A III 4.

Generarea sumei de frecvenţe optice în cristale neliniare

1. Generarea armonicii a treia a laserilor Nd:YAG
Generarea armonicii a treia (THG: Third-Harmonic Generation) este un proces
realizat în două etape, cu ajutorul a două cristale neliniare. În primul cristal (dublor) o
fracţiune din radiaţia fundamentală cu lungimea de undă de 1064 nm furnizată de un laser
Nd:YAG este convertită în armonica a doua. Radiaţia fundamentală remanentă şi armonica a
doua sunt apoi mixate în al doilea cristal (triplor) pentru a produce armonica a treia (TH) [1].
Dacă un câmp optic intens care conţine două componete monocromatice de frecvenţe
ω1, ω2 se propagă printr-un cristal cu neliniarite de ordinul doi, o nouă radiaţie coerentă de
frecvenţă ω3 = ω1 + ω2 poate fi generată. Generarea sumei de frecvenţe optice este datorată în
acest caz urmatoarei componente a polarizaţiei neliniare induse în mediu de undele care se
propagă cu frecvenţele iniţiale ω1, ω2 [2]
P ( 2 ) (ω 3 , z ) = ε 0 χ e( 2 ) E1 (ω1 , z ) E 2 (ω 2 , z ) = ε 0 χ e( 2 ) A1 ( z ) A2 ( z )e i ( k1 + k2 ) z (1)
unde χ e( 2 ) este coeficientul neliniar efectiv în procesul de sumare de frecvenţe.
Câmpul optic corespunzător sumei de frecvenţe poate fi scris
E3 (ω 3 = ω1 + ω 2 ) = A3 ( z )e ik3 z . (2)
Ecuaţiile cuplate care descriu evoluţia spaţială a celor trei unde în procesul neliniar
nerezonant de generare a sumei de frecvenţe sunt
∂ A3 ( z ) ω χ (2)
= i 3 e A1 ( z ) A2 ( z ) e − i ∆ kz ,
∂z 2 n3c
∂ A2 ( z ) ω χ (2) ∗ (3)
= i 2 e A3 ( z ) A1 ( z ) e + i ∆ kz ,
∂z 2 n2c
∂ A1 ( z ) ω χ (2) ∗
= i 1 e A3 ( z ) A2 ( z ) e + i ∆ kz ,
∂z 2 n1 c
unde ∆k = k 3 − k1 − k 2 este neadaptarea de fază.
Atunci când k 3 ≠ k1 + k 2 , viteza de fază a undei polarizaţiei este diferită de cea a
radiaţiei emise pe frecvenţa ω3 şi transferul de putere între cele trei unde nu se produce
eficient. Numai în condiţia de adaptare de fază ∆k ⇒ 0 acest proces devine eficient. Altfel,
faza între cele trei unde schimbă periodic de semn cu o perioadă ∆kz = π şi se produce de
fiecare dată un transfer invers de putere faţă de perioada precedentă între unda generată (ω3)
şi undele incidente (ω1, ω2). Sistemul de ecuaţii cuplate se poate rezolva analitic numai în
anumite condiţii particulare; de exemplu, pe o distanţă scurtă de propagare, când în
aproximaţia de semnal mic pentru unda generată, se poate neglija descreşterea celor două
unde incidente. În cazul general, acest sistem de ecuaţii se rezolvă numeric.
iφ
Amplitudinile complexe ale câmpurilor electrice sunt date de A j ( z ) = A'j ( z )e j , unde
j = 1,2,3. … iar A 'j ( z ) sunt valori reale.
ω j χ e( 2 )
Cu notaţiile ∆k z = φ k , γ j =
2 n jc
şi φ e = φ k + φ3 − φ 2 − φ1 ecuaţiile (3) devin
'
∂ A3 ( z ) ,
= γ 3 A1 ( z ) A 2 ( z ) sin φ e
' '

∂z
'
∂ A2 ( z )
= − γ 2 A 3 ( z ) A1 ' ( z ) sin φ e ,
'

∂z
'
∂ A1 ( z )
= − γ 1 A 3 ( z ) A 2 ' ( z ) sin φ e ,
'

∂z
dφe 
= ∆ k + γ
A 1' ( z ) A 2' ( z )
− γ
A 1' ( z ) A 3' ( z ) A'(z)A' (z) 
− γ1 3 ' 2
. (4)
dz
3
A 3' ( z )
2 '
A2 ( z ) A1 ( z )  cos φ e
 
187
 Faza iniţială nu este impusă de interacţie, aşa că putem presupune că este
corespunzătoare unui transfer maxim de putere din undele incidente în frecvenţa sumă. Atât
timp cât sin θ este pozitiv ( 0 ≤ θ ≤ π ) avem un transfer din frecvenţele ω1 , ω 2 către frecvenţa
sumă ω 3 . Când faza schimbă semnul apare un transfer invers de la unda generată cu frecvenţa
sumă la cele doua unde incidente. Atunci când ∆k ≠ 0 , se observă o alternanţă periodică a
acestui proces pe măsură ce radiaţia se propagă în mediul neliniar, unde ∆k = k 3 − (k1 + k 2 ) .
Cristalul triplor de fosfat dihidrogenat de potasiu KH2PO4 (KDP) utilizat în cadrul
studiului experimental este un cristal uniaxial negativ (nx = ny = no, nz = ne, ne < no) tăiat
pentru adaptare de fază tip I (oo→e), lung de 18 mm şi având o apertură de 10 x 10 mm2.
Indicii de refracţie nx, ny, nz pe direcţia celor trei axe cristalografice x, y, z funcţie de
lungimea de undă sunt arătaţi în tabelul 1.[3]
Tab. 1. Indicii de refracţie ai cristalului triplor de KDP tip I.
λ (nm) 1064 532 355
n (ω) (2ω) (3ω)
nx 1,494 1,513 1,532
ny 1,494 1,513 1,532
nz 1,460 1,471 1,486
Orientarea cristalului triplor de KDP tip I este arătată în fig. 1.
z

3ω PM

θ
ω
2ω
x
φ

Fig. 1. Orientarea cristalului triplor de KDP tăiat pentru adaptare de fază tip I.
x, y, z: axele cristalografice ale cristalului; PM: direcţia de propagare la adaptare de fază;
Vectorii cîmp electric ω, 2ω in planul xy.
Generarea eficientă a TH se realizează când cele trei unde electromagnetice satisfac
condiţiile de adaptare de fază pentru frecvenţe şi vectorii de undă
ω 3 = ω1 + ω 2
r r r
k 3 = k1 + k 2 (5)
În cazul particular al triplorului KDP tip I, relaţia (5) devine:
3ω = ω + 2ω
3ωn3eω (θ ) = ωnωo + 2ωn2oω (6)
unde:
n 3oω n 3eω
n 3eω (θ ) = (7)
[( n o
3ω sin θ ) 2 + ( n 3eω cos θ ) 2 ]
1/ 2

θ: unghiul intre axa z a cristalului si direcţia de propagare; n3oω : indicele de refracţie pentru o polarizare
liniară a TH in planul xy; n3eω : indicele de refracţie pentru o polarizare liniară a TH paralelă cu axa z.
188
 Acceptanţa unghiulară se defineşte ca variaţia unghiulară faţă de direcţia de adaptare
a fazei pentru care se obţine o scădere la jumătate a puterii generate în armonica a treia,
atunci când funcţia
sin 2 ( ∆ kl / 2 ) (8)
sin c ( ∆ kl / 2 ) =
2
= 0 ,5
( ∆ kl / 2 ) 2
unde l este lungimea de interacţie a cristalului KDP.
Condiţia (8) este îndeplinită atunci când neadaptarea de fază
∆k(θ) = ±0,886π / l . (9)
Pentru a calcula acceptanţa unghiulară a cristalului de KDP, se dezvoltă în serie
neadaptarea de fază ∆k în jurul valorii de adaptare de fază θ0 :
∆ k (θ ) =
∂∆ k
∆θ
. (10)
∂θ θ =θ 0

Considerând ecuaţiile (4b, 6, 10), derivata parţială a neadaptării de fază poate fi

exprimată astfel:
∂∆ k 6π ∂ n 3eω (θ ) (11)
= θ =θ 0
∂θ θ =θ 0 λ ∂θ
unde λ este lungimea de undă a radiaţiei fundamentale.
Din relaţia (9), utilizind ecuaţiile (10, 11), obţinem expresia acceptanţei unghiulare ∆θ
după direcţia unghiulară critică θ:
0 ,886 λ . (12)
∆θ = ±
 ∂ n 3eω (θ ) 
6 l  
 ∂θ  θ =θ 0
2. Studiu experimental
În cadrul lucrării vor fi măsurate caracteristici de eficienţă şi stabilitate ale
armonicilor optice (532 nm şi 355 nm) generate de un laser Nd:YAG în regim declanşat (Q-
switch) electrooptic, pompat pulsat cu o lampă flash.
Montajul experimental este ilustrat schematic în fig.2. Rezonatorul laser este de tip convex
– concav, pentru a favoriza o emisie laser stabilă şi eficientă pe modul fundamental transversal
TEMoo. Lungimea rezonatorului este de 1,25 m, raza de curbură a oglinzii convexe de mare
reflectivitate O1 are 4,7 m. Oglinda de ieşire concavă O2 are o rază de 2,5 m şi o reflectivitate de
15 % la lungimea de undă de 1064 nm. Energia electrică de pompaj furnizată de sursa de
alimentare lămpii flash este de 30 J, cu o frecvenţă de repetiţie a pulsului de pompaj de 0,625; 1,25
sau 2,5 Hz; durata pulsului de curent prin flash (la 10% din intensitatea maximă) fiind cca. 125 µs.
Regimul Q-switch este realizat cu un modulator electrooptic longitudinal MEO cu cristal de KDP
şi o prismă polarizantă PG tip Glan. Atunci când pulserul este triggerat, înalta tensiune Uλ/4 aplicată pe
modulator este rapid scurtcircuitată într-un interval de timp de ordinul nanosecundelor, factorul de
calitate al rezonatorului este comutat brusc şi energia acumulată în mediul activ este emisă sub forma
unui puls laser cu durata de cca 12 ns. Energia pulsului laser este de cca. 45 mJ,.cu un profil transversal
de intensitate dominant TEMoo. Oglinda de ieşire este prevăzută cu o a doua rază de curbură pentru a
obţine un fascicul cu front de undă plan la ieşirea din rezonator. Raza fasciculului la 1 m de oglinda de
ieşire (la talie) este de 1 mm, divergenţa unghiulară (semiunghiul) fiind mai mică de 0,35 mrad.
Pentru generarea armonicii a doua este utilizat un cristal de KTP tăiat pentru SHG de
tip II (oe→ e), de dimensiuni 4 x 4 x 5 mm2.
Cristalul triplor KDP de tip I are o lungime de 18 mm şi o apertură de 10 x 10 mm2.
Fasciculul UV de 355 nm este separat de fasciculele remanente vizibil (532 nm) şi IR (1064 nm) cu
două prisme de cuarţ P1, P2, transparente la radiaţia UV. Energia pulsului laser în infraroşu, vizibil
şi UV se măsoară cu un detector piroelectric (sensibilitate 2 mV/mJ) conectat la un osciloscop.

189
 Ē3
Ēω
45o
45 o
60o
O1 O2 KTP KDP
MEO
YAG 50o
P1

PG
AT
Pulser
Ē2
Ē2 P2

Sincr. Sursa de alimentare

HV
a lămpii flash

Ē3
E

Osciloscop

DPE

Fig.2. Schema montajului experimental pentru generarea armonicii a doua

(532 nm) în cristal de KTP de tip II şi a armonicii a treia (355 nm) în cristal de KDP tip I.
O1: oglindă total reflectantă în infraroşu, la 1064 nm; O2: oglindă de extracţie a fasciculului laser infraroşu; MEO:
modulator electrooptic; PG: prismă Glan; YAG: mediu laser Nd:YAG; AT: atenuatori optici calibraţi; KTP: cristal
dublor de KTP; KDP: cristal triplor de KDP; P1, P2: prisme de dispersie; DPE: detector piroelectric; E: ecran absorbant;
Sincr.: circuit de sincronizare; HV: sursă de înaltă tensiune; Ēω:vectorul câmp electric al fasciculului fundamental (1064
nm); Ē2ω:vectorul câmp electric al armonicii a doua (532 nm); Ē3ω:vectorul câmp electric al armonicii a treia (355 nm).

Etape de realizare ale studiului experimental

2.1. Se calculează unghiul de adaptare de fază θ0 şi acceptanţa ungiulară ∆θ după
direcţia unghiulară critică θ pentru cristalul triplor de KDP utilizat în studiul experimental.
2.2. Se măsoară energia pulsului laser la lungimea de undă fundamentală de
1064nm, un set de 10 măsurări pe pulsuri succesive la frecvenţa de repetiţie de 0,625 Hz a
pulsului fundamental. Se calculează energia medie şi abaterea standard a energiei pulsului
laser fundamental. În aproximaţia unui profil transversal de intensitate gaussian, va fi
evaluată densitatea maximă de putere a fasciculului fundamental.
2.3. Se reglează poziţia cristalului dublor de KTP pe direcţiile unghiulare de adaptare de
fază (θ ≈ 90o, φ ≈ 23,5o). La intensitatea maximă de lucru se măsoară energia pulsului laser
SH, un set de 10 măsurări pe pulsuri succesive la frecvenţa de repetiţie de 0,625 Hz a pulsului
fundamental. Se calculează energia medie şi abaterea standard a energiei pulsului laser SH.
2.4. Se orientează cristalul de KDP în lungul direcţiei de propagare a fasciculului laser
SH, cu faţeta de intrare aliniată normal pe fasciculul incident (fig. 3). Se reglează fin poziţia
cristalului pe direcţiile unghiulare de adaptare de fază θ, φ, pentru a maximiza eficienţa
conversiei în TH. Se măsoară acceptanţa unghiulară a cristalului triplor la rotaţii în jurul
direcţiilor unghiulare de adaptare de fază φ şi θ (rotaţia critică).
2.5. Utilizând un set de atenuatori optici calibraţi la lungimea de undă de 1064 nm, se
determină experimental caracteristica de eficienţă E(3ω)/E(ω), unde E(3ω), E(ω) reprezintă
energia pulsului TH, respectiv fundamental.
Referinţe
1. W. Koechner, Solid State Laser Engineering (Springer-Verlag, Berlin Heidelberg 1988).
2. R. Dabu, Curs de Optică Neliniară.
3. Casix, Inc., (Fuzhou, Fujian), Date de Catalog.
190