Capitolul 5.

Determinarea geoidului prin metode gravimetrice

Determinarea geoidului prin metode gravimetrice este bazată pe formula (4.5)

publicată de H. Bruns în anul 1878 [12]. Într-adevăr, dacă elipsoidul terestru general este
presupus cunoscut, cu ajutorul formulei lui Somigliana (3.47), se poate calcula precis
valoarea gravităţii normale, iar potenţialul perturbator T poate fi obţinut prin intermediul celei
de-a treia probleme limită a geodeziei fizice pentru geoid.

5.1. Formula Stokes

În paragraful 2.4.3 s-a demonstrat că soluţia directă a celei de a treia probleme limită
a geodeziei fizice este dată de integrala Stokes (2.83). În deducerea acestei relaţii, funcţia
f (θ ', λ ') s-a considerat arbitrară şi pentru aceasta relaţia (2.86) poate fi privită ca o formă
generală a soluţiei celei de a treia probleme limită. Pentru a determina potenţialul perturbator,
este necesar de a particulariza forma funcţiei limită f (θ ', λ ') şi anume de a o considera ca
valoare limită a gravităţii pe geoid.
Pornind de la condiţia limită (4.33), se poate determina potenţialul perturbator ca o
funcţie armonică în afara geoidului. Integrarea condiţiei limită (4.33) este posibilă numai în
măsura în care anomalia gravităţii poate fi cunoscută în exteriorul suprafeţei Pământului.
Acest lucru se realizează prin intermediul relaţiei (4.43), astfel că, aceasta poate fi privită ca o
ecuaţie diferenţială care poate fi integrată în raport cu ρ .
Multiplicând relaţia (4.33) cu (− ρ 2 ) se obţine
∂
− ρ 2∆ g ( ρ ) = ( ρ 2T ) ,
∂ρ
în care ∆ g ( ρ ) reprezintă anomalia gravităţii în exteriorul suprafeţei Pământului, care poate fi
calculată cu relaţia (4.33).
Integrând această relaţie între ∞ şi ρ se obţine
ρ
ρ
− ∫ ρ 2∆ g ( ρ ) d ρ = ρ 2 T ∞
= ρ 2T − lim ρ 2T . (5.1)
ρ→ ∞
∞

86
 Potenţialul perturbator determinat din cea de a treia problemă limită trebuie să
respecte condiţiile (2.68). Ca o consecinţă, ultimul termen al relaţiei (5.1) este zero, astfel că
ρ

ρ 2T = − ∫ ρ 2 ∆ g ( ρ ) d ρ .
∞

(5.2)
Introducând în relaţia (5.2) valoarea lui ∆ g ( ρ ) dată de relaţia (4.43) se obţine
ρ
R2   ρ 3 − R2 ρ 3R  
4 ∞∫  ∫∫σ 
ρ 2T =   − + 1 + cos ψ  ∆ g dσ  dρ .
r 3
ρ  
Efectuând integrarea, aşa cum se arată în [35], se obţine potenţialul perturbator pentru
un punct exterior geoidului, sub forma
R
T ( ρ ,θ , λ ) =
4π ∫∫ S ( ρ ,ψ )∆ gdσ
σ
, (5.3)

unde
2 R R 3Rr R 2  ρ − R cosψ + 1 
S ( ρ ,ψ ) = + − 2 − 2 cosψ  5 + 3ln .
r r ρ ρ  2ρ 
(5.4)
Pentru suprafaţa geoidului ρ = R , iar potenţialul perturbator este
R
T=
4π ∫∫ ∆ gS (ψ )dσ
σ
,

(5.5)
unde funcţia S (ψ ) este funcţia Stokes (2.89).
Folosind formula Bruns (4.5) se poate determina ondulaţia geoidului
R
N=
4π γ ∫∫ ∆ gS (ψ
σ
) dσ .

(5.6)
Aceasta este celebra formulă Stokes, publicată de acesta în anul 1849 [279].
Potenţialul perturbator dedus prin intermediul relaţiei (5.5) nu conţine armonici
sferice de gradul zero sau unu. Acest fapt poate fi considerat din analiza relaţiei (4.35) care
exprimă legătura dintre potenţialul perturbator şi anomalia gravităţii.
Formula Stokes a fost dedusă pe baza relaţiei (4.33), care reprezintă aproximaţia
sferică a condiţiei limită. Drept urmare, calculul ondulaţiilor geoidului cu relaţia (5.6) se
efectuează cu o eroare de 3 ⋅ 10− 3 N , care pentru multe scopuri practice poate fi neglijată.

87
Pentru determinarea mai precisă a ondulaţiilor geoidului, formula Stokes a fost dedusă [34,
228 şi 299], luându-se în considerare şi turtirea f a elipsoidului de referinţă.

5.2. Generalizarea formulei Stokes

În determinarea geoidului cu ajutorul formulei Stokes, ca suprafaţă de referinţă s-a
folosit elipsoidul care îndeplineşte următoarele condiţii:
1. are centrul în centrul de masă al Pământului;
2. masa lui este egală cu masa Pământului;
3. potenţialul său U (O) este egal cu potenţialul W (O) al geoidului.
Aceste trei condiţii impuse elipsoidului de referinţă, în general, nu pot fi realizate în
practică, motiv pentru care formula Stokes poate fi generalizată pentru un elipsoid care să
îndeplinească o singură condiţie [35]: să fie atât de apropiat de geoid, încât diferenţa dintre
cele două suprafeţe să poată fi considerată că variază liniar. În acest caz, potenţialul
perturbator poate fi scris ca o serie infinită în care însă, termenii de ordinul zero şi unu nu vor
mai lipsi.
Într-adevăr, armonia sferică de gradul zero în dezvoltarea unui potenţial este egală cu

GM
. În situaţia în care potenţialul reprezintă o diferenţă de potenţiale, cum este cazul
R
potenţialului perturbator T = W − U , armonica de gradul zero va fi
G ∆M
T0 = , (5.7)
R
în care ∆ M reprezintă diferenţa dintre masa Pământului şi masa elipsoidului de referinţă.
Deoarece masa Pământului nu este cunoscută exact, armonica sferică de gradul zero
nu se anulează, iar forma relaţiei (5.5) devine în acest caz
G∆ M R
T=
R
+
4π ∫∫ ∆ gS (ψ
σ
) dσ .

(5.8)
Armonica sferică de gradul unu va lipsi din dezvoltarea în serie a potenţialului
perturbator numai dacă centrul elipsoidului de referinţă coincide cu centrul de masă al
Pământului. Notând într-un sistem de coordonate cu originea în centrul elipsoidului de

referinţă, prin x0 , y0 şi z0 coordonatele centrului de masă al Pământului, armonica sferică de

ordinul I al potenţialului perturbator este [11]

88
 GM
T1 = [( x0 cos λ + y0 sin λ )sin θ + z0 cos θ ] . (5.9)
R2
Astfel, forma cea mai generală a dezvoltării potenţialului perturbator conţine trei

constante arbitrare: x0 , y0 şi z0 . În practică, plasând centrul elipsoidului în centrul de masă al

Pământului, aceste constante se anulează şi drept urmare se anulează şi armonica sferică de
gradul I.
În cazul în care nu se realizează egalitatea dintre potenţialele W (0) şi U (0) ale
geoidului şi elipsoidului de referinţă, potenţialul perturbator va fi, în analogie cu relaţia
(4.18), dat de relaţia
T = γ N− ∆W,
(5.10)
în care ∆ W are semnificaţia dată în relaţia (4.17).
Din relaţiile (5.8) şi (5.10) rezultă formula Stokes generalizată sub forma
G∆ M ∆ W R
N=
Rγ
+
γ
+
4π γ ∫∫ ∆ gS (ψ )dσ
σ
.

(5.11)
Relaţia (5.11) arată că formula Stokes (5.6) este valabilă numai în cazul în care
elipsoidul de referinţă are aceeaşi masă cu Pământul şi acelaşi potenţial cu geoidul
(∆ W = ∆ M = 0) .

În cazul în care potenţialul normal şi cel real sunt egale (∆ W = 0) , însă masa
Pământului este diferită de masa elipsoidului de nivel (∆ M ≠ 0) , pentru calculul ondulaţiilor
geoidului se aplică formula dedusă de R. Hirvonen
R
N=
4π γ ∫∫ ∆ g[S (ψ ) − 1] dσ
σ
. (5.12)

Această relaţie are un caracter mai general decât formula Stokes (5.6) prin faptul că
presupune îndeplinită doar una din condiţiile
M = M ' şi W0 = U 0 .

5.3. Determinarea deviaţiei gravimetrice a verticalei

Pentru orientarea elipsoidului de referinţă şi pentru reducerea pe elipsoid a
măsurătorilor geodezice este necesară cunoaşterea verticalei în toate punctele reţelei de
triangulaţie de ordinul I. Aceste componente pot fi determinate din măsurători astronomice şi

89
şi geodezice, din relaţiile (10.4) şi (10.5) ξ = Φ − B ; η = (Λ − L) cos Φ , sau folosind
anomaliile gravităţii. În primul caz, pentru determinarea componentelor deviaţiei verticalei,
sunt necesare determinări astronomice în toate punctele reţelei de triangulaţie. Coordonatele
ξ şi η se determină astfel în sistemul de coordonate geodezic, adică raportate la elipsoidul
de referinţă ales.
O a doua posibilitate de determinare a deviaţiei verticalei este bazată pe formulele
deduse de Vening Meinesz în anul 1928 [299]. Aceste formule sunt bazate pe legătura dintre
deviaţia verticalei şi ondulaţia geoidului ilustrată în fig. 5.1.

geoid
dN
ds B
N
elipsoid

Fig. 5.1. Legătura dintre ondulaţia geoidului şi

componenta ξ a deviaţiei verticalei

Considerând o secţiune în planul meridianului, prin suprafaţa geoidului şi elipsoidului

terestru general, din fig. 5.1, rezultă
dN
tg ξ = − .
dsB
Analog, pentru componenta η se obţine
dN
tg η = − .
dsL
Semnul minus este o convenţie asupra căreia se va reveni mai târziu.
Deoarece componentele deviaţiei verticalei au valori de ordinul câtorva zeci de
secunde, se poate face aproximaţia tg ξ ≈ ξ ; tg η ≈ η , şi atunci
dN dN
ξ ≈ − ;η ≈ − . (5.13)
dsB dsL
Elementul de arc de meridian şi paralel sunt definite astfel
dsB = RdB0 ; dsL = R cos B0 dL0 ,

în care prin R s-a notat raza medie a elipsoidului terestru general, iar prin B0 şi L0 s-au notat
coordonatele geodezice ale punctului A (fig. 5.1).
Pe baza ultimelor relaţii, din formula (5.13) se deduce

90
 1 ∂N 1 ∂N
ξ ≈ − ;η ≈ − . (5.14)
R ∂ B0 R cos B0 ∂ L0
Derivatele parţiale din relaţia (5.14) se obţin folosind relaţia (5.6), sub forma
∂N R ∂ S (ψ ) R dS (ψ ) ∂ ψ
=
∂ B0 4π γ ∫∫ ∆ g
σ
∂ B0
dσ =
4π γ
∆ g ∫∫
σ
dψ ∂ B0
dσ

∂N R ∂ S (ψ ) R dS (ψ ) ∂ ψ
=
∂ L0 4π γ ∫∫ ∆ g
σ
∂ L0
dσ =
4π γ
∆ g ∫∫
σ
dψ ∂ L0
dσ

(5.15)
Pentru deducerea derivatelor parţiale ale distanţei sferice ψ în raport de B0 şi L0 se
foloseşte triunghiul sferic de poziţie (fig. 5.2) format de punctul A în care se determină
componentele deviaţiei verticalei, polul nord şi elementul de suprafaţă dσ . Pe baza
elementelor acestui triunghi sferic, se pot scrie următoarele relaţii
cosψ = sin B0 sin B + cos B0 cos B cos( L − L0 );
sin ψ cos α = cos B0 sin B − sin B0 cos B cos( L − L0 ); (5.16)
sin ψ sin α = cos B sin( L − L0 ).

Derivatele parţiale ale primei relaţii din (5.16), în raport cu B0 şi L0 sunt

dψ
− sin ψ = cos B0 sin B − sin B0 cos B cos( L − L0 );
dB0
(5.17)
dψ
− sin ψ = cos B0 cos B sin( L − L0 ).
dL0

Din relaţiile (5.16) şi (5.17) se ajunge la

∂ψ ∂ψ
= − cos α ; = − sin α cos B0 . (5.18)
∂ B0 ∂ L0
Introducând relaţiile (5.18) în (5.15) se obţin Fig. 5.2. Triunghiul sferic de
poziţie
derivatele parţiale ale ondulaţiei geoidului în raport cu B0

şi L0 .
∂N R dS (ψ )
∂ B0
= −
4π γ ∫∫ ∆ g
σ
dψ
cos α dσ ;
(5.19)
∂N R cos B0 dS (ψ )
∂ L0
= −
4π γ ∫∫
σ
∆g
dψ
dσ .

Pe baza relaţiilor (5.14) şi (5.19) se obţin formulele Vening-Meinesz de calcul ale

componentelor deviaţiei gravimetrice a verticalei

91
 π 2π
1 dS (ψ )
ξ =
4π γ ∫∫
0 0
∆ g sin ψ
dψ
cos α dψ dα ;

π 2π
1 dS (ψ )
η =
4π γ ∫∫
0 0
∆ g sin ψ
dψ
sin α dψ dα .

(5.20)
în care s-a considerat dσ = sinψ dψ dα .
Funcţia

1 dS (ψ ) 1 ψ ψ ψ
V (ψ ) = sin ψ = −  cosec + 12sin − 32sin 2 +
2 dψ 2 2 2 2




3 ψ  ψ ψ  
+ − 12sin 2 ln  sin + sin 2   , (5.21)
ψ 2  2 2 
1 + sin
2 
este denumită funcţia Vening-Meinesz. Pe baza relaţiei (5.21), formulele de calcul al
componentelor deviaţiei gravimetrice a verticalei devin
π 2π
1
ξ =
2π γ ∫ ∫
ψ = 0α = 0
∆ gV (ψ ) cos α dψ dα ;

π 2π
(5.22)
1
η =
2π γ ∫ ∫
ψ = 0α = 0
∆ gV (ψ ) sin α dψ dα .

Componentele ξ şi η rezultate din relaţia (5.22) au acelaşi semn cu cele astronomo

geodezice definite prin relaţiile (10.4) şi (10.5) (adică componenta ξ se consideră pozitivă
spre nord, iar η pozitivă spre este). Acesta este motivul convenţiei de semn considerată în
(5.13).
Formulele Vening-Meinesz sunt valabile chiar pentru cazul unui elipsoid arbitrar
(pentru care formula Stokes are forma dată în relaţia (5.11)). Într-adevăr, la derivarea
formulei (5.11), primii doi termeni sunt zero, iar ca rezultat final se va obţine aceeaşi formulă
(5.20).

5.4. Reducerea gravităţii

Determinarea ondulaţiilor geoidului prin intermediul formulei Stokes, a avut ca
premisă iniţială faptul că potenţialul perturbator este o funcţie armonică în spaţiul exterior
geoidului. Ca o consecinţă s-a presupus că în afara geoidului nu sunt mase de atracţie. De

92
asemenea, condiţia limită (4.9) presupune cunoaşterea gravităţii pe suprafaţa geoidului. În
practică însă, măsurarea gravităţii se efectuează pe suprafaţa fizică a Pământului, între această
suprafaţă şi geoid existând mase de atracţie a căror densitate δ este cunoscută doar
aproximativ. În continuare aceste mase vor fi denumite mase topografice. Pentru aducerea
valorii gravităţii de pe suprafaţa fizică pe geoid şi pentru a evalua influenţa maselor
topografice asupra acesteia, se aplică valorii g măsurată o corecţie denumită reducere
gravimetrică. Funcţie de modul cum este luată în consideraţie atracţia maselor topografice, se
deosebesc mai multe tipuri de reduceri gravimetrice.

5.4.1. Reducerea în aer liber

În acest tip de reducere, masele topografice sunt îndepărtate, punctul unde s-au
efectuat măsurări gravimetrice rămânând suspendat în aer liber (fig. 5.3) la înălţimea H.
Considerăm gradientul vertical al
P1
∂g
gravităţii ca fiind , valoarea gravităţii în P
∂H H

va fi dată de
P
∂g
g ( P ) = g ( P1 ) − H.
∂H geoid

(5.23) Q elipsoid
Gradientul vertical al gravităţii se
Fig. 5.3. Reducerea în aer liber
determină pornind de la relaţia (3.7) în care

curburile k1 şi k2 se înlocuiesc prin inversul

razelor de curbură R1 şi R2 . Se obţine

∂ 2W  1 1 
= g +  + 2ω − 4π Gδ .
2
(5.24)
∂H 2
 R1 R2 
Considerând sistemul de coordonate astfel ales ca axa X să fie tangentă la meridian,

iar axa Y tangentă la primul vertical, razele de curbură R1 şi R2 vor fi egale cu razele
principale de curbură ale elipsoidului, ale căror valori se determină cu ajutorul relaţiilor [(9.5)
capitolul 9) şi (9.50)]
a (1 − e 2 ) a
M= ; N= .
(1 − e sin B )
2 2 3/ 2
(1 − e sin 2 B )1/ 2
2

93
 În acest caz, relaţia (5.24) se aplică elipsoidului de referinţă de potenţial U în afara
căruia nu mai sunt mase de atracţie (δ = 0) . Această relaţie devine

∂ 2U ∂γ  1 1
= − =γ  +  + 2ω 2 .
∂H 2
∂H  M N
Introducând în această relaţie valorile numerice necesare, se obţine
∂γ
− = 0, 000003086(1 + 0, 00071cos 2 B) gal/km . (5.25)
∂H
Pentru scopuri practice termenul doi din paranteză se neglijează, considerându-se cu
suficientă precizie
∂γ
− = 0,3086 mgal/m .
∂H
(5.26)
Cu suficientă precizie, gradienţii verticali ai gravităţii şi gravităţii normale pot fi
consideraţi egali şi atunci reducerea în aer liber poate fi scrisă, având în vedere relaţiile (5.23)
şi (5.26), sub forma
g ( P ) = d ( P1 ) + 0,3086 H . (5.27)
Având în vedere relaţia (4.6) se poate scrie acum anomalia gravităţii, funcţie de
gravitatea observată pe suprafaţa fizică, sub forma
∆ g a = [ g ( P1 ) + 0,3086 H ] − γ Q .

(5.28)

5.4.2. Reducerea Bouguer

Principiul acestei reduceri se bazează pe ipoteza că diferenţa dintre gravitatea

măsurată pe suprafaţa fizică în P1 şi gravitatea în P la nivelul geoidului se datorează

următoarelor cauze: atracţiei ∆ gT a maselor topografice şi faptului că punctul P1 se află la

distanţa H deasupra geoidului. Cea de a doua cauză poate fi eliminată prin reducerea în aer
liber, astfel că reducerea Bouguer poate fi scrisă astfel
g ( P ) = g ( P1 ) + 0,3086 H + ∆ gT . (5.29)
Pentru evaluarea influenţei maselor topografice, se presupune un element de masă

dm situat în interiorul acestor mase, care acţionează asupra unui punct P1 de pe suprafaţa
r
fizică (fig. 5.4) cu o forţă de atracţie F . Componenta verticală a forţei de atracţie exercitată
de masa dm asupra punctului A este

94
 r r
dgT = F cos( F , dg )
în care

Fig. 5.4. Atracţia maselor topografice asupra punctului P1

al suprafeţei fizice

Gdm r r h+ H − z
F= ; cos( F , dg ) = .
s + (h + H − z )
2 2
s + (h + H − z ) 2
2

Componenta verticală a întregii mase topografice va fi dată de

2π a H
s (h + H − z )drdadz
∆ gT = Gδ ∫ ∫ ∫ [s
0 0 0
2
+ (h + H − z ) 2 ]3/ 2
, (5.30)

unde δ este densitatea maselor topografice, presupusă constant iar a este raza unui domeniu
circular până la care este luată în considerare influenţa maselor topografice.
Considerând suprafaţa topografică din jurul punctului P1 ca fiind plană la o distanţă a
de punct, masele topografice vor avea forma unui cilindru de rază a şi înălţime H. În acest
caz, relaţia (5.30) va exprima atracţia unui cilindru asupra punctului situat în centrul bazei
superioare care, conform cu [11] este
 H
∆ gT = 2π G ⋅ δ ⋅ H  1 − .
 2a 
În cazul în care a > 10 H , ultimul termen din paranteză se neglijează, iar corecţia
datorată influenţelor maselor topografice devine
∆ gT = 2π Gδ H . (5.31)
În [11] se arată că termenul 2π G se poate exprima funcţie de densitatea medie a

Pământului δ 0 sub forma

3γ mgal⋅ cm3
2π G = = 0, 0418 .
2 Rδ 0 m⋅ g
În acest mod relaţia (5.31) devine

95
 δ gT = 0, 0418 ⋅ δ ⋅ H [mgal] . (5.32)
Atracţia stratului de mase topografice are ca efect mărirea gravităţii observate. Pentru

anularea acestui efect corecţia ∆ gT trebuie scăzută din valoarea gravităţii observate.
Astfel, pe baza relaţiilor (5.29) şi (5.32) se poate calcula reducerea Bouguer completă
sub forma
g ( P ) = g ( P1 ) + (0,3086 − 0, 0418δ ) H .

(5.33)
De asemenea, pe baza relaţiei (4.6) se poate scrie anomalia Bouguer sub forma
∆ g B = g ( P1 ) + (0,3086 − 0, 0418δ ) H − γ Q . (5.34)
La calculul cu ajutorul relaţiei (5.32) a influenţei maselor topografice, suprafaţa fizică
s-a considerat plană în jurul punctului studiat până la o distanţă s = a ; de asemenea, a fost
neglijată influenţa maselor topografice situate la distanţa s > a şi influenţa curburii suprafeţei
terestre. Pentru aceasta, în cazul în care se cere o precizie mare la calculul influenţei maselor
topografice, se folosesc alte procedee şi relaţii de calcul care sunt descrise pe larg în [11].

5.4.3. Corecţia de relief

La calculul corecţiei topografice s-a presupus că termenul din jurul punctului P1 este

perfect plan, lucru care nu se întâmplă în realitate. Masele M 1 situate deasupra suprafeţei de

nivel ce trece prin punctul P1 (fig. 5.5), precum şi deficitul de masă din zona M 2 influenţează

asupra valorii gravităţii g ( P1 ) . Masele situate în zona M 1 micşorează valoarea gravităţii

r
g ( P1 ) , ele exercitând o atracţie în sensul invers sensului lui g ( P1 ) . Corecţia care trebuie

adusă pentru înlăturarea acestei influenţa este deci pozitivă.

suprafaţa
fizică

geoid

Fig. 5.5. Corecţia de relief

96
 r
Deficitul de mase din zona M 2 face ca gravitatea g ( P1 ) măsurată să aibă o valoare
mai mică decât dacă ar fi avut-o dacă şi în această zonă ar fi existat mase de atracţie.
Deci, şi în acest caz corecţia de relief este pozitivă.
Calculul practic al acestei corecţii se execută
prin împărţirea terenului din jurul staţiei
gravimetrice în sectoare circulare cu ajutorul unor
şabloane circulare (fig. 5.6).
Pentru fiecare sector circular al şablonului se
determină valoarea medie a înălţimii suprafeţei
fizice, pe baza cărora se calculează influenţa masei Fig. 5.6. Şablon pentru calculul
corecţiei de relief
topografice din fiecare sector, asupra valorii totale a
corecţiei de relief. Corecţia de relief se obţine ca sumă a corecţiilor parţiale, cu ajutorul
relaţiei [11]
0, 0418δ
∆ gr =
n
∑ ( ri 2 + h 2 − r12+ 1 + h 2 + ri + 1 − ri ) , (5.35)

în care n reprezintă numărul de sectoare circulare, iar ri şi ri + 1 reprezintă razele inelelor

circulare. Razele sectoarelor circulare, precum şi descrierea de detaliu a tehnologiei de calcul
al corecţiei de relief poate fi găsită în [70]. Pentru calculul automatizat al acestei corecţii se
pot de asemenea folosi tabelele Schleusener [268] sau metodica expusă în [243]. Corecţia de
relief se aplică valorii măsurate a gravităţii, având drept urmare o nivelare prin calcul a
maselor topografice. După aplicarea acestei corecţii, ipoteza admisă în deducerea formulei
reducerii Bouguer, referitoare la planeitatea maselor topografice din jurul staţiei este
îndeplinită.

5.4.4. Reducerea izostatică

Principiul reducerii Bouguer se bazează pe ipoteza că anomaliile gravităţii sunt
provocate de masele topografice. Dacă ar fi aşa, anomalia Bouguer, care înlătură influenţa
acestor mase, ar trebui să aibă valori foarte apropiate de zero. De asemenea, dacă această
ipoteză ar fi valabilă, ar trebui ca anomalia Bouguer să fie pozitivă în regiunile muntoase, iar
mărimea deviaţiei verticalei să fie mult influenţată de existenţa masivelor topografice. În
realitate lucrurile nu se petrec aşa, ci din contră, anomalia Bouguer este puternic negativă în
zonele muntoase, iar deviaţia verticalei este mult mai puţin influenţată de masivele
topografice decât era de aşteptat. Se desprinde astfel concluzia că masele topografice nu sunt

97
suprapuse peste o crustă omogenă de densitatea aproximativ constantă, ci în interiorul
Pământului există o variaţie de densitate care compensează masa masivelor topografice.
Pentru explicarea acestei compensări au fost elaborate două teorii al căror principiu va
fi expus în continuare.
Teoria izostatică Pratt-Hayford presupune existenţa unei cruste de densitate
constantă, care s-ar afla la o distanţă D sub nivelul mării. Distanţa D este denumită nivel de
compensaţie. Între această crustă şi nivelul mării se găsesc mase a căror densitate variază
funcţie de volumul de mase topografice existent între suprafaţa mării şi suprafaţa fizică a
Pământului.
Împărţind masa de deasupra nivelului de compensaţie în coloane, ca în fig. 5.7 şi
punând condiţia egalităţii masei fiecărei coloane, se obţine pentru fiecare coloană de înălţime
D o densitate variabilă, care este cu atât mai mică cu cât masa topografică de deasupra este
mai mare.
Notând înălţimea masei topografice a coloanei i prin hi , densitatea coloanei de

înălţime D (hi = 0) prin δ 0 , iar densitatea coloanei de înălţime D + h , prin δ i , condiţia

egalităţii maselor tuturor coloanelor se scrie sub forma
( D + hi )δ i = Dδ 0 . (5.36)
Masa topografică de deasupra suprafeţei mării este compensată de un deficit de masă
care conform relaţiei (5.36) este
hi
δ0−δi= δ0, (5.37)
D + hi

nivel de
compensare

Fig. 5.7. Ipoteza izostatică Pratt-Hayford

iar pentru suprafaţa mărilor

98
 hi'
δi−δ0= (δ 0 − δ apă ) ,
D − hi'
(5.38)
'
în care hi este arătat în fig. 5.7.
Teoria izostatică Airy-Heiskonen presupune că masele topografice de densitate

constantă δ 0 = 2, 67 g/cm , plutesc pe o magmă de densitate mai mare δ 1 = 3, 27 g/cm . Cu

3 3

cât masa topografică este mai mare, cu atât ea se afundă mai mult în magmă (fig. 5.8).
Cu notaţiile din fig. 5.8, condiţia de plutire a maselor topografice este
ti (δ 1 − δ 0 ) = hiδ 0 ,

(5.39)
de unde se deduce adâncimea de scufundare a fiecărei coloane
δ0
ti = hi , (5.40)
δ1− δ0
iar pentru suprafaţa mărilor
δ 0 − δ apă
ti' = hi' .
δ1− δ0
(5.41)

Fig. 5.7. Ipoteza izostatică Airy-Heiskonen

99
 Teoriile izostatice constituie modele geofizice ale distribuirii maselor situate sub
suprafaţa fizică a Pământului până la adâncimea de compensaţie. Pe baza lor reducerile
gravimetrice au un înţeles mai complet. Astfel, masele topografice nu sunt total îndepărtate
ca în reducerea Bouguer, ci sunt transportate în interior astfel încât să se realizeze o
compensare de mase (pe fiecare coloană de înălţime D sau T să se obţină aceeaşi masă).
Reducerea izostatică se realizează astfel în următoarele trei etape:
1. prin corecţiile Bouguer se îndepărtează masele topografice;
2. printr-o corecţie de compensare masele topografice se introduc în interiorul
coloanelor de înălţime D (Pratt-Hayford) sau T (Airy-Heiskonen);
3. prin corecţia în aer liber se aduce valoarea măsurată pe geoid.
Calculul reducerii izostatice se realizează prin împărţirea maselor topografice în
coloane cu ajutorul unor şabloane ca cele din fig. 5.6. Reducerea izostatică are forma
g ( P ) = g ( P1 ) − ∑ AT + ∑ AC + F , (5.42)
unde păstrând notaţiile din [35], devenite clasice:
- AT − atracţia maselor topografice;

- AC − atracţia maselor de compensaţie;

- F − corecţia în aer liber.

Detalii priind calculul reducerii izostatice pot fi găsite în [31, 161 şi 193].

5.5. Tipuri de reduceri folosite în geodezia fizică

În afară de reducerile amintite în paragraful 5.3 mai sunt cunoscute şi alte metode de
reducere cu o mai mică aplicabilitate în geodezia fizică: reducerea Rudzki, reducerea de
condensaţie Helmert, reducerea Poincaré-Préy. Toate reducerile au însă o caracteristică
comună: printr-un model geofizic ales, propriu fiecărui tip de reducere, masele topografice
sunt îndepărtate sau transferate în interiorul geoidului. Acest lucru schimbă potenţialul
geoidului şi deci însăşi forma geoidului. Această schimbare a geoidului constituie aşa numitul
efect indirect al reducerilor gravimetrice. Folosirea anomaliilor gravităţii în formula Stokes
conduce, ca urmare a efectului indirect, la determinarea unei suprafeţe puţin diferită de geoid,
denumită cogeoid.
Efectul indirect este pentru anomalie Bouguer foarte mare, ajungând până la valori de
zece ori mai mari decât ondulaţia geoidului. Pentru reducerile în aer liber şi izostatice efectul
indirect este mult mai mic, nedepăşind în cazuri extreme 10 m.

100
 Este deci necesar ca la calculul ondulaţiilor geoidului să se ţină seama de efectul
indirect al reducerii gravităţii. Dar aceasta nu este singura restricţie care se impune
anomaliilor gravităţii, atunci când ele sunt folosite la calculul ondulaţiilor geoidului şi a
deviaţiei verticalei. Acestea trebuie să poată fi uşor de calculat, să permită o interpolare cât
mai precisă şi să corespundă unui model geofizic cât mai apropiat de realitate.
Dintre anomaliile gravităţii cunoscute, efectul indirect cel mai mic îl au anomaliile în
aer liber şi cele izostatice. Anomaliile în aer liber depind foarte mult de topografia terenului şi
pentru aceasta interpolarea lor se face cu erori considerabile. Au însă marele avantaj că sunt
uşor de calculat. La anomaliile izostatice situaţia se prezintă invers: permit o interpolare bună
dar sunt mult mai greu de calculat.
În lucrările de determinare a ondulaţiilor geoidului şi ale deviaţiei verticalei, executate
în ţara noastră, s-au folosit anomaliile în aer liber. Pentru evitarea neajunsului legat de
interpolarea acestora =, s-a folosit procedeul de interpolare indirectă folosind anomaliile
Bouguer [229].

5.6. Determinarea practică a componentelor deviaţiei verticalei

şi ondulaţiilor geoidului

Pentru calculul practic al ondulaţiilor geoidului şi deviaţiei verticalei (5.6), respectiv

(5.21) se transformă, printr-un procedeu de aproximaţie, în aşa numitele forme practice de
calcul. Pentru uşurinţa calculului, se urmăreşte ca aceste formule să fie deduse astfel încât să
permită calculul simultan al ondulaţiilor geoidului şi deviaţiei verticalei.
Principiul deducerii formulelor practice de calcul este următorul: domeniul de
integrare σ , care în relaţiile (5.6) şi (5.21) reprezintă întreaga suprafaţă a Pământului, se

împarte într-o serie de subdomenii σ i respectând condiţia

n

∑
i= 1
σi=σ .

(5.43)
Se calculează apoi influenţa fiecărui subdomeniu σ i asupra valorii totale a
ondulaţiilor geoidului, respectiv deviaţiei verticalei, din punctul studiat. Notând aceste

101
influenţe prin Nσ i , ξ σ i , ϕ σ i , valorile totale ale ondulaţiei geoidului şi deviaţiei verticalei într-
un punct oarecare P se obţin astfel
n n n
NP = ∑i= 1
Nσ i ; ξ P = ∑
i= 1
ξσi ;η P = ∑
i= 1
ησi .

(5.44)
Funcţie de modul cum se aleg suprafeţele σ i , până în prezent au fost elaborate două
procedee de calcul: folosind şabloane circulare şi respectiv folosind o reţea de suprafeţe
rectangulare.
În primul procedeu subdomeniile σ i au o poziţie relativ fixă faţă de punctul studiat,
suprafaţa acestor domenii fiind variabilă funcţie de depărtarea acestora faţă de punctul în care

se determină valorile ξ ,η şi N. În cel de al doilea procedeu subdomeniile σ i de suprafaţă

egală au poziţii relative faţă de punctul studiat.

5.6.1. Determinarea componentelor deviaţiei gravimetrice a verticalei

şi a ondulaţiei geoidului, folosind şabloane circulare

Pentru obţinerea formulelor practice de calcul ale componentelor deviaţiei

gravimetrice a verticalei, relaţiile (5.22) sunt prezentate [148] sub forma
π 2π
1
ξ "= +
2π ∫ ∫
ψ = 0α = 0
∆ gQ(ψ ) cos α dψ dα

π 2π
(5.45)
1
η "= +
2π ∫ ∫
ψ = 0α = 0
∆ gQ(ψ )sin α dψ dα

în care prin Q(ψ ) s-a notat expresia

ρ" ρ" dS (ψ )
Q(ψ ) = − V (ψ ) = sin ψ .
γ 2γ dψ
(5.46)
Pe baza relaţiilor (5.21) şi (5.46), funcţia Q(ψ ) se poate prezenta sub forma


ρ " 2ψ  ψ ψ ψ
Q(ψ ) = − cos  cosec + 12sin − 32sin 2 +
2γ 2 2 2 2



3 ψ  ψ ψ  
+ − 12sin 2 ln  sin + sin 2   . (5.47)
ψ 2  2 2 
1 + sin
2 

102
 Variaţia funcţiei Q(ψ ) în raport cu distanţa sferică ψ , este dată în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Valoarea funcţiei Q(ψ ) ( γ = 979770 mgal )

ψ Q(ψ ) ψ Q(ψ ) ψ Q(ψ )
0 0
∞ 50 + 0,43 110 − 0,41
1 + 12,35 60 + 0,22 120 − 0,40
10 + 1,59 70 + 0,03 130 − 0,34
20 + 1,02 80 − 0,15 150 − 0,16
30 + 0,61 90 − 0,29 170 − 0,02
40 + 0,61 100 − 0,38 180 0,00

Din tabelul 5.1 se poate observa că funcţia Q(ψ ) variază foarte rapid pentru valori

mici ale argumentului, ajungând să ia valoarea ∞ pentru ψ = 0 . Valoarea generală a

integralelor (5.45) rămâne însă finită, excepţie făcând punctul central unde ψ = 0 şi
Q(ψ ) = ∞ . În acest punct, anomalia în aer liber având o valoare constantă, poate fi scoasă de
sub integrală, şi deoarece
2π 2π

∫
0
cos α dα = ∫ sin α dα
0
= 0,

se ajunge la o nedeterminare de forma 0× ∞ . În restul domeniului de integrare, integrala

rămâne finită.
Datorită particularităţii arătate mai înainte, calculul integralei (5.45) se va executa
împărţind domeniul de integrare în raport cu ψ în zone, astfel:
- prima zonă 0 ≤ ψ ≤ ψ 0 ;

- zona a doua ψ 0 ≤ ψ ≤ ψ 1 ;

- zona a treia ψ 1 ≤ ψ ≤ π

unde, conform cu [33], 2 ' ≤ ψ 0 ≤ 5' şi 1 ≤ ψ 1 ≤ 2 . În calculul parametrilor paletelor

0 0

circulare [148 şi 229] pentru comoditatea calculului sunt înlocuite distanţele sferice ψ cu
distanţe liniare r (pentru ψ mic) cu relaţia
ψ
r = 2 R sin .
2
Dezvoltând în serie funcţiile trigonometrice din expresia lui Q(ψ ) , şi neglijând
termenii de ordinul II se obţine
ρ " 2 ψ 3ψ  ψ 2
Q(ψ ) = −  + + 6ψ − − 3   1− .
2γ  ψ 12 2  4 

103
 r
Înlocuind acum pe ψ = (pentru ψ mic)
R
ρ "  2 R 49 r 
Q1 (r ) = −  + + 3 .
2γ  r 12 R 
(5.48)
Folosirea funcţiei Q1 (r ) în locul lui Q(ψ ) nu introduce erori sesizabile în calculul

deviaţiei verticalei [64]. Introducând acum în Q1 (r ) valorile ρ " = 206265, R = 6378,1km şi

γ = 980600 mgl (valoare medie pe teritoriul ţării) se obţine următoarea expresie
1333
Q1 (r ) = − − 0, 000067r − 0,314 . (5.49)
r
Această formă a funcţiei Vening-Meinesz se foloseşte la calculul influenţei
domeniilor relativ mici (sub 300 km în jurul punctului), adică pentru domeniile în care

diferenţa Q(ψ ) − Q1 (r ) nu introduce erori sesizabile (conform cu [64] aceste erori nu

depăşesc 0,05).
dr
În acest caz, având în vedere că dψ = şi considerând Q(ψ ) = Q1 (r ) , relaţiile
R
(5.45) devin
r 2π r 2π
1333 0 ∆ g cos α 0, 000067 0
2π R ∫0 ∫ 2π R ∫0 ∫
ξ = − drdα − ∆ gr cos α drdα −
0
r 0
r 2π
(5.50)
0,314 0
2π R ∫0 ∫
− ∆ g cos α drdα = I1 + I 2 + I 3
0

Pentru η se obţine o formulă analogă.

Se poate observa că ultimii doi termeni din membrul drept sunt neglijabili pentru o

zonă r0 = 10 km şi chiar mai mare (până la r0 = 30 km) . Într-adevăr, dacă considerăm

produsul ∆ g cos α = ∆ = const . , unde ∆ = max ∆ g cos α (cel mai dezavantajos caz s-ar putea
ivi practic) atunci aceşti doi termeni vor avea forma
r0 2π r 2π
0, 000067 0,314 0
I 2 + I3 = −
2π R
∆ ∫∫
0 0
rdr −
2π R ∫0 ∫
0
drdα =

= K1∆ π r02 − K 2 ∆ 2π r0 = K1∆ S0 − K 2 ∆ L0 ,

în care:
- ∆ = ∆ g cos α ;

104
 0, 000067
- K1 = ≈ 10− 10 ;
2π R
0,314
- K2 = ≈ 5 ⋅ 10− 7 ;
2π R
- S0 − suprafaţa zonei centrale de rază r0 ;

- L0 − lungimea cercului care limitează zona centrală.

Considerând ∆ = 100 mgl obţinem pentru zona centrală

I 2 + I 3 = − 10− 10100 ⋅ 314 − 5 ⋅ 10− 8100 ⋅ 62,8 = − 314 ⋅ 10− 8 − 314 ⋅ 10− 5 = − 0", 0031 .

Deci pentru cel mai nefavorabil caz valoarea ultimilor doi termeni nu depăşeşte o
sutime de secundă. În practică, aceste valori sunt complet neglijabile.
Demonstraţia s-a făcut pentru ∆ = ∆ g cos α , adică pentru valoarea lui ξ . Aceeaşi

demonstraţie este valabilă şi pentru η , în care ∆ = ∆ g sin α .

Aşadar, pentru zona centrală se ia în considerare numai primul termen din (5.50), iar
relaţiile (5.45) de calcul a deviaţiei verticalei gravimetrice au următoarea formă
r 2π r 2π
1333 0 ∆g 1 1
2π R ∫0 ∫ 2π R r∫0 ∫
ξ = − cos α drdα − ∆ gQ1 (r ) cos α drdα (r ) −
0
r 0
π 2π
1
−
2π ∫∫
ψ 0
∆ gQ(ψ ) cos α drdα ;
1

r 2π r 2π
(5.51)
1333 0 ∆g 1 1
2π R ∫0 ∫ 2π R r∫0 ∫
η = − sin α drdα − ∆ gQ1 (r )sin α drdα −
0
r 0
π 2π
1
−
2π ∫∫
ψ 0
∆ gQ(ψ ) sin α drdα .
1

Formulele nu sunt adecvate pentru lucrul practic şi de aceea ele sunt transformate prin
aproximarea integralelor cu sume. Domeniile alese pentru însumare sunt sectoarele circulare
(fig. 5.9) ale paletelor special construite. Pentru fiecare domeniu de integrare de formulele

(5.51) ( [0, r0 ]; [r0 , r1 ]; [ψ 1 , π ] ) s-a construit câte o paletă şi s-au conceput formule de calcul
separate [148 şi 229]. Principiul de construcţie al paletelor presupune împărţirea întregului
domeniu în sectoare circulare de mărime variabilă, astfel că pentru aceeaşi valoare a
anomaliei influenţele sectoarelor asupra punctului studiat, situat în centrul paletei, să fie
egale. Cum această influenţă scade odată cu creşterea razei r, rezultă că pe măsura depărtării
de centru, dimensiunile sectoarelor vor creşte.

105
 Pentru influenţa zonei circulare de rază r0 = 5 km în [148] s-au stabilit următoarele
formule de calcul
8 8 8
ξ 0"− 5 = − 0, 03∑ ∆ g k (r1 ) cos α k − 0, 03∑ ∆ g k (r2 ) cos α k − 0, 003∑ ∆ g k (r3 ) cos α k
k=1 k=1 k=1
8 8 8
η "
0− 5 = − 0, 03∑ ∆ g k (r1 ) sin α k − 0, 03∑ ∆ g k (r2 ) sin α k − 0, 003∑ ∆ g k ( r3 )sin α k
k=1 k=1 k=1

în care r1 = 1, 05 km , r2 = 2,88 km , r3 = 4,52 km iar ∆ g k (ri ) reprezintă anomaliile din

punctul K situate pe cercul de rază ri (i = 1, 2,3) (fig. 5.9. a).

Deducerea relaţiilor de mai înainte s-a bazat pe aproximarea integralelor duble prin
sume cu ajutorul unei cuadraturi Gauss cu trei noduri. În [321] s-au stabilit pentru această
zonă, formule de calcul mai precise
6 8
ξ 0"− 5 = − ∑ Ci' ∑ ∆ g k (ri ) cos α k ,
i= 1 k=1
6 8
η 0" − 5 = − ∑ Ci" ∑ ∆ g k (ri )sin α k ,
i= 1 k=1

(5.52)
în care r1 = 0,511 km , r2 = 0, 748 km , r3 = 1, 094 km , r4 = 1,599 km , r5 = 2,338 km ,

r6 = 3, 419 km . Coeficienţii numerici C ' şi C " se calculează pentru fiecare zonă circulară în

parte procedeul arătat în [321].

106
 Fig. 5.9. Şabloane de calcul ale deviaţiei gravimetrice a verticale:
a – şablon pentru calculul influenţei zonei centrale; b – şablon pentru calculul influenţei zonei
apropiate; c – şablon pentru calculul influenţei zonei depărtate
Pentru influenţa zonelor circulare situate între 5 şi 2000 km formula practică de calcul
a deviaţiei verticalei este [148]
8 16 13 24
ξ 5"− 2000 = − 0, 005∑ ∑ ∆ gik cos α k − 0, 002 ∑ ∑ ∆ gik cos α k −
i= 1 k = 1 i= 9 k = 1
21 24 26 48
− 0, 0015∑ ∑ ∆ gik cos α k − 0, 000871∑ ∑ ∆ g ik cos α k ,
i = 14 k = 22 i = 22 k = 1
8 16 13 24
(5.53)
η "
5 − 2000 = − 0, 005∑ ∑ ∆ gik sin α k − 0, 002 ∑ ∑ ∆ gik sin α k −
i= 1 k = 1 i= 9 k = 1
21 24 26 24
− 0, 0015∑ ∑ ∆ gik sin α k − 0, 000871∑ ∑ ∆ g ik sin α k .
i = 14 k = 1 i= 1 k = 1

în care ∆ gi reprezintă anomalia medie pe sectorul circular ik .

Razele cercurilor ri şi numărul k de sectoare din fiecare zonă inelară sunt dte în
tabelul 5.2.
Detalii suplimentare legate de tehnologia de calcul a componentelor deviaţiei
verticalei pot fi găsite în [33, 64, 148 şi 321].
Bazat pe acelaşi principiu D. Rice [60] a elaborat şabloane de calcul a deviaţiei
verticalei, pentru o împărţire mult mai amănunţită a domeniului de integrare. Valorile razelor
şi numărul sectoarelor circulare ale acestor şabloane sunt date în tabelul 5.3.

107
 Tabelul 5.2. Razele şabloanelor circulare pentru
calculul deviaţiei gravimetrice a verticalei
Nr. de Nr. de
Nr. Raza Nr. Raza
sectoare sectoare
zonei zonei zonei zonei
ale zonei ale zonei
1 16 5,0 14 24 305,4
2 16 7,3 15 24 357,8
3 16 10,7 16 24 418,1
4 16 15,7 17 24 487,4
5 16 22,8 18 24 566,6
6 16 33,3 19 24 656,6
7 16 48,5 20 24 758,0
8 16 70,6 21 24 872,0
9 24 102,6 22 48 1000,0
10 24 128,0 23 48 1163,7
11 24 159,6 24 48 1345,5
12 24 198,6 25 48 1545,6
13 24 246,7 26 48 1763,9
305,4 2000,0

Tabelul 5.3. Razele şabloanelor Rice pentru calculul deviaţiei

Gravimetrice a verticalei
Raza Raza Raza Raza
Zona Zona Zona Zona
interioară interioară interioară interioară
1 0,119 15 1,304 29 14,29 43 151,9
2 0,141 16 1,547 30 16,94 44 179,1
3 0,167 17 1,836 31 20,09 45 210,9
4 0,198 18 2,179 32 23,83 46 248,0
5 0,235 19 2,586 33 28,25 47 291,2
6 0,279 20 3,068 34 33,48 48 341,2
7 0,331 21 3,641 35 39,67 49 299,0
8 0,393 22 4,320 36 47,00 50 465,5
9 0,467 23 5,125 37 55,66 51 541,5
10 0,554 24 6,081 38 65,90 52 628,1
11 0,657 25 7,216 39 67,97 53 725,0
12 0,780 26 8,560 40 92,22 54 835,9
13 0,926 27 10,15 41 109,00 55 958,5
14 1,099 28 12,05 42 128,7 56 1094,3

Şabloanele pentru calculul deviaţiei gravimetrice a verticalei au fost construite ca ele

să poată fi folosite şi la calculul ondulaţiilor geoidului. Trebuie avut însă în vedere faptul că
formula de calcul a ondulaţiei geoidului nu depinde de azimut şi ca atare coeficienţii formulei
practice de calcul vor fi funcţie doar de razele zonelor inelare.

108
 Introducând în relaţia (5.6) elementul de suprafaţă dσ = sinψ dψ dα se obţine
π 2π
R
N=
2π γ ∫∫
0 0
∆ gF (ψ )dψ dα (5.54)

în care s-a notat

dS (ψ )
F (ψ ) = sin ψ .
dψ
r
Făcând schimbarea de variabilă ψ = , în care r este raza zonei circulare, iar R raza
R

medie a Pământului considerat sferă şi considerând F (r0 ) = 1 pentru 0 ≤ r0 ≤ 5 km , relaţia

(5.54) se poate scrie
r0 2π r1 2π π 2π
1 1 R
N=
2π γ ∫∫
0 0
∆ gdrdα +
2π γ ∫∫
r0 0
∆ gF (r )drdα +
2π γ ∫∫
ψ 0
∆ gF (ψ )dψ dα .
1

(5.55)
Aproximând integralele prin sume, analog cu procedeul folosit la stabilirea formulelor
practice de calcul a deviaţiei gravimetrice a verticalei se obţine
8
 16 16
N = 0, 00255∆ g 0 + 0, 00032∑ ∆ g r0 , Ak + 10− 5  15∑ ∆ g1, k + 22∑ ∆ g 2, k +
k=1  k=1 k=1
16 16 16 16 16
+ 32∑ ∆ g3, k + 47∑ ∆ g 4, k + 69∑ ∆ g5, k + 101∑ ∆ g 6, k + 147∑ ∆ g 7, k +
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
16 24 24 24 24
+ 219∑ ∆ g8, k + 118∑ ∆ g9, k + 148∑ ∆ g10,k + 186∑ ∆ g11, k + 232∑ ∆ g12,k +
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
24 24 24 24 24
(5.56)
+ 288∑ ∆ g13,k + 262∑ ∆ g14, k + 304∑ ∆ g15, k + 353∑ ∆ g16, k + 408∑ ∆ g17,k +
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
24 24 24 24 48
+ 467∑ ∆ g18,k + 529∑ ∆ g19, k + 596∑ ∆ g 20, k + 668∑ ∆ g 21,k + 424∑ ∆ g 22,k +
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
48 48 48
 48
+ 462∑ ∆ g 23,k + 499∑ ∆ g 24, k + 518∑ ∆ g 25, k + 528∑ ∆ g 26,k 
k=1 k=1 k=1 k=1 
În relaţia (5.56), indicii anomaliei gravităţii reprezintă: numărul de ordine al inelului
circular al şabloanelor din fig. 5.9 şi azimutul sectorului circular.
Folosind formulele (5.56) ondulaţia geoidului se poate calcula cu ajutorul aceloraşi
şabloane (cu excepţia zonei centrale deci a şablonului din fig. 5.9. a), cu care se calculează
deviaţia gravimetrică a verticalei.
Valorile medii ale anomaliilor odată calculate se pot folosi atât la calculul
componentelor ξ şi η , cât şi la calculul ondulaţiei geoidului N.

109
 5.5.2. Calculul lui ξ, η şi N cu ajutorul suprafeţelor standard
Împărţind întreaga suprafaţă a Pământului într-o serie de suprafeţe standard
qk (k = 1, 2,3,K , n) , prin intermediul unei reţele de meridiane şi paralele (fig. 5.10) şi

considerând anomalia medie a fiecărei suprafeţe standard k, ca fiind o constantă, formulele de

calcul a deviaţiei verticalei, pot fi prezentate conform relaţiilor (5.45) şi (5.48), sub forma
n
1
ξ = −
2π
∑
k=1
∆ gqk ∫∫ Q1 (r ) cos α drdα ;
qk
n
1
η = −
2π
∑
k=1
∆ gqk ∫∫ Q1 ( r )sin α drdα .
qk

(5.57)
Dacă punctele în care se determină deviaţia gravimetrică a verticalei, se aleg la

intersecţia meridianelor şi paralelelor (de exemplu punctul P1 , fig. 5.10), calculul deviaţiei
verticalei se rezolvă în două etape [149]: se calculează întâi influenţa anomaliei din cele 4

suprafeţe standard adiacente punctului P1 şi apoi se calculează influenţa anomaliilor gravităţii

pe celelalte suprafeţe standard asupra deviaţiei verticalei din P1 . Această etapizare a

calculului este dictată de nedeterminarea care apare în punctul P1 .

În cazul în care se urmăreşte calculul deviaţiei gravimetrice a verticalei într-un punct
de triangulaţie, acesta nu se va mai afla la intersecţia liniilor de caroiaj, ci va avea o poziţie

oarecare (ca de exemplu punctul P2 , fig. 5.10). În această situaţie calculul se va executa după
tehnologia dată în [68 şi 224]. Pentru calculul practic suprafaţa Pământului se împarte în trei
zone: o zonă centrală ( ABCD , fig. 5.10); zona apropiată, mărginită în interior de zona
centrală şi la exterior de linia poligonală A ' B ' C ' D ' ; zona depărtată definită ca exteriorul
zonei depărtate.

110

Fig. 5.10. Împărţirea suprafeţei de integrare în suprafeţe

standard
 Zona centrală este destinată rezolvării nedeterminării care apare în punctul P2 . Zona
apropiată a fost introdusă pentru a lua în evidenţă în mod detaliat influenţa anomaliei din
vecinătatea punctului. În [68] această metodă a fost dezvoltată pentru un caz special, în care
deviaţia gravimetrică a verticalei este folosită pentru nivelmentul astronomo-gravimetric. În
acest caz, deoarece zona depărtată este extinsă doar până la 300 km în jurul punctului, se
poate introduce un sistem de coordonate rectangular în punctul studiat şi axa X îndreptată
spre nord. În acest sistem formulele de calcul al componentelor deviaţiei verticalei au fost
deduse astfel ca influenţele zonelor centrală şi apropiată să fie calculate prin aproximarea
integralelor prin sume, iar influenţa zonei depărtate se calculează folosind teorema mediei
pentru integralele duble din (5.51).
În punctele reţelei de ordinul I a României s-au calculat componentele deviaţiei
gravimetrice ale verticalei, folosind formulele [68 şi 127]
ρ" m n n
xi
ξ = −
2π γ
∑l= 1
Cl' ∆ gl − 0, 0333∑ ∑
i= 1 j= 1
C xi y j ∆ g ( xi , y j )
( x + y 2j )3/ 2
2
−
i
N
− ∑
k=1
∆ g mk ( I1' k + I 2' k + I 3' k );
(5.58)
ρ" m n n yj
η = −
2π γ
∑l= 1
C ∆ g l − 0, 0333∑
l
''
∑
i= 1 j= 1
C xi y j ∆ g ( xi , y j )
( xi2 + y 2j )3/ 2
−

N
− ∑
k=1
∆ g mk ( I1'' k + I 2'' k + I 3'' k )

' "
în care Cl , Cl sunt coeficienţi numerici, deduşi prin metoda celor mai mici pătrate, pentru

cazul aproximării anomaliei gravităţii printr-o funcţie de regresie [127]; C xi , y j sunt coeficienţi
numerici a căror valoare depinde de tipul de cuadratură folosit la aproximarea integralei

duble prin sumă; xi , y j sunt coordonatele punctelor cuadraturii folosite; ∆ g ( xi y j ) este

anomalia gravităţii în punctul de coordonate ( xi , y j ) ; I1 ; I 2 , I 3 , I1 , I 2 , I 3 reprezintă

'k 'k 'k "k "k "k

coeficientul de influenţă al anomaliei de pe suprafaţa standard qk asupra componentelor ξ ,

respectiv η . Forma dezvoltată a acestor coeficienţi poate fi găsită în [68].

111
 Pentru calculul manual, formulele (5.58) nu sunt recomandabile, din cauza volumului
extrem de mare de calcul necesar. În cazul folosirii unui calculator electronic, formulele
(5.58) sunt însă preferabile formulelor (5.52) deoarece calculul tuturor coeficienţilor numerici
este efectuat automatizat, iar anomaliile medii pe suprafeţele standard, odată calculate, pot fi
folosite pentru obţinerea componentelor deviaţiei verticalei pentru orice punct din triangulaţia
ţării. Formulele (5.58) sunt astfel deduse, ca pe baza aceluiaşi principiu să poate fi
determinată şi ondulaţia geoidului. Deoarece la calculul practic, nu se dispune de anomalia

gravităţii pe întreaga suprafaţă a Pământului, ci numai pe un domeniu de rază ψ 0 în jurul

punctului studiat, formula Stokes se poate prezenta sub forma
2π ψ
R 0

dN =
4π γ ∫ ∫ ∆ g[S (ψ
0 0
) − S (ψ 0 )]sin ψ dψ dα ,

(5.59)
înţelegând prin dN , acea parte a ondulaţiilor geoidului provocată de anomaliile din domeniul

de rază ψ 0 . Considerând ψ 0 = 285 km pe acelaşi principiu prin care s-au dedus ecuaţiile

(5.58) s-au obţinut următoarele formule practice de calcul a valorii trunchiate dN a

ondulaţiilor geoidului [129]
1 m "' N N ( xi + 1 − xi )( y j + 1 − y j )
dN = ∑ Cl ∆ gl +
6160 l = 1
∑∑
i= 1 j= 1 6160
×

 1 xi 
×  0, 001329 + − − 0, 000235ln xi  ∆ gij ; xi ≥ y j ;
 rij 285rij 
 
1 m N N (x − x )( y − y j )
dN = ∑
6160 l = 1
Cl"' ∆ gl + ∑ ∑ i + 1 i j + 1
i= 1 j= 1 6160
×

 1 yj 
×  0, 001329 + − − 0, 000235ln y j  ∆ gij ; xi ≤ y j
 rij 285rij 
 
(5.60)
"'
în care Cl sunt coeficienţi numerici care depind de cuadratura aleasă pentru aproximarea

integralelor prin sume; xi , xi + 1 , y j , y j + 1 sunt coordonatele colţurilor suprafeţei standard

xi + xi + 1 y + y j+ 1
oarecare k; xi = , yj = j ; rij este distanţa de la punctul în care se determină
2 2

valoarea dN la mijlocul suprafeţei standard oarecare k; ∆ gij este anomalia medie pe

suprafaţa standard oarecare k.

112
113