CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................pag 2
CRITERII GENERALE DE SUDURA.........................................pag 3

I Sudarea tubulaturilor/
Clasificarea procedeelor de sudare la tubulatura...........................pag 4
Tubulaturi navale din oteluri carbon nealiate, slab aliate, cu rezistenta normala sau
marita.............................................................................................pag 6
Scule, instalatii de sudare si dispozitive........................................pag 6
Pregatirea pentru prinderea in puncte de sudura si sudare............pag 7
Materiale de sudare........................................................................pag 9
Îmbinări de tubulaturi....................................................................pag 9
Faze ale procesului de sudură.......................................................pag 15
Finisarea cordoanelor de sudura...................................................pag 16
Executia tevilor la bord.................................................................pag 17
Zincarea tubulaturii.......................................................................pag 17
Suporti...........................................................................................pag 18
Montarea tubulaturii......................................................................pag 19
MĂSURI DE SIGURANȚĂ.........................................................pag 21

1
 INTRODUCERE

ELEMENTE COMPONENTE – TUBULATURA

Transferul fluidelor la bord impus de particularitatile constructive si functionale ale

instalatiilor
navale se realizeaza prin instalatiilor de tubulatura si a armaturilor cu care acestea sunt
prevazute.
Configuratia instalatiilor de tubulatura depinde de amplasarea mecanismelor si masinilor
deservite, de gradul de saturatie al compartimentelor si de conditiile tehnologice de executie.
Clasificarea tubulaturii :
- dupa materialul din care este confectionata : din otel, din fonta, din materiale neferoase, din
mase plastice
- dupa procedeul de fabricare : trasa, turnata si sudata ( pe generatoare, elicoidal)
- dupa modul de livrare : neagra, zincata, acoperita cu alte protectii anticorozive.
In sistemele navale cea mai larga utilizare o au tevile cu sectiune circulara, mai rar si tevi cu
sectiune dreptunghiulara ( la instalatia de ventilatie, de incalzire).
Tubulatura este caracterizata de diametrul nominal DN ce caracterizeaza sectiunea de trecere
a fluidului. Acest parametru este valabil si pentru armaturi si flanse.
Tubulatura este caracterizata si de presiunea nominala pn exprimata in bari sau in N/m 2 si
care reprezinta presiunea de lucru din instalatie.
La alegerea materialului din care este confectionata tubulatura unei instalatii se tine cont de
proprietatile mediului de lucru si de conditiile de montaj si exploatare.
Fluidele de lucru din instalaţiile navale pot fi : apă rece sau caldă, de mare sau dulce, aer la
diferite presiuni, freon, soluţii în apă ale unor săruri, substanţe spumogene, produse petroliere,
uleiuri de ungere şi de acţionare hidrostatică, bioxid de carbon.
Agresivitatea lor faţă de tubulaturi şi armături, viteza de curgere, temperatura şi presiunea
sunt
diferite, materialele utilizate trebuie alese în mod corespunzător.
Ţevi din oţel
La instalaţiile de balast – santină, circuite de răcire a agregatelor frigorifice, ambarcare
combustibil, ungere, sonde şi aerisiri, scurgeri de pe punţi, scurgeri generale, alimentare cu apă
sanitară şi încălzire cu apă, se utilizează ţevi din oţel sudate longitudinal, pentru construcţii, ţevi
din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece , ţevi din oţel fără sudură laminate la cald.
Pentru diametre D 400…D 1000 se utilizează ţevi din oţel sudate elicoidal, pentru uz general.
La instalaţiile care depăşesc presiunea de 5 bari ( aer comprimat, frigorifice, abur, stingere
incendii cu apă, abur, bioxid de carbon, etc) se utilizează ţevi din oţel, fără sudură, laminate la
cald pentru construcţii şi ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece.
Ţevi rotunde trase din cupru : la tubulaturi cu apă de mare şi apă dulce, bioxid de carbon,
abur, freon, produse petroliere , uleiuri.

2
 Ţevi trase din aliaj Cu-Zn, la instalaţiile de încălzire din tancurile de marfă ale petrolierelor,
ţevile
schimbătoarelor de căldură.
Ţevi din mase plastice, se folosesc pentru tubulaturi de apă dulce sau de aer( ventilaţie,
condiţionare).

CRITERII GENERALE DE SUDURA

Proprietatile fizico-chimice ale materialelor de sudat trebuie sa fie compatibile reciproc si

compatibilitatea materialelor trebuie sa fie certificata de fabricantul tevilor si racordurilor.
Peretii elementelor ce urmeaza a fi sudati trebuie sa fie egali sau sa apartina aceleiasi serii S
sau PN.
Sudura trebuie facuta in acord cu urmatoarele:
- In caz de umiditate, vant sau temperatura scazuta, incinta de sudat trebuie sa fie acoperita cu un
material protector.
Temperatura inconjuratoare, masurata pe tevile care urmeaza sa fie sudate, trebuie sa fie intre
0°C si +40°C.
- Extremitatile tevilor care urmeaza sa fie sudate trebuie sa fie inchise cu dopuri de protectie
pentru a preveni ca suprafata de sudat sa fie racita de curenti de aer.
- Tevile de sudat trebuie sa fie asezate pe role, facand mai usoara deplasarea lor in timpul
operatiilor de sudura.
- Masina de sudat trebuie sa fie in perfecta stare de functionare (atentie la curatire si ungere).
- Suprafata de lipire a termoplacii trebuie sa fie curatata inaintea fiecarui ciclu de sudura folosind
hartie si alcool.
- Termoplaca trebuie sa fie programata sa pastreze urmatoarea temperatura pe suprafata neteda:
- pentru tevi cu pereti mai subtiri de 12mm, T = 210°C (toleranta +10°C)
- pentru tevi cu pereti mai grosi de 12 mm, T= 200°C (toleranta +10°C)
Este de dorit sa completati un “PROTOCOL DE SUDURA” in care trebuie specificate
urmatoarele detalii:
- Numele sudorului si al companiei de sudura.
- Modelul si numarul de serie al masinii cu care a fost facuta sudura.
- Temperatura mediului si conditiile atmosferice.
- Diametrul si tipul tevii (PN) sau grosimea acesteia.

3
- Observati presiunea de tragere, presiunea de incalzire si de sudura.
- Inaltimea marginilor, timpii de incalzire si de sudura.

I Sudarea tubulaturilor

.1.Clasificarea procedeelor de sudare la tubulatura.

Principalele procedee de sudare utilizate in procesul de executie a sistemelor de tubulatura sunt :

- Sudarea manuala cu electrozi inveliti MMA

- Sudarea semiautomata in mediu de gaz protector cu amestec de gaze MAG

- Sudarea in mediu de gaz inert cu electrod de wolfram WIG

Prinderea in puncte de sudura cat si sudarea tubulaturilor navale, realizate prin îmbinari cap la
cap si de colt ,în atelier si la vas se poate executa utilizand unul dintre procedeele mentionate
mai jos in functie de tipodimensiunile instalatiei respective si de clasa de calitate a acesteia, dupa
cum urmeaza :

Sudarea tubulaturii in ATELIER

Clasa Dimensiuni    tevi Tipul îmbinarii Procedeul de sudare
tubulaturii folosit
Tubulatura Ţevi cu diametrul Cap la cap WIG
De colt WIG
clasa 1si 2 D 80 mm

Ţevi cu diametrul Cap la cap WIG

De colt WIG
D > 80 mm si

grosimea s 4mm
Ţevi cu diametrul Cap la cap WIG - radacina

D > 80 mm si MAG - umplerea

De colt MAG
grosimea    s > 4mm

Tubulatura Ţevi cu diametrul Cap la cap WIG

4
 De colt WIG
clasa 3 D 80 mm si

grosimea s 4mm

Ţevi cu diametrul Cap la cap MAG

De colt MAG
D > 80 mm si

grosimea s 4mm
Ţevi cu diametrul Cap la cap MAG
De colt MAG
D > 80 mm si

grosimea s > 4mm

Sudarea tubulaturii LA NAVĂ

Dimensiuni    tevi Tipul îmbinarii Procedeul de sudare
Clasa tubulaturii
folosit
Tubulatura Oricare Cap la cap WIG

clasa 1si 2
WIG(radacina) +MMA
(umplerea) - multistrat
De colt WIG, MMA, MAG
(în functie de acces)
Tubulatura Oricare Cap la cap MAG, MMA (în
functie de acces)
clasa 3
De colt MAG, MMA (în
functie de acces)

Împar& 19319x2311t #355;irea pe clase a tubulaturilor se face conform regulilor Societatilor

de Clasificare si va fi mentionata în documentatia de executie .

5
2.Tubulaturi navale din oteluri carbon nealiate, slab aliate, cu rezistenta
normala sau marita

La sudare se vor utiliza numai materiale consumabile care îndeplinesc conditiile de transport,
depozitare, manipulare si utilizare.

In cazul utilizarii procedeului de sudare manuala cu electrozi inveliti, se vor folosi electrozi
bazici tip E 7018 / AWS A5.1 (exemplu "SUPERBAZ" -Ductil Buzau) sau electrozi cu învelis
rutilic, tip E 7024, E 6012, E 6013 / AWS A5.1, numai pentru suduri de colt, la oteluri carbon
( OLT 35 , OLT 45, sau similare ), pentru tubulatura de clasa 3 din zona de suprastructura sau
din sectiile de deasupra puntii principale , numai în afara zonei de rezistenta a navei.

In cazul utilizarii procedeului de sudare semiautomata in mediu de gaz protector cu amestec de

gaze MAG, se va utiliza sârma plina pentru sudare MAG - f 1,2 tip SG2 /DIN 8559 (G3Si1/ EN
440) si gaz amestec - tip M21 conform EN 439 ( 20%CO2 +80%Ar ).

In cazul utilizarii procedeului de sudare in mediu de gaz inert cu electrod de wolfram, se vor
utiliza vergele pentru sudare tip ER70S-3 / AWS A 5.18 Ø1,6; Ø2; ; Ø2 ,4 mm , argon I 1/ EN
439 puritate min 99,998%, alimentat de la butelii sau de la retea, electrozi din wolfram Ø2,4 mm,
aliat cu oxid de thoriu sau lantaniu , pentru sudare în curent continuu DC .

3 Scule, instalatii de sudare si dispozitive

Cabluri pentru sudare;

Clesti portelectrod izolati pentru sudare ;

Ciocane , perii de sârma pentru îndepartare zgura si stropi de sudura;

Cuptoare pentru uscat electrozi ;

Cutii izoterme individuale , prevazute cu capac etans , pentru pastrare electrozi de sudare ;

Polizoare axiale petru curatat zonele învecinate ale îmbinarii(la interior);

Polizoare cu discuri abrazive cu grosimea de 2 mm,pentru remedierea defectelor;

Polizor special pentru ascutirea electrozilor de wolfram;

Reductoare de presiune cu debitmetru pentru masurarea debitului de argon la sudare ;

6
Reductii pentru cuplarea debitmetrelor la buteliile de argon;

Furtune pentru alimentarea cu argon pentru protectia radacinii;

Distantiere pentru realizarea deschiderii rostului (pot fi sârme cu ø2-3mm);

sabloane, lere, sublere pentru verificare forme, dimensiuni rosturi si cusaturi sudate ;

Lampi de iluminat electric pentru verificare îmbinari înainte si dupa sudare ;

Polizoare unghiulare si axiale, discuri si pietre abrazive pentru pregatirea marginilor îmbinarii ;

Masini pentru debitat si sanfrenat tevi ;

Creioane termochimice pentru masurarea temperaturii de preincalzire(ex. TERMOCHROM);

Termometre pentru masurarea temperaturii mediului ambiant în sezonul rece;

Instalatii de sudare manuala cu electrozi inveliti MMA;

Instalatii de sudare semiautomata in mediu de gaz protector cu amestec de gaze MAG;

Instalatii de sudare in mediu de gaz inert cu electrod de wolfram WIG.

4.Pregatirea pentru prinderea in puncte de sudura si sudare

Debitarea tubulaturilor si / sau sanfrenarea se executa prin unul din urmatoarele procedee :

- debitarea cu disc abraziv ;

- debitarea prin taiere cu oxigen - manual (la nava) ;

- debitarea prin taiere cu oxigen - la masini automate ;

- debitarea mecanica la ferastraie cu pânza ;

- debitarea mecanica cu freza disc ;

- sanfrenare cu masini de sanfrenat.

Dupa debitare si prelucrare, înainte de începerea sudarii, se curata muchiile îmbinarii si

marginile alaturate , pe o latime de 10-15 mm ,cu peria de sîrma sau prin alte mijloace (polizare
la interior, smirgheluire sau polizare la exterior,degresare locala cu spray-uri degresante sau
degresare totala), in functie de cum se prezinta suprafata piesei - pentru îndepartarea oricarei
impuritati ( bavuri, oxizi, vopsea , grasimi, ulei) care ar putea produce defecte în cordonul de
sudura .

7
 Ţevile ce prezinta urme de umezeala se usuca cu flacara oxigaz.

Calitatea suprafetelor prelucrate, privind adâncimea rizurilor, trebuie sa fie conform

documentatiei de executie. Daca nu este altfel specificat, adâncimea rizurilor suprafetei
prelucrate nu va depasi 0,4 mm.

Dupa debitare si pregatirea marginilor, tubulaturile se asambleaza în vederea

sudarii. Asamblarea se executa prin prindere în puncte de sudura, folosind acelasi material de
adaos, aceleasi regimuri si acelasi procedeu de sudare ca la sudarea primului strat .

Punctele de prindere trebuie sa fie bine patrunse, fara defecte , având lungimea de maxim 10
mm .

Tubulaturile se vor prinde în cel putin patru puncte de prindere, dispuse diametral opus, iar .
Punctele care prezinta defecte ca pori sau fisuri se îndeparteaza prin polizare si se resudeaza

Prinderea în puncte de sudura se face cu acelasi procedeu, aceleasi materiale de adaos si

parametri de sudare ca la sudarea propriu-zisa (diametrul vergelei si a electrodului de wolfram
Ø1,6mm).Numarul punctelor de prindere este:

pentru Dn < 50mm = 3 puncte de sudura.

pentru Dn > 50mm = 4 puncte sau mai multe( în functie de diametrul tevii) ,dispuse simetric iar
distanta dintre puncte sa nu depaseasca 100 mm.

Lungimea unui punct de prindere trebuie sa fie de 4 - 5 mm( maxim de doua ori grosimea
tevii ) , iar grosimea punctului 0,6-0,7 din grosimea peretelui tevii ( punctele mai groase se vor
subtia prin polizare).

Dupa executia punctelor de prindere aceastea se vor curata si poliza pentru a se obtine o
trecere lina de la punct la zona nesudata, asigurandu-se astfel patrunderea cordonului ce urmeaza
a fi executat.

Punctele de prindere care prezinta defecte ca pori sau fisuri, se elimina prin polizare si se
înlocuiesc cu altele de buna calitate.

Nu se admite prinderea in puncte de sudura a unor imbinari realizate printr-o centrarea fortata,
sau corectarea asamblarii dupa prinderea cu sudura, in ambele cazuri existând pericolul de
fisurare.

Nu sunt admise defecte, puncte de prindere rupte sau crapate.

La asamblarea pentru sudare a tronsoanelor de teava se vor respecta în mod deosebit

urmatoarele:

- deschiderea rostului sa nu aiba devieri pe circumferinta mai mari de 1 mm

8
- se va asigura concentricitatea tevilor în special la interior ( nu se admit dezaxari - la interior -
mai mari de 0,15 din grosimea peretelui tevii , dar nu mai mult de 2 mm).

Formele , dimensiunile rosturilor si limitele de acceptabilitate vor fi conform documentatiei de

executie . In cazul in care documentatia nu prevede detalii privind formele si dimensiunile
rosturilor se vor utiliza datele din tabelele de mai jos.

Procedeul de sudare: MMA - Tubulatura otel carbon

5. Materiale de sudare

La sudarea in mediu de gaz inert cu electrod de wolfram, se vor utiliza vergele pentru sudare
tip ER316L (AWS A 5.9 ) Ø2 mm , argon I 1/ EN 439 puritate min 99,998%, alimentat de la
butelii sau de la retea si electrozi din wolfram Ø2,4 mm, aliat cu oxid de thoriu sau lantaniu ,
pentru sudare în curent continuu DC .

In cazul utilizarii procedeului de sudare manuala cu electrozi inveliti ( procedeu utilizat doar
pentru sudarea straturilor de umplere si fata ), se vor folosi electrozi tip E 316L si tip E 309L
( AWS A5.4) Ø2 si Ø2 ,5 mm

6.Îmbinări de tubulaturi

a-sudură cap la cap, b-manşon sudat, c-manşon lipit, d-ramificaţie întărită, e-filet drept, f-filet bandă
g-Union, h-cuplate, i-manşon de legătură.

Conexiunile de ramificaţii ranforsate oferă o metodă de ataşare a ramificaţiilor fără a utiliza

fitinguri. În acest fel se reduce numărul îmbinărilor pe ramificaţie de la 3 la 2 şi se permite
instalarea mai uşoară a unei noi ramificaţii pe o ţeavă existentă. Aceste conexiuni sunt calculate
să reducă concentraţia tensiunilor ce există la cuplarea a două ţevi unde conexiunea nu este
ranforsată. Conexiunile sunt proiectate atât pentru sudură, cât şi alămire.
Cuplările filetate ale ţevilor, drepte sau conice sunt convenabile pentru asamblare şi demontare .
Totuşi, comparând cu alte tipuri de îmbinări, ele sunt mai expuse la scurgeri şi coroziune din

9
cauza apariţiei unor microfisuri la filet. Au rezistenţă mecanică redusă, utilizarea lor fiind
limitată la puţine sisteme.
Cuplările Union sunt proiectate pentru a înlătura inconvenientele îmbinărilor filetate printr-o
rezistenţă mecanică mai mare şi folosirea unui O-ring dacă este necesar pentru a izola filetele de
fluidul din sistem. Ele oferă o asamblare/demontare uşoară.
Cuplările sunt fabricate în multe configuraţii, de exemplu care prezintă o modalitate simplă,
ieftină de asamblare, fără un efort deosebit. Câteva tipuri de cuplări ce nu sunt ataşate direct la
ţeavă nu sunt considerate sigure împotriva demontării din cauza vibraţiilor, dilatării termice şi
deformaţiilor navei.
Câteva tipuri cer garnitură ori alt sistem de etanşare pentru a preveni scurgerile. Cuplările de
mai sunt acceptate pe navele comerciale pentru aplicaţii specifice fiind supuse la proceduri
speciale de testate pentru verificarea îmbinării lor. Ele nu sunt acceptate, în general, la navele
militare. Cuplări cu manşon (Fig.4i) sunt folosite cu ţevi GRP şi sunt asamblate cu adeziv.
Categoria fitingurilor ataşate mecanic este ilustrată în (Fig.5). Ea include un număr de
dispozitive ce permit o prindere fermă a fitingului de ţeavă fără sudură, alămire sau înfiletare.
Aceste fitinguri folosesc diferite tehnici incluzând niplu cu reducţie, manşon, gheară tip byte,
elastic pretensionat, aliaj cu memoria formei. Acestea nu cer o muncă grea şi sunt uşor de instalat
fiind potrivite în special pentru cuplări ce trebuie realizate pe navă. În timp ce nivelul de
calificare cerut pentru a instala aceste fitinguri este mai redus decât pentru sudură şi alămire,
multe dintre ele cer proceduri şi scule unice pentru instalarea lor şi metode de verificare că
îmbinarea a fost făcută corespunzător.
Întrucât integritatea îmbinărilor făcute cu aceste fitinguri depinde de grija cu care s-a făcut
interacţiunea mecanică dintre fiting şi ţeavă, trebuie avută grijă în limitarea aplicări lor numai la
materialul potrivit, la mărimea şi grosimea peretelui pentru care ele au fost proiectate şi
calculate, urmându-se exact procedurile de asamblare ale producătorilor.

10
a-îmbinări gâtuite, b-îmbinări cu prindere, c-îmbinare elastică cu pretensionare, d-îmbinare
evazată
e-îmbinare tip byte, f-aliaj cu memoria formei
Îmbinările ce au o înaltă rezistenţă la foc, cum ar fi cele sudate şi cu flanşe vor fi folosite la
instalaţiile de stins incendiu şi la sistemele ce conţin lichide inflamabile.
Pentru a creşte siguranţa sistemelor numărul cuplărilor va fi cât mai mic posibil. Cuplările
sudate sau alămite sunt preferate altor tipuri în special în zonele greu accesibile pentru inspecţie
şi întreţinere. Componentele sudate vor fi poziţionate în locuri accesibile pentru a permite
demontarea, sudarea din nou, preîncălzirea şi eliminarea tensiunilor în situaţia unei reparaţii
majore sau înlocuirea dacă este necesar.
Asamblările complexe (de exemplu, un grup de valvule, filtre şi oale de condens într-un
sistem de drenare a aburului) ce nu pot fi reparate pe loc şi cer demontarea periodică, vor fi
făcute demontabile prin instalarea unor cuplări demontabile, (flanşe, Union, sau filetate) între
valvule şi ţeavă.
O metodă este de a monta o valvulă de trecere la fiecare parte a ansamblului având un capăt
cu flanşă şi un capăt sudat. Acolo unde se cere o etanşare completă, cum ar fi serpentinele de
încălzire cu abur în tancurile de combustibil, posibilitatea de demontare poate fi realizată
folosind îmbinări alămite, într-un număr minim pe poziţii. Valvule de siguranţă, control,
reductoare de presiune ce impun demontări ocazionale pentru întreţinere vor fi asamblate cu
flanşe sau sistem Union. Cuplări cu flanşe sau Union vor fi poziţionate acolo unde vor fi cel mai
puţin afectate de încovoierea ţevilor, datorită dilatării termice, deformării navei sau alte cauze. În
general, se recomandă ca astfel de îmbinări să fie poziţionate departe de coturi şi zone îndoite.
Fitingurile de cuplare a ţevilor (exemplu T-euri, coturi, reducţii şi mufe) trebuie să fie
compatibile cu ţevile astfel ca diametrul interior al ţevii şi fitingurilor să se potrivească cât mai
bine posibil.
Măsuri de asigurare a calităţii trebuie aplicate la toate îmbinările. Pentru îmbinările sudate se
recomandă control nedistructiv de diferite grade, funcţie de aplicaţie. Tehnici posibile ale
inspecţiei includ verificări cu penetrant, particule magnetice şi radiografii. Microfisurile dintre
cuplările cu mufe de alamă nu pot fi vizualizate. Suprafaţa lor va fi testată cu ultrasunete. Câteva
fitinguri mecanice ataşate cer dispozitive speciale de ghidare sau dispozitive de măsură pentru a
asigura o lungime adecvată de prindere sau inserţie a ţevii.
Integritatea cuplărilor trebuie verificată după asamblare cu un test hidraulic. Asamblările
făcute în atelier trebuie testate individual pentru a reduce la navă timpul pentru inspecţie şi
eliminarea eventualelor scurgeri.
Întotdeauna se efectuează un test final la bordul navei pentru a verifica câmpul cuplărilor. Din
motive de siguranţă ca lichid de test, în mod obişnuit este folosită apa dacă ea nu prezintă
pericolul de contaminare a sistemului (exemplu, uleiul de ungere al maşinii principale).

mbinarea tubulaturii se va face pentru fiecare sistem in conformitate cu specificatia tehnica a navei.

Imbinarea cu manson

Se va folosi in spatii ca tancuri, magazii, coferdamuri, spatii uscate, tunele, spatii din
suprastructura, etc. unde este dificil demontatul tubulaturii sau accesul nu este asigurat. Pentru
tubulaturi clasa I si II se va folosi numai cu avizul societatii de clasificare.

11
 q

t=s+2, Celelalte cote vor fi conf. desenului de executie

Imbinari prin sudare cap la cap

Se va folosi in cazurile in care sudurile se pot executa la interior. Se recomanda pentru sisteme
cu presiuni inalte cum sint: alimentare cu apa caldari, alimentare combustibil, abur viu, etc. De
asemenea, se folosesc pentru obtinerea coturilor din felii sau pentru abaterea traseului de la
rectilinearitate. Pentru tubulaturile finisate conform grad B si C, tolerantele imbinarilor cap la
cap la diametrul exterior sunt:

D<200 mm rezulta  dar nu mai mult de 3 mm

D>250 mm rezulta  dar nu mai mult de 4 mm

Tolerantele inbinarilor cap la cap la interior in functie de A, B, C sunt:

12
 s
Grad de finisare
[mm]
A 01
B 0 2,5
C 0 3,5

Nota: gradele de finisare A, B, C sunt specificate la paragraful 2.

Imbinari cu stut (ermeto).

Se folosesc pentru diametre mici (pina la DN32) la sisteme cu presiune inalta. Se vor finisa
conform grad A.

Imbinari cu flanse

In general, flansele se vor folosi in compartimente unde sunt necesare demontari,intretinere

tubulaturi echipamente.

5.4.1.Alinierea flanselor

a<2 mm

b<2 mm

c<1 mm

Imbinarile cu flansele agregatelor se vor realiza astfel incit sa nu apara tensiuni datorate
montajului.

5.4.2 Montajul suruburilor pe flanse.

13
b = 0 ¸ 3 filete

14
 Testul cu aer, înlocuieşte câteodată testul hidrostatic când este necesar să se evite contaminarea
sistemului de lichid. Întrucât aerul comprimat poate conţine energie potenţială periculoasă astfel
de teste sunt conduse cu prudenţă pentru a evita o avarie catastrofală în cazul unei cuplări
defecte. Este recomandat să se efectueze un test preliminar cu aer la o presiune de 2 bari pentru a
detecta scurgerile majore.
În funcţie de clasa tubulaturilor, conform prescripţiilor se admit următoarele tipuri de îmbinări
fără flanşe:
- îmbinări cap la cap cu pătrundere completã pe adâncime, cu mãsuri speciale pentru asigurarea
calităţii rădăcinii cordonului (fig. 6 şi7);
- îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completã pe adâncime, fără mãsuri speciale pentru
asigurarea calităţii rădăcinii cordonului de sudurã (fig. 8);

Fig. 6 Îmbinări cap la cap Fig. 7 Îmbinări cap la cap Fig. 8Îmbinări cap la cap
inel de bazã inel fuzibil simple
- îmbinări cu mufe (manşoane) sudate. Manşoanele sudate pot fi exterioare (fig. 9) sau interioare
(folosite în special la tubulaturile de diametre mari fig. 8);

Fig. 9 Îmbinări sudate cu manşoane Fig. 10 Îmbinări sudate cu

exterioare manşoane interioare

7.FAZE ALE PROCESULUI DE SUDURA

Procesul de sudura este compus din mai multe faze descrise in diagrama cu titlul Forta/Timp.
Operatorul trebuie sa prinda zona terminala a tevilor de sudat prin intermediul dispozitivului de
fixare avind grija ca sa fie respectata alinierea axelor celor doua parti cilindrice. Prin intermediul
operatiei de frezare se realizeaza curatarea fetelor de sudat si perfecta lor cuplare. Se poate trece
la prima faza a procesului de sudura care este denumita si de adaptare; ea este definita si de
valoarea fortei de adaptare si duce la formarea marginii la sfarsitul adaptarii.
Forta de adaptare coincide cu forta de sudura; deriva din indicatiile directivei germane DVS
2207 si duce, prin intermediul contactului intre fetele tevilor si termoelement, la crearea de doua
margini separate de material plastic topit a caror inaltime fata de suprafetele tevii se gaseste in
tabelul de la sfarsit.

15
 Faza a doua, asa zisa de incalzire, este definita de valorile fortei si timpului necesare pentru
o incalzire completa si omogena a interfetei de contact intre tevi.
Valoarea fortei este suficienta pentru a garanta simplul contact intre tevi si placa
incalzitoare: in aceasta faza nu se modifica inaltimea marginii la sfarsitul adaptarii; este
important ca la trecerea de la prima la a doua faza sau in trecerea de la forta de adaptare la forta
de incalzire sa nu se produca separarea intre suprafetele calde ale tevilor si termoelement.
Urmeaza acum a treia faza in care, dupa ce ati distantat tevile si ati extras termoelementul, se
permite contactul intre suprafetele de sudat; aceasta faza se mentine constanta pentru un interval
de timp necesar sa garanteze o racire completa si gradata a sudurii; valorile date in tabel sunt:
timpul de crestere a fortei (de la valoarea zero la valoarea maxima), valoarea maxima a fortei de
sudura si timpul minim de racire a sudurii.
Odata parcurs acest interval de timp, timp in care imbinarea nu trebuie sa fie supusa la nici
un efort mecanic, sudura poate fi considerata completa, se poate deci proceda la deblocarea
bacurilor si folosirea masinii intr-un nou proces de sudura.
Pentru fiecare sudura, este indicat a se completa “PROTOCOLUL DE SUDURA” pe care se
indica: - numele operatorului si al societatii care efectueaza sudura; - modelul si numarul de
inmatriculare al masinii cu care a fost realizata sudura; - temperatura mediului si situatia
atmosferica; - diametrul nominal si grosimea peretelui tevii; - inaltimea marginii vizibile la
sfarsitul operatiunii de sudura, timpii de incalzire si de sudura.

8.Finisarea cordoanelor de sudura

Cordoanele de sudura se vor finisa conform urmatoarelor trei grade.
Grad A
Cordoanele de sudura se vor fi netede iar stropii de sudura, zgura sau alte defecte se vor
indeparta.
Se va folosi la instalatiile de ungere, actionari hidraulice, combustibil pentru arzator caldarina
si alimentare motoare, tevi alimentare cu abur turbine, aer lansare motoare si tevi clasa I.
Grad B
Cordoanele de sudura se vor curata cu peria de sirma iar stropii de sudura, zgura si alte
defecte se vor indeparta.
Se va folosi la instalatiile de evacuare, abur, transfer combustibil, racire cu apa de mare, racire
cu apa dulce, aer comprimat exceptind cele de clasa I, sanitare, incalzire tancuri.
Grad C
Sudurile nu se vor finisa iar stropii de sudura, zgura sau alte defecte se vor indeparta. Acest
grad se va aplica tevilor exceptind cele de grad A si grad B.
In exterior tubulatura se va finisa conform specificatiei tehnice a navei (zincare, vopsire,
marcare).

16
9.Executia tevilor la bord.
Tuburile de legatura dintre trasee pot fi executate pe nava. In acest caz unghiul dintre teava si
flansa poate avea toleranta de 3 grade pentru a prelua abaterile de pe traseu. In cazul in care
toleranta este mai mare de 3 grade se vor utiliza tuburi de montaj prevazute cu coturi. Tuburile
cu diametrul mai mic de 32 mm pot fi executate pe nava.
Armaturile se vor monta astfel incit sa fie posibila actionarea lor. Pentru actionarea armaturilor
din santina se vor prevede decupari in tabla paiolului in corespondenta rotilor de manevra. Pentru
armaturi amplasate in pozitii dificile se pot prevede transmisii mecanice. In general, armaturile
nu trebuie sa suporte operatii tehnologice daca au certificat de clasificare si au fost corect
depozitate.

10.Zincarea tubulaturii

In principiu, asupra tevilor zincate nu se intervine cu sudura. In cazurile mentionate mai jos,
cind se sudeaza tevi deja zincate, cordoanele de sudura si zonele adiacente se vor proteja astfel:

a)     trecerile cu manson prin vopsire;

b)     flansele sudate la nava prin pensulare cu solutie bogata in zinc;

c)     trecerile cu flansa prin vopsire;

d)     piesele sudate pe bordajul navei (stuturile de bordaj, diuzele spalare lant ancora, e.t.c.) prin
vopsire;

e)     imbinarile cu manson sudate la nava prin pensulare cu solutie bogata in zinc.

Acolo unde nu se poate evita,sudura pe tevile zincate se va acoperi cu solutie bogata in zinc.

17
11.Suporti

In general, suportii se vor suda de elementele de rigidizare ale navei.

Montarea suportilor pe elementele de rigidizare ale navei.

O aripa a cornierului va fi in corespondenta inimii osaturii. Lungimea (l) care se suprapune

peste elementul de structura va fi egala cu latimea cornierului.

Montarea suportilor pe tabla tancurilor.

Nu se vor suda suportii pe tabla tancului. In principiu, suportul se va amplasa in corespondenta

unui element structural prin intermediul unei placute (3).

Montarea brățărilor

18
-motajul suportilor alunecatori -montajul suportilor ficsi

a 3,0 pentru D > 50 a=0

a 3,0 pentru D b=0-3 filete

b=0-3 filete

12.Montarea tubulaturii.

Tubulatura se va monta in doua modalitati, conform planurilor de coordonare si la nava

Planurile de coordonare prevad montajele tubulaturilor in ordine descrescatoare a diametrelor

pina la un anumit diametru. Planurile de montaj ofera o imagine de ansamblu asupra zonelor
ocupate de instalatii. Preferabil este ca in prima faza sa se monteze traseele prevazute in planurile
de coordonare.

Montajul la nava se va executa pe cit posibil dupa montarea traseelor prevazute in planurile de
coordonare. Montarea traseelor necuprinse in planurile de montaj impune cunoasterea cu precizie
a zonei ramase neocupate.

Prescriptii privind montajul tubulaturii.

19
tronsoanele se vor prevede astfel incit sa fie posibila demontarea de la nava fara a demonta alte
tronsoane;

montajul in zona agregatului sa nu blocheze spatiile de demontarea a agregatului;

in principiu, distanta intre suporti va fi:

Diametrul tubulaturii Distanta dintre suporti

[mm] [mm]

distanta tubulaturii fata de structura navei sa permita lucrari de intretinere (curatire, vopsire,
etc.);

tubulatura de aer sa se monteze suficient de distantata fata de traseele si tablourile electrice.

Unde nu este posibil se vor monta aparatori la flanse. In zona tablourilor electrice nu vor fi
imbinari demontabile;

tubulatura de abur in C.M. si compartimentul caldari se va monta pe cit posibil in partile

superioare ale compartimentului (nu sub paiol, pe tancuri de combustibil);

tubulatura de abur se va monta suficient de distantata astfel incit sa permita izolatia termica;

ramificatiile tevilor de abur si aer se vor lua de la partea superioara a diametrului;

tevile instalatiilor de produse petroliere nu se vor monta in zonele cu suprafete fierbinti (evacuare
gaze, abur, etc.). Daca nu se poate evita, atunci nu trebuie sa existe imbinari demontabile in
zonele fierbinti.

AMC-urile (manometre, termometre, etc.) se vor monta in locuri vizibile;

tuburile de cupru se vor monta pe uluc din tabla perforata;

tubulaturile de scurgere, abur, preaplin si aerisirile se vor monta

cu panta catre tanc;

cuplarile sa se amplaseze pe cit posibil in zone accesibile.

Etanseitatea instalatiilor se va verifica conform prevederilor din documentatia de executie.

Testul in atelier.

Tubulaturile de clasa I si II impreuna cu fitingurile asociate se vor testa la presiunea de indicata

in documentatia de executie.

20
14.1.2Testul la nava.

Se va aplica tuturor instalatiilor dupa montarea completa si inainte de izolare.

13.MĂSURI DE SIGURANȚĂ
Numai daca sunt respectate normativele pentru o corecta impamantare, se poate retine ca o
aparatura de clasa I trebuie sa fie considerata sigura din punct de vedere al riscului de
electrocutare.
Recomandari pentru o corecta folosire si conservare a performantelor electrice. Pentru a avea
minime riscuri de electrocutare, aparaturile trebuie sa fie folosite in mod corect si conservate, in
special:
* evitati racordurile aeriene care nu sunt efectuate dupa normative;
* evitati in mod absolut contactul fizic cu partile sub tensiune;
* nu deconectati stecherul de la priza de curent tragindu-l de cablu;
* nu trageti, transportati, ridicati aparatura prinzind-o de cablu;
* nu calcati sau prindeti de cablu obiecte grele, taietoare sau la temperaturi ce pot afecta
rezistenta izolarii (70°C);
* este absolut interzisa folosirea aparaturii electrice in zone ude: asigurati-va ca manusile,
pantofii, protectiile diferite si aparatura sunt mereu uscate;
* nu stropiti aparatura cu apa sau alte lichide;
* controlati periodic sau cu ocazia aparitiei anomaliilor intamplatoare, izolarea cablului electric
si toate partile izolate ale aparaturii; se tine cont ca infiltrarea de murdarie imbinata cu un inalt
grad de umiditate face conductoare chiar si partile care de obicei sunt bune izolatoare electrice;
* verificati integritatea izolarii cablului mai ales in corespondenta cu cablul de trecere si cu cel
de prindere sau, in fiecare caz, in corespondenta cu punctele in care sunt prezente forte
mecanice;
* evitati sa folositi aparatura in cazul unor factori de mediu critici ca: temperaturi extreme,
umiditate ridicata, descarcari atmosferice, etc;
* in caz de folosire in spatii mici, cu umiditate ridicata, pe santiere navale sau in locuri
inconjurate de mase metalice, asigurati-va ca aparatura sa fie alimentata de un sistem de tip
SELV (SECURITY Extra Low Voltage 48 Volti) sau prin separare electrica cu echipament
echipotential suplimentar;
* controlati cel putin o data pe luna functionarea corecta a intrerupatorului diferential;
* controlati impamantarile;
* efectuati o curatire ingrijita a aparaturii, fiind atenti ca substantele folosite sa fie potrivite si sa
nu dauneze partilor izolate: nu folositi solventi, benzine si substante abrazive;
* asezati tot materialul de tip electric in locuri uscate si inaccesibile personelor neautorizate;
* evitati sa folositi aparaturi electrice in prezenta gazului, vaporilor sau pulberilor inflamabile
daca pe aparaturi nu este in mod expres scrisa clasa care certifica constructia speciala cu
materiale si metode care le fac neexplozive;
* la sfarsitul lucrarilor sau in timpul pauzelor, asigurati-va ca aparatura a fost deconectata de la
energia electrica (intrerupator unipolar cu contacte electrice adecvate sau deconectarea
stecherului de la priza de curent);
* inainte de repunerea in functiune a aparaturii, asigurati-va ca nu au intervenit fapte sau
manipulari care sa faca periculoasa functionarea.

21
 Numai urmind cu scrupulozitate sfaturile precedente si normativa in vigoare (in particular
D.P.R. 547/55, D.P.R. 447/91. Legea 46/90, normele CEI 64-8 (fig.6) si 64-8/7, 17-13/1 si 17-
13-74) se poate considera ca au fost luate masurile apte sa evite accidentele de munca.
Conexiunea trebuie sa fie efectuata prin intermediul prizelor/stecherului de tip CEE cu grad de
protectie IP67 etanse la scufundare. Cablurile nu trebuie asezate in locuri circulate de vehicole
sau pietoni pentru a nu fi deteriorate si sa dea loc la accidente; cand este necesar, trebuie
asigurata o protectie speciala impotriva deteriorarilor mecanice si a contactului cu masinile de pe
santier. Impamantarea directa trebuie evitata: in acest caz trebuie apelat la conducte de cablu din
PVC de tip greu

22