UNIVERSITATEA FACULTATEA DE

INGINERIE
„LUCIAN BLAGA”, SIBIU „HERMANN OBERTH”, SIBIU

Prof. univ. dr. ing. Dan – Paul ŞTEFĂNESCU

REABILITAREA ZĂCĂMINTELOR
DE
GAZE NATURALE

-suport de curs-
 -2009-

Introducere

Conceptul de reabilitare a zăcămintelor mature de gaze naturale a fost abordat

în urmă cu aproximativ un deceniu de către producătorul naţional (S.N.G.N.
ROMGAZ S.A.) de gaze naturale.

Transpunerea in practică a conceptului înseamnă elaborarea unui proiect

tehnico-economic de detaliu, proiect care abordează şi soluţionează configuraţia
noului model geologic al zăcământului precum şi reabilitarea întregii infrastructuri
productive (sonde de gaze şi sonde injecţie ape reziduale, sistem de colectare şi
dispecerizare gaze, staţii de uscare, staţii de compresoare etc.).

Cursul “Reabilitarea Zăcămintelor de Gaze Naturale“, primul de acest fel din

România, se adresează studenţilor şi cursanţilor de la facultăţile de profil şi are la
bază experienţa teoretică şi practică a autorului în domeniul reabilitării, care este
implicat efectiv în această chestiune.

Prezentul suport de curs reprezintă un rezumat precum şi o parte a unor

aspecte conexe reabilitării zăcămintelor mature de gaze. Noţiunile prezentate în
acest material se vor găsi, în scurt timp, dezvoltate în lucrarea cu acelaşi nume. De
asemenea nu vor lipsi nici aplicaţiile numerice reale precum şi analizele şi
comentariile care se impun în acest caz.

Dan - Paul Ştefănescu

2
 CUPRINS

Pagina
Introducere 3
Cap. 1 Gazele naturale - sursă de energie şi progres pentru societate 5
1.1 Ce a însemnat utilizarea industrială a gazelor naturale ? 5
1.2 Rezervele dovedite de gaze naturale ale Terrei 7
1.3 Producţia şi consumul de gaze naturale la nivel mondial 9
Cap. 2 Considerente relative la resursele şi rezervele de
14
hidrocarburi fluide
2.1 Termeni tehnici aferenţi legislaţiei în domeniu 14
2.2 Clasificarea resurselor şi rezervelor de hidrocarburi 15
2.3 Elemente privind resursele şi rezervele neconvenţionale de
18
hidrocarburi fluide
Cap. 3 Zăcămintele de gaze naturale, acumulatoare de energie 20
3.1 Ecuaţia de stare asociată exploatării zăcămintelor de
20
hidrocarburi fluide
3.2 Tipurile de energie specifice zăcămintelor de gaze 21
3.2.1. Energia zăcămintelor de gaze în cazul inactivităţii acviferului 23
3.2.2. Energia zăcămintelor de gaze cu influx de apă 24
3.2.3. Energia zăcămintelor de gaze naturale cu condensat 26
Cap. 4 Calculul rezervelor de gaze naturale 28
4.1 Metoda volumetrică 28
4.2 Metoda bilanţului material 30
4.2.1 Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim de expansiune
31
a gazelor
4.2.2 Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim mixt
33
- expansiunea gazelor şi aflux de apă
4.2.2.1 Considerente privind influxul natural de gaze în zăcămintele de
35
gaze naturale
4.3 Calculul rezervei de condensat 36
Cap. 5 Prevederea comportării în exploatare a zăcămintelor de gaze
38
naturale
5.1 Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim de expansiune
39
a gazelor
5.2. Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim mixt
40
- expansiunea gazelor şi influx de apă -
Cap. 6 Consideraţii privind reabilitarea zăcămintelor de gaze
42
naturale
3
 6.1. Conceptul de reabilitare a zăcămintelor de gaze naturale 42
6.2. Etapele reabilitări zăcămintelor mature de gaze naturale
45
Cap. 7 Reabilitarea infrastructurii productive a zăcămintelor de
46
gaze naturale
7.1 Sistemul sondă zona de influx 46
7.1.1. Investigarea şi diagnosticarea stării materialului tubular al
47
sondelor
7.1.2. Investigarea sondelor productive de gaze naturale 52
7.1.2.1. Rezultatele obţinute în urma interpretării carotajelor de producţie 53
7.2. Metode radioactive de investigare a sondelor de gaze naturale 58
7.2.1. Analiza comparativă a informaţiilor geologice obţinute din
interpretarea diagramelor clasice aferente carotajului electric şi a 58
celor obţinute prin metode radioactive de ultimă generaţie

4
Capitolul 1.

Gazele naturale - sursă de energie şi progres pentru societate

 Din cele mai vechi timpuri, omul a fost preocupat şi fascinat în acelaşi timp
de varietatea formelor de energie ale Terrei, forme de energie pe care le
percepea şi le înţelegea atât cât mintea şi mijloacele investigaţionale de care
dispunea îi permiteau acest lucru.

 Conştient de acest lucru, mai ales în zilele noastre, nu de puţine ori, omul a
avut tendinţa de a nu ţine cont, în realitate, de legile naturii. Nu întâmplător,
în ultimii zeci de ani, au avut loc o serie de fenomene care ne-au dat serios
de gândit şi care, în mod normal, ar trebui să tempereze expansionismul
nostru asupra naturii, expansionism datorat de cele mai multe ori dorinţei
noastre inevitabile de a progresa şi de a performa.

 Progresul şi dezvoltarea societăţii noastre a debutat, cum era de altfel şi firesc,

lent şi apoi s-a accelerat pe măsură ce omul a devenit un permanent căutător
şi descoperitor de surse şi alternative energetice convenţionale şi
neconvenţionale.

 Faptul că zestrea energetică a Terrei este enormă, este susţinut printre altele
şi de impresionantul volum de gaze naturale (rezervă dovedită) existentă încă
în zăcăminte şi situată în jurul cifrei de 179,53 x 10 12 m3, valoare confirmată
la finele anului 2008 de către instituţii de specialitate [3].

1.1. Ce a însemnat utilizarea industrială a gazelor naturale ?

 Întrebarea de mai sus induce la rândul ei o alta, legată de începutul

descoperirilor gazelor naturale şi apoi de felul cum aceste gaze pot influenţa
mersul şi implicit progresul omenirii. Câteva repere cronologice în acest sens
sunt edificatoare şi ele se rezumă, succint, la următoarele:
- în vechea Chină, în jurul anului 600 î Chr gazele combustibile
erau folosite la iluminatul locuinţelor;
- în anul 1273 Marco Polo aflat în Azerbajdan descrie efectul
flăcărilor rezultate din arderea gazului din templul zeului
focului din Baku;
- în anul 1672 poetul Valentin Frank von Frankenstein descrie
emanaţiile de gaze din jurul oraşului Mediaş (judeţul Sibiu);

5
 - în anul 1904, în România se utilizau gazele asociate la
motoarele instalaţiilor de foraj, instalaţii care forau în jurul
oraşului Câmpina (judeţul Prahova);
- în anul 1909, prin sonda 2 Sărmăşel (judeţul Mureş) se
descoperă primul zăcământ de gaze naturale din România;
- în anul 1914 în România se finalizează prima conductă de
transport gaze din Europa, între localităţile Sărmăşel-Turda
(judeţul Cluj);
- în 1927, la Sărmăşel se construieşte prima staţie de comprimare
a gazelor naturale din Europa;
- după anii 1960 începe descoperirea marilor zăcăminte de gaze
naturale ale României, zăcăminte de anvergură care asigură încă
şi astăzi cantităţi importante de gaze naturale.

 În accepţiunea Legii Petrolului [4], prin denumirea generică de ’’Petrol’’ se

înţelege acea hidrocarbură care în condiţiile de suprafaţă, se prezintă în stare
gazoasă sau lichidă şi se exploatează prin sonde. Aşadar, în acest context,
denumirea de ’’Petrol’’ este specifică următoarelor tipuri de hidrocarburi:
ţiţeiurilor, gazelor asociate petrolului, condensatului, amestecurilor de gaze
combustibile naturale precum şi gazelor naturale libere. Acestea din urmă
sunt definite ca fiind gaze acumulate în zăcăminte, gaze care pot fi sărace
(fără conţinut de condensat), bogate (în amestec cu condensat în condiţii de
zăcământ, la care raţia gaze – condensat depăşeşte 27.000 m3N / m3) sau gaze-
condensat (gaze în amestec cu condensat în condiţii de zăcământ, la care raţia
gaze–condensat este cuprinsă între 540–27.000 m3 N / m 3 ).

 În fine, o altă definiţie a gazelor naturale spune că acestea sunt hidrocarburi

parafinice, care în condiţii standard de presiune şi temperatură se află în stare
gazoasă şi au următoarele proprietăţi:
- densitatea, = 0,710  0,905 kg/m3,
- densitatea relativă, în raport cu aerul, d=0,55 0,70,
- limita de explosivitate,  = 5  15 % din volum,
- temperatura de autoaprindere,  = 650  750 0 C,
- puterea calorifică, q = 8000  9000 Kcal/ m 3.

 Descoperirea marilor structuri gazeifere ale României, cum ar fi Delenii,

Filitelnic, Corunca, Grebeniş şi multe altele, a permis în mod treptat
dezvoltarea, nu întotdeauna pe criterii raţionale, a unui segment industrial,
important pentru ţară la vremea respectivă, care avea ca materie primă gazele
naturale care erau alcătuite în proporţie covârşitoare din metan.

 Arderea incompletă a metanului în vederea obţinerii negrului de fum, necesar

la fabricarea cauciucului, cernelurilor etc. a dus la dezvoltarea unei puternice
infrastructuri industriale în zona Copşa Mică (jud. Sibiu), dezvoltare care s-a

6
 făcut pe fondul degradării lente dar sigure a mediului înconjurător, cu efecte
la fel de dezastruoase asupra sănătăţii angajaţilor sau oamenilor din zonă.

 Oxidarea acestei hidrocarburi conduce la obţinerea form-aldehidei, importantă

pentru fabricarea maselor plastice sau în industria farmaceutică. Alţi produşi
rezultaţi a căror materie primă a fost metanul erau: acidul formic (industria
pielăriei şi a celei textile), acidul oxalic (industria metalurgică ca şi
reducător), clorura de metil (întrebuinţată la maşinile frigorifice), cloroformul
(industria farmaceutică), tetraclorura de carbon (un foarte bun solvent), acidul
cianhidric (insecticid în agricultură), acetilena etc.[2].

 Gândind şi analizând retrospectiv ne punem în mod firesc întrebarea dacă

înaintaşii noştri din domeniul exploatării şi utilizării industriale a gazelor
naturale, au acţionat corect sau nu în acest sens. Răspunsurile cât se poate de
nuanţate converg către ideea că prin ei societatea în ansamblu s-a dezvoltat cu
toate dificultăţile şi obstacolele întâlnite în acest lung drum. O privire
imaginară, în timp, peste tot ceea ce a însemnat dezvoltarea industrială a
României în ultimii 50 de ani aşa cum a fost ea, ne poate forma o părere
pertinentă despre impresionantele rezerve de gaze de care dispuneam şi de
aici răspunderea enormă pe care o avem noi şi generaţiile viitoare de a drămui
cu mult respect ceea ce ne-a mai rămas.

1.2. Rezervele dovedite de gaze naturale ale Terrei

 Sub această denumire sunt catalogate acele volume de gaze naturale care sunt
stocate în zăcăminte de hidrocarburi, a căror exploatare se poate face în
condiţii de rentabilitate economică, prin intermediul unor lucrări şi operaţii
specifice. Confirmarea şi reconfirmarea rezervelor de gaze se face prin studii
de specialitate, care reprezintă documente oficiale, care stau la baza tuturor
proiectelor legate de valorificarea în totalitate a gazelor naturale.

 Analizând aceste rezerve prin prisma ritmurilor şi nevoilor de consum de

astăzi, se pune fireasca întrebare legată de câţi ani de acum încolo ne mai
ajung gazele naturale. Răspunsul la această întrebare care frământă la modul
cel mai serios atât producătorii de gaze cât şi utilizatorii industriali şi casnici,
se poate afla suficient de precis, făcând raportul între rezerva de gaze
dovedită la finele anului 2007, spre exemplu, şi producţia de gaze aferentă
aceluiaşi an (a se vedea tabelul 1.1 şi 1.2).

 În cazul României, gazele naturale pot să ajungă după modelul estimativ

prezentat mai înainte în jur de 2122 de ani, în condiţiile în care consumul
casnic şi industrial se menţine la nivelul anilor 2004 şi 2005 şi nu se pun în
evidenţă noi acumulări de gaze.

 Aplicabilitatea noului concept relativ la reabilitarea structurilor gazeifere

mature, concept care reprezintă obiectul lucrării de faţă, poate prelungi
7
 semnificativ timpul de exploatare a zăcămintelor, sens în care proiecte de
acest gen sunt în desfăşurare, cu bune rezultate, în România. Regândirea şi
adoptarea întregului mecanism de producere a gazelor naturale se impune cu
atât mai mult cu cât marea majoritate a zăcămintelor comerciale de gaze ale
României sunt în zona în care energia lor trebuie riguros analizată şi elaborate
apoi tehnologii de extracţie de ultimă generaţie.
Tab. 1.1. Rezervele dovedite de gaze naturale ale Terrei

Nr. Statul Dec. Dec. Dec. Dec. 2007

Crt. 1987 1997 2006
Trilioane Trilioane Trilioane Trilioane Trilioane
mc mc mc picioare mc
cubice
1. SUA 5.30 4.74 5.98 211.08 5.98
2. Canada 2.69 1.81 1.62 57.55 1.63
3. Mexic 2.12 1.80 0.39 13.01 0.37
Total America de
10.11 8.34 7.99 281.65 7.98
Nord
4. Argentina 0.69 0.68 0.45 15.54 0.44
5. Bolivia 0.14 0.12 0.74 26.13 0.74
6. Brazilia 0.11 0.23 0.35 12.89 0.36
7. Columbia 0.10 0.20 0.12 4.41 0.13
8. Peru 0.34 0.20 0.33 12.54 0.36
Trinidad si
9. 0.30 0.52 0.48 16.95 0.48
Tobago
10. Venezuela 2.84 4.12 5.10 181.87 5.15
Alte state din America de
0.15 0.15 0.07 2.51 0.07
Sud şi Centrala
Total America de Sud şi
4.67 6.21 7.64 272.84 7.73
Centrală
11. Azerbaijan n/a 0.84 1.26 45.13 1.28
12. Danemarca 0.07 0.11 0.12 4.10 0.12
13. Germania 0.38 0.26 0.16 4.84 0.14
14. Italia 0.30 0.27 0.09 3.14 0.09
15. Kazakhstan n/a 1.87 1.90 67.20 1.9
16. Olanda 1.76 1.79 1.32 44.07 1.25
17. Norvegia 2.29 3.65 2.89 104.57 2.96
18. Polonia 0.16 0.16 0.11 3.99 0.11
19. România 0.20 0.37 0.63 22.18 0.63
20. Federaţia Rusă n/a 45.17 44.60 1576.75 44.65
21. Turkmenistan n/a 2.71 2.67 94.22 2.67
22. Ucraina n/a 0.98 1.03 36.24 1.03
23. Marea Britanie 0.64 077 0.41 14.55 0.41
24. Uzbechistan n/a 1.63 1.74 61.60 1.74
Alte state din Europa şi
39.25 0.45 0.44 15.31 0.43
Eurasia
Total Europa şi Eurasia 45.06 61.02 59.37 2097.89 59.41
25. Bahrain 0.20 0.14 0.09 3.00 0.09
26. Iran 13.92 23.00 27.58 981.75 27.80
27. Irak 1.00 3.19 3.07 111.95 3.17
28. Kuweit 1.21 1.49 1.78 63.00 1.78
29. Oman 0.27 0.54 0.69 24.37 0.69
30. Qatar 4.44 8.50 25.64 904.06 25.60
31. Arabia Saudită 4.19 5.88 7.07 253.03 7.17
32. Siria 0.13 0.24 0.29 10.17 0.29
Emiratele Arabe
33. 5.68 6.06 6.11 215.07 6.09
Unite
34. Yemen 0.11 0.48 0.49 17.23 0.49
Alte state din Orientul + + 0,05 1.73 0.05

8
 Mijlociu
Total Orientul Mijlociu 31.18 49.53 72.95 2585.35 73.21
35. Algeria 3.16 4.08 4.50 159.45 4.52
36. Egipt 0.31 0.93 2.05 72.85 2.06
37. Libia 0.73 1.31 1.49 52.80 1.50
38. Nigeria 2.41 3.48 5.22 186.99 5.30
Alte state din Africa 0.79 0.82 1.20 42.84 1.21
Total Africa 7.39 10.62 14.46 514.92 14.58
39. Australia 1.07 1.48 2.49 88.64 2.51
40. Bangladesh 0.35 0.30 0.39 13.77 0.39
41. Brunei 0.33 0.39 0.33 12.11 0.34
42. China 0.89 1.16 1.68 66.54 1.88
43. India 0.55 0.69 1.08 37.26 1.06
44. Indonezia 2.37 2.15 2.63 105.94 3.00
45. Malaezia 1.49 2.46 2.48 87.40 2.48
46. Mianmar 0.27 0.28 0.54 21.19 0.60
47. Pakistan 0.63 0.60 0.85 30.02 0.85
Papua Noua
48. 0.09 0.43 0.44 15.36 0.44
Guinee
49. Tailanda 0.18 0.21 0.33 11.65 0.33
50. Vietnam - 0.17 0.22 7.77 0.22
Alte state din Asia
0.23 0.41 0.37 13.02 0.37
Pacifică
Total Asia Pacifică 8.45 10.73 13.82 510.69 14.46
TOTAL MAPAMOND 106.86 146.46 176.22 6263.34 177.36
din Uniunea
3.75 3.85 2.94 100.26 2.84
care Europeana 25
OECD 17.19 17.05 15.79 556.89 15.77
Fosta URSS 38.90 53.44 53.46 1890.24 53.53
+ - mai puţin de 0,05 n/a – nu este disponibila
12
1 trilion=10
Observaţii: Rezervele dovedite de gaze naturale se consideră în general acele cantităţi
pentru care informaţiile geologice şi inginereşti indică cu o siguranţă rezonabilă că pot
fi recuperate din zăcăminte cunoscute în condiţiile economice şi de operare existente.

1.3. Producţia şi consumul de gaze naturale la nivel mondial

 Aceşti doi importanţi indicatori de pe piaţa mondială a gazelor naturale au

înregistrat creşteri în anul 2007 în comparaţie cu anul precedent astfel:
producţia totală de gaze în anul 2007 a fost 2940,0 x 109 m3 mai mare cu
1,024% în comparaţie cu anul 2006 iar consumul anului 2007 a fost de
2.921,9 x 109 m3, cu 1,03% mai mare ca în 2006.

Tab. 1.2. Producţia mondială de gaze naturale [3]

[Trilioane mc]
Nr.
Statul 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
crt.
1 SUA 535.3 538.7 533.3 543.2 555.5 536.0 540.8 526.4 511.1 532.2 545.2
2 Canada 168.6 173.4 176.8 182.2 186.5 187.9 184.7 183.7 187.4 188.4 183.7
3 Mexic 31.7 34.8 36.7 36.1 36.9 35.4 36.2 37.7 38.9 42.8 46.2
Total
America 735.5 747.0 746.8 765.6 776.8 759.2 761.7 747.9 737.4 754.4 775.8
de Nord
4 Argentina 27.4 29.6 34.6 37.4 37.1 36.1 41.0 44.9 45.6 46.1 44.8
5 Bolivia 2.7 2.8 2.3 3.2 4.7 4.9 6.4 9.8 11.9 12.7 13.5
6 Brazilia 6.0 6.3 6.7 7.2 7.6 9.2 10.1 11.0 11.0 11.3 11.3
7 Columbia 5.9 6.3 5.2 5.9 6.1 6.2 6.1 6.4 6.8 7.3 7.7
8 Trinidad si 8.6 11.7 14.1 15.2 17.3 24.7 27.3 30.3 36.4 39.0
7.4
Tobago

9
9 32.3 27.4 27.9 29.6 28.4 25.2 28.4 28.1 27.9 28.5
Venezuela 30.8

Alte state din

America de Sud şi 2.6 2.7 3.3 3.5 3.7 3.7 3.4 3.9 4.8 5.3 6.1
Centrala
Total America de Sud şi

Centrală 82.8 88.6 91.1 99.2 104.0 105.8 116.9 131.7 138.6 147.2 150.8

10 Azerbaijan 5.6 5.2 5.6 5.3 5.2 4.8 4.8 4.7 5.3 6.3 10.3
11 Danemarca 7.9 7.6 7.8 8.1 8.4 8.4 8.0 9.4 10.4 10.4 9.2
12 Germania 17.1 16.7 17.8 16.9 17.0 17.0 17.7 16.4 15.8 15.6 14.3
13 Italia 17.7 17.4 16.0 15.2 14.0 13.4 12.7 11.9 11.1 10.1 8.9
14 Kazakhstan 7.6 7.4 9.3 10.8 10.8 10.6 12.9 20.6 23.3 24.6 27.3
15 Olanda 67.1 63.6 59.3 57.3 61.9 59.9 58.4 68.8 62.9 65.3 64.5
16 Norvegia 43.0 44.2 48.5 49.7 53.9 65.5 73.1 78.5 85.0 87.6 89.7
17 Polonia 3.6 3.6 3.4 3.7 3.9 4.0 4.0 4.4 4.3 4.3 4.3
18 România 15.0 14.0 14.0 13.8 13.6 13.2 13.0 12.8 12.4 11.9 11.6
19 Federaţia Rusă 532.6 551.3 551.0 545.0 542.4 555.4 578.6 591.0 598.0 612.1 607.4
20 Turkmeni
16.1 12.4 21.3 43.8 47.9 49.9 55.1 54.4 58.8 62.2 67.4
Stan
21 Ucraina 17.4 16.8 16.9 16.7 17.1 17.4 18.0 19.1 19.4 19.1 19.0
22 Marea
85.9 90.2 99.1 108.4 105.8 103.6 102.9 96.4 88.2 80.0 72.4
Britanie
23 Uzbekistan 47.8 51.1 51.9 52.6 53.6 53.5 53.6 55.8 55.0 55.4 58.5
Alte state din
13.3 12.3 11.5 11.2 11.0 11.3 10.7 11.2 10.8 11.5 11.0
Europa şi Eurasia
Total Europa şi
897.5 913.8 933.3 958.5 966.4 987.9 1023.6 1055.2 1060.6 1076.3 1075.7
Eurasia
24 Bahrain 8.0 8.4 8.7 8.8 9.1 9.5 9.6 9.8 10.7 11.1 11.5
25 Iran 47.0 50.0 56.4 60.2 66.0 75.0 81.5 91.8 100.9 108.6 111.9
26 Kuweit 9.3 9.5 8.6 9.6 8.5 8.0 9.1 11.0 12.3 12.9 12.6
27 Oman 5.0 5.2 5.5 8.7 14.0 15.0 16.5 18.5 19.8 23.7 24.1
28 Qatar 17.4 19.6 22.1 23.7 27.0 29.5 31.4 39.2 45.8 50.7 59.8
29 Arabia Saudită 45.3 46.8 46.2 49.8 53.7 56.7 60.1 65.7 71.2 73.5 75.9
30 Siria 3.8 4.3 4.5 4.2 4.1 5.0 5.2 5.3 5.4 5.5 5.3
Emiratele
31 36.3 37.1 38.5 38.4 39.4 43.4 44.8 46.3 47.0 47.4 49.2
Arabe unite
Alte state din
3.3 3.2 3.4 3.4 3.0 2.6 1.8 3.3 4.4 5.6 5.5
Orientul Mijlociu
Total Orientul
175.4 184.0 193.8 206.8 224.8 244.7 259.9 290.7 317.5 339.0 355.0
Mijlociu
32 Algeria 71.8 76.6 86.0 84.4 78.2 80.4 82.8 82.0 88.2 84.5 83.0
33 Egipt 11.6 12.2 14.7 18.3 21.5 22.7 25.0 26.9 34.6 44.7 46.5
34 Libia 6.0 5.8 4.7 5.3 5.6 5.6 5.8 6.2 11.3 14.8 15.2
35 Nigeria 5.1 5.1 6.0 12.5 14.9 14.2 19.2 22.8 22.4 28.4 35.0
Alte state
din 4.9 5.0 5.7 6.2 6.7 7.4 7.1 7.9 9.0 9.2 10.7
Africa
Total Africa 99.4 104.8 117.1 126.8 126.9 130.3 139.9 145.8 165.6 181.6 190.4
36 Australia 29.8 30.4 30.8 31.2 32.5 32.6 33.2 35.3 37.1 38.9 40.0
37 Bangladesh 7.6 7.8 8.3 10.0 10.7 11.4 12.3 13.2 14.5 15.3 16.3
38 Brunei 11.7 10.8 11.2 11.3 11.4 11.5 12.4 12.2 12.0 12.6 12.3
39 China 22.7 23.3 25.2 27.2 30.3 32.7 35.0 41.5 49.3 58.6 69.3
40 India 22.3 24.5 25.1 26.4 26.4 27.6 29.5 29.2 29.6 29.3 30.2
41 Indonezia 65.7 64.6 70.0 65.7 64.5 70.6 72.7 72.8 68.7 69.3 66.7
42 Malaezia 38.6 38.5 40.8 45.3 46.9 48.3 51.8 53.9 59.9 60.2 60.5
43 Mianmar 1.5 1.8 1.7 3.4 7.2 8.4 9.6 10.2 13.0 13.4 14.7
44 Noua Zeelandă 5.2 4.6 5.3 5.6 5.9 5.6 4.3 3.8 3.5 3.6 4.0
45 Pakistan 19.8 20.1 22.2 22.8 23.4 22.9 25.2 27.4 30.2 30.5 30.8
46 Tailanda 16.2 17.5 19.2 20.2 19.6 20.5 21.8 22.4 23.7 24.4 25.9
47 Vietnam 0.5 0.9 1.3 1.6 2.0 2.4 2.4 4.2 6.9 7.0 7.7
Alte state
din Asia 3.4 3.5 3.5 3.6 3.8 5.4 6.6 6.4 7.2 10.7 13.1
Pacifică
Total
Asia 245.0 248.1 264.7 274.1 284.7 300.0 316.8 332.5 355.8 373.7 391.5
Pacifică
TOTAL
2235.7 2286.2 2346.8 2427.0 2483.8 2527.9 2618.8 2703.7 2775.5 2872.2 2940.0
MAPAMOND
din care
UE 25 224.5 222.2 225.7 231.2 232.4 227.4 223.9 227.8 212.3 204.9 191.9
OECD 1025.5 1037.1 1045.9 1068.5 1090.7 1079.9 1086.5 1083.5 1066.4 1080.6 1093.3
Uniunea
Sovietică 627.4 644.5 656.2 674.5 677.3 691.9 723.5 745.8 760.0 780.0 790.2
iniţială
Alte 582.8 604.6 644.8 683.9 715.7 756.1 808.8 874.4 949.1 1011.6 1056.4
state

10
 EME
Observaţii :
Datele de producţie prezentate mai sus sunt exprimate în standard metri cubi la
temperatura de 150C şi presiunea de 1,01325 bar;

1 trilion=1012

 Se observă tendinţa crescătoare atât a producţiei cât şi a consumului de gaze

naturale lucru explicabil, la nivel global, prin promovarea de noi rezerve
corelat cu intensificarea ritmurilor productive din partea actorilor reductabili
şi deja cunoscuţi de pe piaţă.

Legenda:
Orientul Europa şi Asia Africa
  mijlociu   Eurasia   Pacific
America de
America de Sud şi
Nord   Centrală

Fig .1.1. Evoluţia pe zone geografice a rezervelor dovedite de gaze naturale

 Este de menţionat faptul că deşi în anul 2007 producţia de gaze a SUA a

crescut cu 1,02% faţă de anul 2006, acest stat rămâne după Federaţia Rusă cel
mai mare producător de gaze a lumii fiind totodată de departe cel mai mare
consumator de gaze.

 Pentru România care ocupă la nivel mondial locul 31 respectiv locul 10 în

zona geografică Europa şi Eurasia ca şi producător şi consumator se poate
observa că producţia anuală de gaze urmează un traiect descendent, obiectiv
dealtfel, pe când consumul de gaze, după ce a atins un minim de 16,6 x 109 m3

11
 în 2001, creşte fluctuant, an de an ajungând la finele anului 2006 la 18,2 x 10 9
m3 .

 Acest nivel de consum considerat de specialişti, din domeniul energiei, destul

de ridicat în comparaţie cu alte state mai dezvoltate decât România este
tangibil datorită existenţei în ţara noastră a unei sofisticate infrastructuri
adecvate producţiei şi consumului de gaze naturale, infrastructură este
adevărat, destul de veche, dar încă funcţională la care se adaugă un număr
apreciabil de zăcăminte numai în bazinul Transilvaniei sunt în exploatare
peste 100 de formaţiuni gazeifere.

Tab. 1.3 . Consumul mondial de gaze naturale [3]

[Miliarde mc]
Nr.
Statul 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Crt
1. SUA 643,8 629,9 634,4 660,7 629,7 651,5 630,8 634,0 623,3 613,1 652,9
2. Canada 87,2 83,4 87,4 92,8 88,2 90, 97,7 96,1 98,1 96, 94,0
2 9
3. Mexic 32,3 36.0 36,8 38,3 37,7 41, 44,5 4, 45,2 51, 54.1
4 4
Total America de 783,
763,3 749,4 758,6 71,8 755,6 773,0 776,2 767,6 761,4 801,0
Nord 1
4. Argentina 28.5 30.5 32.4 33.2 31.1 30. 34.6 37.9 40,4 41, 44,1
3 8
5. Brazilia 6.0 6.3 7.1 9.3 11.7 14. 15.8 18,7 19,3 20, 22,0
1 5
6. Chile 2.8 3,6 4,0 6,4 7,2 7,3 7,9 8,5 8,3 7,9 4,4
7. Columbia 5.9 6.2 5.2 5.9 6.1 6.1 6.0 6.3 6,8 7,3 7,7
8. Ecuador 0.1 0.1 0.1 0.1 0.2 0.1 * 0,2 0,3 0,3 0,3
9. Peru 0.2 0.4 0.4 0.3 0.4 0.4 0.5 0.9 1,5 1,8 2,7
10. Venezuela 30.8 32.3 27.4 27.9 29.6 28. 25.2 28,4 28,1 27, 28,5
4 9
Alte state din
America de 14. 23,
8,5 10,1 11,3 11,9 13.6 15,9 16,2 19,5 24,9
Sud şi 4 8
Centrala
Total America de Sud şi
82,7 89,4 88,8 95,1 99,8 191,2 106,0 117,3 124,3 131,3 134,5
Centrală

11 Austria 8.1 8.3 8.5 8.1 8.6 8.5 9.4 9.5 10,0 9.4 8,9
12. Azerbaijan 5.6 5.2 5.6 5.4 7.8 7.8 8.0 8.6 8, 9,4 8,3
13. Belarus 14.8 15.0 15.3 16.2 16.1 16. 16,3 18.5 18,0 19, 194
6 5
14. Belgia şi 14. 17,
12.5 13.8 14.7 14.9 14.6 16.0 16,5 16,6 16,9
Luxemburg 8 0
15 Bulgaria 4.1 3.5 3.0 3.3 3.0 2.7 2,8 2,8 2,9 3,0 3,1
16. Cehia 8.5 8.5 8.6 8.3 8.9 8.7 8.7 9,1 9,6 9,8 8,9
17. Danemarca 4.4 4.8 5.0 4.9 5.1 5.2 5.2 5.2 5.0 5.1 4,6
18. Finlanda 3.2 3.7 3.7 3.7 4.1 4.0 4.5 4.3 4.0 4.2 4.1
19. Franţa 34.6 37.0 37.7 39.7 41.7 41. 43.3 44.5 45,8 44, 41,9
7 1
20. Germania 79.2 79.7 80.2 79.5 82.9 82. 85.5 85.9 86,2 87, 82,7
6 2
21. Grecia 0.2 0.8 1.5 2,0 2,0 2,1 2.4 2.7 2.8 3,2 4,0
22. Ungaria 10.8 10.9 11.0 10.7 11.9 11, 12,9 12,8 13,2 12, 11,8
8 5
23. Islanda - - - - - - - - - - -
24. Irlanda 3.1 3.1 3.3 3.8 4.0 4.1 4.1 4.1 3,9 4,5 4,8
25. Italia 53.1 57.2 62.2 64.9 65.0 64. 71,2 73,9 79,1 77, 77,8
6 4
26. Kazakhstan 7.1 7.3 7.9 9.7 10.1 11. 13.3 15,4 19,4 20, 19,8
1 9
27. Lituania 2.6 2.3 2.4 2.7 2.8 2.9 3.1 3.1 3,3 3,2 3,8
28. Olanda 39.1 38.7 37.9 39.2 39.1 39. 40.3 41,1 39,5 38, 37,2
3 3
29. Norvegia 3.7 3.8 3.6 4.0 3.8 4.0 4.3 4.6 4,5 4,4 4,3
30. Polonia 10.5 10.6 10.3 11.1 11.5 11. 11.2 13.1 13,6 13, 13,7
2 7
31. Portugalia 0.1 0.8 2.3 2.4 2.6 3,1 3.0 3,8 4,2 4,1 4,3

12
32 România 20.0 18.7 17.2 17.1 16.6 17. 18.3 17,5 17,6 18, 16,4
2 2

33. Federaţia Rusă 350.4 364.7 363.6 377.2 372.7 388.9 392.9 401,9 405,1 432,1 438,8
34. Slovacia 6.3 6.4 6.4 6.5 6.9 6,5 6,3 6,1 6,6 6,4 5,9
35. Spania 12.3 13.1 15.0 16.9 18.2 20. 23.6 27.4 32,4 33, 35,1
8 7
36. Suedia 0.8 0.9 0.8 0.7 0.7 0.8 0.8 0.8 0.8 1,0 1,0
37. Elveţia 2.5 2.6 2.7 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3,1 3,0 2,9
38. Turcia 9.7 10,3 12,4 14.6 16.0 17. 20.9 22.1 26,9 30, 35,1
4 5
39. Turkmenistan 10.1 10.3 11.3 12.6 12.9 13. 14.6 15.5 16,6 18, 21,9
2 9
40. Ucraina 74.3 68.7 73.0 73.1 70.9 69, 67,8 73,2 73,0 67, 64,6
8 1
41. Marea Britanie 95. 90,
84.5 87.9 93,6 96.9 96,4 95,4 97,4 94,9 91,1
1 0
42. Uzbekistan 45.4 47.0 49.3 47.1 51.1 52. 47.2 44,8 44,0 43, 45,6
4 2
Alte state din Europa 13, 16,
14,7 14,6 12,9 13,5 14,7 14,2 15,4 16,1 16,8
şi Eurasia 8 4
Total Europa şi
936,3 960,3 982,9 1013,5 1025,5 1045,6 1070,7 104,3 1128,3 1151,5 1155,7
Eurasia
43. Iran 47.1 51.8 58.4 62.9 70.2 79. 82.9 93,4 102,4 108,7 111,8
2
44. Kuweit 9.3 9.5 8.6 9.6 8,5 8.0 9.1 11,0 12,3 12, 12,6
9
45. Qatar 14.5 14.8 14.0 9.7 11.0 11. 12.2 15.0 18.7 19. 20.5
1 6
46. Arabia Saudită 56. 73.
45.3 46.8 46.2 49.8 53.7 60.1 65,7 71.2 75.9
7 5
47. Emiratele 36. 41.
29.0 30.4 31.4 31.4 32.3 37.9 40.2 41.3 43.2
Arabe unite 4 7
Alte state din Orientul 23. 35.
19.6 20.5 21.5 22.1 22.8 23.9 27.4 30.9 35.3
Mijlociu 6 0
Total Orientul
164.9 173.7 180.1 185.4 198.4 215.1 226.1 252.8 276.8 291.4 299.4
Mijlociu
48. Algeria 20.2 20.9 21.3 19.8 20.5 20. 21.4 22.0 23.2 23. 24.4
2 7
49. Egipt 11.6 12.0 14.3 18.3 21.5 22. 24.6 26.2 25.8 29. 32.0
7 2
50. Africa de Sud - - - - - - - - - - -
Alte state din Africa 14.4 14.9 15.5 17.3 17.5 17. 20.4 22.6 24.3 25. 27.1
9 0
Total Africa 46.1 47.7 51.2 55.5 59.5 60. 66.4 70.8 73.3 77. 83.5
8 9
51. Australia 19.3 19.8 20.2 20.5 22.0 22. 22.4 22.8 21.9 24. 25.1
4 0
52. Bangladesh 7.6 7.8 8.3 10.0 10.7 11. 12.3 13.2 14.5 15. 16.3
4 3
53. China 19.5 20.3 21.5 24.5 27.4 29. 33.9 39.7 46.8 56. 67.3
2 1
China Hong
54. 3.2 3.0 3.3 3.0 3.0 2.9 1.8 2.7 2.7 2.9 3.0
Kong SAR
55. India 22.3 24.5 25.1 26.4 26.4 27. 29.5 31.9 35.7 37. 40.2
6 3
56. Indonezia 30.6 29.5 32.0 30.2 32.3 33. 34.7 36.7 32.7 34. 33.8
8 9
57. Japonia 64.1 66.1 69.4 72.3 74.3 72. 79.8 77.0 78.6 83. 90.2
7 7
58. Malaezia 16.7 17.4 16.1 24.3 25.8 26. 27.1 24.5 28.9 29. 28.3
7 6
59. Noua Zeelandă 5.1 4.5 5.2 5.5 5.7 5.5 4.1 3.7 3.4 3.5 3.7
60. Pakistan 19.8 20.1 22.2 22.8 23.4 22. 25.2 27.4 30.2 30. 30.8
9 5
61. Filipine + + + + 0.1 1.8 2.7 2.4 3.3 2.9 3.4
62. Singapore 1.5 1.5 1.5 1.7 4.5 4.9 5.3 6.6 6.6 6.6 6.6
63. Coreea de Sud 16.4 15.4 18.7 21.0 23.1 25. 26.9 31.5 33.7 35. 37.0
7 6
64. Taiwan 5.2 6.2 6.3 6.8 7.3 8.2 8.74 10.2 10.3 11. 11.8
1
65. Tailanda 16.2 17.6 19.2 22.0 24.8 26. 28.8 29.9 32.5 33. 35.4
9 3
Alte state din Asia 13.
4.3 4.7 5.0 5.1 5.2 5.3 5.6 8.9 13.1 15.0
Pacifică 4
Total Asia Pacifică 251.8 258.1 274.1 296.1 316.1 327.8 348.8 367.9 395.0 420.9 447.8
TOTAL 2245.1 2278.6 2335.7 2437.3 2455.0 2533.5 2590.9 2689.2 2765.2 2834.4 2921.9
MAPAMOND

13
 din care 440.4
UE 25 400.7 413.5 438.0 450.0 451.1 471.6 486.1 495.5 489.7 481.9

OECD 1255.5 1268.0 1293.6 1346.6 1327.6 1368.5 1378.2 1399.0 1407.7 1407.7 1454.3
Fosta
519.1 529.4 536.2 551.9 552.9 570.3 571.2 589.5 593,6 624.1 631.9
URSS
Alte
state 470.6 491.2 508.0 538.9 574.5 604.7 641.5 700.7 758.9 802.5 835.7
EME

+ mai puţin de 0.05  mai puţin de 0,05 %

Capitolul 2.

Considerente relative la resursele şi rezervele de hidrocarburi fluide

 Este în unanimitate recunoscut faptul că adevărata valoare a hidrocarburilor

fluide se prefigurează în condiţiile în care ajung pe piaţa energetică unde
mecanismele de cotare (de alcătuire a preţurilor) sunt influenţate de cerere şi
ofertă. Această cotare, fluctuantă de altfel, are un nivel valoric în spatele cărora
se regăsesc toate operaţiunile complexe legate de aducerea la suprafaţă a
14
 acestor substanţe minerale non-regenerabile şi apoi transportul lor prin sisteme
de conducte, vase petroliere, metaniere înspre zonele de depozitare, procesare
sau consum direct.

 Atribuirea acestor volume de hidrocarburi fluide (petrol, gaze, condensat)

denumirea de rezerve incumbă parcurgerea unor etape care îşi au
corespondentul într-o succesiune de volume, diferite ca mărime între ele,
succesiune care are ca punct de plecare o aşa numită resursă iniţială totală de
hidrocarburi fluide.

2.1. Termeni tehnici aferenţi legislaţiei în domeniu

 Resursele geologice de hidrocarburi aflate în subsolul unei ţări precum şi sub

platoul continental maritim al respectivului stat delimitat conform principiilor
dreptului internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care
ţara respectivă este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii statului
respectiv. În cazul României, platoul continental românesc al Mării Negre
este proprietate publică şi aparţine statului român.

 În accepţiunea Legii Petrolului prin denumirea generică de “Petrol” se

înţelege aceea hidrocarbură, care în condiţiile de suprafaţă, se prezintă în
stare gazoasă sau lichidă şi se exploatează prin sonde [4].

a) Ţiţei, cuprinde amestecuri de hidrocarburi, care în condiţii de

zăcământ şi standard de suprafaţă se prezintă în stare
lichidă;

b) Gaze Asociate cu Petrolul, cuprinde gazele dizolvate în ţiţei în

condiţii iniţiale de zăcământ şi gazele din capul primar de gaze
asociate acumulărilor de ţiţei;

c) Gaze Naturale Libere acumulate în zăcăminte, exclusiv sub

formă de gaze, care pot fi sărace (fără conţinut de condensat),
bogate (în amestec cu condensat în condiţii de zăcământ, la care
raţia gaz - condensat depăşeşte 27.000 mN3 /m3) sau gaz-
condensat (gaze în amestec cu condensat în condiţii de
zăcământ, la care raţia gaz-condensat este cuprinsă între 540-
27.000 mN3 /m3);

d) Condensat, fracţia lichidă de hidrocarburi uşoare la care

componenta C7 nu depăşeşte 12,5%, rezultat prin procese de
separare a gazelor, provenite din zăcămintele de gaz- condensat,
gaze libere bogate sau din capul de gaze ale zăcămintelor de
ţiţei;

15
 e) Amestecuri de Gaze Combustibile Naturale din zăcăminte
exclusiv sub formă de gaze, care pe lângă componenţii
din grupa hidrocarburilor, conţin şi alţi componenţi
chimici (dioxid de carbon, azot, hidrogen, hidrogen
sulfurat etc.) în proporţii cumulate de peste 10%
(volumetric) şi a căror combustibilitate este dovedită prin
teste de ardere.

 Aceste aspecte complementare fiind clarificate, resursa geologică de petrol

(în sens generic) se defineşte ca fiind totalitatea cantităţilor sau volumelor
de petrol din acumulările naturale descoperite şi presupuse
(nedescoperite).

 Rezerva de petrol (în sens generic) reprezintă partea din resursa

geologică care se consideră că poate fi recuperată în condiţiile tehnice de
extracţie existente sau proiectate şi economice specificate.

 Raportul dintre rezerva extrasă şi resursa geologică descoperită (iniţială)

se numeşte factor de recuperare. În jurul acestui factor se concentrează, în
sensul maximizării valorii sale, investiţii enorme precum şi eforturi ale
specialiştilor în domeniu, greu de cuantificat. Obţinerea de valori foarte mari
al factorului de recuperare, în jurul a 90% şi chiar mai mult reprezintă de fapt
motivaţia primordială în privinţa reabilitării zăcămintelor.

 Acumularea Naturală de petrol este caracterizată de prezenţa hidrocarburilor

în roci colectoare cu capacitate de înmagazinare, în condiţiile existenţei unor
capcane de natură structurală, tectonică, stratigrafică sau combinată.

 Colectorul reprezintă o rocă poros-permeabilă, capabilă să acumuleze şi să

cedeze fluide, mediul poros-permeabil fiind constituit din matricea rocii, din
fisuri sau combinat şi se caracterizează printr-o litologie mai mult sau mai
puţin omogenă.

 Capcana este partea dintr-un colector sau acesta în întregime, care datorită
unor factori geologici şi hidrodinamici, este capabilă să asigure acumularea şi
protejarea petrolului.
 Obiectiv de exploatare reprezintă unul sau mai multe zăcăminte, în
succesiune verticală din cadrul unei structuri petroliere, puse în exploatare
neselectiv, prin una sau mai multe sonde.

 Părţile componente ale unui zăcământ de gaze naturale, privite din punct de
vedere hidrodinamic sunt în ordine următoarele:
- stratul de gaze, caracterizat printr-o serie de parametrii fizici şi
hidrodinamici, el fiind considerat o unitate hidrodinamică;
- orizontul gazeifer este constituit din mai multe strate de gaze
având caracteristici hidrodinamice similare;
16
 - complexul gazeifer se constituie atunci când pe parcursul
exploatării energia unui orizont sau a mai multora devin egale
fapt ce permite punerea lor în comunicaţie, deci exploatarea
simultană a lor.

 Explorarea desemnează ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează

pentru cunoaşterea condiţiilor geologice de acumulare a petrolului şi cuprinde
faze de prospecţiune, identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi
calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice
de valorificare.

 Exploatarea desemnează ansamblul de lucrări executate la şi de la suprafaţă

pentru extragerea hidrocarburilor, captarea, tratarea şi transportul acestora
până la locul de livrare; termenul include şi transportul pe conducte
magistrale.

 Redevenţă petrolieră (în sens generic) reprezintă suma datorată de către

titularii acordurilor petroliere bugetului de stat, în condiţiile legii, pentru
exploatarea unui zăcământ petrolier, pentru înmgazinarea subterană a
petrolului, precum şi pentru exploatarea bunurilor aflate în domeniul public al
statului, în scopul transportului şi tranzitului petrolului pe conducte
magistrale, precum şi operării terminalelor petroliere.

2.2. Clasificarea resurselor şi rezervelor de hidrocarburi

 Evaluarea, clasificarea şi apoi confirmarea resurselor şi rezervelor de

hidrocarburi reprezintă etape importante şi dificile în acelaşi timp deoarece de
corectitudinea şi rigurozitatea valorilor rezultate în urma calculării volumelor
de hidrocarburi şi validarea acestora depinde în fond viabilitatea strategiei de
explorare şi producţie a unei companii de profil.

17
 Aşa cum se observă (fig. 2.1) punctul de plecare îl reprezintă resursa totală
iniţială de hidrocarburi fluide şi ea îşi are corespondentul în volumul maxim
total presupus că ar exista în zăcământ sau într-o structură petroliferă sau
gazeiferă. Această asumpţie are un caracter general şi ia în considerare toate
ipotezele plauzibile sau neplauzibile relative la presupusa resursă iniţială
totală. Ea care are valoarea maximă se compune din două părţi, una numindu-
se resursa iniţială descoperită, cealaltă fiind resursa iniţială
nedescoperită. La acest nivel de clasificare este dificil a se stabili un raport
între aceste două categorii de resurse.

 Volumele de hidrocarburi fluide clasificate ca fiind resursa iniţială

descoperită ajung în această categorie ca urmare a corelărilor, interpretărilor
şi ulterior rafinării unor date obţinute din prospecţiuni geologice, geochimice,
magnetometrice, seismice etc. Din această resursă o parte se constituie într-o
resursă geologică sau în termeni economici, resursă comercială, în cealaltă
parte va fi aşa numita resursă necomercială şi neconfirmată deocamdată.
Pentru ultimele două resurse, procentual vorbind, resursa comercială ocupă
cea mai mare pondere, asupra ei focalizându-se întreaga atenţie a
specialiştilor din departamentul de explorare a oricărei companii producătoare
de hidrocarburi.

 Resursa comercială este cea care este luată în considerare în toate studiile
tehnico-economice referitoare la exploatarea actuală şi de perspectivă a unui
zăcământ ea fiind cea care generează rezerva de hidrocarburi fluide. Rezerva
este acea parte din resursa geologică sau resursa comercială care se consideră
că poate fi recuperată în condiţiile tehnice de extracţie existente sau proiectate
şi rentabile din punct de vedere economic. Raportul între rezervă şi resursă
reprezintă, aşa cum s-a mai afirmat, factorul de recuperare al hidrocarburilor.

 Obiectivul primordial al reabilitării straturilor petro-gazeifere este acela de a

pune în evidenţă noi resurse de gaze, lucru care dealtfel s-a şi realizat, pe
structurile supuse procesului de reabilitare. Mergând pe acest raţionament şi
accelerând întregul complex de lucrări de reabilitare se poate avansa ideea,
într-o abordare realistă şi optimistă, cum că estimarea volumelor de rezerve şi
resurse este necesar a se face ţinând cont plusul de volume care se va adăuga
la resursele şi rezervele deja confirmate.

 Rezervele de hidrocarburi fluide se subîmpart la rândul lor în dovedite,

probabile şi posibile. Rezervele dovedite pot fi dezvoltate şi nedezvoltate,
ele împreună contribuind la producţia efectivă de hidrocarburi.

 Se consideră că rezervele dovedite corespund acelor volume care se pot

exploata din acele zăcăminte aflate în stadiul în care este posibilă proiectarea
exploatării. Rezervele dovedite dezvoltate sunt acelea care se pot exploata
prin sondele existente, cu tehnologia de extracţie existentă la data de referinţă
a evaluării. Rezervele dovedite nedezvoltate corespund acelora care vor fi
 exploatate prin intermediul sondelor de exploatare care se vor proiecta în fază
ulterioară, utilizând şi în acest caz tehnologia de extracţie aferentă datei de
referinţă a evaluării rezervei.

 Pentru ca rezervele de hidrocarburi fluide să fie încadrate în categoria

dovedite este necesar ca ele să îndeplinească nişte condiţii, cum ar fi: modelul
geologic să fie foarte bine definit, limitele apă-gaz, spre exemplu, să fie bine
determinate din investigarea sondelor precum şi din datele de producţie,
parametri hidrodinamici să fie bine cunoscuţi, grosimea efectiv saturată cu
hidrocarburi să fie determinată pe baza carotajelor geofizice realizate atât cu
metode clasice cât şi cele moderne, măsurători periodice de presiune, atât în
regim dinamic cât mai ales în regim static în vederea determinării nivelului
energetic al zăcământului, cunoaşterea mecanismului de producere a
hidrocarburilor din zăcământ etc.

 Rezervele probabile corespund acelor volume care se vor extrage (recupera)

în viitor din resursele geologice (resursele comerciale) rezultând debite care
să justifice efortul investiţional prin: extinderea zonelor productive din cadrul
aceluiaşi zăcământ, probe de producţie concludente în zone noi, aport
suplimentar de producţie ca urmare a completării sondelor etc.

 Rezervele posibile sunt considerate acelea care se vor putea extrage din
resursa geologică pe baza unor date geologice având la bază prospecţiuni
seismice, date inginereşti din cel puţin a sondă din care să rezulte indicaţii
privind posibilitatea existenţei unei acumulări de hidrocarburi şi altele.

2.3. Elemente privind resursele şi rezervele neconvenţionale de hidrocarburi

fluide

 O altă categorie de volume de hidrocarburi fluide (petrol, gaze) este cea

cunoscută în literatura de specialitate sub numele de resurse şi rezerve
neconvenţionale. Referirile şi aprecierile făcute până acum în acest capitol
vizau doar resursele şi rezervele convenţionale de hidrocarburi care se
caracterizează în principal prin faptul ca acumularea (zăcământul) este bine
conturat structural şi stratigrafic şi mai ales există o clară delimitare, geologic
vorbind, a fluidelor cantonate fie în medii poros-permeabile fie medii
fracturate.

 Este de precizat faptul că însăşi exploatarea acestor imense rezerve de

hidrocarburi, din păcate non-regenerabile, se va face şi în continuare prin
intermediul tehnologiilor susceptibile în permanenţă de îmbunătăţiri dar care
au la bază procedeele clasice sau altfel spus procedeele convenţionale de
producţie.

 Acumulările neconvenţionale de hidrocarburi, de obicei gaze naturale,

preponderent fiind metanul, sunt o consecinţă a mecanismelor de capcanare a
20
 acestor substanţe. Spre exemplu în aşa numitele acumulări de tipul “coal bed
methane” (metan asociat cărbunelui) există cantităţi impresionante de metan
datorită adsorbţiei sale în microporii cărbunelui. Eliberarea metanului se
poate produce de îndată ce apare o presiune diferenţială între stratul de
cărbune, aflat la o anumită adâncime şi suprafaţă.

 Din acest motiv aducerea la suprafaţă a metanului din stratele de cărbune este
mai degrabă o problemă de captare a sa, evident prin sonde construite în acest
scop decât una de extracţie propriu-zisă, prin metode convenţionale.

 Există medii în care gazele sunt reţinute prin adsorbţie în hidrocarburi solide
sau în roci argiloase. Este cazul aşa numitelor acumulări de tip “shale-gas”
(gaz de rocă argiloasă – stratificată şi sfârâmicioasă). Punerea în comunicare a
acestor strate cu atmosfera sau inducerea unor fisuri reprezintă posibilităţi de
exploatare a acestor hidrocarburi. Aceleiaşi fisuri realizabile prin procedee,
deloc simple de fracturare hidraulică pot genera producerea gazelor din strate
cu permeabilitate scăzută strate aflate la mare adâncime în care sunt cantonate
aşa numitele “tight gas” sau gaze intim legate de mediul compact şi cu
permeabilitate foarte scăzută.

 La capitolul resurse şi rezerve neconvenţionale, intră şi volumele de metan ale

căror molecule prin intermediul hidraţilor de metan sunt sechestrate în mediul
îngheţat din întinsele zone polare. Despre aceste resurse se presupune că ele
ar fi în cantităţi foarte mari dar procedeele de recuperare a lor nu sunt
deocamdată operaţionale şi în plus nici investigaţiile în această direcţie nu
sunt nici pe departe finalizate.

 Întocmai ca şi gazul metan şi petrolul poate fi imobilizat în formaţiuni de tipul

“oil shale” datorită atât vâscozităţii sale ridicate cât şi a permebilităţii scăzute
a mediului. Recuperarea petrolului din aceste formaţiuni implică aport termic
de la suprafaţă prin injecţie de abur sau combustie subterană.

 Mergând pe acest raţionament este foarte probabil ca aceste resurse

considerate astăzi neconvenţionale să devină în viitor resurse convenţionale şi
să urmeze din punctul de vedere al clasificării lor parcursul de promovare al
resurselor iniţiale descoperite care la rândul lor generează resursa geologică
s.a.m.d. Până atunci însă locul resurselor neconvenţionale, conform schemei
din fig. 2.1 este în zona resurselor probabile, de perspectivă având un grad,
deocamdată, inferior de estimare.

21
Capitolul 3.

Zăcămintele de gaze naturale, acumulatoare de energie

 Particularizând definiţia de mai sus, se poate aprecia faptul că zăcămintele de

hidrocarburi lichide şi/sau gazoase reprezintă acele acumulări închise şi
izolate unde sunt cantonate fluidele sub o anumită temperatură şi presiune de
zăcământ, iar exploatarea hidrocarburilor se poate desfăşura în condiţii
tehnice şi de eficienţă economică sau de perspectivă. Mediul constituent
zăcămintelor de hidrocarburi lichide şi/sau gazoase poate fi poros şi
permeabil sau fisurat [6,7].

 Geneza în scoarţa terestră a multiplelor capcane care pe parcursul timpului

geologic s-au transformat în adevărate acumulatoare de energie, catalogate de
literatura de specialitate drept zăcăminte, este tributară factorului geochimic
care în timp, a condus la separarea funcţie de densitate, a produşilor
(fluidelor) unui zăcământ de hidrocarburi.

3.1 Ecuaţia de stare asociată exploatării zăcămintelor de hidrocarburi

fluide

 Zăcămintele de hidrocarburi sunt considerate ca fiind sisteme fizico–chimice

posesoare a unui nivel energetic maxim la momentul zero al exploatării, care
în timp scade pe măsură ce la suprafaţă sunt recuperate fluidele existente în
mediul solid constituent al rezervoarelor. De-a lungul timpului geologic, între
cele două medii în contact, mediul solid şi mediul fluid, s-a realizat (creat) o
stare de cvasiechilibru, care s-a modificat în momentul în care a început
exploatarea zăcământului, datorită faptului că s-a acţionat cel puţin asupra
unuia dintre parametrii ecuaţiei fundamentale de stare.

 A studia comportarea de stare de agregare a sistemelor de hidrocarburi

înseamnă a stabili funcţie de variaţia unui parametru de stare (ex. presiunea),
numărul şi natura fazelor prezente, momentul în care în sistem apare o nouă
fază, momentul în care sistemul trece din stare unică în stare bifazică şi
invers.

 Ecuaţia prin intermediul căreia se pot urmări transformările care au loc în

sistemul fizico–chimic numit zăcământ este exprimată în mod implicit, de
relaţia :
E = f(R,V, T, P, t) (3.1)
unde: R- mediul solid,
V- volumul,
T- temperatura,
P- presiune,
22
 t- timpul geologic,
şi care reprezintă de fapt ecuaţia energetică fundamentală exploatării
zăcămintelor de petrol şi/sau gaze naturale [1].

 Întreaga măiestrie în exploatarea acestor imense acumulatoare şi deopotrivă

generatoare de energie constă în înţelegerea si interpretarea posibilităţilor
productive a acestor rezervoare care au potenţiale energetice diferite şi
aplicarea diferenţiată a acelor tehnologii care conduc în final la un factor de
recuperare maximal.
 Cu alte cuvinte, o exploatare ştiinţifică a unui zăcământ de hidrocarburi fluide
înseamnă a aduce la suprafaţă cât mai multe hidrocarburi, la valori de
presiune cât mai ridicate şi cât mai mult timp posibil.

 Asupra acestei idei care reprezintă de fapt, pe înţelesul tuturor, o definiţie

generală a permanent actualei discipline, sugestiv intitulată ’’Ingineria
zăcămintelor de hidrocarburi’’ se vor face o serie de referiri şi analize care
vor contribui la descrierea unui nou concept şi anume acela referitor la
reabilitarea structurilor gazeifere, cunoscute în literatura de specialitate ca
structuri (zăcăminte) gazeifere mature sau brown–field-uri.

 În anexa 1 se prezintă transformările care au avut loc la scară planetară de-a

lungul timpului geologic, transformări care pe parcursul zecilor poate sutelor
de milioane de ani au condus la formarea zăcămintelor de hidrocarburi. Deşi
timpul lor de formare a fost extrem de lung, dorinţa de exploatare a multora
dintre ele a fost, din păcate, de ordinul zecilor de ani. Scenarii optimiste
atribuie pentru unele structuri gazeifere de anvergură o perioadă de
aproximativ o sută de ani în condiţiile în care sursele de energie alternative
vor avea o pondere însemnată în balanţa energetică a planetei noastre (a se
vedea tab. 1.1, 1.2)

3.2 Tipurile de energie specifice zăcămintelor de gaze

 Energia* zăcămintelor de hidrocarburi fluide, în particular a zăcămintelor de

gaze naturale, este cea care atribuie de fapt valoare acestor substanţe utile, din
păcate neregenerabile, prin aducerea parţială a lor la suprafaţă.

* Cuvântul ’’energie’’ figura deja înainte de începutul secolului al XIX –lea în vocabularul fizicii, mai exact
cel al mecanicii. Se pare că Jean Bernoulli este cel care a introdus termenul într-o scrisoare adresată lui
Varignon la 26 ianuarie 1717 în care defineşte în modalitate diferenţială energia ca produsul dintre forţa
aplicată unui corp şi deplasarea infinitezimală a acestui corp, sub efectul forţei respective; este ceea ce numim
astăzi lucrul mecanic, iar dacă lucrul mecanic este raportat la timp rezultă energia.
Secolul al XIX-lea este marcat de o serie de studii şi cercetări remarcabile, menite să definească şi să
clarifice termenii de ’’forţă’’ şi ’’energie’’ care au fost mult timp ( până la jumătatea secolului al XIX –lea )
sinonimi. Ceea ce nu este adeverit deşi cuvântul ’’ forţă’’ ( force în engleză, kraft în germană) a avut mult timp
un dublu sens: capacitatea de a produce mişcare şi în acelaşi timp rezervor de potenţialităţi.
Dintre personalităţile celebre ale secolului al XIX –lea care s-au preocupat de energie precum şi de
principiul conservării energiei au fost : Faraday, Carnot, Joule, Mayer, Helmboltz, Thomson, Rankine,
cercetători care nu au avut posibilitatea de a colabora, cum se întâmplă astăzi, ci dimpotrivă, lucrau în mod
izolat şi aveau preocupări foarte diferite.[9].

23
 Ecuaţia (3.1) este o imagine fidelă a energiei de zăcământ precum şi a
termenilor de care aceasta depinde. Fiecare termen al relaţiei amintite
contribuie într-o proporţie bine stabilită la mărimea energiei, precum şi la
variaţia ei în timp.

 Producţia oricărui zăcământ de hidrocarburi fluide este rezultatul acţiunii unor

forme de energie naturală existentă în zăcământ, sau a unor forme de energie
suplimentară introduse sau generate în zăcământ. Aceste din urmă forme de
energie sunt specifice recuperărilor avansate ale petrolului (ţiţeiului) din
asemenea structuri.

 Tipurile (formele) de energie naturală existentă la toate zăcămintele care

produc hidrocarburi fluide sunt:
a. energia de expansiune a gazelor dizolvate, manifestată prin
expansiunea gazelor ieşite din soluţie, pe măsură ce presiunea
petrolului scade sub presiunea de saturaţie;
b. energia de expansiune a gazelor libere;
c. energia de expansiune a apei din acviferul adiacent;
d. energia (potenţială) indusă de volumul de apă aferent acviferului ce
cuprinde o zonă a rocii colectoare extinsă până la cota ce depăşeşte
limita superioară a zonei cu petrol;
e. energia de expansiune a sistemului petrol–apă interstiţială ;
f. energia gravitaţională a petrolului;
g. energia de compactare a rocii colectoare .

 Există situaţii când zăcămintele de gaze naturale sunt situate la adâncimi

mari, peste 4000 m, iar stress-ul litostatic acţionează inclusiv asupra mediului
solid constituent al zăcămintelor, în sensul reducerii porozităţii şi
permeabilităţii. La asemenea adâncimi, pe lângă un mediu solid puternic
consolidat se întâlnesc valori mari ale presiunii iniţiale de zăcământ, peste
350 bar, valori la care comportarea gazelor naturale este similară fluidelor
incompresibile.

 Pentru zăcămintele de gaze situate la mare adâncime se poate considera faptul

că energia de compactare a rocii se manifestă prin expulzarea fluidelor din
formaţiune, ca urmare a reducerii dinamice a volumului porilor prin
expansiunea părţii solide a rocii o dată cu scăderea presiunii de zăcământ între
anumite limite.

 Toate zăcămintele de hidrocarburi fluide se particularizează printr-o

neuniformitate microstructurală accentuată, atât a mediului fluid (petrol, gaze,
condensat, apă de zăcământ) cât şi a mediului solid, fapt ce determină şi o
neuniformitate macrostructurală însemnată a acestor acumulatoare de energie.
Aceste neuniformităţi microstructurale şi macrostructurale ne determină să
privim proprietăţile fizico-chimice ale zăcămintelor ca funcţii de loc şi timp.

24
 Valorile de presiune şi temperatură de zăcământ sunt de asemenea funcţii de
loc şi timp.

 Nu la fel stau lucrurile şi din păcate există suficient de multe zăcăminte de

acest tip, în cazul colectoarelor cu porozitate şi permeabilitate scăzută, cu
grad de uniformitate accentuat şi în plus cu strate care nu au o continuitate
pentru care recuperarea hidrocarburilor este dificilă, deoarece se impun
anumite ritmuri de extracţie combinate cu tratamente de stimulare a
producţiei costisitoare şi sofisticate (acidizări, fisurări hidraulice).

 Un alt factor care trebuie urmărit este gradul de participare a mineralelor

argiloase în componenţa formaţiunilor productive [1]. Caracterizându-se prin
proprietatea de umflare accentuată, aceste minerale argiloase pot crea
veritabile bariere în faţa unor fronturi de apă, a căror compoziţie chimică
poate provoca umflarea accentuată a particulelor de minerale argiloase,
obturându-se astfel secţiunea de filtraţie.

 În practica exploatării zăcămintelor de gaze, mai ales a celor care au un grad

destul de avansat de epuizare, s-a constatat că o serie de sonde care în etapa
iniţială a exploatării produceau doar gaze naturale, au început să producă pe
lângă gaze (producţia de gaze fiind în descreştere) şi cantităţi crescânde de
apă de zăcământ.

 Neuniformitatea zăcămintelor de hidrocarburi fluide care sunt considerate

sisteme fizico–chimice, pune probleme deosebit de dificile din punctul de
vedere al aplicării ecuaţiei de stare. Ieşirea din această situaţie se face prin
conceperea unor modele de stare medie–omogenă cărora li se vor aplica, dacă
este cazul, factori de corecţie pentru a aduce la un ’’numitor comun’’
comportarea modelelor cu cea a zăcămintelor reale care, aşa cum s-a afirmat,
sunt neuniforme  şi neomogene. Acestor modele le sunt asociate presiunea şi
temperatura de zăcământ reduse, în sensul că sunt raportate la un plan de
referinţă care este dat de poziţia iniţială a contactului apă–gaze.

3.2.1 Energia zăcămintelor de gaze în cazul inactivităţii acviferului

 În cazul zăcămintelor de gaze fără acvifer activ, singurul tip de energie care
contribuie la exploatarea gazelor este cel aferent expansiunii sau destinderii
gazelor. Datorită inactivităţii sau absenţei (chestiune discutabilă) acviferului
(W), volumul rezervorului de gaze rămâne constant pe parcursul exploatării,
scăzând în schimb, relativ constant, presiunea de zăcământ (Pz) până la aşa
numita presiune de abandonare (Pa) (fig.3.1). Exploatarea zăcămintelor până
la valorile presiunii de abandonare este condiţionată doar de aspecte ce ţin de
rentabilitatea economică.

25
 PZ( 0 )  PZ(1)  PZ( 2 ) ... PZ( n )  Pab
Vcolect .  ct.;We  0
S prod .  ct.;
Fig. 3.1. Suprafaţa productivă a unui zăcământ având We  0

 Dacă se notează cu :
- G ( 1  2); G ( 2  3); G (n-1  n) producţiile de gaze (m3) obţinute la
intervale de timp egale (ex. un an),
- Pz ; Pz ; Pz(n) valorile presiunilor statice medii ale
(1) (2)

formaţiunii prelevate la finele intervalelor de

producţie (1,2,... n), (bar), şi se face raportul :
ΔG (12) ΔG (2  3) ΔG (n1n)
   ct. (3.2)
Pz (1)  Pz (2) Pz (2)  Pz (3) Pz (n1)  Pz (n)

 Se precizează faptul că valorile aproximativ egale ale acestor rapoarte se obţin

pentru perioade suficient de lungi de producţie (de ordinul anilor) când
istoricul de producţie este bine conturat şi în plus perioadele de producţie prin
ritmurile lor au o anumită constanţă. Fluctuaţiile de presiune date de pornirea
sau oprirea compresoarelor funcţie de necesităţile de consum combinate cu
operaţiuni ample de intervenţii şi reactivări ale sondelor, binevenite dealtfel,
pot da valori diferite rapoartelor din relaţia (3.2).

3.2.2 Energia zăcămintelor de gaze cu influx de apă

 În cazul formei mixte de energie a zăcământului, suprafaţa productivă implicit

volumul spaţiului poros al zonei productive se reduce în timpul exploatării ca
urmare a avansării apelor marginale şi în consecinţă raportul dat de relaţia
(3.2) nu mai este constant. (fig.3.2.)

3 4
2 5

9
8 10
7 11
6

14

S(0), ..., S(n-1) - suprafeţe productive ,

13 15 16
12

K
K+1

t(0), ... , t(n-1) - trepte temporale,

Pz(0) ,..., Pz(n-1) - valorile presiunilor
statice.
S(n-1),t(n-1),Pz(n-1)

S(1),t(1), Pz(1)
26
 S(0),t(0),Pz(0)

Fig. 3.2. Zăcământ de gaze cu influx parţial de apă de zăcământ

 Presiunea de zăcământ scade în funcţie de cantitatea de gaze extrase dar nu

liniar ca în cazul zăcămintelor de gaze în formaţiunile impermeabile. Cu cât
abaterea de la configuraţia liniară a raportului presiune de zăcământ
(Pz)/factor de abatere (z), la diferite trepte temporale, funcţie de factorul de
recuperare (fr), este mai mare, cu atât acviferul este mai activ. Pentru un
acvifer total activ, presiunea de zăcământ, rămâne, cel puţin teoretic, relativ
constantă pe timpul exploatării zăcământului, fapt ce implică un grad ridicat
de avansare a apei pe structură, iar pentru unitatea de cădere de presiune, se
va extrage o cantitate de gaze, posibil, din ce în ce mai mare. O problemă
deosebit de delicată care poate să apară la anumite tipuri de zăcăminte, este
cea legată de formarea şi mai ales de menţinerea stabilităţii conurilor de apă.

 Depletarea lor şi atingerea unui factor curent de recuperare de aproximativ

65% a constituit începutul unei etape în care aportul apei de zăcământ este
semnificativ pentru unele sonde, fiind chiar nerentabilă menţinerea lor în
funcţiune. Este interesant faptul că acest fenomen nu se întâmplă doar
sondelor marginale. Explicarea şi înţelegerea acestui fenomen are o
importanţă deosebită în stabilirea pe viitor, în contextul conceptului de
reabilitare a structurilor gazeifere mature, a ritmurilor de extracţie bazate pe
scenarii de producţie realiste.

 Din punct de vedere energetic, se poate presupune că depletarea până la un

anumit nivel a respectivei formaţiuni a permis activarea lentă a apelor
marginale care au acumulat un anumit nivel energetic datorită poziţiei
acviferului faţă de rezervorul saturat cu gaze.

 Avansarea apei pe structură şi micşorarea treptată a debitului de gaze ale unor

sonde care nu sunt neaparat marginale, s-ar explica printr-o neuniformitate
microstructurală constantă a mediului poros–permeabil în combinaţie cu
tensiunile interfaciale şi presiunea capilară.

3.2.3. Energia zăcămintelor de gaze naturale cu condensat

 O categorie aparte de zăcăminte producătoare de hidrocarburi fluide o

reprezintă acelea care produc cu raţii variabile şi nu neaparat în această
ordine, gaze naturale şi condensat. *

27
 Fig. 3.3. Diagrama de comportare a unui sistem de hidrocarburi

 Dacă temperatura zăcământului se situează între temperatura critică şi

temperatura cricondentermă (temperatura maximă la care faza gazoasă şi cea
lichidă se află în echilibru), iar presiunea iniţială a zăcământului asigură
sistemului starea monofazică, spre exemplu punctul E (a se vedea fig.3.3),
sistemul de hidrocarburi fluide aparţine unui zăcământ de gaze cu condensat.

 Continuarea exploatării zăcământului pe izoterma ce trece, spre exemplu, prin

punctul E, între presiunea de început de condensare E 1 şi presiunea de sfârşit
de condensare E5, are ca efect producerea unei hidrocarburi lichide uşoare
denumită condensat.

 Acest fenomen, aparent ciudat, apare şi se dezvoltă în anumite condiţii de

presiune şi temperatură de zăcământ şi în plus pentru o anumită compoziţie a
sistemului de hidrocarburi fluide.

 Presiunea de început de condensare retrogradă este factorul determinant care

fixează în zăcământ curgerea unei singure faze (P z> Pcondensare) sau a două faze
(Pz<Pcondensare). Mărimea presiunii de început de condenare retrogradă depinde
de compoziţia condensatului şi se determină pentru fiecare zăcământ în parte.

 Procesul de condensare retrogradă în zăcământ poate avea ca efect reducerea

substanţială a cantităţii de condensat recuperat ca urmare a imobilizării la
scară mare, a condensatului de către forţele capilare din mediul poros–
permeabil.
* Condensatul se defineşte ca fiind fracţia lichidă de hidrocarburi uşoare la care componenta C 7 nu
depăşeşte 12,5 % rezultat prin procese de separare a gazelor, provenite din zăcăminte de gaze – condensat,
gaze libere bogate sau din capul de gaze al zăcămintelor de ţiţei [4].

 Ca o concluzie la cele prezentate în aceste subcapitole este aceea că energia

de zăcământ pentru toate tipurile (formele) sale este cea care conduce,
gestionează întreaga exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi fluide. Energia
de zăcământ este cea care generează şi întreţine procesul eruptiv, care poate fi
controlat, de la suprafaţă prin intermediul unei infrastructuri, adecvate de
către om.
28
Capitolul 4.

Calculul rezervelor de gaze naturale

29
 Rezervele de gaze naturale sunt acele volume de gaze care, conform fig.2.1.
au ’’trecut’’ printr-o serie de faze (resursă iniţială totală, resursă iniţială
descoperită, resursă comercială, rezervă), care le-au făcut recuperabile într-o
măsură mai mare sau mai mică. Cum rezervele sunt modificabile în timp, se
impune recalcularea, reconfirmarea lor când factorii geologo-tehnici şi
economici cer acest lucru.

4.1. Metoda volumetrică

 Această metodă se bazează pe cunoaşterea volumului brut al zăcământului şi

a proprietăţilor fizice ale rocii colectoare şi fluidelor de zăcământ în asociere
cu intuirea mecanismului de recuperare a hidrocarburilor gazoase.

 Utilizarea acestei metode se poate face de regulă în perioade de începere a

exploatării respectivei formaţiuni, când nu există suficiente date despre
comportarea în timp a rezervorului, precum şi într-o anumită etapă de
exploatare cu condiţia reactualizării parametrilor care compun relaţia de
calcul a rezervei.

 G
o b

 mV 1  S
ai b
1
 (4.1)
gi
unde :
G0 - rezerva geologică (iniţială) de gaze, (m 3),
m - porozitatea colectorului (%), determinabilă prin metode
de laborator,
V - volumul brut al colectorului (m3) ; Vb  A c h
b
Ac - aria productivă a zăcământului ( m2) ,
h - grosimea efectivă a zonei productive, (m),
S - saturaţia în apă interstiţială ( %) , Sg = 1 – Sai ,
ai
Sg - saturaţia în gaze (%)
b
gi - factorul de volum al gazelor pentru condiţii iniţiale

z T Pr
b  i zac (4.2)
gi z r Tr P
i

z Tr Pi
G o  m V Sg r (4.3)
b z Tzac Pr
i

unde :
z , zr - factorul de abatere al gazelor pentru condiţii iniţiale (’’ i ’’)
i
şi de referinţă (’’ r ’’), calculabile funcţie de parametri
reduşi ( Pred , Tred ), în asociere cu diagrama lui Standing şi
30
 Katz [7],
Tzac, Tr - temperatura de zăcământ şi de referinţă, (0K),
Tzac se determină din măsurătorile de presiune sau din
calcule în condiţiile inexistenţei anomaliilor de temperatură
( Tzac  0,0303H  273,15, o K );
P , Pr - presiunea de zăcământ iniţială (’’ i ’’) respectiv de
i
referinţă (’’ r ’’); Pi se determină din măsurători sau din
calcule, în condiţiile inexistenţei anomaliilor de presiune
(P norm  γ a H a /10, bar) .
i

 Relaţia (4.3) poate fi folosită şi în cazul în care se doreşte calcularea rezervei

de gaze existentă la un moment dat într-un zăcământ de gaze aflat în
exploatare. În acest caz, trebuie ca parametrii care intervin în calcul să fie
reactualizaţi, cu precădere volumul brut Vb  şi actuala presiune medie de
t  

zăcământ ( Pzmed ).
 
 

gr H
i
 P P e
z T R
i mi g (4.8)
adi sti

unde:
P - valoarea presiunii statice de adâncime a sondei ’’ i ’’, bar,
adi
P - valoarea presiunii statice de suprafaţă a sondei ’’ i ’’, bar,
sti
gr - acceleraţia gravitaţională, m/s2,
H - adâncimea (medie) a intervalului perforat al sondei ’’ i ’’,
i
z - factorul de abatere al gazelor aferent sondei ’’ i ’’,
i
T - temperatura medie de adâncime a sondei ’’ i ’’
mi
T = ( Tadi - Tm )/2 ,
mi
T - temperatura de adâncime a sondei ’’ i ’’, K ,
adi
R
g - constanta gazelor naturale, Rg  518 J / kg  K

(t)
z r Tr Pzmed
G t  m Vc Sg
z t Tzac Pr
(4.9)

 În cazul în care se impune o anumită presiune mimimă de exploatare a

zăcămintelor de gaze naturale numită şi presiune finala (Pf ) de abandonare,
volumul de gaze obţinut sau rezerva recuperabilă se poate calcula cu
următoarea formulă:

P P
Gr  m V 1 S  i  f
b ai  z z
 
 Tr
P T (4.10)
 i f  r zac

 Raportul dintre rezerva recuperabilă (G r ) şi rezerva geologică iniţială ( G o )

reprezintă factorul de recuperare (final) exprimabil prin relaţia :

31
 Gr
fr  (4.11)
G
o
 În jurul acestui factor de recuperare, despre care se vor mai face o serie de
referiri pe parcursul acestei lucrări, se concentrează în sensul maximizării
valorii sale, investiţii enorme precum şi eforturi ale specialiştilor în domeniu,
greu de cuantificat. De fapt, esenţa conceptului de reabilitare a structurilor
gazeifere înseamnă aplicarea acelor procedee şi tehnologii care să ducă la
recuperări cât mai mari a gazelor cantonate în formaţiunile productive; se
preconizează factori finali de recuperare care să fie situaţi în adiacenţa
intervalului (86-90) % .

 Presiunea finală de exploatare este dictată de considerente de rentabilitate

economică privind exploatarea structurii, fapt ce poate conduce la valori reale
ale presiunii de abandonare mult mai mici decât valorile presupuse în studiile
de prognoză.

4.2. Metoda bilanţului material

 Este cunoscut şi deopotrivă acceptat faptul că periodic rezervele de gaze se

recalculează şi se reactualizează pe măsură ce apar noi indicii în timpul
exploatării zăcămintelor. În plus, corelările care se fac în urma calculelor
aferente rezervelor iniţiale şi recuperabile de gaze, au menirea de a verifica
exactitatea calculelor făcute în anumite etape ale exploatării.

 Metoda bilanţului material, care este o metodă atât de calcul a rezervelor de

gaze cât şi o metodă de verificare a lor este aplicabilă, cu diferenţierile de
rigoare, atât zăcămintelor care produc în regim de destindere a gazelor, cât şi
zăcămintelor a căror formă de energie este mixtă (destinderea gazelor în
asociere cu influxul de apă).

4.2.1. Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim de

expansiune a gazelor

 Ecuaţia masică specifică metodei bilanţului material şi asociată acestor tipuri

de zăcăminte este :
M  M rm  ΔM t  (4.12)
i

unde :
M , M rm , - reprezintă masa de gaze existentă în ecuaţia iniţială a
i
ΔM t  exploatării (i), respectiv masa de gaze rămasă (rm) în
zăcământ şi masa de gaze extrasă () , la timpul t.

 Considerând procesul de extracţie izoterm şi acceptând o saturaţie medie de

~
gaze, Sg , relaţia (4.12) devine :

32
 ~ ~
V Sg ρ  V Sg ρ t   ΔM (4.13)
i i i

unde :

V - volumul iniţial al spaţiului poros,

i
ρ i, ρ  t  - densitatea gazului din zăcământ în condiţiile iniţiale (i)
respectiv la treapta de timp t.

 Scriind legea gazelor reale pentru condiţiile iniţiale (i), treapta de timp (t) şi
de referinţă (r) şi ţinând cont de faptul că M i  ρ i Vi , M rm  ρ t  Vi şi
M r  ρ r Vr rezultă că :
P zr P t  z
r
ρ  ρr i
i Pr z şi ρ t   ρ r P z P  (4.14)
i r

unde :
P , P t  , Pr - presiunea gazului în condiţii iniţiale (i), respectiv la treapta de timp
i
(t) şi în condiţii de referinţă (r)
z , z P  , z - factorul de abatere al gazelor în condiţii iniţiale (i), respectiv la
i r
presiunea (P), treapta de timp (t) şi în condiţii de referinţă (r)
ρr - densitatea gazului în condiţii de referinţă

~ P z ~ P t  z t
 V Sg ρ r i r  V Sg ρ r  ρ Q t  dt
i P z i r P z P  r (4.15)
r i r 0

unde:
Q t  - reprezintă debitul (zilnic) de gaz produs

Împărţind în relaţia (4.15) cu ρ r şi însumând debitele de gaze produse se

obţine :

~ P z ~ P t  z r
V Sg i r  V Sg  ΔG (4.16)
i P z i P z P 
r i r

şi care este ecuaţia volumică de bilanţ rezultată în urma transformării ecuaţiei

(4.12).

 Multiplicând relaţia (4.16) cu 1/ Sgi şi punând în evidenţă rezerva geologică

(iniţială) de gaze se obţine :

 P zr P t  z r  z r Pi Tr
Go  i   ΔG (4.17)
P z Pr z P   z Pr Tz
 r i  i

sau :

33
 P
ΔG i
z T
Go  i r
(4.18)
i  P t  z
P T
z z P 
i

unde:
Tr , - este temperatura gazelor în condiţii de referinţă respectiv în
Tz condiţii de zăcământ

 Acurateţea datelor care compun istoricul de producţie este determinantă în

evaluarea corectă a rezervei de gaze a acelor zăcăminte care produc în regim
de expansiune a gazelor.

4.2.2. Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim mixt

- expansiunea gazelor şi aflux de apă -

 Acestor tipuri de zăcăminte, cunoscute ca zăcăminte cu frontiera permeabilă,

le este specific faptul că volumul iniţial de pori (Vi) se micşorează în timp
datorită avansării apei, inundând astfel gradual colectorul.

 Din practica exploatării zăcămintelor de gaze naturale s-a observat că pentru o

bună parte din structurile gazeifere (exemplu zăcămintele din bazinul
Transilvaniei) odată cu atingerea unui anumit palier de presiune de zăcământ,
producţia de gaze naturale este asociată cu cantităţi de apă de zăcământ, iar
sondele de gaze situate spre periferia zonei productive se inundă cu apă.

 În condiţiile exploatării gazelor în regim mixt (expansiunea gazelor şi influx

de apă), ecuaţia de bilanţ masic în contextul bilanţului material este de forma :

i i
 t

M  M  M a  ΔM  t  (4.19)

unde:
M i  M a  t - reprezintă masa de gaz rămasă (existentă) în zăcământ în timpul
t , iar M a este masa apei pătrunsă în zăcământ la timpul t.
~
 Considerând că saturaţia medie în gaze este Sg , ecuaţia masică (4.19) se
poate transforma într-una volumică, astfel :

34
 ~
i i
~
  t
Sg V ρ  Sg V  Wa ρ t ρ r  Q  t  dt
i (4.20)
0

sau, după împărţirea cu ρ r şi însumarea debitelor de gaze :

P zr
P zr ~
V i
iP z g
~
S  V Sg  Wa
i
(t)
P z P 
 ΔG
r i r
(4.21)

unde:
Wa - volumul de apă pătruns în zăcământ la timpul t
~ 1
V Sg
i b i
~

 V Sg  Wa
1
bg

 ΘΔG
(4.22)
gi

unde:
T
Θ r
T
z
 După o serie de calcule, relaţia (4.22) poate fi exprimată funcţie de
cumulativul de gaze ΔG şi rezerva geologică (iniţială) de gaze
~
(G  V Sg /b ) , astfel :
o i gi
b  Wa 
ΔG gi  
Θf r  Θ
Go
 1
b g 
1
b Go 

(4.23)
 gi 

 Relaţia (4.23) permite determinarea factorului de recuperare aferent timpului

t de exploatare pentru care s-a produs volumul de gaze ΔG . Se observă că
determinarea prin calcul a factorului de recuperare, implică evaluarea realistă
a influxului apei de zăcământ la timpul t.

 Stabilirea unui bilanţ masic impune luarea în considerare şi a cantităţii de

gaze pătrunsă în zona iniţial productivă. Cantitatea de gaze rămasă în această
zonă inundată este dependentă de aşa numita saturaţie reziduală în gaze,
~
Sgrez .

 Ecuaţia de bilanţ specifică acestei situaţii derivă din ecuaţia (4.19), care se
completează cu termenul aferent masei de gaz reziduale  M rez (t) , rezultând
expresia:
M   M  M a   ΔM  t   M  t  (4.25)
i i t rez

sau :

35
 ~ Pz ~ P t  z t
Sg V ρ i r  S V t  ρ r  ρ Q t  dt 
i r P z g r z P  P r
r i r 0
  (4.26)
 ~
 V  V t  S
i
 ρ
P
w
t
grez r z (P ) P
z
r
w r

unde :
[V  V (t )] - volumul din zăcământ care a fost inundat la momentul t,
i
Pw  t  - presiunea medie în zona inundată a zăcământului,
z (Pw ) - factorul de abatere în condiţii de presiune Pw  t  şi temperatura
de zăcământ ( Tz ),
~
Sgrez - saturaţia în gaze, reziduală, la Pw  t  şi Tz .

 Dacă ecuaţia (4.26) se împarte cu ρ r , se amplifică cu Pr , se cumulează

debitele de gaze şi se consideră că z r  1 se obţine :
~ ~ ~ ~
  ~
Sg V P  S V t  P(t)  P ΔG t   V  V t  S
i i g r i
~
P (t)
grez w (4.27)

unde:

~ P ~ P t  ~ P  t
P  i
i z ; P t   z(P) ; P  w
w z(P ) (4.27’)
i w

4.2.2.1 Considerente privind influxul natural de gaze în zăcămintele de

gaze naturale

 Influxul natural al apei în zăcămintele de gaze este cauzat de existenţa unor

roci purtătoare de apă, care îndeplinesc caracteristicile colectoarelor denumite
acvifere. Un acvifer poate fi la rândul lui mărginit integral de o rocă
impermeabilă, caz în care sistemul zăcământ-acvifer formează împreună o
unitate închisă sau o unitate volumetrică.

 Cantitatea de apă pătrunsă în mod natural într-un zăcământ de gaze naturale

mărginit de un acvifer finit (dimensiunile sale sunt comparabile cu cele ale
zăcământului) este dată de relaţia:

Wa  β t W  [ P  P (t )] (4.28)
i i

unde:
Wi - volumul iniţial al acviferului,
βt = βa + βr - coeficientul de compresibilitate total al acviferului,
β a, β r - coeficienţii de compresibilitate a apei, respectiv, a rocii,
P , P t  - presiunea iniţială a zăcământului, respectiv medie a
i
zăcământului la timpul t.

36
 Semnificaţia notaţiilor:
P , Pw (t ) , P t 
- valorile de presiune în acvifer în momentul iniţial (i),
iw
la timpul t, respectiv valorile de presiune la timpul t în
zăcământul de gaze ,
valorile saturaţiilor medii de gaze la Pw  t  şi P t  ,
~ ~
Sgrez , g -
S

h , Δh Δh w  t  - valorile de înălţime ale acviferului în condiţii iniţiale

iw wd,
(început de exploatare) , respectiv înălţimea acviferului
ca rezultat al destinderii apei şi ulterior a avansării apei
pe structură la diferiţi timpi de exploatare.

Fig.4.1. Ilustrarea regimului mixt de producere a gazelor naturale

4.3 Calculul rezervei de condensat

 În acest sens, zăcămintele de gaze cu condensat pot fi definite în mod

aproximativ ca fiind acele zăcăminte de hidrocarburi care produc în separator
un lichid uşor colorat sau incolor, având densităţi mai mici de 800 kg/m 3 şi
raţii gaze – condensat cuprinse între 90 şi 17.800 m3N/m3 [11,12].

 Din acest punct de vedere se poate aprecia că rezerva (totală) de condensat

G tc  este dată de relaţia:
P P  T
G tc  V (1  S ) ic  sc  r
(4.30)
b ai  z z sc T P
 ic  z r
unde:
P ,P -valoarea presiunii iniţiale de condensare, respectiv,
ic sc
sfârşit de condensare,
z z sc - valorile factorilor de abatere la P , P .
ic, ic sc
 Determinarea, în schimb, a rezervei de condensat, prin studierea în laborator a
comportării de volum a fluidului analizat la scăderea presiunii, într-un proces
de expansiune izotermă realizat în trepte de presiune oferă rezultate mult mai
apropiate de realitate.

37
  În vecinătatea sondelor, unde căderile de presiune sunt mari, saturaţia în
condensat poate creşte până la valori care determină existenţa mişcării
bifazice, fapt ce poate conduce la reducerea debitelor de extracţie, iar în timp,
pe fondul aceloraşi presiuni de zăcământ, la anularea debitului.

 Determinarea prin calcule a rezervei totale de condensat, rezervă care să

corespundă într-o bună măsură realităţii, este necesară evaluarea corectă a
coeficientului (factorului) de volum ( b g,c ) din următoarea relaţie:

G tc  mVc 1  S 1
ai b g,c , (4.31)

unde:
[V ]P, T
g
b g,c 
[V ]P T
c
, (4.32)
o o
P ,T
o o - presiunea , respectiv, temperatura în condiţii normale
G rc  G tc f rc (4.33)

 Deoarece condensatul are mobilitate mică în zăcământ, apa de invazie va

bloca o cantitate de condensat şi de gaze cu atât mai mare cu cât procesul de
condensare în zăcământ (la presiune stabilizată) este mai intens, putându-se
obţine un factor final de recuperare mai mic decât în cazul zăcămintelor cu
frontiere impermeabile.

Capitolul 5
Prevederea comportării în exploatare a zăcămintelor de gaze naturale

38
 Toate companiile producătoare de gaze naturale, prin intermediul serviciilor
şi departamentelor specializate, îşi întocmesc şi revizuiesc periodic scenariile
legate de prognozarea – estimarea în timp a producţiei de gaze. Studiile
realizate în acest sens au menirea de a stabili suficient de precis dacă
investiţiile viitoare sunt sau nu oportune, care ar fi ritmul optim de extracţie ,
în corelaţie cu cheltuielile de producţie, care ar fi presiunea minimă de
exploatare a zăcământului în condiţii de rentabilitate economică etc.

 Conceptul de estimare – prognozare a producţiei de gaze naturale se bazează

pe cele două componente ale sale, primul fiind legat de existenţa rezervei de
gaze, calculabilă dealtfel, şi al doilea referitor la prevederea propriu-zisă în
timpul exploatării a respectivului zăcământ.

 Elaborarea scenariilor legate de prevederea comportării în exploatare a

zăcămintelor de gaze îl implică pe specialistul din acest domeniu în cercetarea
şi aplicarea acelor metode care converg spre obţinerea unor factori avansaţi de
recuperare ai gazelor şi în plus eşalonarea producţiei de gaze pe intervale de
timp cât mai lungi.

 Remarcabil este faptul că pe un model, fie el matematic sau fizic, se pot

semnala o multitudine de variante de exploatare a hidrocarburilor, stabilindu-
se astfel modalitatea optimă de exploatare.

M  Me  Ms  M  Mt (5.1)
i t Δt

unde :
M , Me , Ms - reprezintă masa de fluid intrată (i), ieşită (e),
i
respectiv, masa datorată surselor -‘sondelor’ (s),
M t Δt - masa unui fluid (gaz) existent în zăcământ la un moment
dat ,  t  Δt  ,
M t - masa unui fluid (gaz) existent în zăcământ la momentul
iniţial al exploatării , notat cu t.

V  Ve  Vs  V
i t Δt
V
t (5.2)

5.1 Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim de

expansiune a gazelor

39
 Aceste zăcăminte de gaze fac parte din aşa numita categorie a zăcămintelor cu
frontiere impermeabile, cărora le este specific regimul de depletare.
Menţinerea relativ constantă a suprafeţei productive este condiţionată de
existenţa unui nivel energetic, care evident se diminuează în timp, dar care
rămâne suficient de mare în aşa fel încât să poată să anuleze (cel puţin
teoretic) activitatea acviferului.

 Vs  V  Vt
t Δt

 V
t Δt
  ai ai
 
 mV 1  S  mVS β a  mVβ P Δp
1
bg
 


 
 G p  mV 1  S
ai
  mVSaiβ a  mVβ p Δp b1 G
g
unde :
m - porozitatea mediului,
V - volumul brut al zăcământului,
S - saturaţia în apă interstiţială,
ai
β a , β p - coeficientul de compresibilitate al apei, respectiv al porilor
 1 V 
 β    ,
 V p 
Δp - diferenţa de presiune între presiunea iniţială ( p i ) şi
presiunea medie ( p m ) definită de relaţia (5.3),
b g - factorul de volum al gazelor la presiunea p m ,
definit de relaţia (5.12).

 Rezerva geologică, G , se poate exprima prin relaţia :

1
G  mV(1  S )
ai b
gi
,

Gp 
mV 1  S   Saiβ a  β p Δp 
ai 1  1
 
G

G  1 S  bg
1
ai 

Gp 
 1  1 
Saiβa  β p Δp  bgi
G  1 S  b g
.
ai
Gp b
gi
 G
 1
bg
Gp P z
  1 m i
G zm P
i
P m Pi
  1  f r 
zm z
i

40
 Fig. 5.1. Graficul funcţiei Pm /z m  f(f r )

 Aceste adevărate instrumente de lucru devin întru totul operaţionale din

punctul de vedere al prevederii în comportare a zăcămintelor dacă pe
parcursul exploatării s-a conturat şi apoi s-a stabilit cu suficientă precizie
mecanismul de producere a gazelor din formaţiune.

 Este de remarcat faptul că existenţa acestor grafice, pe segmentul aferent

previzunii, permite stabilirea cu suficientă precizie pînă la ce nivel energetic
se poate merge cu exploatarea zăcământului, evident, în condiţii de
rentabilitate economică.

5.2. Zăcăminte de gaze naturale care produc în regim mixt

- expansiunea gazelor şi influx de apă –

 Pe parcursul exploatării acestor zăcăminte şi atingerii în timp a unui anumit

nivel energetic, producţia de gaze este asociată cu cantităţi crescânde de apă
de zăcământ, iar sondele de gaze situate spre periferia zonei productive se
inundă cu apă.

 Notând cu We volumul cumulativ de apă intrat în zăcământ la timpul t  Δt

, ca urmare de regulă a destinderii elastice a acviferului şi neglijând
volumul de expansiune a apei interstiţiale şi a rocii, volumul de gaze
existent în zăcământ la timpul t  Δt are expresia [7,11]:

V
t Δt
 
 mV 1  S  We
ai
1
bg
 

 Dacă în relaţia (5.16) se împarte cu G şi se dă factor comun mV1  Sai  se

obţine egalitatea:

Gp mV(1 - S )  We  1
  ai 1   1 ,
G G  mV(1 - S )  b g
ai 

Gp b
gi  We 
 1 1 
G bg  b G 
 gi 

41
 Gp P z  We 
 1  m i 1 
G z P b G 
m i  gi 

care este echivalentă cu expresia :

P  G
i 1  p 
 G 
Pm z i 
 zm

We
1
b G
gi

Fig. 5.2. Graficul funcţiei ( P/z)m = f ( Gp/G ) în cazul zăcămintelor

care produc în regim mixt

Capitolul 6.

Consideraţii privind reabilitarea zăcămintelor de gaze naturale

 Este foarte adevărat faptul că utilizarea unor ritmuri de extracţie a gazelor

lente şi neatractive economic induc factori maximali de recuperare, realizabili
în intervale de timp pe măsură şi fără complicaţii tehnologice (a se vedea
cazul acelor zăcăminte sau orizonturi de gaze, de mică anvergură, care produc
sau pot produce hirocarburi direct consumatorilor casnici grupaţi în mici
comunităţi).

 Pentru majoritatea structurilor gazeifere din România ritmurile de extracţie,

de cele mai multe ori alerte, au fost impuse din considernte de progres şi de

42
 dezvoltare industrială fapt ce a generat în timp un set de disfuncţionalităţi
între posibilităţile productive ale zăcămintelor şi cererea de gaze.

6.1. Conceptul de reabilitare a zăcămintelor de gaze naturale

 Disfuncţionalităţile care apar în complexul proces de extracţie al gazelor se

traduc în fapt printr-o serie de neconcordanţe între previziunile noastre, bazate
pe un istoric de producţie robust şi cumulativele de gaze produse.
Neconcordanţele în cauză pot aprţine unor zăcăminte faţa de care avem un
interes deosebit şi în plus ele au apărut într-o etapă în care nu ne-am fi
aşteptat la aşa ceva. Certitudinea producatorului este aceea că factorii de
recuperare curenţi care sunt funcţie de cumulativele de producţie nu sunt la
nivelul prezentat.

 Esenţa unui asemenea proiect de reabilitare constă în ameliorarea

performanţei atât a zăcământului propriu zis cât şi a performanţei
infrastructurii specifice producerii gazelor (sonde, sistem de colectare şi
separare, staţii de uscare gaze şi comprimare etc.).

 Reabilitarea zăcămintelor de gaze naturale se impune a se face acelor

zăcăminte care au produs un timp eficient de lung, au un istoric de producţie
bine conturat, şi de la care se aşteaptă încă cumulative de producţie tentante
din punct de vedere economic. În literatura de specialitate aceste zăcăminte se
numesc zăcăminte mature şi care au realizat factori curenţi de recuperare mai
mari de (60-70)%.

Fig. 6.1. Etapele productive ale unui zăcământ de gaze

(reprezentare calitativă)

 Analizând Fig. 6.1. care are un corespondent real în istoricul de producţie al

zăcământului se pune problema stabilirii perioadei pentru care reabilitarea
structurii este optimă.


43
 a- curba producţiei de bază;
b- curba producţiei suplimetare obţinută în urma
optimizării funcţionării sondelor;
c- curba producţiei suplimentare obţinută în urma
operaţiilor complexe de reativare a sondelor;
d- curba producţiei suplimentare de gaze obţinute în urma
reabilitării infrastructurii de suprafaţă;
e- curba producţiei supimentare de gaze ca efect al forării
de noi sonde, adânciri etc.

Fig. 6.2. Graficul producţiei suplimentare de gaze naturale funcţie de timp

6.2. Etapele reabilitării zăcămintelor mature de gaze naturale

 Procesul de reabilitare a structurilor gazeifere înseamnă realizarea unei

documentaţii tehnico-economice de detaliu care reprezintă suportul întregului
lanţ de lucrări şi operaţii care se vor face pentru obţinerea de sporuri de
producţie.

 Diferenţa majoră între reabilitarea zăcămintelor de gaze şi operaţiile zilnice,

de rutină, de menţinere a producţiei la un anumit nivel constă în aceea că prin
reabilitare se urmăreşte ameliorarea performanţelor zăcământului în întregul
său prin operaţiuni compexe de reactivare a sondelor extinse la un număr
mare de sonde, într-o perioadă de timp bine determinată, în paralel cu
modernizarea infrastructurii de suprafaţă eliminându-se astfel cât mai mult
posibil, căderile de presiune.

44
 Fig. 6.3 Etapele reabilitării zăcămintelor mature de gaze naturale
Capitolul 7.

Reabilitarea infrastructurii productive a

zăcămintelor de gaze naturale

 S-a afirmat în capitolul 6 că cea de-a doua componentă (categorie) a procesului

de reabilitare vizează adaptarea şi modernizarea infrastructurii productive de
suprafaţă care se compune din instalaţiile tehnologice de suprafaţă aferente
sondelor de gaze sistemul de colectare şi dispecerizare a gazelor, staţii de uscare
a gazelor, staţii de comprimare, panouri de măsurare fiscală a gazelor, instalaţii
de protecţia mediului, instalaţii de automatizare şi de transmisii date etc.

7.1. Sistemul sondă - zonă de influx

45
 Din punctul de vedere al reabilitării structurilor mature de hidrocarburi în
particular al celor de gaze naturale sonda nu este doar o simplă construcţie
minieră ci ea este atât sistemul de producere/injecţie a hidrocarburilor în toată
complexitatea sa cât mai ales sursa confirmărilor sau infirmărilor modelelor
geologice şi fizice construite.

 Este de la sine de înţeles faptul că în urma vizualizării câmpului de sonde

şi interpretării rezultatelor primare corelate cu istoricul de producţie se va trece
la efectuarea unei campanii de măsurători statice în vederea determinării cât mai
precise a valorii presiunii statice medii (Pstmed) orizonturilor structurii gazeifere
conform relaţiei:
n

P sti  hmi
rx 24ore
P med
st  i 1 (7.1)
n
r  1,2,...,
hi 1
mi

unde:
Psti , hi ,
reprezintă valoarea presiunii statice a sondei „i”, respectiv
grosimea medie a stratului productiv, „i”

46
Fig. 7.1. Fluxul managementului fondului de sonde aferent unei structuri gazeifere mature

47
 Reactivarea şi reabilitarea sondelor de gaze naturale implică de fapt aplicarea
unui set de operaţii complexe atât în sonda propriu-zisă în vederea redobândirii
siguranţei în exploatare, cât şi asupra zonelor productive. Rezultă astfel două
categorii de operaţii de reabilitare şi anume, una aplicabilă sondei iar cea de-a
doua categorie vizează zona de influx strat-sondă. Este evident faptul că
reabilitarea sistemului sondă-zonă de influx este condiţionată de robusteţea şi
siguranţa în exploatare a sondei fapt pentru care se vor face investigaţii şi lucrări
specifice.

7.1.1. Investigarea şi diagnosticarea stării

materialului tubular al sondelor

 O asemenea construcţie are menirea să permită exploatarea în siguranţă a

hidrocarburilor pe parcursul a multor zeci de ani, fapt pentru care materialul
tubular folosit este astfel ales încât să reziste la toate solicitările mecanice
(întindere, încovoiere, torsiune, presiune interioară şi exterioară) şi la coroziune
mai ales.

 Din întreaga gamă de material tubular folosit la construcţia unei sonde de gaze
naturale cele mai expuse coroziunii sunt coloanele de extracţie (exploatare) şi
garnitura de ţevi de extracţie (tubing-ul) datorită unor agenţi corozivi cum ar fi:
oxigenul, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, diverse săruri solubile
(carbonaţi, sulfaţi, cloruri de Na, Mg, Ca) şi particule solide abrazive.

 Degradarea datorită coroziunii a coloanelor sondei şi a ţevilor de extracţie are la

bază nişte mecanisme de distrugere care se rezumă la următoarele:
1. oxigenul se combină cu fierul în prezenţa apei, rezultând oxizi de fier,
oxid de carbon şi hidrogen atomic;
2. bioxidul de carbon se combină cu apa formând acidul carbonic care atacă
fierul rezultând carbonatul de fier care la rândul ei formează o pilă
galvanică ce continuă procesul de coroziune;
3. formarea de hidrogen atomic, difuzia acestuia în reţeaua cristalină a
metalului formarea moleculei de hidrogen însoţită de apariţia unor mari
tensiuni interne respectiv a unei reţele de fisuri interne;
4. atacul anionilor asupra suprafeţei metalului;

 Aceste mecanisme de distrugere pot fi eliminate prin aplicarea următoarelor

metode:
1. eliminarea pe cât posibil, a cauzelor aerării fluidelor de circulaţie;
2. creşterea valorii a pH-ului;
3. utilizarea consumatorilor de oxigen şi de hidrogenului sulfurat (bacterii);
4. utilizarea inhibitorilor de coroziune peliculageni.

 Majoritatea sondelor de gaze naturale sunt echipate cu ţevi de extracţie îngroşate

având diametrul exterior, D=27/8 inch şi coloane de exploatare Dext=51/2 inch cu
diferite grosimi de perete. Există desigur şi sonde, este adevărat, nu într-un
48
 număr semnificativ a căror combinaţie de diametre este diferită de cea
menţionată mai sus; adoptarea acestor soluţii au avut la bază raţiuni de
producţie.

 Revenind la starea materialului tubular din sondele de gaze, la diametrul ţevilor

de extracţie şi a coloanelor de exploatare, în special, se poate spune că dacă
verificarea integrităţii garniturii de tubing se poate face relativ uşor prin
şablonare la suprafaţă sau în adâncime, diagnosticare la suprafaţă (probe de
presiune, expertiza metalografică) nu acelaşi lucru se poate face, cu acurateţe,
pentru coloana de exploatare. Şablonarea coloanelor sondelor este o metodă
grosieră de determiare a diametrului interior, este adevărat rapidă şi la îndemâna
personalului specializat în lucrări de intervenţii şi reparaţii sonde.

 Inspecţia coloanelor sondelor, a materialului tubular, în general, prin folosirea

dispozitivelor multifinger poate soluţiona următoarele probleme legate de:
1. mărirea diametrului interior al coloanelor, implicit micşorarea grosimii de
perete, datorita coroziunii şi eroziunii;
2. detectarea fisurilor şi a şanţurilor în materialul tubular;
3. determinarea zonelor de depuneri, (cruste) în interiorul materialului
tubular;
4. confirmarea echipării şi localizării niplelor, valvelor de circulaţie, packer-
elor etc;
5. determinarea unghiului de deviere local a coloanei sondei.

Fig. 7.2. Operarea cu dispozitivul Multifinger

 Precizia investigării coloanelor este cu atât mai mare cu cât numărul degetelor
(senzorilor) este mai mare rezultând tot atâtea generatoare ale materialului
tubular (cilindric) investigat. Degetele dispozitivului sunt dispuse tronconic iar
mişcarea în plan vertical a senzorilor generează un semnal electric variabil
concordant cu variaţiile de diametru de pe respective generatoare. (a se vedea
fig. 7.2 si 7.3).

49
 Fig. 7.3. Tipuri de dispozitive Multifinger

 Conversia acestor semnale electrice variabile în unităţi de lungime şi integrarea

lor pe direcţia generatoarelor va conduce la obţinerea imaginii (diagrame)
privind starea fiecărui burlan investigat. Culorile acestor imagini indică starea
diferitelor zone ale burlanului investigat cum ar fi: galben pierderi de material,
roşu penetrări (spărturi, fisuri), ovalizări şi depuneri culoarea albastră (a se
vedea fig. 7.4, 7.5 şi 7.6). Soft-ul dispozitivului oferă de asemenea imagini ale
secţiunilor transversale a burlanelor, valori efective ale variaţiilor de diametre
precum şi un profil imaginistic al acestor modificari de diametre pe întreg
tronsonul de burlane investigat.

Fig. 7.4 . Evidenţierea unei spărturi în corpul burlanului

50
 Fig. 7.5 Evidenţierea perforaturilor în corpul burlanului

Fig. 7.6. Evidenţierea unei depuneri (cruste) în interiorul burlanului

51
 7.1.2. Investigarea sondelor productive de gaze naturale

 Metodele care vor fi analizate fac parte din categoria metodelor de investigare a
sondelor tubate şi au drept scop determinarea parametrilor fundamentali mişcării
fluidelor prin medii poros-permeabile precum şi localizarea contactelor dintre
fluide (ex. apa-gaz), detectarea stratelor nedrenate etc.

 Producţia iniţială de gaze se obţine în urma perforării stratelor cu parametri

hidrodinamici relativ asemănători iar după o perioadă de timp când energia
respectivelor strate (orizonturi) se diminua lor li se adăugau (adiţionau) strate
superioare a căror energie, se consideră a fi compatibilă cu a celor vechi.
Rezultă astfel o stiva de strate poros permeabile puse în comunicare şi care, în
multe cazuri, produc în raţii variabile, deopotrivă, gaze naturale şi apă de
zăcământ.

 Este la fel de adevărat faptul că aceste perforări masive a pus în comunicare atât
acvifere cât şi zone lipsite de substanţă utilă şi datorită erorilor inevitabile
măsurării de la suprafaţă a lungimii cablului geofizic prin care se transmitea
semnalul electronic necesar detonării materialului exploziv.

 Erori de măsuri de la suprafaţă de ordinul centimetrilor înseamnă la adâncimi de

2500-3000 m erori de ordinul metrilor, lucru care a fost probat, în multe sonde,
cu ocazia verificării intervalelor perforate folosind tehnologii moderne de
măsurare şi perforare.

 Metodele moderne de investigare a sondelor permit detectarea stratelor

producătoare de fluide, contribuţia fiecărui strat la producţia totală a sondei
determinând astfel un profil de curgere a fluidelor din strat în sonda. Astfel spus
se poate detemina debitul fluidelor (gaz, apa) produs de fiecare interval perforat.

 Înţelegerea mai aprofundată a comportării zăcămintelor precum şi luarea unor

decizii fundamentate ştiinţific în cazul sondelor care produc fluide din mai
multe strate se poate face prin metoda carotajului de producţie cunoscută în
literatura de specialitate PLT (Production Logging Tool).

 Principiul acestei metode constă în determinarea vitezei aparente de deplasare a

fluidelor din dreptul perforaturilor şi apoi al debitului volumic.

 Aşadar parametrul fundamental al aparatului (în literatura de specialtate aparatul

este cunoscut sub numele de spinner flowmeter) este numărul de rotaţii pe
secundă convertibil în viteza liniară.

 Aceste rotaţii se pot obţine atât în sens pozitiv când aparatul are o viteză liniară
descendentă cât şi rotaţii în sens negativ când aparatul are o viteză liniară

52
 ascendentă în masa de fluid din sondă, masă care la rândul ei este în mişcare
staţionară.

7.1.2.1 Rezultatele obţinute în urma interpretării carotajelor de producţie

 O primă aplicaţie a metodei carotajului de producţie (PLT) constă în

determinarea contactului între fluide (apă-gaz), localizarea surselor de apă şi
mai ales evaluarea influxului de apă în sondă.

 Sugestiv în acest sens este cazul unei sonde de gaze naturale de pe structura
gazeiferă Sădinca (judeţul Sibiu) care a produs iniţial (anul 1988) peste 200.000
m3/zi şi doar 50 l/zi apă de zăcământ.

 În timp parametrii productivi ai sondei s-au schimbat rezultând un debit de gaze

de 13.600 m3/zi şi un aport zilnic de apă de 5.400 l.

 Soluţionarea parţială a problemei legată de influxul masiv de apă de zăcământ în

sondă s-a făcut pentru izolarea parţială (prin cimentarea sub presiune a zonei
iniţial perforată (partea inferioară a intervalului) şi apoi reperforarea zonei
cuprinse a intervalului poros-permeabil (a se vedea fig. 7.10.b). Noul debit de
gaze a fost de 14.400 m3/zi iar volumul zilnic de apă de zăcământ a fost de
1.200 l, de peste 4 ori mai mic decât cel anterior acestei intervenţii.

 Este singura metodă de evidenţiere separată şi cuantificarea debitelor de gaze

pentru acele sonde care au deschise, în mod selectiv, grosimi de strate de ordinul
sutelor de metri. Este cazul unei sonde analizată şi testată în acest sens de pe
structura gazeiferă Laslăul Mare (jud. Mureş). Fig. 7.11 prezintă o diagramă
complexă şi interpretată a acestei sonde, iar coloanele (14) şi (15) prezintă atât
debitul total cât şi debitele de gaze pe intervale în asociere cu volumele de apă
de zăcământ produse odată cu gazele, precum şi volume de apă captată la
separatorul sondei.

 În tabelul 7.5 şi 7.6 se prezintă explicit valorile debitelor de apă de zăcământ şi

gaze în condiţii de suprafaţă (condiţii standard) şi în condiţii de zăcământ
precum şi profilul (contribuţia) producţiei de gaze pe intervalul perforat. Tabelul
7.7 prezintă contribuţia procentuală de gaz metan în condiţii de zăcământ, a
fiecarui interval perforat.

53
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

1 – adâncimea sondei
2 – intervale perforate
3 – viteza cablului
4 – debitmetru
5 - temperatura
Specificaţia notaţiilor
6 – densitate 11 – interpretare ( temperatură , presiune , densitate)
7 – presiune 12 – corelare viteze ( înregistrată şi calculată )
8 – localizarea mufelor coloanei ( CCl ) 13 – corelare densităţi ( înregistrată şi calculată)
9 – curba radiaţiei gamma natural ( GR ) 14 – debit total
10 - cavernometru de coloană 15 – debite pe intervale

Fig. 7 .11 - Diagramă interpretată a unei sonde de gaze naturale

( zăcământul Laslăul Mare – jud. Mureş)
Tab. 7.5. Debitul fiecărui interval perforat aferent unei sonde de gaze naturale ( în condiţii standard )
( zăcământul Laslăul Mare – jud. Mureş)

55
Tab. 7.6. Contribuţia fiecărei faze ( în condiţii de zăcământ )
56
Tab. 7.7. Contribuţia procentuală a fiecărui interval perforat ( în condiţii de zăcământ)

57
 7.2. Metode radioactive de investigare a sondelor de gaze naturale

 Metodele geofizice de sondă permit atât o interpretare calitativă cât şi cantitativă

a informaţiilor rezultate în urma interpretării diagrafiilor aferente formaţiunilor
traversate prin foraj, în sensul evaluării modelului litologic, al porozităţii şi
saturaţiei în fluide, elemente esenţiale ce intervin în calculul rezervelor
geologice iniţiale.

 Aparatura aferentă carotajului radioactiv s-a perfecţionat în mod constant

existând astăzi posibilitatea obţinerii unor rezoluţii de mare fidelitate a zonelor
investigate şi de aici un grad ridicat de identificare a unor acumulări de
hidrocarburi neobservate până acum.

7.2.1. Analiza comparativă a informaţiilor geologice

obţinute din interpretarea diagramelor clasice aferente carotajului electric
şi a celor obţinute prin metode radioactive de ultimă generaţie

 Metodologia modernă de investigare a stratelor şi de detectare a fluidelor

conţinute în acestea se bazează pe bombardarea rocilor cu neutroni produşi de o
sursă neutronică şi captarea apoi de către un contor (detector) a radiaţilor 
rezultate. Sursa generatoare de neutroni poate produce peste 3x10 8
neutroni/secundă rezultând în urma reacţiei nucleare produşi de reacţie, raze ,
care acţionând asupra cristalelor* din contor, generează un flux luminos
proporţional cu intensitatea radiaţiilor. Un asemenea tip de contor, numit
scintilator împreună cu restul echipamentelor aferente acestei moderne
aparaturi oferă posibilitatea identificării şi evaluării aşa numitelor volume de
hidrocarburi by-passate sau nedetactate şi aparţinătoare unor strate subţiri (thin
beds).

 Este de remarcat faptul că punerea în evidenţă a acestor noi zone productive se

face în sonde tubate, metodologia în cauză facând parte dintr-un set de
investigaţii complexe cu denumirea generică ABC (Analysis Behind Casing –
analize în spatele coloanei).

 O consecinţă a unei asemenea investigaţii se traduce printr-un management

performant asupra zăcăcmântului derivând în acelaşi timp şi o nouă viziune
asupra porozităţii, permeabilităţii, rezistivităţii rocilor, litologiei şi implicit a
conţinutului în argilă şi saturaţie în fluide a formaţiunilor traversate.

*Elementele chimice care compun aceste cristale pot fi combinaţii, spre exemplu, între natriu şi
iod sau bismuth şi germaniu.
 Aspectele prezentate mai sus şi conexe metodologiei moderne de investigare a
rocilor prin metode radioactive, investigare efectuată în sonde tubate se
circumscriu metodei cunoscută sub numele de RST (englez, Reservoir
Saturation Tool  aparat pentru determinarea saturaţiei rezervorului). Aparatura
aferentă acestei metodologii inclusiv diagramele (log-urile) rezultate reprezintă
una dintre mărcile înregistrate ale firmei Schlumberger.

 Această metodologie de investigare a fost aplicată în premieră naţională în anul

2003 cu ocazia lucrărilor de reabilitare a producţiei de gaze a unui zăcământ din
Transilvania.

 Rezultatele deosebit de convingătoare, neaşteptate chiar, obţinute în urma

companiei RST au condus la o serie de concluzii care se centrează pe faptul că
resursele şi rezervele de gaze naturale ale Romaniei sunt susceptibile de
modificări valorice în sensul măririi lor. Dacă aceste stări de fapt i se asociază o
alta şi anume intensificarea investigaţiilor geologice prin metode seismice în
coordonate bi şi tridimensionale atunci supoziţiile legate de volumul de
hidrocarburi accesibile (exploatabile) ale ţării vor fi în mare parte soluţionată.

 În figurile 7.14 şi 7.15 se prezintă, într-un mod explicit, felul cum au fost
puse în evidenţă – descoperite chiar – o serie de strate cu gaze, este adevărat, de
grosimi nu foarte mari, strate în care sunt cantonate, aşa cum s-a mai afirmat
„by-passed reserves” (reserve ocolite). La modul metaforic vorbind în literatura
internaţională de specialitate aceste rezerve de gaze fac parte din aşa numita
„hiden beauty” sau „frumuseţe ascunsă” a zăcămintelor de hidrocarburi.

59
 Semnificaţia notaţiilor Semnificaţia notaţiilor
1 – curba PS – potenţial spontan 1 - adâncimea 6 - indici de gaz din RST
2 - curba rezistivităţii potenţiale 2 - identificarea zăcământului în baza curbei gamma 7 – temperatură diferenţială (înregistrare oprită
3 - curba rezistivităţii gradiente 3 - complexele cu gaze accidental la acea dată )
4 – perforaturi vechi existente in baza de date 4 – saturaţia în fluide apă g gaze 8 - profil de curgere
5 – perforaturi vechi reale 5 - model volumetric : volum atgilă (VCL)
1apa 9,10 - reprezentare schematică tubing şi coloană
6 - perforaturi noi spatiu poros saturat cu gaze( PHIGAS ) a – perforaturi vechi existente în baza de date
7 - zone cu gaze după CEN şi DRR ( culoare galbenă) spaţiu poros saturat cu apă (PHIE 4) b - perforaturi vechi reale
8 - zone noi identificate de RST (culoare roşie) c - perforaturi noi
1apa 1apa
argilă nisip apă gaze
Fig. 7.14 Carotaj
electric standard – fragment Fig. 7.15 Diagrama RST interpretată – fragment - aparţinătoare aceleiaşi
sonde de gaze naturale
- aparţinând unei sonde de gaze naturale

61
 SCARA TIMPULUI GEOLOGIC [ANEXA 1]
(sistem)Perioada
(grupă)Eră

Epocă Vârsta Evenimente geologice Durata Vârstă abs

(serie) (etaj) Materiale utile mil ani mil ani
NEOZOIC

Holocen Fierului Anglia se separă de continent. Sicilia , Corsica şi Sardinia

CUATERNAR

Bronzului devin insule. Flora şi fauna actuală în Europa.

(actual) Neolitic Pietriş, nisip.
Paleolitic -super Se formează Marea Neagră. Se scufundă continentul Nord
Atlantic. Cutări în Africa de Nord şi Caucaz. Apare homo 2 2
Pleistocen Paleolitic-mediu
sapiens.
(glaciar) Paleolitic -infer
Nisipri, pietrişuri, loess, turbă.

Levantin Continua cutarea Alpilor şi a regiunilor precarpatice. Se

Dacian scufundă estul Mării Mediterane. Se formează Gibraltarul şi
Pliocen Ponţian
oceanele Artic şi Pacific. Faună şi floră subtropicală în
NEOGEN

Europa.
Meoţian Petrol în Muntenia, gaze, aur în M-ţii Apuseni.
Sarmaţian
Se formează Marea Mediterană. Se ridică M-ţii Alpi, 24 26
Tortonian Carpaţi, Caucaz, Himalaia. Palmieri în Europa. Se dezvoltă
Miocen Buglovian mamiferele ungulate.
Burdigalian Sare, petrol (Muntenia şi Oltenia), gaze (Transilvania),
cărbuni.
Acvitanian
Chattian Climă tropicală în regiunea Parisului. Apar mamiferele
Oligocen Rupelian ungulate.
Marea dezvoltare a numuliţilor, scoicilor şi melcilor.
PALEOGEN

Lattorfian
Petrol (Buştenari, Zemeş), lignit (Transilvania), gaze (fosta
Priabonian
Climă caldă. Se formează munţii Pirinei (Spania). Apar
Eocen Bartonian
Alpii, Carpaţii, Caucazul, Balcanii, Crimeea. 39 65
Luteţian
Ypresian
Apar mamiferele placentare în Europa. Tipuri primitive de
Paleocen Landenian
mamifere, care se diferenţiază. Floră mono şi dicotiledonate.
Monţian
MEZOZOIC

Danian
Superior Senonian Se retrage mare de pe ţinuturile noastre. Trei zone climatice.
CRETACIC

Turonian Încep să se diferenţieze anotimpurile. Australia se separă de

Mediu Cenomanian India. Se formează Oceanul Indian. Africa începe să se
despartă de America de Sud, formându-se Atlanticul de Sud.
Albian
Ultimele reptile mari. Apar primele mamifere placentare în 71 136
Apţian Mongolia. În Europa apar plantele cu seminţe cu un singur
Baremian cotiledon.
Inferior Neocomian Bauxit (Bihor), filoene aurifere (Zlatna).
Berriasian
Purbenian
Portlandian
Malm Kimmeridgian
Oxfordian
JURASIC

Calavian Trei zone climatice. Mişcări de scoarţă în Asia şi Europa.

Bathonian Dezvoltarea coralilor. Apogeul reptilelor mari.

Dogger Bajocian
Apar păsările şi mamiferele. 54 190
Cărbuni la Reşiţa, Anina. Petrol la Ciureşti.
Aalenian Minereuri de cupru, zinc, plumb.
Toarcian
Pliensbachian
Liasic Sinemurian
Hettangian

35 225
TRIASIC

Rheţian Climă caldă cu regiuni uscate şi umede. Predomină brazii.

Keuper Apar peştii osoşi.
German Muschelkalk
Se dezvoltă reptilele.
Marmura de Carrara.
Buntsandstein Diamante în Africa de Sud.
Rheţian
Superior Norian
Carnian

Mediu Ladinian
Anisian
 Inferior Werfenian
Tatarian
Kazanian

PERMIAN Superior Kungurian Climă caldă şi uscată. Erupţii vulcanice intense.

Artinskian Apar brazii. 55 280
Sakmarian Apar reptilele.
Zechstein
Inferior Rothlingendes
Uralian
CARBONIFER

Superior Moskovian
Dinanţian Climă caldă şi umedă. Mişcări de adâncime care cutează munţii
Stephanian Hercinici. Se depun cărbuni. Erupţii vulcanice.
Westfalian
Floră bogată de criptogame. Mulţi peşti selacieni. 65 345
Dispari peştii placodermi.
Namurian Petrol (SUA), cărbuni (Anglia), fier (Spania)
Inferior Dinanţian

Fammenian
Neodevonian Frasnian
DEVONIAN

Giveţian Climă caldă şi uscată. Gheţari la Capul Bunei Speranţe (Africa de

Mezodevonian Eifelian
Sud). Primele vegetale de uscat. Apar primele insecte.
Apogeul peştilor placodermi. 50 395
Petrol (SUA şi fosta URSS), mercur (Spania, Dobrogea şi Banat),
Coblenţian fier (Germania).
PALEOZOIC

Eodevonian Gedinian

Dawntonian
SILURIAN

Ludlowian Climă caldă şi uscată. Viaţă intensă în ape cu animale mici. Apar
Wenlochian primele vertebrate (peşti placodermi)
35 430
Şisturi verzi şi pirite (Dobrogea)
Valenţian

Ashgillian
ORDO-VICIAN

Caradocian
Landeilian
Schidavian
Climă caldă şi uscată. Munţii Caledonieni în regiunile Europei, Asiei
şi Americii cu mari erupţii vulcanice. 70 500
Tremadocian

Potsdamian
CAM-BRIAN

Acadian Climă caldă cu regiuni umede şi uscate. Mişcări în interiorul

planetei în regiunea Asiei de Est şi a Americii de Nord.
70 570
Viaţă în ape ca faună şi floră.
Georgian

Climă de deşert în Scoţia şi Scandinavia. Se ridică munţii Huronieni în

Era proterozoică Canada. Primele resturi de organisme: moluşte, viermi etc.
PRECAMBRIAN

Antracit in scutul Baltic, şisturi cărbunoase în America.

Primele roci sedimentare. Metamorfism. Cutări munţii Laurenţieni.

4080 4650
Era arhaică Granitizare.
În Finlanda, resturi de plante.

63
 Bibliografie selectivă

1. Părcălăbescu, I., D., “Proiectarea exploatării zăcămintelor de hidrocarburi fluide”,

Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1980,

2. **** “Legea Petrolului”, nr. 238/2004,

3. Creţu, I. Beca, C-tin, “Ingineria zăcămintelor de hidrocarburi”, vol.1, Editura

ş.a., Tehnică, Bucureşti,

4. Ştefănescu, D. P., “Teorie şi aplicaţii numerice în ingineria zăcămintelor de gaze

naturale”, Editura Universităţii “L. Blaga”, Sibiu, 2002,

5. Creţu, I., Ionescu, M. “Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi – aplicaţii numerice

E., Stoicescu Maria, în recuperarea ……”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993,

6. Ştefănescu, D. P., “Practica extracţiei gazelor naturale”, vol.2, Editura

Universităţii “L. Blaga”, Sibiu, 1998,

7. Soare, Al., Bratu, C- “Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi”,

tin., Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.

64