Sudarea aluminiului

și aliajelor de aluminiu
Aluminiul şi aliajele de
aluminiu se sudează pe scară
largă prin procedeul cu gaz.
Aluminiul avind masa specifică
de 2,7 kg/cm3 face parte din
clasa metalelor neferoase
uşoare.
Aluminiul avînd o temperatură de
topire de numai 660°C, iar aliajele de
aluminiu sub această temperatură,
pentru sudarea tablelor mai subţiri de 1
mm se recomandă folosirea flăcării de
hidrogen sau de gaze naturale în
amestec cu oxigenul.
Datorită conductivităţii mari a
aluminiului, la grosimi de material
peste 1 mm este necesară folosirea
flăcării oxiacetilenice. Pentru
sudare, aluminiul prezintă
următoarele caracteristici:
1.Topirea se produce brusc,
fără să treacă prin starea
plastică şi, deoarece are o
conductivitate termică mare,
zona ajunsă în stare lichidă
este şi ea mare.
2.La temperaturi înalte, aluminiul absoarbe
uşor oxigenul, iar oxizii formaţi incluşi în
metal slăbesc cu mult rezistenţa îmbinării;
oxidul de aluminiu are o temperatură de
topire cu mult mai înaltă (2 050°C) decît a
metalului şi, fiind mai greu, împiedică
operaţia de sudare, astfel încît este absolut
necesar să fie folosite fluxuri.
3.Coeficientul de dilatare a
aluminiului fiind mult mai
mare decît al oţelului, se
produc deformaţii mari ale
ansamblurilor sudate.
4.Pentru sudare, se recomandă o
flacără cu exces foarte mic de
acetilenă, în care caz este
împiedicată formarea oxidului
de aluminiu.
Ca metal de adaos, la sudarea
aluminiului şi a aliajelor de
aluminiu se folosesc fîşii decupate
din materialul de bază, deoarece
sortimentul materialelor de adaos
pentru aluminiu şi aliajele de
aluminiu se fabrică pe scară redusă
In mod curent se fabrică următoarele:
• vergelele de aluminiu pentru sudarea conductelor
electrice, contactelor etc.;
• vergele de aluminiu-cupru pentru sudarea
duraluminiului;
• vergele turnate din aliaje de aluminiu-siliciu pentru
sudarea pieselor turnate din aluminiu sau aluminiu-
siliciu;
• vergele de aluminiu-zinc-magneziu şi aluminiu-siliciu-
magneziu pentru sudarea construcţiilor din aceste aliaje
Fluxurile pentru sudarea aluminiului sînt pe
bază de cloruri şi fluoruri; de exemplu,
fluxul cu: 25—60% clorură de potasiu
(KC1), 15—30% clorurăde litiu (LiCl), 5—
15% fluorură de potasiu (KF), restul de
clorură de sodiu (NaCl) dă rezultate bune la
sudarea cap la cap a tablelor. Fluxurile se
aplică atît pe marginile de sudat, cit şi pe
vergelele de adaos.
Deoarece, după sudare, fluxurile se
îndepărtează foarte greu, în special la
cusături de colț interioare, se
recomandă ca în acest caz să fie
folosite fluxurile neutre, de exemplu
fluxul cu: 40% borax, 25% clorură de
sodiu (NaCl), 25% clorură de potasiu
(KCl) şi 10% sulfat de sodiu (NaS04).
Înainte de sudare, piesele se degresează şi
se decapează pe o porţiune de 25—30 mm
de la marginilei tablelor, care se acoperă cu
fluxuri.
Deoarece fluxurile provoacă coroziuni,
după sudare fluxul trebuie complet
îndepărtat de pe linia de sudură.
Tablele cu grosimea pînă la 1,5 mm se
recomandă să fie sudate cu margini
răsfrînte, în care caz nu mai este
necesar metal de adaos.
Tablele cu grosimea pînă la 5 mm se
sudeazăîn I, iar cele mai groase în V;
grosimile peste 12 mm se sudează în
X.
Pentru sudare, tablele cu grosimea peste 3 mm
se preîncălzesc la 300—350°C

După răcirea ansamblului sudat, fluxul de pe

suduri se curăţă atent, apoi piesele se spală cu
apă fierbinte.
Piesele turnate după sudarea completă se curăţă
şi se spală apoi se recoc la temperatura de
500°C, după care se lasă să se răcească în cuptor.