MD-2004, CHIŞINĂU, BD. ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, 168, TEL: 022 23-78-61 | FAX: 022 23-54-41, www.utm.

md

Facultatea Electronică și Telecomunicații

Ciclul II Masterat

DARE DE SEAMĂ
la lucrarea de laborator nr. 1
La disciplina: “Teoria și practica experimentului științific”

Tema: " Determinarea modelului matematic al obiectului

prin metodele experimentului factorial complect și
fracţionar."

A efectuat studenta gr. MMRT-191M: I. Furmuzachi

A verificat conf.univ.,dr : T. Șestacova

CHIȘINAU 2020
 1.1 Matricea de planificare se compune după următoarele reguli:
 Fiecare punct g al matricei prezintă un şir de coordonate ale punctului

Z j , în care se efectuează experimetul;

 Se introduce o variabilă fictivă: Zog =xo= +1;

 Deoarece variabilele Z1g =x1g, Z2g = x2g, Z3g = x3g iau numai valori „+1”
şi „-1”, atunci toate celelalte variabile Z ig pot lua aceleşi valori, ceea ce
permit simplificarea notificărilor,înlocuind „+1” şi „-1”respective cu
semnele „+”şi „-”.

 Prima linie
Z j se alege astfel, ca variabilele gestionate să se afle pe
nivelul inferior, adică z11 =x11=-1; z21= -1; z21 =x21=-1; liniile succedente
reprezintă toate combinaţiile binare pentru pozitiile z11=z21=z21 în baza (+,-).
Următoarele puncte (linii) ale matricei de planificare sunt selectate modul
următor: la trierea tuturor variantelor din linii frecvenţa schimbării semnului
variabilelor controlabile pentru fiecare variabilă următoare este de două ori
mai mică decît pentru cea precedentă (tab.1).
Este uşor de observat că matricea de planificare este ortogonală cu valori

– coloană liniar independenţi Z j , de unde rezultă interdependenţa estimaţiilor

coeficienţilor ecuaţiei de regresie.
E necesar de menţionat că modelul obţinut nu conţine termenii de tipul
x 2ji
şi deci el este incomplet. În cele mai multe cazuri aceasta nu se reflectă

asupra calităţii modelului, deoarece deseori bii  0 , modelul devine inexact

(neadecvat) şi trebuie de trecut de la EFC la alte principii de planificare (de
regulă, aceasta are loc în împrejurimea extremului local sau global al funcţiei).
Tabelul 1 Matricea de planificarea experimentului şi de prelucrare a rezultatelor

N Ordin Testar
r ea de Matricea planificării Rezultatele ea
c realiz experimentului experimentului adecva
rt are ci-tăţii
z Y Y Y ¿ ¿
l z1 z2 z3 z4 z5 z6 z7 Y S2 Y (Y −Y )2
g 0 1 2 3

X2X1
X3X1
X3X2
X2X1
X0
X1
X2
X3
k1
k2
k3

1 5 8 2 + - - - + + + -
2 7 7 4 + + - - - - + +
3 1 6 8 + - + - - + - +
4 6 4 7 + + + - + - - -
5 2 1 3 + - - + + - - +
6 4 3 6 + + - + - + - -
7 3 5 1 + - + + - - + -
8 8 2 5 + + + + + + + +

1.2 Efectuarea experimentului şi testarea reproducerii

Deoarece varierea mărimii de ieşire Z are un caracter aleatoriu, e necesar
de efectuat m experimente paralele în fiecare punct şi de calculat media valorilor
Y1g , Y2 g , ... , Ymg
:
1 m 
Y g    Y jg 
m  j 1 
(2)
Numărul de experienţe m trebuie să fie m  3 . Atunci experimentul se
împarte în m serii de experienţe; în fiecare serie se realizează complet matricea
de planificare (adică experimentul se realizează în N=2n puncte ale spaţiului
factorial).

1  m  1 (4)
Pentru testarea ipotezei despre omogenitatea dispersiilor, se aplică testul
Kohren, bazat pe legea de repartiţie a raportului dispersiei empirice maximale la
suma tuturor dispersiilor, adică:
 max  S g2 
G N

S 2
g
g 1
(5)

Dacă valoarea calculată a testului G va fi mai mică decăt valoarea

tabelară Gcr, apreciată pentru nivelul de semnificaţie q%, numărul de grade de

libertate  numar   1 şi  numit   2  N (pentru q=5%;  numar  3  1  2;  numit  8 ; avem

Gcr=0,5157), atunci ipoteza despre omogenitatea dispersiilor se acceptă. În acest
S g2 S 2  Y
caz toată grupa de dispersii poate fi socototă ca estimaţia ; astfel:
N
1
S 2  Y 
N
S 2
g
g 1
(6)

Dacă testarea de reproducere este negativă, atunci se recunoaşte

nereproducerea experimentului pentru variabilele gestionate; cauza poate fi în
existenţa fluctuaţiilor variabilelor necontrolate şi negestionate, care produc la
ieşire un nivel mare al ,,zgomotului”. De aceia este necesar de mărit numărul de
experienţe paralele.
Trebuie de remarcat, că testul lui Kohren poate fi aplicat numai la studiul
loturilor experimentale de volum egal, ceea ce are loc la planificarea
experimentului.

1.3 Obţinerea modelului matematic şi testul de adecvare

Modelul matematic al obiectului obţinut în rezultatul EFC, în
corespundere cu cele expuse în p. 1.1.1, poate fi prezentat sub forma:
Y   0  1 x1  ...   n xn  12 x1 x2  ...   ( n 1) n xn 1 xn  123 x1 x2 x3  ...  12...n x1 x2 x3 ...xn
(7)
Dar din cauza numărului limitat de experienţe este imposibil de obţinut

valorile precise ale coeficienţilor 1 , ci numai valorile lor de estimaţie, iar

modelul matematic va fi de estimare:
Yˆ  b0  b1 x1  ...  bn xn  b12 x1 x2  ...  b1...n x1...n (8)
Valorile coeficienţilor ecuaţiei de regresie se calculează după formula:
 N
1
bi 
N
z ig Yg
g 1
(9)
Coeficienţii bi caracterizează gradul de legătură a factorului i cu
parametrul Y. Dacă această legătură lipseşte, atunci valoarea coeficientului
respectiv este egală cu zero (deşi numeric ea poate fi diferită de zero).
Testarea ipotezei se realizează cu ajutorul testului Student:
bi
ti 
S 2  bi 
(10)

unde S  bi  este dispersia erorii de calcul a coeficienţilor bi . Pentru toţi i

2

în EFC şi în experimentul factorial fracţional, dispersia se determină în modul

următor:
S 2  y
S 2  bi  
N m (11)
Dacă mărimea calculată a parametrului tj depăşeşte valoarea tabelară tcr,
determinată pentru nivelul de semnificaţie q% şi numărul de grade de libertate
 g  N ( m  1)
(pentru q=5%,  g  16 , tcr=2,199), atunci ipoteza nulă se respinge şi

coeficientul bi se recunoaşte nesemnificativ, deci se omite din modelul căutat.

Nesemnificaţia statistică a coeficientului bi poate fi condiţionată de

următorii factori:
 Nivelul regimului de bază X  e aproape de extremul local după variabila
X i sau după produsul variabilelor. Pasul de variere X j este mic;

 Variabila analizată nu are legătură funcţională cu parametrul de ieşire Y;

 Este mare eroarea experimentului din cauza prezenţei variabilelor
negestionate şi necontrolate.
Pentru testarea ipotezei de adecvare, adică pe cît ecuaţia găsită
corespunde rezultatelor experimentului, e suficient de apreciat abaterea mărimii
ˆ
de ieşire Yg , calculată după ecuaţia de regresie, faţă de rezultatele experienţelor
Y g în punctele Z g ale spaţiului factorial.
 Distribuţia rezultatelor experienţelor în apropierea ecuaţiei de legătură,
care aproximează dependenţa funcţională căutată, poate fi caracterizată de

dispersia de neadecvare  ad , valoarea căreia Sad se calculează după formula:

2 2

 Y 
N
1 2
S ad2  g  Yˆg
N d g 1
(12)

unde d – este numărul termenilor ce aproximează polinomul;   N  d -

numărul gradelor de liberatate cu care se determină dispersia de adecvare.
Testarea adecvării constă în determinarea relaţiei dintre dispersia de

neadecvare  ad şi dispersia de reproducere   Y  . Dacă  ad nu depăşeşte

2 2 2

dispersia experimentului, atunci modelul matematic obţinut adecvat reprezintă

rezultatele experimentului; dacă  ad >   Y  , atunci descrierea obiectului este

2 2

neadecvată.
Testarea ipotezei de adecvare se realizează cu ajutorul testului Fisher F.

Testul F verifică iporeza – nulă despre egalitatea a două dispersii generale  ad

2

 2  Y
şi . Testul F este dat de

 S ad2
F
S 2  Y
(13)
Dacă mărimea calculată după formul 15 e mai mică decît valoarea
tabelară Fcr, aflată pentru nivelul de semnificaţie q %, numărul de grade de

libertate a numărătorului  numar   ad   4  N  d şi a numitorului

 numit   3  N (m  1) , atunci ipoteza nulă se admite, în caz contrar – se respinge,

iar modelul obţinut se recunoaşte neadecvat.

 Tema: Determinarea modelului matematic al obiectului prin metodele
experimentului factorial complect și fracţionar.
Scopul lucrării: Cercetarea şi aplicarea în practică a metodelor de
construire a planului de executare a experimentului şi prelucrarea datelor
obţinute pentru determinarea modelului matematic prin metoda experimentului
factorial fracţionar.
 Mersul lucrării:
1. În calitate de model de cercetare folosim schema amplificatorului
unicascad de tensiune. Compunem schema pe baza tranzistorului Q1 Zetex
FTZ658 în versiune electronică în mediul EWB. Alcătuind schema introducem
în ea următoarele valori ale parametrilor.
Parametrii constanţi:
Ualim = + 12 V
Uin = 2 mV, f = 0.1 MHz
C1=1 μF
R1 = 47 kΩ (30 kΩ, 52 kΩ)
R2 = 4.7 kΩ (3 kΩ, 5.2 kΩ)
C2=100pF L1=25 mH
Parametrii variabili:
Min (-) Max (+)
X1 R3 = 430 Ω – 510 Ω
X2 R4 = 90 kΩ – 110 kΩ
X3 С3 = 50 pF – 150 pF
X4 С4 = 0.03 μF – 0.07 μF
De alcătuit planul EEF de tipul 24-1, de înscris şi de motivat relaţia
generatoare
x4=x1x2x3
De executat 3 cicluri ale planului experimentului, măsurînd mărimea de
ieşire Y – coeficientul de amplificare a schemei. Valorile parametrilor constanţi
şi variabili sunt indicate mai sus.
 De prelucrat rezultatele experimentului conform procedurii specificate în
îndrumarul metodic:
De testat reproducerea datelor experimentale
De calculat coeficienţii ecuatiei, de determinat dispersiile coeficienţilor, de
verificat semnificaţia coeficienţilor.
De verificat modelul matematic obţinut.
Conform modelului, de calculat coeficientul de amplificare maximal şi
minimal, specificînd valorile factorilor pentru care se ating.
De perfectat raportul cu toate tabelele şi calculele. În concluzie de efectuat
analiza rezultatelor obţinute.
Partea experimentală:
Construim în EWB schema amplificatorului.

Figura 1 Schema amplificatorului

Alcătuim planul experimentului de tipul 24-1. (tabelul 1)

Tabelul 1 Matricea planificării experimentului şi prelucrarea datelor obţinute

Planul de efectuare a lucrării de laborator:

 1. Realizăm 3 cicluri a planului experimentului, măsurînd în calitate de
valoare de ieşire Y coeficientul de amplificare a circuitului. Introducem datele
obţinute în tabelul 1.

2. Efectuăm verificarea reproductibilităţii experimentelor – verificarea

2
uniformităţii a dispersiilor alese S g . Pentru aceasta determinăm pentru fiecare
2
experiment valorile
Y g S
şi g după formulele:
m
1
Ȳ g = ∑ Y l
m l=1
m
1
S 2g = ∑ ( Y lg −Ȳ g ) 2
m−1 l=1
Şi introducem valorile obţinute în tabelul 1.

3. Pentru verificarea ipotezei despre unicitate ne vom folosi de criteriul

Kohren:

max {S 2g }
G= N =0,29
2
∑ Sg
g=1
max {S 2 }
G= N g =0,24
Gcrit= 0.51
∑ S 2g
g=1

Aşa cum G< Gcrit, atunci ipoteza despre uniformitate se acceptă

Calculăm dispersia Y, fiind ca media celorlalte dispersii
N
1
S2 { Y }= ∑ S 2=¿ 273.43/8
N g =1 g

4. Calculăm presupunerea coeficienţilor ecuaţiei

N
1
bi = ∑ z ig Ȳ g
N g=1
 Şi le introducem în tabelul 2:
Tabelul 2 Coeficienţii ecuaţiei

După formula:

|bi|
ti = 2
√ S {b } i

S2 { y }
unde S2 { bi } = =75,23 - dispersia determinării coeficienţilor bi
Nm

5. Următorul pas este verificarea dacă vre-un coeficient poate fi neglijat. Pentru
aceasta folosim criteriul Student.

t crit =2.13

Valorile respective ale coeficienţilor sunt indicate în tabelul 2 cu culoare

roșie. Eliminîndu-le din model obţinem următorul polinom:

Y^ =330,20+ 27,55 x 2+8,14 x 3 – 22,72 x1 !!!!!

6. Dispersarea rezultatelor experimentului în jurul experimentului poate fi

prezentată cu ajutorul dispersiei de adecvaticitate după următoarea relaţie:

Verificăm adecvateţea modelului obţinut:

N
1 2
S 2ад= ∑ ( Ȳ g −Y^ g ) =
N−d g=1 655,36
 S2ad
F= 2 =0,09<1
S { y}

Din comparaţia de mai sus observam ca criteriul este corect și

omogenitatea acestor dispersii este adevarată.
Observăm că sunt consideraţi nuli coeficienţii de pe lîngă
x1,x4,x12,x13,x23 de aici apare conluzia că ei poate fi neglijat din ecuaţie.Și
deci ecuația finală va avea forma urmatoare:
Y^ =330,20+ 27,55 x 2+8,14 x 3

7. Reprezentarea grafică a modelului

Figura 2 Graficul variației Y teoretic față de Y experimental

 CONCLUZII
Pentru determinarea modelului matematic prin metoda experimentului
factorial fracţionar, s-a utilizat în calitate de model de cercetare schema
amplificatorului unicascad de tensiune.
S-au executat trei cicluri ale experimentului şi s-au înscris valorile de
ieşire a parametrului Y. Examinind caracteristica Y teoretica si cea practica
putem spune ca datele practice obtinute sunt foarte apropiate de cele
teoretice. Am efectuat calculele necesare şi am obţinut coeficienţii necesari,
care cu ajutorul criteriului Student, au fost selectaţi pentru construirea
polinomului care va descrie modelul matematic al experimentului.
Modelul matematic corespunzător experimentului efectuat este:
Y^ =330,20+ 27,55 x 2+8,14 x 3

Deci obtinind coeficientii dati in continuare noi putem preciza care va

fi coeficientul amplificarii avind datele initiale, fara a elabora schema
circuitului si a calcula tehnic coeficientul dat.