a tuturor particulelor in miscarea termica haotica este aceeasi,
electronii, ionii si atomii neutri din plasma au energie diferita.
Fig. 1. Schema de principiu a
unui arzator cu plasma.
a cu jet de plasma inchis; b cu jet de plasma deschis.
Daca temperatura electronilor este T
e
, a ionilor T
i
iar a atomilor T
a
, intre ele exista, de obicei, relatia T
e
> T
f
> T
a
.
Avand in vedere temperaturile foarte ridicate ale jetului de plasma, care pot ajunge pana la 20.000C, acesta
si-a gasit un larg domeniu de aplicare in operatiile de sudare si metalizare.
Metalizarea cu topirea in jet de plasma prezina avantajul posibilitatii acoperirii suprafetelor pieselor cu straturi
din metale dure, greu fuzibile (wolfram, molibden, titan s.a.), care pot fi sub forma de sarma sau pulberi
metalice. In cazul metalizarii, ionizarea gazului neutru, care este, de regula, argonul, se produce fie prin
incalzirea puternica a acestuia in arc electric, fie sub actiunea unui camp electric de inalta frecventa.
10
Metalizarea cu jet de plasm
Plasma cu arc electric ia nastere la trecerea gazului printr-un canal ingust in care se formeaza un arc
electric intre doi electrozi. Ca urmare a dezvoltarii unei cantitati mari de caldura intr-un spatiu restrans, are
loc o puternica ionizare, transformand gazul in plasma. Jetul de plasma poate fi inchis sau deschis, principiul
de formare al acestuia putand fi urmarit in schema din figura 1.
Jetul de plasma inchis se formeaza cand arcul electric se realizeaza intre materialul de adaos 7 care se
leaga la catod si corpul pulverizatorului 3, legat la anod, curentul electric fiind primit de la sursa 8.
Gazul 6 este introdus in duza5, unde se transforma in plasma, formand jetul 2, care este dirijat pe piesa 1,
impreuna cu metalul pulverizat, topit de pe capatul electrodului 7, datorita temperaturii ridicate a jetului de
plasma. Pentru racirea pulverizatorului, se foloseste curentul de apa 4 (fig. 1, a). In afara de depunerea unui
strat de metal prin pulverizator, acest procedeu poate fi folosit la calirea superficiala a pieselor, in care caz
se foloseste un electrod nefuzibil.
Jetul de plasma deschis (fig. 1, b) se formeaza cand piesa constituie anodul, astfel ca jetul de plasma se
suprapune peste arcul electric realizat intre catodul de wolfram si piesa. Cea mai mare parte de caldura fiind
dirijata spre piesa, procedeul isi gaseste aplicabilitate la debitarea unor metale dure sau alte operatii care
necesita incalzire puternica. Mai poate exista o varianta combinata la se formeaza doua arcuri electrice
(unul intre electrod si piesa si altul intre electrod si pulverizator), procedeul folosindu-se, in special, la topirea
pieselor sinterizate.
In figura 2 se reprezinta, schema metalizatorului cu topirea in jet de plasma (inchis) a materialului sub forma
de sarma.
Fig. 2. Schema metalizatorului
cu jet de plasma si sarma.
Mecanismul de avans 1 actioneaza sarma 2 spre electrodul inelar 3,
care indeplineste si rolul camerei de racire a capului metalizatorului,
precum si pe cel al duzei. Functionarea are la baza formarea unui arc
continuu in zona 4, intre sirma 2 si electrodul inelar 3, montat pe
materialul izolator 5. Pentru amorsarea arcului si stabilizarea acestuia,
se foloseste un sistem de pornire de inalta frecventa. Jetul de plasma
se realizeaza cu argon, care este dirijat prin canalul 6 in zona de
formare a arcului, unde se incalzeste la temperatura inalta si se
ionizeaza. Sub actiunea cimpului magnetic, energia arcului se
concentreaza in axa fluxului de gaze, marindu-i temperatura la valori
foarte ridicate (14.000 - 17.000C).
11
Metalizarea cu jet de plasm
Impotriva acestor temperaturi, metalizatorul este protejat prin racire cu apa, care este trecuta prin camerele
de racire 7. Curentul electric folosit poate fi continuu sau alternativ; cel continuu asigura un arc mai stabil si
depuneri de calitate mai buna.
Densitatea curentului folosit este de 200 400 A, la o tensiune de 40 65 V, iar presiunea gazului este de
0,2 0,3 Mpa la o viteza de avans a sarmei de 0,25 3 m/min. Productivitatea metalizatorului, in functie de
materialul utilizat si de viteza de avans a acestuia, variaza intre 2,5 si 12 kg/h, la o putere consumata de
11,5 20 kW.La metalizarea cu pulberi, in afara de argon se pot utiliza si alte gaze, ca: azot, heliu, sau
hidrogen in amestec cu alte gaze, fara ca procentul de hidrogen sa depaseasca 10%, pentru a nu produce
erodarea ajutajului metalizatorului.
Fig. 3. Schema metalizatorului
cu jet de plasma si pulbere.
In figura 3 se reprezinta un metalizator pentru pulberi, care este
compus din corpul 1, electrodul inelar 3, electrodul cilindric reglabil
4, discul de reglare a electrodului 5 si circuitul de racire cu
camerele 2. Pe corpul aparatului sunt montate racordul 6 pentru
conectarea curentului si intrarea apei de racire, racordul 7 pentru
conectarea curentului si iesirea apei de racire si racordul 8 pentru
admisia gazului inert.Metalizatorul functioneaza pe principiul
electrodului neconsumabil, arcul formandu-se in zona 9, intre
electrodul inelar (duza) 3 si electrodul reglabil 4, pulberea fiind
introdusa in jetul de gaz 10 la o distanta de 6,3 mm fata de capatul
duzei, printr-un orificiu plasat corespunzator. In zona 11 este
aratata flacara datorata plasmei.
Straturile depuse cu pulberi sunt mai omogene si au o duritate in limitele
18 68HRC in functie de compozitia materialului.
Se folosesc, in general, materiale dure, care contin carburi de wolfram, cobalt, precum si metale, ca: nichel,
crom, siliciu, bohr .si unele amestecuri ce contin cupru, molibden, cobalt sau oxizi de ceriu, zirconiu etc.,
temperatura ridicata a plasmei de 7350 20.000
o
C, permitind topirea acestora. Aceste pulberi se utilizeaza
in amestec cu fondanti in proportii ce se slabilesc prin experimentari. randament de 40-80%. Fata de
metalizatorul cu sirma, cel cu pulbere este mai scump si mai putin productiv.
12
Metalizarea cu jet de plasm
Procedeul realizat corect este numit Proces rece deoarece temperatura materialului substrat poate fi
mentinuta scazuta in timpul procesului evitandu-se deformarile, schimbarile metalurgice, sau distorsiunile in
substrat. Pistolul de metalizare in plasma este compus dintr-un anod de cupru si un catod de wolfram,
ambele fiind racite cu apa. Gazul de plasma curge in jurul catodului si prin anod care are forma unei duze.
Plasma este initiata printr-o descarcare
sub tensiune mare (>10.000 V), ducand
la ionizarea locala a gazului de plasma
care devine bun conducator electric
pentru un arc de curent continuu ce se
formeaza intre catod si anod. La
trecerea prin arcul electric gazul se
disociaza si se ionizeaza formand
plasma. La iesire din duza ionii se
recombina cedand energia absorbita
intr-un timp foarte scurt, ceea ce duce la
formarea unui jet de plasma foarte
fierbinte. In acest jet este injectata
pulberea dintr-un dozator.
Pulberea este imediat incalzita pana la
punctul de inmuiere si accelarata pe
distanta de pulverizare 25 -150 mm la
450 650 m/s. Procesul de metalizare
in plasma este folosit cel mai adesea in
conditii atmosferice normale avand
denumirea APS. Se practica si
metalizarea in camere vacumate in care
s-a introdus un gaz de protectie la
presiune scazuta, procesul numindu-se
VPS sau LPPS.
Durificare supapa sferica prin metalizare cu pulbere ceramica la
peste 1.100 HV
13
Metalizarea cu jet de plasm
Cuzineti lagare de alunecare
Acoperirile obtinute prin pulverizare termica pentru suprafete moi de alunecare, permit inglobarea
particulelor abrazive si deformarea cauzata de aliniamente nepotrivite. Aceste acoperiri necesita lubrefiere si
trebuie sa fie ieftine deoarece se uzeaza in zona de contact. Unele acoperiri sunt poroase si au avantajul ca
porii functioneaza ca rezervoare de lubrefiant. Acoperirile obtinute prin pulverizare termica pentru suprafete
moi de alunecare, permit inglobarea particulelor abrazive si deformarea cauzata de aliniamente
nepotrivite. Aceste acoperiri necesita lubrefiere si trebuie sa fie ieftine deoarece se uzeaza in zona de
contact. Unele acoperiri sunt poroase si au avantajul ca porii functioneaza ca rezervoare de lubrefiant. Cele
mai uzuale metalizari pentru lagare de alunecare moi, sunt cele pe baza de bronz de aluminiu, bronz
fosforos, argint grafitat, babbitt (YSn88), bronz-polimer composit etc. Acoperirile obtinute prin pulverizare
termica pentru suprafete dure de alunecare, au o rezistenta ridicata la uzura. Lagarele dure sunt folosite
acolo unde nu este necesara inglobarea particulelor abrazive si autoalinierea, iar lubrefierea este putin
importanta. Natura straturilor depuse prin metalizare, produce beneficii in plus fata de materialele laminate
sau turnate, datorita porozitatii care actioneaza ca rezervor de lubrefiant si naturii composite a oxizilor
inclusi in fazele amorfe ce duc la cresterea rezistentei la uzura. Desi au o macroduritate mai mica decat
laminatele si turnatele, straturile obtinute prin metalizare sunt mai rezistente la uzura. Cele mai folosite
metalizari, in cazul lagarelor dure, sunt pe baza de cermeti precum carburile de wolfram cobalt sau crom-
nichel/crom, oxizi ceramici precum cel de crom, cel de aluminiu sau titan, molibden si aliaje diferite de fier,
nichel, crom si cobalt .
Cromarea dura
Cromarea dura (obtinuta prin electrodepunere) are neajunsuri cum ar fi: grosime maxima a stratului 0,1 mm,
duritate limitata 600 650 HV, electrolitii sunt puternic poluanti. Pe plan mondial, acolo unde calculele
economice o permit, electrocromarea a fost inlocuita cu depunerea de tip HVAF sau HVOF a pulberilor WC-
Co-Cr 86-10-4. Straturile pot atinge grosimi de ordinul milimetrilor, duritati > 1000 HV si o aderenta
superioara electrocromarii.
Aplicaii
14
Metalizarea cu jet de plasm
Cuprarea
Reperele din otel, fonta, plastic etc, pot fi acoperite cu un strat gros
din cupru pur. Reperul obtinut are conductibilitatea electrica a
cuprului si rezistenta mecanica a otelului. Grosimea stratului de
cupru depus pe otel, poate fi de ordinul milimetrilor.
Ideal ar fi ca straturile depuse prin metalizare pentru rezistenta la
abraziune sa aiba o duritate superioara suprafetei cu care vine in
contact sau particulelor abrazive ce o uzeaza.
Aplicaii
Acoperirile folosite sunt cele din carburi de wolfram-cobalt (pana la 540 grade C), carburi de crom-nichel-
crom (pana la 850 grade C), stellitarea cu diferite tipuri de stellite (900 grade C), oxizi ceramici precum cel
de crom si aluminiu, aliaje autofuzionante (Ni-Cr-B-Si) si diferite alte aliaje dure.
Acoperiri rezistente la eroziune
Alegerea acoperirilor rezistente la uzura prin eroziune se face in functie de severitatea si tipul eroziunii.
Pentru o eroziune severa prin lovire sub un unghi mic de atac, unde uzura este asemanatoare cu cea de
abraziune, sunt necesare acoperiri cu duritate mare. Pentru unghiuri mari de lovire, in jur de 90 grade, mai
importanta devine tenacitatea acoperirii. Pentru cavitatie si lovire cu lichide in general, este necesara o
suprafata cu rezistenta ridicata la oboseala. Cele mai uzuale straturi rezistente la eroziune se obtin din
carburi, aliaje cu baza cobalt (stellite), aliaje autofuzionabile, oxizi ceramici, aliaje diferite, aliaje neferoase,
monel etc. Aliajele polimer tip PTFE, cu un coeficient de frecare foarte scazut, sunt adesea folosite.
Acoperiri rezistente la coroziune: Zincarea, Aluminizarea, Stanarea, Molibdenarea etc
Pulverizarea termica este des folosita in protectia anticoroziva a materialelor. Acoperirile rezistente la
coroziune obtinute prin pulverizare termica se impart in trei grupe principale:
- acoperiri anodice
- acoperiri catodice
- acoperiri neutre
15
Metalizarea cu jet de plasm
Aplicaii
Acoperirile anodice pentru protectia aliajelor fierului sunt aproape in totalitate acoperiri cu Zn si Al
sau aliajele lor. ZINCAREA si ALUMINIZAREA Zincarea si aluminizarea prin pulverizare termica pot fi
facute in flacara sau arc electric, un proces simplu si deosebit de eficient. Aceste straturi functioneaza ca
anod si sunt de sacrificiu, sunt exceptional de rezistente in conditii severe de coroziune putand rezista
peste 50 ani fara alta intretinere. Aluminiul este cel mai eficient in protectia otelului din structurile metalice
ce functioneaza sau sunt expuse la apa de mare.
Acoperirile catodice contin un metal care este catod in raport cu substratul. Acoperirile cu nichel sau otel
inoxidabil sunt catozi in raport cu otelul obisnuit pe care il protejaza cu succes. Procedeul de pulverizare
termica permite aplicarea de straturi din materiale exotice precum tantal pentru medii extrem de corozive.
In aceste cazuri de protectii este necesara ermetizarea straturilor depuse (inchiderea porilor) pentru a
impiedica accesul mediului coroziv la substratul protejat. Sunt preferate procesele care dau cele mai dense
acoperiri (HVAF, HVOF, plasma si acoperiri fuzionabile). Acoperirile mai groase dau o protectie mai buna
decat cele subtiri.
Acoperirile neutre precum cele ceramice pe baza de oxid de crom sau aluminiu asigura o protectie
excelenta la coroziune in aproape toate mediile izoland substratul de mediu. In general un material neutru
nu va accelara coroziunea materialului de baza chiar daca acoperirea este penetrabila (poroasa), dar
trebuie evitata corodarea substratului pentru a evita exfolirea. Este recomandata ermetizarea acoperirii.
Sculele si matritele acoperite prin pulverizare termica au un cost semnificativ influentat de aceasta
operatie. Gratie unei investitii consistente, folosind pulverizarea termica, durata de viata a matritelor si
sculelor acoperite duce la o perioada de folosire indelungata in comparatie cu cele neacoperite. Materialele
de acoperire care maresc durata de functionare a matritelor, includ materialele cu rezistenta ridicata la
uzura in conditii de temperatura si mediu agresiv chimic.
Acoperirile dielectrice, realizate prin pulverizarea termica a pulberilor ceramice, sunt cele mai des folosite
in industria aerospatiala, industria electronica, industria energetica (centrale eoliene) si a automobilelor.
Oxidul de aluminiu depus in jet de plasma realizeaza o acoperire densa care este capabila sa reziste la mii
de volti in functie de grosimea acoperirii.
16
Metalizarea cu jet de plasm
Aplicaii
Refacerea geometriei (Restaurarea) pieselor uzate sau gresite in timpul prelucrarilor mecanice este o
aplicatie curenta pentru pulverizarea termica. Beneficiile sunt: costuri scazute, performante ingineresti
crescute si/sau marirea duratei de folosire. In plus fata de aplicatiile originale, acoperirile prin pulverizare
termica folosite pentru repararea reperelor uzate, ca de exemplu lagarele subdimensionate, role de
tipografie etc, sunt un mod rapid si economic pentru refacerea dimensiunilor.
Acoperirile de emisie (antilipire) folosesc oacoperire cu o pulberet de eliberare (antilipire) pe baza de
molibden. Aceste straturi antilipire sunt depuse in jet de plasma si sunt folosite in industria cauciucului,
adezivilor, plasticului sau produselor alimentare.
Acoperirile de tractiune sunt
folosite pe rolele de tiparire sau in
industria hartiei pentru a apuca
sau alimenta hartia. Deoarece
tractiunea acoperirii depinde
substantial de rugozitatea
suprafetei sale, aproape orice
material poate fi utilizat pentru a
realiza o suprafata de tractiune.
Totusi in majoritatea cazurilor
unde este recomandata o astfel
de acoperire, este prezenta in
mare masura si uzura si de aceea
cele mai bune acoperiri sunt pe
baza de carburi sau aliaje de
nichel.
Flanse, ringuri din industria cauciucului acoperite cu molibden pe zona activa
17
Metalizarea cu jet de plasm
Polistiren acoperit cu un metal.
Metalizarea cu srm n flacr de combustie
18
Metalizarea cu srm n flacr de combustie
Procesul are la baza pulverizarea unui metal sub forma de
sarma, topit intr-o flacara oxiacetilenica. Pulverizarea se face cu
un jet de aer comprimat.
Spray-ul, format din picaturi fine de metal topit, ajunge pe
substratul pregatit (piesa metalica) unde se raceste rapid
formand o acoperire.
Acest proces realizat in mod corect se numeste proces rece
deoarece temperatura substratului poate fi mentinuta la valori
scazute (100 150 grade C) pe durata procesului de metalizare,
evitand modificarile structurale sau de forma ale substratului.
Procesul se foloseste si in prezent pentru acoperiri anticorozive
cu zinc, aluminiu, staniu pentru depunere de compozitie pe
lagare de alunecare (cuzineti), pentru depunere de cupru,
alama, bronz etc pe fonte cu grafit sau inoxuri austenitice si nu
in ultimul rand pentru metalizare cu sarme din aliaje dure pe
baza de crom, nichel, molibden etc.
Instalatia completa de
metalizare in flacara cu
sarma
Microstructura strat de otel 13 Cr
19
Metalizarea cu arc electric
In procesul de pulverizare cu arc electric, doua sarme conductibile electric, sunt topite cu ajutorul unui arc
electric. Materialul topit este atomizat cu un jet de aer comprimat si proiectat catre suprafata substratului
(piesa de metalizat). Particulele topite, la impactul cu substratul, se vor solidifica rapid pentru a forma o
acoperire.
Acest proces de pulverizare cu arc realizat in mod corect este numit proces rece deoarece suprafata
substratului poate fi mentinuta la temperatura scazuta in timpul procesului evitand deteriorarea, schimbari
metalurgice si deformari geometrice ale substratului.
Acoperirile obtinute cu arc electric sunt mai dense si mai aderente decat acoperirile obtinute prin procesul
de combustie, costuri scazute de functionare, rate ridicate de eficienta. Toate acestea fac procesul foarte
competitiv in acoperirea suprafetelor mari.
Dezavantajul procesului este ca nu poate preincalzi substratul (este nevoie de o alta sursa) si foloseste
numai sarme cu conductibilitate electrica
20
Metalizarea cu arc electric
Strat dur (50 HRC), depus pe cilindrii hidraulici din aluminiu.
Durificare prin metalizare in
arc electric cu 40Cr130 a
unui cilindru hidraulic presa
(inlocuieste cromarea)