INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

Structura de principiu a unui sistem automat de semnalizare a incendiilor

Sistemele pentru detectarea incendiilor au ca scop următoarele:

alarmarea imediată, răspunsul şi intervenţia rapidă, salvarea şi evacuarea urgentă a
persoanelor aflate în zona de risc, activarea automată a măsurilor pentru limitarea
sau stingerea incendiilor, reducerea pagubelor datorate incendiilor.
Schema de principiu pentru o instalaţie automată de semnalizare a
incendiilor, în care se evidenţiază intrările şi ieşirile este prezentată în figura 2.

Detectare Prelucrare Alarmare şi

incendiu semnale intervenţie

Detectoare Alarmare pompieri

automate Închidere uşi antifoc

Deschidere trape
Butoane evacuare fum şi gaze
manuale de fierbinţi
semnalizare
Oprire instalaţii de
Centrala de climatizare şi ventilare şi
semnalizare pornire instalaţii de
suprapresiune pe căile de
evacuare

Instalaţie automată de semnalizare a incendiilor. Schema de principiu.

Principalele elemente componente ale unei instalaţii de semnalizare a

incendiilor sunt: centrala de semnalizare, circuitele de semnalizare între centrală şi
elementele periferice (detectoarele automate de incendiu, butoanele manuale de
semnalizare), sursele de alimentare cu energie electrică, echipamentele şi
dispozitivele anexe (alarmare optică şi acustică, panouri sinoptice, retranslaţii,
etc.).

Principiul de funcţionare a unui sistem automat de semnalizare a incendiilor

La apariţia unui semnal de incendiu, care poate proveni de la detectoarele

automate sau butoanele manuale, centrala declanşează alarma de incendiu locală.
Dacă într-un timp prestabilit nu se interpune o intervenţie umană a operatorului
centralei, centrala de semnalizare îşi continuă programul automat declanşând
alarma generală de incendiu .
Concomitent cu executarea acestor operaţii, instalaţia automată poate
executa, în funcţie de complexitatea echipamentelor componente şi de programul
prestabilit, activarea comenzilor pentru dispozitivele de evacuare şi de protecţie
(închiderea uşilor antifoc, deschiderea trapelor de evacuare a fumului şi gazelor
1
fierbinţi, oprirea instalaţiilor de climatizare şi ventilare, punerea în funcţiune a
instalaţiilor de suprapresiune pe căile de evacuare, etc.).
Sistemele moderne de detectare şi alarmare la incendii permit identificarea
cu exactitate a dispozitivelor care au iniţiat alarma (detectoare sau butoane).
Procedurile de tratare a semnalelor provenite de la dispozitivele de iniţiere a
alarmei diferă de la un sistem la altul ,astfel, la unele sisteme, semnalul de alarmă
provenit de la un detector este afişat imediat la centrala de semnalizare ca semnal
de incendiu, pe când la alte sisteme alarma de incendiu este semnalizată numai
după o temporizare de ordinul secundelor. Sistemele şi mai performante verifică
semnalul de incendiu dacă este sau nu este real prin verificări repetate şi numai
dacă se confirmă consecutiv, de două sau de mai multe ori, atunci centrala
validează semnalul ca alarmă de incendiu.
Centralele de semnalizare moderne sunt nişte microcalculatoare care pot să
se autotesteze permanent şi pot comunica cu operatorul uman sau cu un calculator
la nivelul ierarhic superior . Prin funcţia de autotestare se verifică periodic starea
de funcţionare a tuturor elementelor conectate în sistemul automat de supraveghere
şi alarmare la incendii. Orice defecţiune este prompt semnalizată încât operatorul
poate lua măsuri operative de remediere. Comunicaţia cu operatorul uman se
realizează prin intermediul tastaturii şi a dispozitivului local de afişare cu care este
prevăzută centrala. Comunicaţia cu un calculator se efectuează printr-un port
specializat al centralei, ceea ce deschide posibilitatea integrării sistemului de
detectare a incendiilor în sistemul de gestiune tehnică al clădirilor .
Transmisia informaţiilor provenite de la detectoarele de incendiu către
centrala de semnalizare se poate realiza cu ajutorul semnalelor analogice sau
numerice. În cazul transmisiei analogice, nivelul semnalului care determină
intrarea sistemului în starea de alarmă de incendiu este prereglat în centrala de
semnalizare sau, uneori, se poate fixa pentru fiecare detector în parte. În cazul
transmisiei numerice, decizia dacă este sau nu un semnal de incendiu se ia, de
regulă, la nivelul detectorului.
În sistemele clasice, transmisia semnalului de alarmă provenit de la
detectoarele si butoanele de incendiu se realizează cu semnale analogice, prin
niveluri de tensiune sau prin niveluri de curent.

Prevenirea alarmelor intempestive

Alarmele intempestive pot fi clasificate în funcţie de originea lor, astfel :
 cu origine internă - alarme datorate funcţionării interne a sistemului; este vorba
deci de o alarmă nejustificată (exemplu : defectarea unui element component al
instalaţiei);
 cu origine externă - alarme datorate influenţei unor factori externi asupra
sistemului
Principalele mijloace de prevenire a alarmelor intempestive sunt : calitatea şi
fiabilitatea instalaţiei, o întreţinere corespunzătoare şi respectarea normelor de
exploatare. Soluţiile tehnice adoptate în acest scop sunt :

1. Confirmarea alarmei trebuie să vină de la un detector cu adresă de zonă a liniei

2
principale diferită de cea a detectorului care a declanşat alarma iniţială. În această
situaţie, un defect dintr-o zonă cu o anumită adresă sau de pe o anumită linie
principală nu va antrena indisponibilitatea altei zone şi nu va afecta alte locuri
protejate.
Se acceptă ca cele două adrese de zonă să fie pe aceeaşi linie principală dacă
sistemul face proba unei imunităţi suficiente la perturbaţiile electrice, ca în cazul
acestui proiect.
2. Confirmarea unei alarme de către un detector automat este necesară în scopul
evitării declanşării de alarme false cauzate de condiţiile ambiante (fizice, chimice
ori umane), al prevenirii declanşării dispozitivelor de intervenţie şi a instalaţiilor
fixe de stingere de către un eveniment perturbator.
3. Analizarea semnalelor furnizate de către detectoare - se face în funcţie de clasa
detectoarelor folosite şi de tehnologia utilizată.
Concomitent cu executarea acestor operaţii, instalaţia poate executa, în funcţie
de complexitatea echipamentelor ce o compun şi de programul prestabilit,
activarea comenzilor pentru dispozitive de alarmare de evacuare şi a dispozitivelor
de protecţie ( închiderea uşilor antifoc, deschiderea trapelor de evacuare a
fumului şi a gazelor fierbinţi, oprirea instalaţiilor de climatizare-ventilare, punerea
în funcţiune a instalaţiilor de suprapresiune a căilor de evacuare etc. )
Transmisia semnalelor provenite de la detectoarele de incendiu către
centrala de semnalizare se poate realiza analogic (continuu) sau digital (impulsuri).
În cazul transmisiei analogice, nivelul semnalului care determină intrarea
sistemului în stare de alarmă de incendiu este prereglat în centrala de semnalizare
şi se poate fixa, la unele sisteme, pentru fiecare detector în parte. În cazul
transmisiei digitale, hotărârea dacă este sau nu un semnal de incendiu se ia, de
regulă, la nivelul detectorului.
O caracteristică deosebit de importantă, întâlnită doar la unele sisteme,
constă în posibilitate verificării stării de funcţionare a detectoarelor de incendiu.
Memorarea evenimentelor ce s-au produs în sistem pe diverse durate de
timp,de la câteva ore până la zeci de zile, este o altă caracteristică importantă a
sistemelor moderne.

Centrala de semnalizare

Centrala de semnalizare este un aparat multifuncţional, şi care în principiu,

asigură:
-recepţionarea şi interpretarea semnalelor detectate şi transmise de
detectoare;
-supravegherea integrităţii circuitelor de legătură dintre detectoare şi
centrală;
-verificare şi controlul funcţionării corecte a instalaţiei;
-alimentarea cu energi electrică a detectoarelor de incendiu şi a altor
elemente periferice din componenţa sistemului;
-semnalizarea optică şi acustică distinctă pentru starea de incendiu faţă de
starea de defect;
3
 -afişarea alfa-numerică şi/sau înregistrarea evenimentelor;
-comanda pentru acţionare a unor dispozitive şi echipamente de protecţie.
Funcţiunea de bază a centralei de semnalizare constă în a recepţiona şi de a
pune în evidenţă semnalele de incendiu provenite de la detectoarele de incendiu
automate şi de la butoanele manuale de semnalizare.
Selectivitatea în afişarea semnalizărilor de incendiu constituie un criteriu
esenţial în construcţia centralelor de semnalizare. Prin acestă funcţiune se asigură
identificarea fiecărui circuit în stare de alarmă, astfel încât să poată fi localizate
zonele din care provin aceste semnale de incendiu.
Semnalizările optice de incendiu sau defect,afişate de centrală trebuie să fie
uşor de identificat. Culorile produse de dispozitivele optice de semnalizare
adoptate pe plan internaţional sunt: roşie,pentru semnalizarea de incendiu şi
galbenă, pentru semnalizarea de defect.
Prioritatea alarmei de incendiu faţă de alarma de defect constitue o altă
caracteristică importantă a centralelor de semnalizare.
În scopul realizării unor instalaţii complexe de semnalizare a incendiilor
constând din interconectarea mai multor centrale, situaţie întâlnită în cadrul
marilor obiective, centralele de semnalizare vor fi prevăzute cu ieşiri pentru
semnalele de incendiu şi defect.

Butoane manuale de semnalizare

Butonul manual de semnalizare reprezintă dispozitivul prin intermediul

căruia se poate semnaliza manual, de către om, apariţia unui incendiu.
Butoanele de semnalizare a incendiilor se vor amplasa în locuri vizibile, uşor
accesibile, de preferinţă lângă uşi, la intrarea în casa scărilor sau în aceasta şi, în
ganeral, în punctele de circulaţie obligatorie în caz de evacuare.
În cazul spaţiilor cu suprafeţe mari de supraveghere (încăperi,hale de
producţie etc.) butoanele de semnalizare se vor amplasa astfel încât nici o persoană
să nu aibă nevoie a se deplasa mai mult de 50 m.. de la orice poziţie din clădire,
spre a da alarma de incendiu
Pentru clădirile cu mai multe nivele, butoanele de semnalizare se vor
amplasa la fiecare nivel, în apropierea scărilor sau a altor căi de acces
Spaţiile în care se prevăd detectoare automate, vor fi dotate în mod
obligatoriu şi cu butoane manuale de semnalizare, instalate pe circuite de linii
distincte.
Declanşarea se face prin acţionarea unui buton care devine accesibil după
spargerea geamului de protecţie. Prin declanşare se modifică rezistenţa interioară a
butonului de semnalizare.

Detectoare de incendiu
Detectoarele convenţionale de incendiu sunt elemente periferice ale
instalaţiilor de semnalizare a incendiilor prin care se supraveghează în mod
continuu sau la anumite intervale de timp un parametru fizic şi/sau chimic asociat

4
incendiului.
Oricare ar fi tipul de detector, rolul său într-o instalaţie de semnalizare constă în
a depista şi semnaliza cât mai repede incendiul.
Pentru a indica intrarea în stare de alarmă, detectoarele de incendiu trebuie să
fie prevăzute cu semnalizare optică locală. Dispozitivele optice utilizate în acest
scop trebuie să emită lumină de culoare roşie, uşor vizibilă de la distanţă.
Unele tipuri de detectoare mai au prevăzut suplimentar, fără de semnalizarea
optică locală, un circuit separat de semnalizare la distanţă. Acest circuit este
necesar pentru punerea în funcţiune a unei lămpi de semnalizare montată într-un
loc uşor vizibil pentru situaţiile în care detectoarele sunt instalate în locuri greu
accesibile.

A. Detectoare de temperatură
Cele mai răspândite detectoare de incendiu aflate în exploatare în instalaţiile de
semnalizare a incendiilor sunt detectoarele termice.
Acest fapt se datorează în primul rând simplităţii, robusteţii şi preţului relativ
scăzut al aparatelor.
Detectoarele de temperatură cu elemente bimetal cunosc, de asemenea, o mare
răspândire. Funcţionarea acestora se bazează pe proprietatea dilatării inegale a
două metale cu coeficienţi diferiţi de dilatare sudate pe suprafaţă. Prin încălzirea
lamei, datorită dilatării inegale a celor două feţe, aceasta se va curba în direcţia
lamei cu coeficient de dilatare mai mic, şi, în funcţie de tipul constructiv, se va
închide sau deschide un contact electric.
Funcţionarea acestor tipuri de detectoare se bazează pe variaţia rezistenţei
senzorilor sub influenţa temperaturii. Variaţia de rezistenţă este prelucrată de
circuite electronice şi în final transmisă sub formă de semnal de alarmă la centrala
de semnalizare.

B. Detectoare de fum

Un astfel de detector este alcătuit, în principiu, dintr-o cameră de măsură unde

se află emiţătorul şi receptorul de lumină care sunt astfel dispuse încât intensitatea
luminii asupra receptorului scade în prezenţa fumului.
În absenţa fumului, în camera de măsură, receptorul primeşte o radiaţie maximă
de lumină. Dacă în camera de măsură a particulelor de fum, radiaţia luminoasă
iniţială este atenuată, acest fapt este sesizat de elementul receptor.
Variaţia de intensitate luminoasă conduce la modificarea curentului din
elementul receptor, astfel încât - prin intermediul unor circuite electronice - se
poate forma şi transmite semnalul de alarmă.
Principiul de măsurare al acestei categorii de aparate se bazează pe folosirea
proprietăţii de absorbţie a luminii de către fum.

5
C. Detectoare cu camera de ionizare

Detectoarele de incendiu funcţionând pe principiul ionizării cunosc, până în recent,

cea mai largă răspândire pe plan mondial. Aceasta se datorează, in parte, faptului
că, în faza de dezvoltare a unui număr mare de incendii, apar mai întâi gazele de
combustie şi fumul, comparativ cu creşterea temperaturii sau formarea de flăcări,
lucru care creează premisele descoperirii incendiilor încă din faza incipientă.
Principiul fizic utilizat în funcţionarea acestor tipuri de detectoare constă în
ionizarea aerului in camera de măsură sub acţiunea radiaţiilor emise de o sursă
radioactivă. La trecerea prin aer a particulelor emise de substanţa radioactivă, din
cauza ciocnirilor neelastice cu molecule de aer, se ajunge la ionizare. Ionii pozitivi
şi ionii negativi, datorită potenţialului aplicat electrozilor, vor avea o circulaţie
dirijată spre electrozii de semn opus. În condiţiile în care particulele de fum
pătrund în camera de ionizare, au loc o serie de fenomene care conduc la scăderea
curentului de ionizare. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o are procesul de
formare a perechilor de particule de fum - ioni, perechi care au o viteză de
deplasare mai redusă determinată de masa mare a particulelor de fum. Modificarea
vitezei de mers a perechii nou formate particulă - ion condiţionează curentul din
camera de ionizare în sensul reducerii acestuia. Legarea ionilor de particule este în
directă corelaţie cu diametrul particulelor.

D. Detectoare de flacără

Un astfel de detector reacţionează instantaneu în prezenţa unei flăcări, dacă

nu este prea mare distanţa la care se găseşte. Dezavantajul pe care-l prezintă un
detector de flacără constă în faptul că pentru detectare, el trebuie să “vadă ” flacăra
ceea ce îl face necorespunzător într-o zonă în care există mare aglomerare sau unde
este posibilă aparaţia unui incendiu mocnit.
Caracteristica spectrală prezentată de traductorul de radiaţii
electromagnetice, determină tipul detectorului de flacără, în infraroşu sau în
ultraviolet.
De regulă, ca element receptor,se utilizează dispozitivele optoelectronice
de tipul fotodiodelor, fotorezistenţelor sau fototranzistoarelor.

Circuite de semnalizare

Liniile de legătură constitue elemente ale instalaţiilor automate de

semnalizare prin care se realizează interconectarea elementelor periferice,
detectoare şi butoane de semnalizare,la unitatea centrală de prelucrare a
informaţiilor, centrala de semnalizare.
În funcţie de principiul de transmisie ales, există mai multe tipuri de linii:
electrice,optice, radio, etc..
După modul de conectare a liniilor la centrala de semnalizare, se disting
sistemele: radial şi în buclă.

6
 Sistemul radial constă în alocarea unui circuit fizic distinct, format din cel
puţin doi conductori, pentru fiecare linie de semnalizare. În scopul supravegherii
integrităţii liniei, aceasta se închide, la capătul cel mai îndepărtat de centrala de
semnalizare,printr-o rezistenţă terminală. Rezistanţa terminală determină stabilirea
unui curent de gardă prin linie.
Comparativ cu sistemul radial, sistemul de buclă prezintă o siguranţă
mărită în funcţionare. Această calitate rezultă din faptul că atât începutul cât şi
sfârşitul circuitelor care formează o linie de semnalizare sunt conectate în centrală.
În aceste condiţii, semnalul de alarmă provenit de la un detector de incendiu se
transmite în dublu sens.

Electroalimentarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor

Având în vedere importanţa deosebită în realizarea sistemelor de protecţie

împotriva incendiilor, alimentarea cu energie electrică trebuie să se facă din două
surse: de bază şi de rezervă.
Alimentarea de bază se realizează de la reţeaua de 220v c.a.
Alimentarea de rezervă se realizează, de regulă, de la baterii de
acumulatori.
Sursa de bază trebuie să asigure funcţionarea sistemului, un timp nelimitat,
la capacitate maximă.
Sursa de bază trebuie să asigure autonomia sistemului o durată de minim
24h în condiţii normale de funcţionare, după care încă cel puţin 5 minute în stare
de alarmă.
Sursa de rezervă trebuie să preia în mod automat alimentarea sistemului la
căderea sursei de bază sau când aceasta nu mai asigură tensiunea normală de
funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiei de semnalizare.