1.

ELABORAREA ALIAJELOR DE ALUMINIU

La elaborarea aliajelor de aluminiu, pentru a obţine un aliaj de calitate este necesar să
se efectueze corect toate operaţiile din fluxul tehnologic şi în special cele de topire şi rafinare.
La topirea şi alierea aliajelor de aluminiu trebuie să se ţină seama de progresele realizate în
domeniile construcţiei agregatelor, al modului de încălzire al acestora, al utilizării cât mai
economice a energiei, al măsurilor de reducere a poluării mediului, în vederea reducerii
costurilor şi obţinerii unor aliaje de calitate superioară. Calitatea şi caracteristicile aliajelor
depind de o serie de procese fizice şi fizico - chimice care au loc la încălzirea şi topirea
metalelor, la dizolvarea metalelor în topituri, la vaporizarea metalelor lichide, interacţiunea
metalelor cu gazele, a topiturii metalice cu căptuşeala agregatelor etc. La care dintre aceste
caracteristici ar trebui proiectanţii, constructorii şi operatorii să găsească răspunsuri. Alegerile
sunt multiple, iar deciziile corespunzătoare nu sunt uşoare, aşa cum este demonstrat de
următoarea listă de consideraţii:
1. Cuptoare: cu secţiune circulară sau pătrată, mari sau mici, de adâncime mică sau
mare, cu încărcare laterală sau verticală, număr de vetre etc.;
2. Materiale refractare: tipul, monolitice sau incremental;
3. Agitatoare: mecanice, electrice;
4. Sistemul de energie (alimentare): gaz, arzător, configuraţie, ulei, cărbune, electric,
gaz regenerator;
5. Sistemul de transfer al metalului: gravitaţional, pompare mecanică, presiune în vid,
electromagnetic;
6. Sistemul de zgurificare: manual, automat, tratarea zgurii, transportul şi depozitarea
zgurii;
7. Sistemul de degazare: filieră, dop poros, cicloane;
8. Sistemul de filtrare: sită (strat) din fibre de sticlă, alumină tubulară, spumă rigidă,
materiale refractare rigide;
9. Sistemul de turnare: turnare indirectă, turnare directă, electromagnetică etc. Pornind
de la aceste întrebări, se va căuta să se dea o parte din răspunsuri, în cele ce
urmează.
5.4.1. Echipamente şi operaţii la elaborare
Pentru topirea aliajelor de aluminiu se utilizează cuptoare de diferite tipuri în funcţie,
de felul producţiei, volumul acesteia şi destinaţia produselor elaborate. Astfel, în secţiile cu
volum mic de producţie (25-50 t piese/lună) se utilizează cuptoare cu creuzet, încălzite cu gaz
sau păcură, cuptoare electrice cu inducţie şi cuptoare cu reverberaţie de capacitate mică.
Aceste echipamente au un randament mare la topire, realizează o temperatură omogenă în
baia metalică, pierderile prin oxidare sunt neînsemnate şi permit turnarea în jet subţire. în
secţiile cu producţie mare, cu turnarea de piese în masă sau turnarea de lingouri pentru
laminare, se folosesc cuptoare cu reverberaţie încălzite cu gaz sau păcură, cuptoare cu
inducţie, cuptoare cu creuzet etc.
La elaborarea în cuptoare cu creuzet se utilizează creuzete de grafit şi fontă. Topirea în
creuzete de grafit se recomandă pentru aliajele cu un conţinut admisibil scăzut de fier. Aceste
creuzete au o rezistenţă scăzută, impurificând topitura. Creuzetele de fontă au o rezistenţă
mai ridicată, iar pentru evitarea impurificării cu fier, se vopsesc cu diferite vopsele de
protecţie.
La topirea în cuptoarele cu inducţie se recomandă utilizarea creuzetelor din beton
refractar, căptuşite, care sunt foarte rezistente şi care permit elaborarea a cea 1000 şarje în
acelaşi creuzet.
Pentru a se obţine produse turnate de bună calitate tehnologia clasică prevede utilizarea
a două cuptoare diferite: primul cuptor are rol de cuptor de topire şi aliere, iar cel de-al doilea
este cuptorul de turnare, denumit şi cuptor de aşteptare sau menţinere. Acest procedeu
reprezintă procedeul duplex de elaborare. Alteori, pot fi folosite două cuptoare pentru topire
care alimentează în mod alternativ cuptorul de menţinere (turnare) - procedeul denumit
triplex - şi care este utilizat atunci când utilajele de turnare au capacitate mai mare decât cele
de topire. Atât pentru topire, cât şi pentru turnare se pot folosi cuptoare cu creuzet, cuptoare
electrice cu rezistenţă şi cuptoare cu vid. Aceste cuptoare pot fi la rândul lor cuptoare
deschise (cum sunt cuptoarele cu flacără sau cele electrice) sau cuptoare închise (cuptoarele
cu vacuum sau atmosferă controlată).
Cuptoarele deschise sunt cuptoare cu creuzet (pentru capacităţi reduse de topire) şi
cuptoare cu baie (pentru capacităţi mari).
Cuptoarele cu creuzet au o productivitate mai scăzută şi un consum de combustibil mai
mare, dar aceste dezavantaje sunt compensate prin faptul că se poate trece uşor de la
elaborarea unui tip de aliaj la altul şi la realizarea unei gazări mai mici a topiturii.
Creuzetele utilizate pot fi confecţionate din grafit, carborund (carbură de siliciu) sau
fontă şi pot avea o capacitate cuprinsă între 50-500 kg, mai rar ajungând la 1000 kg. Pentru o
mai bună protecţie a creuzetului şi evitarea saturării cu fier, acesta poate fi protejat pe pereţii
interiori cu o peliculă de următoarele compoziţii:
I. 54 % părţi cretă + 46 % părţi apă;
II. 13 % silicat de sodiu + 40 % oxid de zinc + 10 % grafit + 37 % apă;
 III. 25-35 % grafit + 5 % sticlă solubilă + 60-70 % apă;
IV. 24 % nisip cuarţos + 15 % argilă refractară + 36 % grafit + 25 % apă;
V. 15 % talc + 5 % sticlă solubilă + 30 % apă.
înainte de vopsirea cu unul din aceste amestecuri creuzetele trebuie sablate şi
preîncălzite la 150-200°C, iar după vopsire trebuie încălzite la 500-600°C timp de 3-5 h.
Durata de exploatare a creuzetelor poate fi de 60-100 topiri.
Creuzetele din carborund şi grafit permit obţinerea unor aliaje mai pure, deoarece nu
impurifică aliajul cu fier, ca cele de fontă, dar prezintă dezavantajul că sunt foarte fragile. La
încărcarea lor trebuie deci să se evite lovirea cu blocurile de metal, iar la aşezarea încărcăturii
trebuie să se ţină seama de dilatarea la încălzire a materialelor şi deci implicit de presarea
asupra pereţilor creuzetelor. Din aceste puncte de vedere, creuzetele din fontă sunt mult mai
rezistente, dar ele necesită zilnic protejare cu un strat subţire de material refractar pentru a se
evita dizolvarea fierului.
Tipurile de creuzete determină randamentul termic al acestor cuptoare. în figura 5.32
sunt prezentate câteva tipuri de cuptoare cu creuzet, precum şi eficienţa acestora.
Performanţele cuptoarelor cu creuzet pentru elaborarea aliajelor de aluminiu sunt
prezentate în tabelul 5.12.
Cuptoarele cu baie, cu reverberaţie, cu vatră sunt utilizate atât pentru elaborarea
aliajelor de aluminiu cât şi pentru retopirea deşeurilor, având capacităţi variabile, de la 500 kg
până la 50-100 tone. Ele pot fi fixe, având zidărie chiar pe pardoseala halei de fabricaţie, cu
descărcarea pe la partea inferioară, sau basculate cu ajutorul unor instalaţii hidraulice.
încălzirea acestor cuptoare se poate realiza cu ajutorul combustibililor lichizi şi gazoşi.
Aceste cuptoare prezintă avantajul că utilizează combustibili ieftini, au capacitate mare,
durabilitatea zidăriei este mare şi oferă posibilitatea mecanizării operaţiilor tehnologice.
Dezavantajul acestor cuptoare constă în faptul că având o suprafaţă mare, cantitatea de metal
care se pierde prin ardere în timpul procesului de topire este mai mare.

Cuptor cu inducţie
Cuptor cu rezistoare
electrice
1W=0,70

Cuptor cu
gaz/păcură
iW=0>14-0,23

Cuptor cu gaz de recuperator W=0,24-0,31

Cuptor cu gaz de regenerator

Tlma*=0,32-0,39
Fig. 5.32. Tipuri de cuptoare cu creuzet şi eficienţa lor.
Tabelul 5.12
Performanţele cuptoarelor cu creuzet pentru elaborarea aliajelor de aluminiu, la 720°C
încălzire Capa Viteza Consum energetic
citate kg de topire pentru pentru

kgAl/h topire menţinere

kWh/kg Al kWh
Inducţie 1000 400- 0,57- 100-600
 -3000 1300 0.53
Rezistenţă 100- 2000- 0,47- 6-12
electrică 1200 3000 75-260 0,40
Păcură 100- 125- 2,0- 50-230
1200 430 1,24
Gaz, aer 100- 125- 2,0- 50-230
rece 1200 430 1,24
Gaz 350- 240- 1,23- 110-210
recuperator 1200 430 0,93
Gaz 350- 240- 0,90- 105-195
regenerator 1200 430 0,75
în figura 5.33 este prezentată schiţa unui cuptor cu reverberaţie, cu o capacitate de 71,
cu baie adâncă care permite rafinarea topiturii de fier (care se depune sub formă de compuşi),
cu o productivitate de 161/24 h. Bolta, vatra şi pereţii cuptorului sunt căptuşiţi cu cărămizi
din şamotă.
în figura 5.34 este prezentată o secţiune printr-un cuptor de topire cu vatră, cu o
capacitate de 72 t, utilizat la uzinele ALCAN, Canada.

Fig. 5.33. Cuptor cu reverberaţie: 1- zidărie refractară; 2 - baie metalică; 3 - jgheab de

evacuare a aliajului; 4 - instalaţie de ardere.
Cuptoarele electrice cu rezistenţă, sunt tot cuptoare cu vatră care au rezistenţele plasate
în canale speciale, prevăzute în cărămizile din bolta cuptoarelor, rezistenţele având formă de
spirale sau plat-bandă ondulată. Materialul din care se execută rezistenţa electrică trebuie să
aibă rezistivitate electrică mare, să nu se oxideze, să fie maleabil şi uşor sudabil. Materialul
care corespunde acestor cerinţe este aliajul cu 2 0 % Cr şi 8 0 % Ni, utilizabil până Ia 1100°C
sau aliajul cu 2 5 % Cr, 7 0 % Fe şi 5 % Al, denumit Kanthal, utilizabil până la 1300°C.
 Fig. 5.34. Secţiune longitudinală (a) şi transversală (b) printr-un cuptor de topire-
turnare: 1 , 2 - capac; 3 - coş de tiraj; 4 - arzător; 5 - nişă; 6, 7 , 8 - vatră; 9, 1 0 - topitura
metalică; / / - sifon deversor: 12 -jgheab de turnare; 13 - termocuple.
Cuptoarele electrice permit o reglare precisă a temperaturii (±5°C), măsurabilă cu
ajutorul termocuplelor. Din punct de vedere al temperaturii realizate, cuptoarele electrice se
împart în cuptoare de temperatură joasă, mijlocie sau înaltă, iar după utilizare ele pot fi
cuptoare de topire, menţinere şi de tratament termic.
Cele mai răspândite cuptoare electrice sunt cele de tip baie. în figura 5.35 este
reprezentat un astfel de agregat, având o capacitate de 500 kg, cu elementele de încălzire
montate pe boltă.
Cele mai importante caracteristici ale cuptoarelor cu rezistenţă sunt prezentate în
tabelul 5.13.

Fig. 5.35. Cuptor electric cu rezistenţă pentru elaborarea aliajelor de aluminiu: 1 -

carcasă; 2 - gură de turnare; 3 - rezistoare; 4 - termocuplu; 5 - uşă de încărcare; 6 - căptuşeală
refractară; 7 - cadru pentru basculare; 8 - mecanism de basculare.
Tabelul 5.13
Caracteristicile cuptoarelor cu rezistenţă utilizate la elaborarea aliajelor de aluminiu
Capacitatea, kg 3 5 1 1 2 3
00 00 000 500 000 000
 Productivitatea orară, kg 1 1 2 3 5 6
25 50 25 50 00 30
Consum energie 0 0 0 0 0 0
electrică, kWh/kg ,6 ,6 ,6 ,6 ,55 ,55
Dimensiunile băii, mm:

- lăţime 1 1 1 1 1 1
200 200 200 200 200 500
- lungime 1 1 2 2 3 4
300 340. 200 800 600 000
- înălţime 2 2 3 3 3 4
80 80 00 50 50 00
Gabaritul cuptorului, mm:

- lungime 3 4 5 6 8 7
000 000 500 000 000 600
- lăţime 2 2 3 3 3 3
250 900 100 600 600 900
- înălţime 2 3 3 3 3 3
500 100 200 200 200 500
Când capacitatea este de 15-300 kg, cuptoarele se pot executa cu creuzet. Acesta poate
fi confecţionat, cum s-a menţionat mai înainte, din fontă cenuşie în interior cu o glazură
ceramică. Durata de utilizare a creuzetului este de 2-4 luni. Utilizarea creuzetelor din grafit
nu este avantajoasă din cauza conductibilităţii termice mai mici şi a productivităţii mai
reduse.
Cuptoarele electrice consumă o mare cantitate de energie. Alegerea sursei de energie
trebuie corelată în primul rând cu randamentul cuptorului, cu preţul energiei electrice sau
combustibil. Alt factor care concură la alegerea unui anumit tip de cuptor este factorul
metalurgic. Acesta ţine seama de mărcile de aliaje elaborate, de posibilităţile de reducere a
pierderilor de metale prin ardere, de viteza de topire etc.
Pentru topirea aliajelor de aluminiu, de câteva decenii s-a introdus cu succes cuptorul
cu inducţie la frecvenţa reţelei, acesta având pierderi prin ardere reduse, productivităţi mari şi
randamente termice bune, întrucât căldura se dezvoltă chiar în metalul supus încălzirii. Există
cuptoare cu inducţie cu miez de fier sau cu inel şi cuptoare cu creuzet (fig. 5.36 şi fig. 5.37)