Principile elaborarii otelului-procedee

Otelul (aliaj al fierului cu carbonul , cu concentratia in carbon mai mica de 2.06 % si cu alti costituienti naturali Si, Mn, S,P,O ,N sau introdusi ca : Ni ,Cr , W, Mo ,V etc) este materialul metalic cel mai utilizat in actual stadiu de dezvoltate al societati umane. Elaborarea otelului este un proces fizico-chimic complex care utilizeaza ca materie prima fie fonta (reducere indirecta), fie minereul de fier ( reducere directa). Metodele metalurgice alpicate pentru fabricarea otelului sunt piro- si electrometalurgice. In prezent , practic , toata cantitatea de otel necesara se elaboreaza prin redecere indirecta pornind de la fonta elaborata in furnalul din care se elimina o parte din carbon prin procedeul numit afinare. Dearece in multe cazuri cantitatea de fonta elaborata in furnalul sarja nu este suficienta pentru otelarie , fonta de afinare de la furnalul se introduce intai intr-un cuptor basculant incalzit , de mare capacitate,numit melanjor( amestecator), in care sarjele de fonta se amesteca obtinudu-se o materie prima omogena si suficienta cantitaiv pentru otelarie. Reducere directa a minereul de fier la otel formeaza la ora actuala preocupari de cercetare si experimetare semiindustriala a carui rezultata va impune sau nu in viitor aplicarea .In pricipiu, la reducerea directa se actioneaza asupra oxizilor de fier din minereuri cu agenti reducatori ( solizi sau gazosi ) , obtinandu-se fierul care prin carburare da otelul.Otelul rezultata poate fi din punct de vedere fizic solid, pastos sau lichid ( topit) in functie de procedeul metalurgic aplicat. Grupa de procedee prin care se obtine otelul solid sub forma de burete sau poldere de fier si cele sub forma de lupe-pasta fac parte din categoria procedeelor de reducere directa a minereului de fier la otel .Celelalte procedee prin care otelul se obtine in stare topita( foarte rar pasta in cuptoarele pudlaj ) fac parte din categoria procedeelor de reducere indirecta a minereurilor de fier, adica trecerea minereului prin faza fonta si din aceasta otel. Reducerea directa se realizeaza pe minereul din oxizi , oxizi de fier incalziti la temperaturi ce variaza intre 12001300 K , deci in stare solida a sa cerea oxizilor la fier si carbunarea fierului la otel. Otinerea minereului cu oxizi puri si uscati se realizeaza prin procese fizico-chimice specifice fiecarui tip de mineru.In final rezulta fie :Fe2o3, fie Fe3O4. Reducerea oxizilor de fier al fier se realizeaza in prezenta unui agent reducator solid ( carbune, cocs sau mangal) sau gazos (H,Co ,CnHm, etc)fie in exces , la temperaturi intre 12501300 K , obtinandu-se un burete de fier (masa poroasa de carbon cenusiu inchis, avand pana la temparatura de circa 1200 K aceleasi dimensiuni ca si particole initiale) . La 1300 K minereul incepe sa se aglomereze , la 1500 K se transforma in masa pastoasa si poroasa la 1600 K masa abosarbe rapid carbonul cand acesta este prezent si incepe topirea otelului elaborat .

Reducerea directa a fierului se mqai poate realiza electrolitic sau prin descompunerea termica a carbonului de fier [Fe(CO)5] , otinandu-se in ambele cazuri pulberea de fier care prin carburare se poate transforma in otel . Reducerea idirecta (afinarea fontei) se realizeaza in satre topita si are duoa face disticte:oxidarea partiala sau toatala a constituientilor fontei( Fe , C ,Si,Mn,P,S)si eliminarea produselor oxidari (cu exceptia oxizilor fierului )prin intermediu zgurii sau gazelor ; reducerea oxizilor de fier ramasi in masa lichida de otel ca urmare a afinarii. Oxidarea incepe o data cu introducerea materiilor prime in cuptor, datorita oxigenului din atmosfera acestuia. Printre primele elemente care se oxideaza este Fe ,el gasindu-se in ce mai mare cantitate, oxidarea sa fiind de ordinul a cateva procente . Dintre elementele chimice insostitoare ale fierului se oxideaza in primul rand Si , el avand cea mai mare afinitate fata de oxigen . La toate procedele de laborare a otelului Si se oxideaza complet inca din primele perioade ale elaborarii( la unele procedee in primele 23 minute) In ordine cronologica dupa oxidarea siliciului( sau concomitent ) urmeaza oxidarea Mn si P(in agragate bazice) .Aceste reactii chimice au loc inca din primele periaode ale afinarii , inca din timpul topiri incarcaturii cuptorului. Reactia chimica a afinarii este oxidarea carbonului care determina atat durata perioadei de afinare cat si volumul materialelor de adous , cu respectiv temperatura otelului elaborat. Oxigenul necesar oxidari carbonului poate preveni materialului de adous (oxigen pur , aer, oxizi etc.), fie de la FeO existentii atat in zgura cat si in masa metalica topita. Cand decarburarea se afce cu oxigenul din zgura, reactia este edotermica consumand 28.150 J/mol si exotermica degajand 35.700 J/mol cand se realizeaza cu oxigenul din masa metalica topita.Prin acest efect termic temperatura otelului creste . Oxidul de carbon produs se ridica (circula ) prin baia de otel , produce o amestecare a acestuia , isi usureaza trasmiterea caldurii , difuzia oxigenului de fier si mersul reactiilor de afianre .Ca urmare baia metalica se incalzeste , zgura se formeaza mai repede si afinarea intr-un timp mai redus. Zgura are urmatoarele funtii principale : in procesul de elaborare a otelului : trasmite oxigenul necesar oxidarii elemetelor insotitoare ; indeparteaza elementele daunatoare P si S (la procesele bazice ) ; inpiedica patrunderea in baia metalica a gazelor daunatoare(N si H) ; aboasarbe oxizi elementelor insotitoare fotmati in timpul afinarii; influenteaza pierderile de metal sub forma de oxizi continuti in zgura si picaturi solidificate amestecate mecanic; protejeaza sua ataca, functie de natura reciproca, captuseala din materialul refractat a cuptorului ; formeaza procesul de reducere oxizilor de fier formarti in faza de afinare. Zgura va trebui sa aiba, deci , caracterul oxidant in faza de afinare si dezoxidant in afza de reducere a oxizilor de fier formati la afinare.Din punct de vedere chimic zgura este un amestec de oxizi acizi (SiO2, P2O5, TiO2, V2O3) bazici (CaO, MgO, FeO, MnO, Na2O),amfoteri (Al2O3, Fe2O3, Cr2O3), sulfuri (FeS,MnS,CaS), fluoruri (CaF2) si compusi complecsi ca silicati , fosfati, spineli etc.