ECUAŢIILE FUNDAMENTALE

ALE MIŞCĂRII FLUIDELOR

ÎN ZĂCĂMINTELE
DE HIDROCARBURI
 În cazul mişcării unui fluid monofazic într-un mediu poros
sistemul de ecuaţii fundamentale este format din:

1. ecuaţia echilibrului dinamic (ecuaţia filtraţiei);

2. ecuaţia de continuitate (a conservării masei);
3. ecuaţia de stare;
4. ecuaţia bilanţului de căldură.

Prin rezolvarea acestui sistem se obţin, când este posibil,

legile de variaţie pentru presiune, viteză, masă specifică şi
temperatură.

2
 În cazul mişcării fluidelor multifazice în mediul poros
sistemul ecuaţiilor fundamentale este constituit din:

• ecuaţia filtraţiei scrisă pentru fiecare fază;

• ecuaţia de continuitate scrisă pentru fiecare fază;
• ecuaţiile de stare;
• ecuaţiile bilanţului de căldură;
• ecuaţia saturaţilor de fază;
• ecuaţiile presiunilor capilare.

3
2.1. Ecuaţia dinamicii fluidelor în medii poroase

2.1.1. Ecuaţia liniară a filtraţiei unui fluid monofazic

Ecuaţia filtraţiei liniare a fost stabilită de către Darcy pe cale

experimentală în cadrul unor experimente de filtraţie a apei de
alimentare a oraşului Dijon (1856).
Ecuaţia obţinută se numeşte ecuaţia lui Darcy,
h1 − h2
Q=C
l (2.1)
Folosind viteza de filtraţie, definită de relaţia
Q (2.2)
v =
A
b
h1 − h2
relaţia (2.1) devine: v=kf (2.3)
l
C Q
kf = (2.4) vr = (2.5)
Ab Ap 4
 Q = vr  Ap = v  Ab Ap v
m=
Ab
vr = (2.6)
m
m este coeficientul de porozitate volumic

coeficientul kfil este funcţie atât de permeabilitatea k a nisipului, cât şi de

densitatea ρ şi vâscozitatea μ ale lichidului, conform relaţiei

5
6
 k dp *
v=− , (2.13)
 dx
unde p* se numeşte presiune redusă (la planul de referinţă) şi are expresia
p* = p ± r g z (2.14)
7
în care semnul minus corespunde cazului în care axa Oz este verticală descendentă.
8
2.1.2. Domeniul de existenţă a legii lui Darcy

Dacă în cadrul mişcării fluidelor monofazice prin medii

poroase există şi alte forţe care au acelaşi ordin de mărime cu
forţele de frecare, de presiune şi gravitaţionale, atunci ecuaţia lui
Darcy încetează să mai guverneze acea mişcare. Datele
experimentale, au dus la consensul general că domeniul de
existenţă a ecuaţiei lui Darcy este mărginit inferior şi superior de
valorile ii şi is ale gradientului hidraulic. Pentru mişcarea
unidimensională,
dh
i=− (2.18)
dx
şi ca urmare forma ecuaţiei lui Darcy, devine:

v = k f i (2.19)
9
10
 Zona I (de repaus): există în cazul mediilor poroase cu
conţinut ridicat de particule coloidale. Se extinde între i = 0 şi i = i0,
i0 fiind gradientul necesar amorsării mişcării.
Zona II ( preliminara): apare în cazul mediilor poroase
superficial active, reprezentate de argile sau marne, în prezenţa
apei. Este cuprinsă între i0 şi ii, ii fiind limita inferioară a
gradientului hidraulic pentru legea lui Darcy.
Zona III (liniara): este zona descrisă de ecuaţia
v = k i
f
(2.20)

dacă, graficul este dreapta (a) din (fig.2.2) şi corespunde situaţilor

în care efectele forţelor electrostatice asupra mişcării fluidului în
mediul poros sunt neglijabile în raport cu cele ale forţelor de
frecare. Când, zona liniară este definită de ecuaţia (2.20)
corespunde dreptei (b) din figura 2.2.

11
 Limita superioară a domeniului de valabilitate a legii lui
Darcy este asociată cu creşterea forţelor de inerţie. Stabilirea
limitei se face prin Re critic. Re se defineşte pe baza de, k sau As.
N. Cristea a arătat că pentru mişcarea lichidelor în medii
poroase se poate utiliza Rec=1, iar pentru gaze Rec=12.
Scelkacev a stabilit pentru determinarea numărului Re formula:
10 rv k
Re =  (2.21)
m 2,3 

Zona IV (post liniara laminara) - mişcarea fluidului este încă laminară

dar creşterea forţelor de inerţie, determină abaterea graficului de
la liniaritate.
Zona V (post liniara turbulenta) - mişcările pulsatorii provocate de
neregularităţile interstiţiilor, nu mai pot fi amortizate şi se propagă
în toată masa fluidului.
În funcţie de specificul mediului poros, acesta poate prezenta una,
două sau trei din cele cinci zone. În hidraulicia subterana se
admite că legile filtraţiei sunt descrise de graficul (a), domeniul de
existenţă a legii lui Darcy, fiind mărginit inferior de v = 0 şi superior
de viteza corespunzătoare lui Re critic. 12
2.1.3. Ecuaţia neliniară a filtraţiei

Legea neliniară a filtraţiei a fost stabilită de către Forcheimer,

pentru condiţii staţionare de mişcare:
dp
= av + bv 2  b = rb
(2.22)
a=− h
dx k

bh = coeficient de rezistenta hidraulica

Pentru condiţii nestaţionare de mişcare a fluidelor prin mediului

poros, ecuaţia neliniară are expresia:

dp v (2.23)
= av + bv 2 + c
dx t

Mişcarea gazelor prin medii poroase poate fi guvernată de legea

neliniară a filtraţiei. 13
2.1.4. Ecuaţia lui Darcy pentru un fluid multifazic

Prin definirea permeabilităţii efective a mediului poros faţă de faza

f a unui fluid multifazic kf, ecuaţia lui Darcy poate fi extinsă la
cazul mişcării acestei faze a fluidului multifazic sub forma:

 kf
vf =− p f (2.24)
 f

pf = p f  r f gz (2.25)

14
2.2. Ecuaţia de continuitate

Ecuaţia de bilanţ masic a unei faze aparţinând

unui fluid multifazic, care traversează şi ocupă un
domeniu de control, în condiţiile existenţei unor surse
pozitive sau negative, a transferului interfazic de masă şi
a reacţiilor chimice, se exprimă, în raport cu o durată de
timp precizată, astfel:
„masa intrată – masa ieşită + masa datorată surselor +
masa transferată interfazic + masa de reacţie chimică =
masa acumulată” (2.26)
Formularea este valabilă şi pentru un fluid
monofazic, cu observaţia că masele transferate
interfazic şi de reacţie chimică sunt nule.
15
2.2.1. Ecuaţia microscopică de continuitate pentru un fluid
monofazic

16
 Ecuatia de continuitate reprezinta expresia matematica a
principiului conservarii masei
Ecuaţia de continuitate, conform enunţului (2.26), se va
scrie astfel:
  ( rv ) 
rv x dydz + rv y dxdz + rv z dxdy −  rv x + x dx dydz
 x 

  ( rv )    ( rv )  
 y    
+ rv + dy dxdz + rv + z dz dxdy  dt +
 y y   z z 
     

  
+ Qms dt =  mr + ( mr )dt   dxdydz − mr  dxdydz
 t 

unde m este porozitatea, Qms – suma algebrică a debitelor masice ale surselor
pozitive şi negative 17
    
( rv ) + ( rv ) + ( rv ) + qms + (mr ) = 0 (2.27)
x x y y z z t
Qms
qms =
dxdydz debitul masic specific datorat surselor. (2.28)

- în coordonate cilindrice ecuaţia de continuitate este:

1  1   
 (rrvr ) +  ( rv ) + ( rv z ) + (mr ) = 0 (2.29)
r r r  z t
- în coordonate sferice ecuaţia de continuitate are expresia:
1  2 rv ) + 1 
( r ( rv sin  ) +
r 2 r r
r sin r  (2.30)
1  
+ ( rv ) + (mr ) = 0
r sin   t
Ecuaţia (2.27) se poate scrie şi sub formă restrânsă:
 (mr )
( rv) + =0 (2.31)
t 18
19
20
2.2.2. Ecuaţia macroscopică de continuitate pentru un fluid
monofazic

Q mi Q me
M

Fig. 2.4. Domeniu de control macroscopic.

Conform enunţului (2.26) ecuaţia de bilanţ material se exprimă

astfel:
dM
Qmi − Qme + Qms =
dt

21
Ecuaţia se mai poate scrie şi sub forma:
M i − M e + M s = M t +t − M t (2.32)

M i = Qmi t M e = Qme t M s = Qms t

d M  M = M t +  t − M t dt  t
Ecuaţia (2.32) se exprimă în mod frecvent, în condiţii standard şi
prin simplificare cu densitatea fluidului în condiţii standard devine
o ecuaţie volumică de forma:
„volumul de fluid intrat prin frontiera zăcământului – volumul de
fluid ieşit prin frontieră + volumul de fluid datorat surselor =
volumul de fluid existent în zăcământ la un timp de exploatare t –
volumul de fluid aflat în zăcământ la momentul iniţial”.
(2.33)
Această formă de exprimare a ecuaţiei de bilanţ material este
utilizată în cadrul modelelor zerodimensionale (de tip volumic)
asociate mişcării fluidelor monofazice în mediul poros.
22
2.2.3. Ecuaţiile microscopice de continuitate pentru un fluid
multifazic

În cazul unui fluid multifazic enunţul principiului conservării

masei (2.26) se particularizează pentru fiecare fază a fluidului
folosindu-se un domeniu de control, de dimensiuni infinitezimale.
Întrucât masa transferată între faze depinde de presiune şi de
compoziţia sistemului fluid, enunţul (2.26) se scrie pentru fiecare
component elementar din fiecare fază.

23
Ecuaţiile de continuitate obţinute stau la baza modelelor
dinamicii fluidelor în zăcământ numite modele
compoziţionale.
Complexitatea acestor modele determină utilizarea
modelelor mai simple, modele volumice, bazate pe
ecuaţia de continuitate redusă la o ecuaţie volumică,
prin folosirea factorilor de volum

24
2.2.4. Ecuaţia macroscopică de continuitate pentru un fluid
multifazic

Enunţul ecuaţiei de continuitate (2.26), exprimat

macroscopic, necesită evaluarea integralelor de suprafaţă (pentru
masa intrată şi cea ieşită) şi a celor de volum (pentru masa
transferată interfazic şi cea acumulată, aceasta din urmă definită
ca diferenţa între masa fluidului existentă în volumul de control la
timpul t+t şi masa existentă la timpul t). În acest scop este
avantajos să se folosească valorile medii ponderate cu aria,
respectiv volumul, ale parametrilor mişcării fluidului
Modelele compoziţionale şi cele volumice bazate pe
ecuaţia de bilanţ material exprimată prin intermediul parametrilor
medii ponderaţi se numesc modele zerodimensionale. Datorită
simplităţii, cele mai utilizate în practică sunt modelele
zerodimensionale de tip volumic.

25
 2.3. Ecuaţii de stare
Ecuaţia de stare a fluidelor are forma implicită:
f ( p, r , T ) = 0 (2.51)

lichide incompresibile:
r = r 0 = ct (2.52)

lichide compresibile, sau pentru presiuni > 500at,

b ( p− p0 )
r = r0  e r  r0 1 + b ( p − p0 ) (2.53)

gaze reale:

p 𝑝𝑉 = 𝑍𝑛𝑅𝑇
= ZRT , (2.54)
r
În cazul fluidelor multifazice, ecuaţiile de stare pot fi reprezentate de relaţiile
factorilor de volum şi ai raţiei de soluţie cu presiunea (pentru proces izoterm)
obţinute din analize PVT şi reprezentate grafic.
26
2.4.Ecuaţia bilanţului de căldură

27
Transferul de căldură prin radiaţie are la bază fenomene electromagnetice si in
cadrul mişcării fluidelor în medii poroase asociate cu procese de recuperare termică
a titeiului se apreciază că transferul de căldură prin radiaţie este neglijabil. 28
 Considerând un domeniu de control paralelipipedic, de
dimensiuni infinitezimale (fig. 2.5), aparţinând unui mediu poros în
care are loc mişcarea unui fluid monofazic fierbinte, ecuaţia
bilanţului de căldură scrisă sub formă generală (valabilă şi pentru
fluidul multifazic, în prezenţa reacţiilor chimice cu schimb de
căldură), se enunţă astfel:

„căldura intrată – căldura ieşită + căldura datorată surselor +

căldura de reacţie chimică + căldura transferată interfazic +
căldura de transformare de fază = căldura acumulată”
(2.58)

29
 T
− l y dx dz −l yT + y (l yT ) dy dx dz
crTvy dx dz
P
dz
dx
 y 
crTvy +  (crTvy) dy dx dz

z
dy
y
0
x

Fig.2.5. Domeniu de control infinitezimal

30
Cu notaţiile din figura 2.5, enunţul (2.58) se particularizează sub
forma:
  T T T 
−
  l d ydz + l dxd z + l d xd y  +
  x y z 
(
+ crTv x dydz + crTv y dxdz + crTv z dxdy + )
 T   T    T   T  
+ l + l dx  dydz + l +  l dy  dxdz +
 x x  x    y  y  y  
 T   T     
+ l +  l  
dz d xd y −  crT v x + (cr T v x )dx  dydz
 z z  z    x 

− crTv y +

y
( ) 
cpTv y dy  dxdz −
 


− crTv z + (crTv z )dz  dxdy   dt =
 z  

= mrc + (1 − m) r c T +
r r
 
t
mrcT + (1 − m) r r cr T dt −
− mrc + (1 − m) r c T dxdydz
r r
31
   T    T 
l +  l
x  x  y  y 
 +
  T   
 −
z  z   x
(
crTv +
x
)
+

y
(
crTv y + )
z
(
crTv
z
) = t mrcT + (1 − m)r r crT  (2.59)

 
(lT ) − (rcTv ) = mrcT + (1 − m)r r cr T  (2.60)
t
c şi cr sunt căldurile specifice ale fluidului, respectiv rocii, ρ şi ρr – densităţile acestor
două faze, m – porozitatea, λ – conductibilitatea termică a fluidului, iar v – viteza de
filtraţie.

În obţinerea ecuaţiei (2.59) s-a admis că: sursele (sondele) şi

reacţiile chimice sunt absente în volumul de control, fazele fluidă
şi solidă iau instantaneu aceeaşi temperatură T în punctul comun,
iar suprafaţa domeniului de control nu conţine porţiuni din frontiera
exterioară prin care s-ar putea face schimb de căldură

Prin urmare membrul drept al relaţiei (2.60) reprezintă diferenţa

dintre căldura existentă în volumul de control la timpul t+dt
32 şi
căldura care a existat în acest volum la timpul t.