CURS 9 13.04.

2022
3. Metode de analiză a circuitelor electrice
3.3. Metoda curenților ciclici ( metoda curenților de ochiuri)
Metoda curenților ciclici se aplică ochiurilor de circuit, la fel ca și teorema a doua a lui Kirchhoff.
Numărul de ecuații este egal cu numărul ochiurilor de circuit.
În analiza metodei, necunoscute se consideră cutrenții ce străbat ochiurile circuitului. Dacă la
teorema a doua a lui Kirchhoff se alegea arbitrar un sens de parcurgere prin fiecare ochi, în cazul
acestei metode, acest sens de parcurgere reprezintă de fapt un curent imaginar (fictiv), numit
curent ciclic, care străbate fircare latură a ochiului respectiv.

În general, curenții ciclici îi notăm cu I’ sau J.

Curenții ciclici pot fi de două feluri:

- Curenți ciclici necunoscuți, ale căror valori urmează să fie determinate în urma rezolvării
metodei curenților ciclici;
- Curenți ciclici injectați de sursele de curent din ochiul respectiv, și care sunt egali cu
valoarea acestora.
La rezolvarea unui circuit prin metoda curenţilor ciclici se urmăresc paşii descrişi mai jos:

1. Se verifică dacă circuitul conţine surse de curent. Dacă da, curenţii ciclici se aleg astfel încât
prin latura cu sursa de curent să treacă un singur curent ciclic (conform figurii). Valoarea acestuia
va fi egală cu valoarea sursei de curent, dacă cei doi curenţi (ciclic şi cel al sursei) au acelaşi sens,
sau va fi egală cu minus valoarea sursei de curent, dacă cei doi curenţi nu au acelaşi sens.

2. Se formează sistemul de ecuaţii corespunzător metodei. Acesta conţine un număr de ecuaţii

egal cu numărul de curenţi ciclici (numărul de ochiuri independente ale circuitului). Dacă există
sursă de curent în circuit, având în vedere că se cunoaște deja un curent ciclic, atunci una dintre
ecuații (corespunzătoare ochiului în care se află sursa independentă de curent), nu mai este necesar
a fi scrisă. Deci numărul de ecuații din sistem devine egal cu numărul de ochiuri – 1.
  Z11
'
⋅ I1 + Z12 ⋅ I 2 +  + Z1B ⋅ I B =
' ' ' ' ' '
E1
 ' '
 Z21 ⋅ I1 + Z22 ⋅ I 2 +  + Z2B ⋅ I B =
' ' ' ' '
E2
 , unde B reprezintă un ochi de circuit.
 
 Z' ⋅ I ' + Z' ⋅ I ' +  + Z' ⋅ I ' = '
 B1 1 B2 2 BB B EB

În sistemul de ecuații specific metodei, membrul drept reprezintă suma surselor de tensiune
electromotoare aparţinând buclei respective (semnul sursei poate fi + sau - , în funcţie de sensul
său faţă de sensul curentului de buclă ales).

3. Determinarea impedanțelor din sistem.

=
Z'pp ∑ =
Zkm ∑ Zk + ∑ ε km ⋅ 2 jωL km
k∈(p) k∈(p) L k ∈(p)
m∈(p) L m ∈(p)
k≠m

Z’pp – impedanța proprie buclei p și ea reprezintă suma tuturor impedanțelor de pe laturile ce

aparțin buclei p, plus suma algebrică a impedanțelor mutuale dintre laturile k și m, ambele
aparținând buclei p.

Observații:
• în suma ∑ Zk , toți termenii sunt pozitivi;
k∈(p)

• deoarece Lkm=Lmk, în cel de-al doilea termen al ecuației impedanța mutuală se ia de două
ori. εkm se referă la semnul impedanței mutuale.

 0, dacă în bucla p nu există două bobine cuplate mutual;


1, pentru cazul în care I p are acelaşi sens faţă de bornele marcate ale
'

unde ε km =

 bobinelor L k şi L m aparţinand buclei p;
 −1, în caz contrar.


Impedanța de legătură între buclele p și q:

=
Z'pq ∑ =
Zkm ∑ α pq ⋅ Zk + ∑ ηpq ⋅ jωL km
k∈(p) k∈(p) L k ∈(p)
m∈(q) k∈(q) L m ∈(q)
k≠m
 Z’pq – reprezintă suma algebrică a tuturor impedanțelor laturilor comune ochiurilor p și q, plus
suma algebrică a impedanțelor mutuale dintre latura k ∈ (p) și latura m ∈ (q) .

Observații:

 0, dacă nu există impedanta pe latura comuna d int re ochiurile p si q


 sau nu exista latura comuna;

• α pq =1,
' '
 pentru cazul în care I p si I q au acelasi sens prin latura comuna;
 −1, în caz contrar.



 0, dacă nu există bobine cuplate mutual între buclele p si q;


• ηpq =
' '
1, dacă I p si I q sunt la fel orientati fata de bornele marcate ale bobinelor L k si L m ;
 −1, în caz contrar.


4. Se rezolvă sistemul și se determică curenții ciclici.

5. Se determină curenții reali din circuit în fucnție de curenții ciclici, după cum urmează: Se
adună toţi curenţii ciclici ce parcurg latura pentru care se calculeză curentul. Semnul curentului
ciclic este (+) dacă acesta parcurge latura în acelaşi sens ca şi curentul laturii şi (-) în caz contrar.

Exemplu 1: Se consideră circuitul din figură, cu următoarele date numerice: R1= 2[Ω], ωL2=2[Ω],
1
ωL3 =2[Ω], = 1[Ω], R4 = 1[Ω], ωL5 = 1[Ω], R6 = 1[Ω], R7 = 1[Ω], ωL35=1[Ω], I0 = 20 – 10j
ωC3
[A] şi E7 = 20 + 10j[V]. Să se rezolve circuitul prin metoda curenţilor ciclici.
Soluţie:
Problema de față conține o sursă de current, prin urmare, J5 = I0
J1 ⋅ Z11 + J 2 ⋅ Z12 + J 3 ⋅ Z13 + J 4 ⋅ Z14 + J 5 ⋅ Z15 =
0

J1 ⋅ Z21 + J 2 ⋅ Z22 + J 3 ⋅ Z23 + J 4 ⋅ Z24 + J 5 ⋅ Z25 =E7

J1 ⋅ Z31 + J 2 ⋅ Z32 + J 3 ⋅ Z33 + J 4 ⋅ Z34 + J 5 ⋅ Z35 =0
J ⋅ Z + J ⋅ Z + J ⋅ Z + J ⋅ Z + J ⋅ Z =
 1 41 2 42 3 43 4 44 5 45 0
Valorile impedanţelor pentru circuitul aferent problemei sunt:
Z11 = R1 + jωL 2 = 2 + 2 j[ Ω ] ; Z12 =Z21 =− R1 =−2 [ Ω ] ; Z13= Z31= 0 [ Ω ] ; Z14= Z41= 0 [ Ω ] ;
1
Z15= 0 [ Ω ] ; Z22 = R 7 + R1 + + jωL3 + jωL5 − 2 jωL35 = 3[ Ω ] ;
j ωC 3
1
Z32 = Z23 =− jωL5 + jωL35 =0 [ Ω ] ; Z42 = Z24 = jωL3 + − jωL35 = 0 [ Ω ] ; Z25= 0 [ Ω ] ;
j ωC 3
Z33 =jωL5 + R 6 =1 + j[ Ω ] ; Z34 =
Z43 = j[ ] ; Z35= 0 [ Ω ] ;
jωL35 =Ω
1
Z44 = R 4 + + jωL3 = 1 + j[ Ω ] ; Z45 =− R 4 =−1[ Ω ] .
j ωC 3
J1 ⋅ (2 + 2j) - 2J 2 =0

- 2J + 3 J 2 =20 + 10 j
Sistemul devine:  1
(1 + j)J 3 + j ⋅ J 4 =0
 j ⋅ J + (1 + j) J - 1 ⋅ (20 - 10j) =
0
 3 4

cu soluţiile: J1 = 5 – 5j[A]; J2 = 10[A]; J3 = - 10[A]; J4 = 10 – 10j[A].

Curenţii din laturi se determină după cum urmează:
I1 = J2 – J1 = 5 + 5j [A] ; I5 = J3 – J2 = - 20 [A];
I2 = J1 = 5 - 5j [A]; I6 = – J3 = 10 [A];
I3 = - J2 – J4 = -20 + 10j [A]; I7 = – J2 = - 10 [A].
I4 = J5 – J4 = 10 [A];
3.4. Metoda potențialelor nodurilor

Pasul 1

Se identifică nodurile circuitului. Vor exista N noduri. Se alege un nod al circuitului ca origine de
potenţial - i se atribuie valoarea de 0[V]. Potentialele celorlate noduri for deveni noile variabile
utilizate pentru rezolvarea problemei.

Pasul 2:

Se formează un sistem de ecuaţii pentru a determina potenţialele celorlalte noduri ale circuitului,
numărul de ecuaţii fiind egal cu numărul de noduri ale căror potenţiale sunt necunoscute: N-1.

Termenii Ykk reprezintă suma, cu semnul (+), admitanţelor laturilor adiacente nodului (k).

Termenii Ykj reprezintă suma, cu semnul (-), a admitanţelor laturilor care leagă nodurile (k) şi
(j).

Termenul drept al ecuaţiilor reprezintă curentul de scurt circuit al nodului (k). Se calculează ca
suma curenţilor de scurtcircuit ai laturilor adiacente nodului (k).

Pasul 3 :

Se rezolvă sistemul de ecuații și se obțin potențialele nodurilor necunoscute V1, V2, …, VN-1.

Pasul 4:

Se determina curentii laturilor circuitului.

Excepție:

Dacă în circuit există o sursă ideală de tensiune, nodul de referință trebuie ales ca unul dintre
nodurile adiancente laturii ce conține respectiva sursă. Potențialul celuilalt nod adiacent acestei
laturi se determină direct, deci ecuația ce îi corespunde va fi eliminată din sistemul de ecuații.

Exemple:
 1. Circuitul prezentat în figura de mai jos este o punte Wien. Să se scrie ecuaţiile de rezolvare
a circuitului prin metoda potenţialelor nodurilor.

Soluţie:

Se alege un nod al circuitului ca origine de potenţial (i se atribuie valoarea de 0[V]);

Se formează sistemul de ecuaţii

V ⋅ Y + V ⋅ Y + V ⋅ Y =
13 ∑ Isc1
 1 11 2 12 3

∑ Isc2
V1 ⋅ Y 21 + V 2 ⋅ Y 22 + V3 ⋅ Y 23 =

V1 ⋅ Y31 + V 2 ⋅ Y32 + V3 ⋅ Y33 = ∑ Isc3
1 1 1 1 1 1
Unde: Y11 = + + ; Y 22= + + + j ωC3 ;
R1 Z1 R 2 ZD R 2 R 3

1  1 
Y12 =
− =
Y 21 ; Y 23 =Y32 =−  + j ωC 3  ;
R2  R3 

1 1 1 1
Y13 = Y31 = − ; Y33= + + jωC3 + .
Z1 R 4 R3 Z1

Termenul drept al ecuaţiilor reprezintă suma curenţilor de scurtcircuit ai laturilor adiacente în

nodul aferent ecuaţiei scrise.

E E
∑ Isc1 = Z1
; ∑ Isc2 = 0; ∑ Isc3 = - Z1
.

Observaţie: Curenţii de scurtcircuit ai laturilor se calculează scurtcircuitând cu un fir extremităţile

acestora. Pentru laturile care nu conţin surse, curenţii de scurtcircuit sunt nuli. Dacă latura
adiacentă nodului conţine o sursă îndreptată către acesta (nod), curentul de scurtcircuit se ia cu
semnul (+) şi cu (-) în caz contrar.
 De exemplu, dacă latura cuprinsă între nodurile 1 şi 3, este legată în scurtcircuit:

E
I1 = .
Z1

Rezolvarea sistemului conduce la determinarea potenţialelor necunoscute V1, V2 şi V3.

Se calculează curenţii laturilor :

E + V − V1
Z1 ⋅ I1 + V1 − V3 =
E ⇒ I1 = 3 ;
Z1

V1 − V 2 V − V3 V V V
I2 = ; I3 = 2 jωC3 ( V 2 − V3 ) ; I5 = 2 ; I6 = 1 şi I7 = − 3 .
; I4 =
R2 R3 ZD R1 R4

Exemplul 2:

Să se scrie sistemul de ecuaţii corespunzător

metodei potenţialelor nodurilor pentru circuitul din
figura alăturată.

Soluţie:
Se remarcă faptul că circuitul conţine o sursă ideală de tensiune (E1). În acest caz, nodul ales ca
origine de potenţial trebuie să fie adiacent laturii care conţine sursa respectivă.

Regula rămâne valabilă şi pentru un circuit care conţine mai multe surse ideale de tensiune, plasate
pe laturi ce au un nod comun (nodul referinţă trebuie să fie adiacent unei laturi ce conţine o sursă
ideală de tensiune).

Potenţialul nodului 1 se poate astfel calcula direct : V1 = E1 (Căderea de tensiune pe sursa ideală
de tensiune (V1=0) este egală şi de sens contrar tensiunii electromotoare).

Ecuaţia corespunzătoare nodului 1 din metoda potenţialelor nodurilor devine inutilă.

Se scrie deci doar ecuaţia pentru nodul 2:

V1 = E1

∑ I sc2
V1 ⋅ Y 21 + V 2 ⋅ Y 22 =

 1  1
Y 21 =−  + jωC 2  ; Y 22 = jωC1 + jωC2 + ;
 R1 + jωL1  R1 + jωL1

∑ Isc2 =−E 2 ⋅ jωC2 + I01 .

Se determina V2 si apoi curentii laturilor.