CAPITOLUL XI

IGNIFUGAREA ŞI TERMOPROTECŢIA ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢII

11.1. Norme generale

11.1.1. Ignifugarea nu exclude aprinderea şi arderea materialului, ci îi conferă acestuia o

comportare la foc îmbunătăţită pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu
arde atunci când se îndepărtează sursa de căldură.
11.1.2. Ignifugarea nu exclude şi alte măsuri de protecţie la foc, cum ar fi: instalaţii de
semnalizare, instalaţii de stins incendii, mijloace de primă intervenţie.
11.1.3. Ignifugarea este una din cerinţele privind siguranţa la foc pentru îmbunătăţirea
gradului de rezistenţă la foc a clădirii.
11.1.4. O ignifugare corectă executată poate localiza un incendiu, în focarul iniţial, prin
limitarea aprinderii şi arderii în continuare a materialelor de construcţii, jucând rolul de
barieră, sau poate prelungii faza de ardere lentă, ceea ce duce la neafectarea rapidă a
structurii de rezistenţă şi totodată, posibilitatea unei intervenţii din interior, fără a se
ajunge la faza de ardere generalizată.
11.1.5. Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atribuţii
şi drepturi de a alege substanţa.
11.1.6. Pentru ignifugarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile este
obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de I.G.S.U.; conform Legii nr.10 aceste
produse vor fi agrementate tehnic, iar conform sistemului de evaluare a conformităţii din
România vor avea certificat de conformitate.
11.1.7. La alegerea produsului de ignifugare se va ţine cont de:
- gradul de rezistenţă la foc la care trebuie să ajungă construcţia (stabilit de proiectant);
- performanţele produsului ce reies din specificaţia tehnică;
- clasa de combustibilitate şi limita de rezistenţă la care trebuie să ajungă materialul
combustibil;
- locul elementului în structură (rezistenţă, finisaj);
- condiţiile specifice în care este utilizat materialul (în interior sau exterior).
11.1.8. Lucrările de ignifugare se execută numai de personalul instruit şi atestat în acest
scop conform Legii nr.307/2006, O.M.I.R.A. nr.252/2007 şi a procedurilor de atestare
elaborate de Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă şi aprobate
de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
11.1.9. Recepţia definitivă a lucrărilor de ignifugare se va face pe baza rezultatelor
cuprinse în buletinele de încercare eliberate de către laboratoare autorizate de Centrul
Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă
11.1.10. Ignifugarea este obligatorie în următoarele cazuri:
a. la construcţiile noi la modificarea sau schimbarea destinaţiei celor existente,
precum şi periodic la construcţiile vechi, în scopul îndeplinirii condiţiilor
necesare;
b. la realizarea unor elemente de construcţie cum sunt tavane, treceri prin pereţi
şi planşee, închidere şi marcarea instalaţiilor şi echipamentelor, finisaje pe
căile de evacuare etc.;
 c. la tratamente speciale (fonice, termice) şi finisaje utilizate în clădirile înalte,
clădiri cu săli aglomerate şi centre de calcul electronic;
d. la săli de spectacole, muzee, expoziţii;
e. la elementele decorative interioare şi finisaje ale sălilor aglomerate;
f. la construcţiile provizorii pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc., în
care se lucrează cu substanţe combustibile sau cu foc deschis;
g. rafturile şi stelajele din magazii şi depozite care adăpostesc materiale cu mari
valori, ori materiale greu de înlocuit, cum sunt piesele unicat etc..
h. la solicitarea investitorilor sau proprietarilor.
11.1.11. Ignifugarea nu este obligatorie în următoarele cazuri:
a. Materialele combustibile care sunt în contact permanent cu atmosferă umedă
(peste 70% umiditate);
b. Părţile aparente ale materialului lemnos lustruit, vopsit sau tencuit. Materialul
lemnos vopsit va fi ignifugat de la caz la caz în funcţie de oportunitate;
c. Magaziile din lemn destinate pentru depozitarea cerealelor;
d. Uşi, ferestre, duşumele, precum şi garduri, mobilier etc..
11.1.12. Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de
arhitectură se stabileşte, de la caz la caz, de proiectant şi de comisia monumentelor
istorice.
11.1.13. Părţile neaparente ale finisajului interior care nu sunt accesibile decât prin
demolarea, desfacerea lor, se vor reignifuga odată cu reparaţiile elementelor respective.
11.1.14. Executantul lucrărilor de ignifugare este obligat să facă dovada calităţii lucrărilor
executate:
- vizual cu beneficiarul (pe faze de lucrări şi la sfârşitul lucrării);
- cu un raport de încercare eliberat de un laborator autorizat; şi să anunţe I.S.U. pe
teritoriul căreia lucrează, cu 30 de zile înainte de începerea lucrării.
11.1.15. Beneficiarul lucrării are datoria de a urmării pe tot parcursul executării lucrării
calitatea acesteia ,recepţia la terminarea lucrării şi face urmărirea în timp pe toată durata
de garanţie a lucrării.
11.1.16. Calitatea lucrărilor de ignifugare este condiţionată de respectarea tehnologiei de
aplicare a produsului şi consumul specific pe unitate de suprafaţă, stabilit de producător.
11.1.17. Producătorul este obligat ca odată cu livrarea produsului ignifug, să predea
beneficiarului proprietăţile fizico-chimice ale substanţei, instrucţiunilor de utilizare, de
protecţie a muncii şi prevenirea incendiilor, termenele de valabilitate, acestea fiind
obligatorii pentru executantul lucrării.
11.1.18. Lucrările de ignifugare se execută în spaţii în care se asigură o temperatură de
minim 10 0 C.
11.1.19. Pentru mărirea limitei de rezistenţă la foc a elementelor din metal acestea se
tratează cu vopsele termospumante.
11.1.20. Condiţiile de executare a lucrărilor de termoprotecţie, regulile şi măsurile de
prevenire a incendiilor, sunt identice cu cele de la ignifugare.