Poluarea cu FUM

Luk Iacobescu
Mpt, IM, An III, gr.Chimie,
Universitatea Politehnica Timisoara
Poluarea atmosferică apare atunci când anumite particule de fum sunt eliberate în atmosferă,
care devine astfel nocivă pentru populație, pentru infrastructură și pentru mediul înconjurător.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică poluarea aerului ca fiind cel mai mare risc
legat de mediu pentru sănătatea umană în Europa1. În UE, poluarea aerului cauzează în
medie peste 1 000 de decese premature pe zi, un număr de peste zece ori mai mare decât
numărul de decese cauzate de accidente rutiere2. În figura 1 se poate observa că, în unele
state membre ale UE, numărul de ani de viață sănătoasă pierduți este similar cu cel din țări
asociate adesea cu o calitate slabă a aerului, cum ar fi China și India. În 2013, Comisia a
estimat că valoarea totală a costurilor externe legate de sănătate care sunt determinate de
poluarea atmosferică se situează între 330 și 940 de miliarde de euro 3 pe an.

Numărul de ani de viață sănătoasă pierduți din cauza poluării aerului înconjurător, la
suta de locuitori
 Potrivit AEM, în 2015, aproximativ un sfert din populația Europei care locuiește în zone
urbane era expusă la niveluri ale poluanților atmosferici care depășesc unele dintre
standardele UE de calitate a aerului și până la 96 % din cetățenii UE care locuiesc în zone
urbane erau expuși la niveluri ale poluanților atmosferici considerate de către OMS ca fiind
nocive pentru sănătate4. Poluarea atmosferică tinde să afecteze locuitorii din orașe într-o
măsură mai mare decât pe locuitorii din zonele rurale deoarece, din cauza densității populației
din orașe, cantitatea de poluanți atmosferici eliberați este mai mare (de exemplu, din
transportul rutier) și deoarece dispersia se produce mai greu în orașe decât în mediul rural.

Principalii poluanți atmosferici

Particulele în suspensie (PM) cuprind particule solide și lichide suspendate în aer. Ele includ
o gamă largă de substanțe, variind de la sarea de mare și polen până la agenți carcinogeni la
om, precum benzo(a)pirenul și negrul-de-fum. În funcție de dimensiunea lor, particulele în
suspensie pot fi clasificate în PM 10 (particule grosiere) și în PM 2,5 (particule fine)8. În acele
părți ale Europei în care încă se mai utilizează combustibil solid pentru încălzirea locuințelor,
emisiile de poluanți atmosferici (în special, de particule în suspensie) tind să crească atunci
când iernile sunt mai aprige. Dioxidul de azot (NO 2) este un gaz toxic, de culoare brun-roșcat.
El face parte din categoria oxizilor de azot (NO X). Dioxidul de sulf (SO2) este un gaz toxic,
incolor, cu un miros pătrunzător. Este unul dintre oxizii de sulf (SO X). Ozonul de la nivelul
solului (O3), denumit și ozon troposferic9, este un gaz incolor care se formează într-un strat
aproape de nivelul solului prin reacția chimică a anumitor poluanți [cum ar fi compușii
organici volatili (COV) și oxizii de azot (NOX)] în prezența luminii solare.

Calitatea aerului nu depinde numai de emisiile poluante

Calitatea aerului depinde și de:

 proximitatea sursei și de altitudinea la care poluanții sunt eliberați în atmosferă;

 condițiile meteorologice, inclusiv vântul și căldura;
 transformările chimice (reacțiile la lumina solară, interacțiunile între poluanți);
 condițiile geografice (topografia).

Emisiile de poluanți atmosferici sunt în principal consecința unor acțiuni umane (de exemplu,
emisiile provenite din transporturi, de la centrale electrice sau de la fabrici). Ele pot fi
cauzate, de asemenea, de incendii forestiere, erupții vulcanice și eroziune eoliană.
Începând din 2014, planificarea politicii privind calitatea aerului este sprijinită
prin proiecte integrate în cadrul programului LIFE, cu finanțare disponibilă prin alte fonduri
ale UE. De exemplu, un astfel de proiect integrat a sprijinit punerea în aplicare a planului
privind calitatea aerului în regiunea Mica Polonie (Polonia). Acest plan a presupus realizarea
unei campanii de informare în rândul locuitorilor regiunii respective, vizând creșterea
gradului de conștientizare cu privire la pericolul fumului provenit de la boilerele care
funcționează pe bază de combustibili.

Negru-de-fum: Negrul-de-fum este o componentă a PM2,5, care apare în urma proceselor de

combustie incompletă, principalele surse de emisie fiind transporturile și încălzirea
locuințelor.
Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând
poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe
eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu
germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.). Învelișul gazos care înconjoară
Pământul fără o limită superioară precisă, trecând treptat în spațiul interplanetar, se
numește atmosferă. Masa acesteia reprezintă 0,000001 din masa globului pământesc,
și densitatea sa scade cu creșterea altitudinii. Compoziția atmosferei se modifică de asemenea
cu altitudinea. Amestecul de gaze ce formează atmosfera este numit aer.
Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc de pe planetă. Aceasta variază de la o zi la alta
și de la un loc la altul. Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme
și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul
alimentelor. În timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a
devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general
un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din
combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor
mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează
hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să
se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește
plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și
formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce
au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă,
oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie
acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să
afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să
fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone
industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de
ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele
dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena și Londra.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere
a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de
carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de
dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute
sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile
Soarelui. Din cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C
până la 5,8° C până în anul 2100.

Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie
mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând
producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția
excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) (compuși folosiți
până recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază
de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care
durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a
afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice ale
planetei.
Smog a fost inițial un amestec de fum și ceață.Astăzi, termenul de smog este utilizat mult mai
general și acum reprezintă mai multe tipuri de poluanti ai aerului, care sunt cauzate de emisii
de gaze.

Smogul poate fi împărțit în trei tipuri:

„ Smogul clasic ”, cunoscut și sub denumirea de London Smog , este cauzat de poluantii din
aer funingine și dioxid de sulf. Acestea apar la arderea cărbunelui care conține sulf. Această
formă de poluare a aerului este cunoscută de mult timp.In 1952, 12.000 de persoane i-au
căzut victime în orașul Londra iar10 ani mai târziu, 150 de oameni au murit de smog în
regiunea Ruhr.

Datorită filtrarii  îmbunătățite a gazelor arse, cantitatea de smog în această concentrație de

funingine și dioxid de sulf a scăzut semnificativ,insa chiar și astăzi, nori de ceață pot fi încă
observati în marile metropole și în zonele industriale.

Acești poluanți sunt rezultatul gazelor de eșapament nefiltrate și a gazelor provenite de la

instalațiile industriale, centralele termice, sistemele de ardere a lemnului și vehicule cu
motoare cu ardere internă. Un astfel de nor existent este deja un semn clar de poluare, dar nu
este încă un smog. Dezvoltarea smogului trebuie amplificata de o situație meteorologică ,de
obicei, cel mai jos strat de aer de pe sol este cel mai cald deoarece pământul absoarbe și
stochează căldura soarelui;acest aer cald se răcește pe măsură ce altitudinea crește. În același
timp, aerul cald și în creștere transportă poluanții în sus. În așa-numita situație de inversare
meteo, care apare din ce în ce mai mult în lunile de iarnă, straturile de aer se comportă
invers.Inseamnă că straturile superioare de aer sunt mai calde decât cele inferioare . În plus,
cantitatea de vânt în această situație meteo este foarte mică. Drept urmare, stratul cel mai mic
de aer nu se poate ridica, nu există schimb de aer și poluanții nu pot fi transportați în sus.
Drept urmare, aerul poluat rece se blochează lângă sol.

Smogul de vară
Prin cresterea cantitatii de ozon în apropierea solului, se vorbește despre smogul de
vară . Acesta este cunoscut și sub denumirea de smog fotochimic sau smog din Los
Angeles . Acest tip de smog este favorizat și de anumite condiții meteorologice,intr-o
perioadă de vreme bună care durează câteva zile,radiația UV intensă se combină cu poluanții
precum oxizii de azot, peroxizii de hidrogen și monoxidul de carbon,acestia creează o
concentrație crescută de fotooxidanți,ex.ozonul. Oxizii de azot, sunt emiși în principal de
autovehicule și centrale.

Electrosmogul
Câmpurile electrice și magnetice sunt create în apropierea cablurilor și dispozitivelor
electrice, cum ar fi televizoare, smartphone-uri, cuptoare cu microunde și aragazuri
electrice.O apariție crescută a câmpurilor electrice și magnetice este, de asemenea,
considerată poluarea aerului și este denumită electrosmog . Deși problemele de sănătate
cauzate de electrosmog sunt încă controversate, există anumite valori limită.

Atât la smogul de iarnă, cât și vara, gazele toxice sunt produse prin procesele de ardere ale
autovehiculelor și instalațiilor industriale. Aceste procese de ardere nu numai că produc gaze
toxice, dar și praf fin. Praful fin se referă la particule solide care pot pluti în aer o lungă
perioadă de timp și sunt mai mici de 10 micrometri. Pe lângă sursele create de om, există și o
apariție naturală a prafului fin, precum sporii fungici, polenul, cenușa vulcanică
Praful fin este clasificat în trei dimensiuni diferite:

 PM10 (PM = particule),

 PM2.5
 PM0.1.
Particulele cu dimensiunea PM10 au un diametru maxim de 10 micrometri și sunt inhalabile
pentru om. Praful fin din categoriile PM2.5 și PM0.1 poate pătrunde și mai adânc în
organismul uman și sunt denumite praf respirabil sau praf ultra fin.

Riscuri pentru sănătate cauzate de smog (amestec cu fum)

Un nivel ridicat de smog înseamnă, de asemenea, un risc crescut de colectare a prafului fin,
deoarece smogul și praful fin sunt legate. Particulele cu dimensiunea de 5-10 microni pot
intra în bronhii. Particulele mai mici cu diametrul de 3 microni ajung deja la bronhiole și
alveole. Particulele de praf ultrafine chiar pătrund în țesutul pulmonar,de unde este foarte
dificil sau imposibil să le elimini.

Inhalarea gazelor dăunătoare în legătură cu praful fin poate provoca consecințe asupra
sănătății, precum boli cardiovasculare și boli respiratorii . Există, de asemenea, indicii că
pulberea ultrafină poate ajunge la creier prin nervul olfactiv in special la copii și vârstnici,
care sunt expuși la concentrații mari de aer poluat, si pot afecta memoria.

Persoanele care suferă deja de o boală respiratorie prezinta un risc crescut indiferent de varsta
cum ar fi bronșita ,astmul sau alergii.Sub influența poluanților atmosferici, aceste simptome
și boli se pot agrava. In acest grup de risc sunt incluse persoanele cu probleme
cardiovasculare.

Simptome precum dureri de cap, amețeli și lipsa respirației se pot manifesta prin absorbția
dioxidului de azot, care este emis în principal de vehiculele diesel.

Smog (amestec cu fum)

În ianuarie 1979, a fost declanșată o alarmă smog de nivel1 pentru Germania în zona Ruhr
fiind cel mai grav nivel de poluare iar in consecință, tuturor cetățenilor li sa solicitat să
intrerupa activitatile care alimenteaza si mai mult poluarea aeruluiSase ani mai târziu,
a fost declanșată o altă alarmă smog pentru zona Ruhr,dar de data aceasta cu nivelul trei si a
fost urmată de o interdicție de conducere a autovehiculelor pentru câteva ore și diverse
restricții pentru companiile industriale.

Această emisie dăunătoare a fost redusă semnificativ în ultimele decenii. Atât concentrația de
ozon în timpul verii, cât și valorile dioxidului de sulf au scăzut.Furnizarea de vehicule cu
ecusoane de mediu,au contribuit la acest lucru .În paralel cu îmbunătățirea calității aerului în
Germania, concentrația de fond continuă să crească. Prin concentrația de fond se înțelege o
poluare care este „importată” în Germania din Asia și Africa de către masele de aer. Acest
lucru este valabil mai ales pentru ozon,care poate rămâne în atmosferă timp de aproximativ
trei săptămâni.
În ciuda tuturor îmbunătățirilor,oxizii de azot și particulele rămân o amenințare pentru mediu
și sănătatea umană. Aceste poluări ale aerului pot fi deja resimțite în unele orașe din
Germania.

Apariția oxizilor de azot și a particulelor este cea mai mare la Neckartor din Stuttgart și în
2016 a avut un conținut mediu de oxid de azot de 82 micrograme pe metru cub de
aer. Aceasta este de două ori mai mare decât 40 de micrograme pe metru cub. Aceste
încălcări determină interdicții ocazionale de conducere în anumite zone din orașul
Stuttgart.Alte orașe precum Munchen, Kiel, Köln, Hamburg și Reutlingen au depășit în mod
regulat, până în prezent,aceasta referința.

Materiale particulare în interior

Prezența prafului fin este, de asemenea, o problemă importantă în spațiile de locuit și birouri,
până la urmă, majoritatea oamenilor petrec mult timp în camerele închise . Praful fin nu
numai că pătrunde spre interior, dar poate intra direct în cameră din anumite surse.Aceste
surse includ fum de tutun și funingine. Activități precum gătitul, prăjirea sau prezența
oamenilor în camere pot genera, praf fin. Calculatoarele, copiatoarele și imprimantele
reprezintă surse moderne suplimentare de praf fin, în special în timpul iernii, încălzirea
crescută poate duce la o concentrație deosebit de mare de praf fin în interior.

Măsuri de protecție împotriva prafului interior în interior

Prima măsură pentru a contracara formarea și răspândirea prafului fin este de a șterge și de a
aspira podelele în mod regulat . Mai ales când ștergeți praful, asigurați-vă că acest lucru
este realizat cu o cârpă umedă. Un praf uscat ar agita doar praful fin și nu l-ar îndepărta.

Pentru a crea un schimb de aer în interior, este important să ventilați corect . În timpul iernii,
ventilația trebuie să fie scurtă, dar intensă de mai multe ori. Încălzirea potrivită joacă și ea
un rol important. Temperatura camerei nu trebuie să depășească 22 de grade, iar aerul din
cameră nu trebuie să fie prea uscat, deoarece praful poate fi angrenat mai repede în încăperile
uscate. Atunci când folosiți încălzirea cu lemn, este recomandat să acordați atenție
simbolurilor precum Blue Angel, deoarece acestea sunt deosebit de scăzute în poluanți. Dacă
în bucătărie există o  hota , aceasta trebuie utilizată și după ce ati terminat de gătit.

După vidare, încăperile trebuie să fie scurt ventilate cu un tiraj pentru a îndepărta praful fin.

Arderea lumânărilor și tutunului creează, de asemenea, praf fin. Prin

urmare, ar trebui evitate fumatul și arderea lumânărilor  în camerele închise

Purificatoarele de aer sunt deja un instrument consacrat în alte țări, cum ar fi China, SUA,
Canada și Anglia, pentru a combate praful fin. Acestea filtrează parțial până la 95% din
particulele de praf din aerul încăperii existente .
Totuși, acest lucru nu înseamnă că aerul este poluat doar cu 5% cu praf fin, deoarece se
creaza în mod constant altul Sistemele de ventilație descentralizate  pot ajuta la evacuarea
aerului bogat in substanțe poluante și de a furniza permanent in camera de zi ,cu un aer
sănătos,proaspat si curat.Pe lângă curățarea aerului, un astfel de sistem de ventilație asigură,
de asemenea, conținutul de umiditate corect.

Biblioteca

www.wikipedia.ro

www.ecomediul.ro

www.organizatiadecombatereapoluarii.ro