MIŞCĂRI

TRIDIMENSIONALE
5.1. Mişcarea către sonde imperfecte din punct de
vedere hidrodinamic
5.1.1. Generalităţi
Din punct de vedere hidrodinamic, o sondă este
considerată perfectă atunci când asigură o secţiune de
curgere sondă-strat maximă, adică străbate integral
stratul productiv şi produce prin peretele său natural.
Sonda imperfectă după gradul de deschidere este
sonda care a penetrat numai o porţiune din stratul
productiv.
Dacă sonda asigură drept secţiune de curgere
numai o fracţie din suprafaţa de contact sondă-strat, ca
urmare a operaţiilor de tubare, cimentare şi perforare,
atunci sonda este imperfectă după modul de deschidere.
Fig. 5.1. Configuraţia liniilor de curent în cazul sondelor
imperfecte din punct de vedere hidrodinamic:

a – sondă imperfectă după gradul de deschidere;

b - sondă imperfectă după modul de deschidere.

a b
 Reducerea suprafeţei de intrare a fluidului
din strat în sondă determină apariţia unor
rezistenţe hidraulice suplimentare faţă de cele
existente în cazul sondei perfecte; deci şi a unor
căderi de presiune suplimentare. Acestea conduc
la micşorarea debitului sondei. Efectul
imperfecţiunii sondei asupra debitului acesteia
este caracterizat din punct de vedere cantitativ
prin coeficientul de imperfecţie definit astfel:

𝑄𝑖𝑚𝑝
𝑐𝑖 = (5.1)
𝑄𝑝
 Pentru că rezistenţele hidraulice sunt
localizate în vecinătatea sondei, efectul
imperfecţiunii sondei asupra debitului poate fi
asimilat cu un efect de pseudodeteriorare sau cu
reducerea fictivă a razei sondei. Astfel debitul
sondei imperfecte se poare exprima sub una din
următoarele forme echivalente:
Q=
(
2 πkh pc − ps )
 rc 
bt  ln + Si 
 rs 
(5.2)
Q=
(
2 πkh pc − ps )
rc
bt ln
rrs
Egaland expresiile anterioare rezultă relaţia:
− Si (5.4)
rrs = rs e
Scriind debitul sondei perfecte sub forma:
Qp =
(
2 πkh pc − ps ) (5.5)
r
bt ln c
rs
se obţine pentru coeficientul de imperfecţie
expresia:
rc
ln (5.6)
r
ci = s
rc
ln + S i
rs
5.1.2. Sonde imperfecte după gradul de
deschidere
5.1.2.1. Mişcarea radial sferică
În cazul în care sonda z
a fost forată numai până la
intrarea în stratul productiv,
iar grosimea acestuia este
mare, mişcarea generată de
0
sondă poate fi considerată rs r
ca fiind radial sferică
(fig. 5.2).
rc

Fig. 5.2. Mişcarea radial sferică.

Miscarea sferica datorata intervalului perforat limitat
Viteza are numai componentă radială,
k dp (5.7)
v = vr = −
 dr
Ecuaţia de continuitate în coordonate sferice:
1 d 2
r 2
dr
(r )
vr  = 0
(5.8)

Lichidul fiind incompresibil ( ρ=ct.), mediul poros

omogen (k/µ=ct.), introducând (5.7) în (5.8)
rezultă ecuaţia diferenţială a presiunii,
1 d  2 dp  (5.9)
2
  r 
 =0
r dr  dr 
 (5.10)

Din condiţii la limită:

 r = rs , p = ps (5.11)

r = rc , p = pc ,

rezultă sistemul
 a (5.12)
 ps = − + b
 rs
 a
 p c = − + b,

 rc
prin a cărui rezolvare se obţin expresiile

(5.13)
pc − p s
a= 
1 1
− 
rs rc 

pc − p s 1 
b = ps + 
1 1 rs 
− 
rs rc 

Se obţine relaţia
pc − p s  1 1  (5.14)
p = ps +  − 
1 1  rs r 
−
rs rc

care reprezintă legea de variaţie a presiunii în cazul

mişcării radial sferice.
Derivand, rezultă:
dp a (5.10')
= 2
dr r

Înlocuind relaţia (5.10’) în expresia (5.7) se obţine

legea de variaţie a vitezei,
k p − ps 1 (5.15)
v=−  c  2
 1 1
− r
rs rc
Viteza variază cu inversul pătratului razei după o
hiperbolă echilateră.
În baza ecuaţiei macroscopice a continuităţii, debitul
este:
Q = A v = 2πr 2 v (5.16)
Ţinând seama de (5.15), (5.16) devine
Q=
(
2 πk pc − ps ) (5.17)
1 1
  − 
 rs rc 

Dar rs<<rc, 1/rc se neglijează si (5.17) devine

2 πkrs ( pc − ps ) (5.18)
Q=

si demonstrează că mişcarea radial sferică este
singura mişcare în care debitul de fluid produs de
un strat la o anumită presiune diferenţială variază
direct proporţional cu raza sondei, nedepinzând
de grosimea stratului productiv.
Conform relaţiei de definiţie (5.1) coeficientul de
imperfecţie este:
rs rc (5.19)
ci = ln
h rs

şi pune în evidenţă ineficacitatea tehnico-

economică a unei sonde.
Pentru factorul de pseudoskin se obtine expresia:
h rc
Si = − ln
rs rs
5.1.2.2. Mişcarea parţial radial sferică
Dacă stratul orizontal
are grosimea h relativ
mică, atunci mişcarea
se împarte în trei zone:
radial sferică în zona
de rază R ≈ 4h;
radial plană între
cilindrii de raze rc şi R;
de tranziţie între
cilindrul de rază R şi
semisfera de rază R.
Această mişcare
poartă denumirea de
mişcare parţial (zonal) Fig. 5.3. Mişcarea parţial radial sferică.
radial sferică (fig. 5.3).
 
Notând cu presiunea redusă pe frontiera de
pR
rază R şi apelând la relaţiile debitului
corespunzătoare mişcării radial sferice şi radial
plane, se scrie:
2 πk ( p R

− p s )
Q= (5.20)
 1 1
  − 
 rs R


Q=
(
2 πkh p c − p R )
rc
 ln (5.21)
R
Se explicitează diferenţele de presiune,
Q  1 1  (5.20')
p R
− p s
=  − 
2 πk  rs R 
 Q rc
pc − p R =
*
ln (5.21')
2 πkh R
 
Se elimină prin adunarea relaţiilor (5.20') şi
pR
(5.21') şi rezultă
  Q  1 r c 1 1  (5.22)
pc − p s =  ln + − 
2 πk  h R rs R 
Pentru R = 4h se obţine debitul, sub forma
Q=
(
2πk pc − ps ) (5.23)
 1 rc 1
  ln + 
 h 4h rs 
sau
Q=
(
2 πkrs pc − p s ) (5.23')
 rs rc 
 1 + ln 
 h 4h 
Relaţia debitului, sub una din formele (5.23) sau
(5.23'), se foloseşte în cazul în care h < 10m.
 Conform definiţiei coeficientului de
imperfecţie (5.1), rezultă pentru mişcarea parţial
radial sferică relatia
rc
rs ln
rs (5.24)
ci =
 rs rc 
h1 + ln 
 h 4h 

Pentru factorul de pseudoskin aferent

miscarii zonal radial sferice se obtine expresia:
h r
Si = + ln s
rs 4h
5.1.2.3. Sonda parţial penetrantă
Dacă sonda penetrează parţial
un strat productiv, mişcarea
generată de ea va fi o mişcare z
axial simetrică. Pentru un
zăcământ de grosime h şi rază
rc, pe conturul căruia presiunea
r
se menţine la o valoare
constantă , impermeabil atât la
b
bază cât şi în acoperiş,
h
exploatat printr-o sondă rs rc
centrală de rază rs, care
penetrează numai o porţiune b
din strat (fig. 5.4), ecuaţia de
continuitate se va scrie, în
coordonate cilindrice, sub
forma: Fig. 5.4. Sonda parţial penetrantă
Miscarea semisferica intr-o sonda partial penetranta
 1   (5.25)
(rvr ) + (v z ) = 0
r r z
Conform ecuaţiei lui Darcy, componentele vitezei
au expresiile
 
k p , v =− k p (5.26)
vr = −
 r
z
 z
Ţinând seama că lichidul este incompresibil
(ρ=ct.) şi mediul poros omogen (k/µ=ct.),
înlocuind (5.26) în (5.25) se obţine ecuaţia
diferenţială a presiunii
1   p    2 p  (5.27)
r + =0
 
r r  r  z 2
Muskat a soluţionat problema mişcării generate
de o sondă parţial penetrantă, cu talpa
permeabilă, asimilând sonda cu o distribuţie
liniară de surse şi extinzând mişcarea în întreg
spaţiul, prin metoda surselor imagine. Formula
debitului obţinută de el poate fi scrisă sub forma
2π𝑘ℎ 𝑝𝑐∗ − 𝑝𝑠∗
𝑄= (5.27’)
𝑟𝑐
𝜇𝑏𝑡 ln + 𝑆𝑖
𝑟𝑠

unde Si este dat de relaţia:

Si =
1 − h 4h 1
h
ln −
rs 2h
()
f h
(5.28)
în care funcţia f( h ) are expresia
()
f h = ln
( )(
 0,875h  0,125h ) (5.29)
( )(
 1 − 0,875h  1 − 0,125h )
şi unde Γ este funcţia lui Euler de speţa a doua,

(5.30)
z =  e t dt
−t z −1

o
iar h gradul de penetrare definit de relaţia
b (5.31)
h=
h
b - adâncimea de pătrundere a sondei în strat, iar
h este grosimea stratului.
Funcţia este prezentată în literatură sub formă grafică,
şi din punct de vedere calitativ în figura 5.5.

Fig. 5.5. Graficul funcţiei f(h).

Figura 5.6. Graficul factorului
de pseudoskin corespunzător
imperfecţiunii sondei după
gradul de deschidere
 Concluzii:

- Eroarea de calcul a debitului unei sonde imperfecte dupa gradul de

deschidere, considerand miscarea in zacamant ca fiind radial plana,
creste cu grosimea stratului, ea variind de la 32% pentru h=15 m la 38%
pentru grosimi de strat de 30 m, penetrarea adimensionala ℎത fiind pentru
ambele cazuri de 50 %.
- Pentru sondele imperfecte dupa gradul de deschidere, care penetreaza
peste 90 % din strat, debitul se poate calcula cu ecuatia miscarii plane
radial-simetrice, erorile de calcul fiind, in general, sub 4 %.
- Pentru grosimi de strat mai mari de 20 m variatia debitului unei sonde
imperfecte, pentru penetrare adimensionala constanta, se poate
considera proportionala cu grosimea stratului.
- Aportul aferent curgerii verticale este considerabil mai ales la grade mici
de penetrare adimensionala. Pentru un strat de 30 m grosime, acest
ത
aport variaza de la 80 % pentru ℎ=10 ത
%, la 34 % pentru ℎ=50 % si 4 %
ത
pentru ℎ=90 %.
5.1.2.4. Sonda innisipata
Practica exploatarii zacamintelor formate din nisipuri slab consolidate dovedeste
ca la viteze mari de miscare in jurul sondei, o parte din particolele de nisip, cele
mai fine sunt antrenate la suprafata odata cu fluidele, iar o parte se depun in
sonda pe o inaltime ce de multe ori poate depasi grosimea intervalului perforat.
Cu toate ca sonda este perfecta din punct de vedere hidrodinamic, iar nisipul
depus in coloana are o permeabilitate foarte mare, debitul acesteia este
considerabil mai mic, fapt pentru care unei astfel de sonde I se confera un
caracter de imperfectiune.
Considerandu-se o sonda in care nisipul s-a depus numai pana la acoperisul
stratului, determinarea parametrilor hidrodinamici se poate face prin integrarea
ecuatiei generale de miscare a fluidelor prin medii poroase neomogene; in acest
caz sistemul este format din doua domenii de permeabilitate diferita, k0 si k1 ,
fluidul curgand perpendicular pe discontinuitate.

dp k
Q = v A v=−  A =  r2
 dr
A = sectiunea vie de curgere
Inlocuid in ecuatia de continuitate valoarea vitezei din ecuatia lui Darcy si
valoarea sectiunii vii de curgere, dupa separarea variabilelor se obtine:

Q

dr
=  dp
k r2

Punand conditiile la limita si integrand, r = rs p = ps

se obtine:
r = rc p = pc
  k ( p − p )  k r (p − p )
Q= c s sau, neglijand 1/rc Q= s c s
1 1  
  −
r r 
 s c

Rezulta ca debitul unei sonde innisipate pana la acoperisul stratului

productive este de doua ori mai mic decat debitul sondei obtinut in cazul
miscarii radial sferice
Pentru valori uzuale rc/rs =
2000, h = 10 m, rs = 10 cm
debitul sondei innisipate
este de ordinal 5 … 10 %
din debitul sondei perfecte
din punct de vedere
hidrodinamic. Coeficientul
de imperfectiune este dat
de relatia:
Variatia coeficientului de imperfectiune cu
Q r r raportul permeabilitatilor
ci = = s ln c
Q0 2h rs
5.1.3. Sonde imperfecte după modul
de deschidere
Majoritatea sondelor sunt tubate, cimentate şi
perforate în dreptul stratului productiv pentru a
crea comunicaţia strat-sondă.
Acelaşi efect se obţine şi prin echiparea sondei în
dreptul stratului productiv cu coloane şliţuite
executate în atelier.
Atât perforarea cât şi şliţuirea reduc secţiunea de
curgere strat-sondă şi introduc rezistenţe
suplimentare de-a lungul liniilor de curent.
5.1.3.1. Sondă cu coloană perforată

Problema mişcării generate de o

sondă care produce prin perforaturi
a fost soluţionată de Muskat (1937-
1949), asimilând perforaturile cu
surse negative şi extinzând
mişcarea în întreg spaţiul, prin
introducerea surselor imagine faţă
de frontierele impermeabile ale Fig. 5.7. Fragment
stratului. În figura 5.7 este de coloană perforată
schematizată o porţiune dintr-o
coloană perforată.
Complexitatea relaţiei obţinute în acest mod l-a
determinat pe Sciurov (1951), ca pe baza unor
interpolări şi simplificări, să o aducă la forma

Si =
(
49,32  1 + 1,012d ) −1,82
(5.33)
n (0, 0066 d 4 , 5 +1, 033 )

unde n reprezintă numărul de perforaturi pe

metru liniar, iar d reprezintă diametrul perforaturii.
Din punct de vedere al rezistenţei coloanei este
mai avantajos să se perforeze cu un număr mai
mare de perforaturi pe metru liniar dar cu
diametru mai mic.
Configuraţia unei sonde perforate
Factor Skin datorat unghiului de perforare - Phasing Skin Factor
(Karakas & Tariq – 1988-1992)

Factorul Skin datorat perforarii este suma factorilor Skin orizontal, vertical, datorat gaurii
de sonda si crustei de perforare.

S perf = S H + SV + SWb + SC
rw
Skin Orizontal, SH s H = ln
rw ( )

Unde rw() este raza efectiva a sondei si depinde de unghiul de defazare, .

rw ( ) = a  l perf , = 0(360) rw ( ) = a (rw + l perf ),  0(360)

Constanta a depinde de unghiul de defazare.

  aa a1 a2 b1 b2 c1 c2

0 0.25 -2.091 0.0453 5.1313 1.8672 0.16000 2.675

180 0.5 -2.025 0.0943 3.0373 1.8115 0.02600 4.532

120 0.648 -2.018 0.0634 1.6136 1.777 0.00660 5.32

90 0.726 -1.905 0.1038 1.5674 1.6935 0.00190 6.155

60 0.813 -1.898 0.1023 1.3654 1.649 0.00030 7.509

45 0.86 -1.788 0.2398 1.1915 1.6392 0.00005 8.791

Skin Vertical, SV sV = 10a hDb−1rDb

rperf kH rperf  k H 
hD = rD =  1+
l perf kV 2h perf  kV 

kH, kV permeabilitatile dupa directie

a = a1 log rD + a2 b = b1 log rD + b2
orizontala si vertical.
Skin datorat gaurii de sonda, SWb swb = c1ec2rwb

rw
rwb =
l perf + rw

hperf  k H  r
Skin datorat crustei de perforare, SC sC =  − 1 ln c
l perf  kC  rperf

kC este permeabilitatea crustei si rC este distanta de la centrul perforaturii (tunelului) la

marginea crustei.
5.1.3.2 Sondă cu coloană şliţuită

Pentru acest caz Sciurov a stabilit

următoarea relaţie:
1, 3
(5.34)
(10  t
0 , 98  l 
)
+ 80   
Si =  60 
n (1,086+ 0,004t )
3

Fig. 5.8. Fragment

unde “t” este lăţimea fantei [mm], de coloană şliţuită.
“l” înălţimea fantei [mm] iar “n”
reprezintă numărul de fante (şliţuri).
O relaţie mai simplă este cea stabilită de Dodson
şi Cardwell prin metoda transformărilor conforme:
2 2 (5.35)
Si = ln
m f
şi este o formă particulară a relaţiei Oroveanu –
Ionescu (1955):
2  f  (5.36)
S = − ln sin
i 
m  2 

unde “m” reprezintă numărul şirurilor de fante, iar

“f” reprezintă fracţia de arie deschisă de fante.