CURS NR.

2
2.2 Tehnologia elaborării secundare a oţelurilor
Oţelurile sunt aliaje fier carbon cu până la 2,11%C.
Principalele metode de obţinere a oţelurilor sunt:
 metoda reducerii indirecte, folosindu-se în procesul de elaborare fonta de primă fuziune;
 metoda reducerii directe pornind de la minereul de fier;
Cea mai utilizată metodă este cea a reducerii indirecte, care are la bază procesul de reducere a
carbonului din fonta de primă fuziune (2,3 - 3,5% C) prin afinare.
La această metodă se foloseşte, pe lângă fonta brută, şi minereuri de fier vechi rezultat din
dezmembrarea produselor din oţel, deşeuri rezultate în urma unor procese tehnologice de forjare,
sudare;
De la furnal, fonta de primă fuziune este transportată şi menţinută în stare topită în nişte
recipiente mari numite melanjoare.
Etapele procesului :
 oxidarea carbonului sau afinarea;
 dezoxidarea băii metalice în vederea opririi procesului de oxidare;
 alierea – după necesitate se adaugă, în proporţii diferite elemente de aliere.
Oxidarea este folosită şi pentru eliminarea unor elemente însoţitoare aflate în exces, cum ar fi:
Si, Mn, P.
Acestea, în combinaţie cu O2 dau oxizi: SiO2, MnO2, P2O3, care se ridică la suprafaţa băii
metalice.
Oxidul de carbon fiind un gaz, se ridică la suprafaţa băii şi provoacă fierberea acesteia.
Procesul de oxidarea se opreşte atunci când se atinge concentraţia dorită.
Dezoxidarea este etapa procesului de elaborare a oţelului, prin care se realizează scăderea,
într-o proporţie foarte mare a FeO din baia metalică. Odată rămas în oţel el provoacă creşterea
fragilităţii şi scăderea plasticităţii.

Agregatele şi tehnologia de elaborare a oţelurilor:

Principale agregate sunt: convertizoarele, cuptoarele cu flacără şi cuptoarele electrice:
Convertizoarele sunt recipiente metalice căptuşite la interior.
 în funcţie de gazul insuflat:
 cu aer
 cu oxigen
 în funcţie de natura căptuşelii:
 cu căptuşeală acidă
 cu căptuşeală bazică
Convertizoarele cu aer nu se mai folosesc deoarece, la elaborare erau necesare numai
anumite tipuri de fonte (S şi P scăzute), oţelul elaborat are un conţinut ridicat de azot, fierul vechi se
foloseşte în cantitate mică.
Convertizoarele cu oxigen sunt:
 LD (Lintz-Donavitz);
 Kaldo;

1
  Rotor;
 OBM (Oxigen-Boden-Maxhütte) etc.
Convertizorul LD, foloseşte pentru insuflarea oxigenului o lance, căptuşită cu inele
ceramice. Convertizorul pentru încărcare-descărcare poate fi basculat. Jetul de oxigen împinge fonta
lichidă în jos provocând barbotarea, cu accelerarea reacţiilor chimice. Durata de elaborare 10-20
minte (fig.2.2 şi 2.7).

Fig.2.2 Fazele elaborării oţelului în convertizoare cu oxigen

a. încărcarea cu materialele necesare elaborării oţelului;

b. insuflarea de oxigen cu ajutorul unei lance şi apoi pentru dezoxidare se introduc fondanţi;
c. descărcarea convertizorului în vederea turnării în lingouri.
Convertizorul Kaldo, este un convertizor rotativ la care se elaborează oţelul în poziţie oblică.
A apărut ca necesitate de eliminare a fosforului din fontele cu procent mare din acest element. În el
se poate introduce 45% fier vechi (fig.2.3a).

Fig.2.3 Schema convertizoarelor cu oxigen

a – Kaldo, b – Rotor, c - OBM
Convertizorul Rotor, este foarte asemănător cu Kaldo, cu singurele deosebiri că elaborarea
oţelului are loc în poziţie orizontală, iar lancea este ramificată la vârf pentru ca ramura inferioară să
pătrundă în baia metalică pentru îmbunătăţirea procesului. Ambele pentru că sunt rotative, necesită
reparaţii mai dese decât LD, deoarece căptuşeala se deteriorează mai rapid (fig.2.3b).
Convertizorul OBM este fix, oxigenul se insuflă prin partea inferioară împreună cu un gaz
protector. Împreună cu gazul se introduce şi pulbere de var ce permite formarea rapidă a gurii
bazice. Se foloseşte la elaborarea oţelurilor rapide cu conţinut ridicat de fosfor. Cantitatea de fier
vechi introdusă este mai mare decât la celelalte tipuri (fig.2.3c).
2
 Cuptoarele cu flacără. Spre deosebire de convertizoare au o vatră scundă şi largă. Încălzirea
se realizează cu combustibili lichizi sau gazoşi. Circulaţia gazelor se face în doi timpi I şi II
(fig.2.4).
Fazele de elaborare a oţelurilor în cuptorul Siemens Martin:
1. încărcarea materialelor (fontă, var sau calcar, minereuri de fier vechi);
2. încălzirea şi topirea încărcăturii;
3. afinarea băii metalice topite;
4. dezoxidarea băii metalice;
5. alierea oţelului din baie;
6. evacuarea şarjei.

Fig.2.4 Schema de principiu a cuptorului Siemens-Martin

1. vatră
2. baie metalică
3. găuri de încărcare / descărcare
4. bolta cuptorului
5. arzătoare cu flacără
6. canale de circulaţie a aerului
I-timpul în care aerul trece dintr-o baterie de aer cald şi apoi intră în cuptor, apoi trece din nou
prin baterie cedând căldura şi revine a doua oară (timpul II) prin cuptor.
Cuptoarele electrice, folosesc energia electrică ca sursă de încălzire. Pot fi:
 cu arc
 cu încălzire directă
 cu încălzire indirectă
Acestea pot fi, de asemenea:
 cu vatră neconductoare
 cu vatră conductoare
 cu inducţie
Cuptoarele electrice cu arc sunt cuptoare cu vatră. Cel mai folosit este cuptorul electric
trifazat cu vatră neconductoare (fig.2.5 şi 2.8).
 Materialele introduse în cuptor sunt: fierul vechi, cocsul, fondantul, feroaliaje, fontă fără
fosfor.
 Se pot elabora oţeluri fără oxidare, cu oxidare parţială sau cu oxidare totală.
3
  Avantajul este dat de faptul că, pe toată durata elaborării oţelurilor, procesele ce se
desfăşoară sunt complet controlate cu ajutorul calculatorului de proces.

Fig.2.5 Schiţa de principiu a cuptorului electric cu arc

1. electrozi
2. bolta cuptorului căptuşită cu înveliş refractar
3. canalul de evacuare a oţelului topit
4. oală de turnare
5. fundaţie
6. gură de încărcare a şarjei
7. metal topit
Cuptoarele electrice cu inducţie
Dintre cele mai utilizate sunt cuptoarele cu inducţie cu creuzet. Încălzirea se realizează prin
efectul curenţilor induşi în încărcătură. Cuptoarele funcţionează pe principiul transformatorului în
care primarul este un inductor iar secundarul este baia metalică, care este turbionară şi, astfel, are
loc o încălzire uniformă (fig.2.6 şi 2.9).

Fig.2.6 Cuptorul electric cu inducţie

1. zidăria cuptorului;
2. înfăşurarea primară din ţeavă de cupru răcită forţat cu apă;
3. fluxul magnetic;
4. baia metalică supusă mişcării turbionare.

4
Fig.2.7 Convertizor cu insuflare de oxigen (LD)

Fig.2.8 Cuptor cu arc electric

Fig.2.9 Cuptor cu inducţie