“Matematica seamănă cu o

moară: dacă veţi turna în ea

boabe de grâu, veţi obţine făină,
dar dacă veţi turna în ea tărâţe,
tărâţe veţi obţine.”
Aldous Huxley
Transformarea coordonatelor
unui vector la schimbarea bazei
 Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n în care
considerăm două baze: E = {e1, e2, ... , en}, nu neapărat
canonică şi G = {g1, g2, ... , gn}. Un vector oarecare v∈V se
exprimă în cele două baze sub formele:
n
v = x1e1 + x2e2 +  + xn en = ∑ xi ei , sau vE = ( x1 , x2 , ... , xn )
i =1
n
v = y1 g1 + y2 g 2 +  + yn g n = ∑ y j g j , sau vG = ( y1 , y2 , ... , yn )
j =1
Aşadar, setul de numere ( x1 , x2 , ... , xn ) se numesc
coordonatele lui v relativ la baza E şi setul de numere
( y1 , y2 , ... , yn ) se numesc coordonatele lui v relativ la baza
G.
Vectorii g j , j = 1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V se
pot exprima în baza E astfel:
 g1 = a11e1 + a12 e2 +  + a1n en
g = a e + a e +  + a e
 2 21 1 22 2 2n n

............................................
 (1)
 g j = a j1e1 + a j 2 e2 +  + a jn en
............................................

 g n = an1e1 + an 2 e2 +  + ann en
sau
 g1   a11 a12  a1n  e1 
 g  a a  a  e 
=  2   21 22 2n   2 
⋅
        
     
 n   n1
g a a n2  a nn   en 
 Definiţie:

Matricea A =  aij  i , j =1,n se numeşte matricea schimbării de la

baza E la baza G.

Teoremă:

Matricea schimbării de la bază E la baza G este inversabilă

şi inversa ei este matricea schimbării de la bază G la baza E.
Deoarece vectorii gj sunt liniar independenţi, atunci matricea
A este nedegenerată. Avem:
( ) ( )e
( *) n
vG = y= ∑=
∑ a ji y j ei ∑=
n n n n n n n n
∑ yj g j ∑ j
∑ a ji ei ∑ a ji y j ei ∑ ∑ a ji y j i
=j 1 =j 1 =i 1 =j 1 =i 1 =i 1 =j 1 =i 1 =j 1

şi, din faptul că exprimarea unui vector într-o bază este unică,
obţinem:
n
=xi ∑=
a y , i
j =1
ji j 1, n

sau
 x1 = a11 y1 + a21 y2 +  + an1 yn  x1   a11 a21  an1   y1 
x = a y + a y +  + a y x  a a22  an 2   y2 
 2

12 1 22 2
=n2 n
sau  2   12 ⋅
..............................................         
 xn = a1n y1 + a2 n y2 +  + ann yn      
 xn   a1n a2 n  ann   yn 
de unde rezultă
vEt = At ⋅ vGt.
 Matricea A este nedegenerată (det. A ≠ 0), adică are
inversă, deoarece sistemul neomogen (1) în necunoscutele e1,
e2, ... , en trebuie să aibă soluţie unică, de unde rezultă:

vGt = (At)–1 ⋅ vEt

relaţie care exprimă formula de transformare a

coordonatelor unui vector la schimbarea bazei.
 Formularea problemei nr. 1:

Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = {e1, e2, ... ,

en} şi G = {g1, g2, ... , gn} două baze în V, unde
e1 = ( e11 , e21 ,..., en1 ) , e2 = ( e12 , e22 ,..., en 2 ) , … , en = ( e1n , e2 n ,..., enn ) ,
g1 = ( g11 , g 21 ,..., g n1 ) , g2 = ( g12 , g 22 ,..., g n 2 ) , … , gn = ( g1n , g 2 n ,..., g nn )
şi un vector oarecare vE∈V. Să se determine matricea
schimbării bazelor E, G şi să se stabilească formula de
transformare a componentelor vectorului vE prin trecerea de la
baza E la baza G ale spaţiu liniar  n .
 Algoritmul de rezolvare:

1. Alcătuim matricea:

 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 

 
e
 21 22 e ... e2n g 21 g 22 ... g 2n 

[ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan,
până când în locul matricei E vom obţine matricea unitate In,
iar în locul matricei G matricea At.
  e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e
 21 22 e ... e2n g 21 g 22 ... g 2n 

[ E / G ] = .................................................................  ≈ … ≈
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
 
 0 1 ... 0 a 12 a 22 ... a n2 

≈ .........................................................  = [ In / At ],
 
0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
 
 
unde A = [ a ij
] i , j =1 , n
este matricea schimbării bazelor E şi G.
Astfel, vom obţine vectorii g , j = 1, n , ca elemente (puncte) ale
j

spaţiului V exprimaţi în baza E , adică

 g1 = a11e1 + a12 e2 + ... + a1n en

 g = a e + a e + ... + a e
 2 21 1 22 2 2n n

............................................
 g n= an1e1 + an 2 e2 + ... + ann en
3.Determinăm inversa matricei At:

 a11 a21 ... an1 1 0 ... 0 

 
a
 12 a22 ... a n2 0 1 ... 0 
[ At / In ] = .........................................................  ≈ …
 
 a1n a2 n ... ann 0 0 ... 1 
 
 
1 0 ... 0 a '11 a '21 ... a 'n1 
 
0 1 ... 0 a '12 a '22 ... a 'n 2 
≈ .........................................................  = [ In / (At)-1 ];
 
0 0 ... 1 a '1n a '2 n ... a 'nn 
 
 
4. Scriem formula de transformare a coordonatelor unui
vector la schimbarea bazei.
vGt = (At)–1⋅vEt .
  Exerciţiu:
Să se stabilească matricea schimbării bazelor şi formula
de transformare ale componentelor unui vector vE prin trecerea
de la E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3} ale aceluiaşi spaţiu
liniar, unde:
e1 = (1,0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 1, 0),
g1 = (2, 0, 1), g2 = (-1, 2, 0), g3 = (1, 0,-1).
Rezolvare:
Varianta I :
Fie α , β , γ ∈ , α e1 + β e2 + γ e3 = g1 ⇒
α (1, 0, 1) + β (1, 1, 1) + γ (1, 1, 0) = (2, 0, 1) ⇒
(α + β + γ , β + γ ,α + β ) = (2, 0, 1) ⇒
α + β + γ =2 α = 2
 
β + γ = 0 ⇒  β = −1⇒ g1 = 2e1 - e2 + e3
α + β = γ = 1
 1 
Fie α , β , γ ∈ , α e1 + β e2 + γ e3 = g2 ⇒
α (1, 0, 1) + β (1, 1, 1) + γ (1, 1, 0) = (-1, 2, 0) ⇒
(α + β + γ , β + γ ,α + β ) = (-1, 2, 0) ⇒
α + β + γ =−1 α = −3
 
β + γ = 2 ⇒  β = 3 ⇒ g2 = -3e1 + 3e2 - e3
α + β = γ = −1
 0 
Fie α , β , γ ∈ , α e1 + β e2 + γ e3 = g3 ⇒
α (1, 0, 1) + β (1, 1, 1) + γ (1, 1, 0) = (1, 0, -1) ⇒
(α + β + γ , β + γ ,α + β ) = (1, 0, -1) ⇒
α + β + γ =1 α = 1
 
β + γ = 0 ⇒  β = −2 ⇒ g3 = e1 - 2e2 + 2e3
α + β = −1 γ = 2
 
 2 −1 1 
A =  −3 3 −1 este matricea schimbări bazelor E,G
 
 1 −2 2 
Varianta II :
1 1 1 2 −1 1  1 1 1 2 1
−1
   
0 1 1 0 2 0  ≈ 0 1 1 0 2 0 ≈
1 1 0
 1 0 −1 0 0 −1 −1 1 −2 
 
1 0 0 2 −3 1  1 0 0 2 −3 1 
   
0 1 1 0 2 0  ≈ 0 1 0 −1 3 −2 
 
0 0 −1 −1 1 −2  0 0 1 1 −1 2 

⇒ g1 = 2e1 - e2 + e3, g2 = -3e1 + 3e2 - e3, g3 = e1 - 2e2 + 2e3 ⇒

 2 −1 1 
A=  −3 3 −1 este matricea schimbării bazelor E şi G.
 
 1 −2 2 
 2 −3 1 1 0 0  1 −3/ 2 1/ 2 1/ 2 0 0
   
 −1 3 −2 0 1 0  ≈ 0 3/ 2 −3/ 2 1/ 2 1 0  ≈
 1 −1 2
 0 0 1  0 1/ 2 3/ 2 −1/ 2 0 1 
 
1 0 −1 1 1 0  1 0 0 2/3 1/ 2 
5/ 6
   
0 1 −1 1/ 3 2/3 0  ≈ 0 1 0 0 1/ 2
1/ 2 
 
0 0 2 −2 / 3 −1/ 3 1  0 0 1 −1/ 3 −1/ 6 1/ 2 

 2 / 3 5 / 6 1/ 2 
⇒ vGt =  0 1/ 2 1/ 2  ⋅vEt.
 
 −1/ 3 −1/ 6 1/ 2 
 Formularea problemei nr. 2:

Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = {e1, e2, ... ,

en}, G = {g1, g2, ... , gn} două baze în V, unde
e1 = ( e11 , e21 ,..., en1 ) , e2 = ( e12 , e22 ,..., en 2 ) , … , en = ( e1n , e2 n ,..., enn ) ,
g1 = ( g11 , g 21 ,..., g n1 ) , g2 = ( g12 , g 22 ,..., g n 2 ) , … , gn = ( g1n , g 2 n ,..., g nn )
şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vE∈V. Să se
determine matricea schimbării bazelor E, G şi coordonatele
vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu
liniar  n , vG.
 Algoritmul de rezolvare:

1. Alcătuim matricea:

 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 

 
e
 21 22 e ... e2n g 21 g 22 ... g 2n 

[ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până
când în locul matricei E vom obţine matricea unitate In, iar
în locul matricei G matricea At.
  e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e
 21 22 e ... e2n g 21 g 22 ... g 2n 

[ E / G ] = .................................................................  ≈ … ≈
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
 
 0 1 ... 0 a 12 a 22 ... a n2 

.........................................................  = [ In / At ],
 
0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
 
 
unde A = [ a ij
] i , j =1 , n
este matricea schimbării bazelor E şi G;
Astfel vom obţine vectorii g j , j = 1, n , ca elemente (puncte)

ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică

 g1 = a11e1 + a12 e2 + ... + a1n en
 g = a e + a e + ... + a e
 2 21 1 22 2 2n n

...........................................
 g n= an1e1 + an 2 e2 + ... + ann en
3. Alcătuim matricea
 a11 a21 ... an1 x1 
 
a
 12 a22 ... a n2 x 2 

[ At / vEt ] = ......................................... 
 
 a1n a2 n .... ann xn 
 
 
4.Aplicăm matricei [At / vEt] procedeul Gauss – Jordan, până
când în locul matricei At vom obţine matricea unitate In, iar
în locul matricei vEt avem coordonatelor vectorului în baza
G, vGt.
  a11 a21 ... an1 x1 
 
a
 12 a22 ... a n2 x 2 

[At / vEt] = .........................................  ≈ … ≈

 
 a1n a2 n .... ann xn 
 
 
1 0 ... 0 y 
 
1

 0 1 ... 0 y
2

......................................... = [ I / vGt ]
 
0 0 .... 1 y
n 
 
 
5. Aşadar, avem vG = ( y1, y2, … , yn)
  Exerciţiu:
Fie bazele E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3} ale aceluiaşi spaţiu
liniar, unde :
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1),
g1 = (1, 0, 0), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 1, 1)
a) Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G.
b) Să se determine componentelor unui vectorului vE = (2,-3,1) prin
trecerea de la E la G.
Rezolvare:
a) g1 = e1, g2 = e1 + e2, g3 = e1 + e2 + e3
1 0 0 
⇒ A = 1 1 0  este matricea schimbării bazelor E şi G. ⇒ At
1 1 1 

1 1 1
= 0 1 1
0 0 1

1 1 1 2  1 0 0 5  1 0 0 5
     
0 1 1 −3 ≈ 0 1 1 −3 ≈ 0 1 0 −4  ⇒
0 0 1 1  0 0 1 1  0 0 1 1 

vG = (5, -4, 1)
 Formularea problemei nr. 3:

Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = {e1, e2, ... ,

en}, G = {g1, g2, ... , gn} două baze în V, unde
e1 = ( e11 , e21 ,..., en1 ) , e2 = ( e12 , e22 ,..., en 2 ) , … , en = ( e1n , e2 n ,..., enn ) ,
g1= ( g11 , g 21 ,..., g n1 ) , g2 = ( g12 , g 22 ,..., g n 2 ) ,…, gn = ( g1n , g 2 n ,..., g nn )
şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vE∈V. Să se
determine coordonatele vectorului prin trecerea de la baza E
la baza G ale spaţiu liniar  n , vG.
 Algoritmul de rezolvare:

1.Se determină vectorul v = (y1, y2, … , yn) astfel:

v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en ⇒
v = x1 ( e11 , e21 ,..., en1 ) + x2 ( e12 , e22 ,..., en 2 ) + … + xn ( e1n , e2 n ,..., enn )

 y1 = e11 x1 + e12 x2 +  + e1n xn

y = e x + e x +  + e x
 2
⇒ 21 1 22 2 2n n

............................................
 yn = en1 x1 + en 2 x2 +  + enn xn
2. Alcătuim matricea
 g11 g12 ... g1n y1 
 
g
 21 g 22 ... g 2n y 2 

[ G / vt ] = ......................................... 
 
 g n1 g n 2 .... g nn yn 
 
 
3. Aplicăm matricei [ G / vt ] procedeul Gauss – Jordan, până
când în locul matricei G vom obţine matricea unitate In, iar în
locul matricei vt avem coordonatelor vectorului în baza G,vGt.
  g11 g12 ... g1n y1 
 
g
 21 g 22 ... g 2n y 2 

[ G / vt ] = .........................................  ≈ … ≈
 
 g n1 g n 2 .... g nn yn 
 
 
1 0 ... 0 z1 
 
 0 1 ... 0 z 2 
......................................... = [ I / vGt ]
 
0 0 .... 1 zn 
 
 
4. Aşadar, avem: vG = ( z1, z2, … , zn)
  Exerciţiu:

Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să

se determine coordonatele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3} ale
aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 1),
g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, -1, 0), g3 = (0, 1, -1);
Rezolvare:
a) v = (1, 1, 1) + 3(1, 1, 0) - (1, 0, 1) = (3, 4, 0)
1 1 0 3  1 1 0 3  3 0 0 7
     
1 −1 1 4  ≈  2 −1 0 4  ≈  −2 1 0 −4  ≈
1 0 −1 0   −1 0 1 0   −1 0 1 0 

1 0 0 7 / 3
 
0 1 0 2 / 3 ⇒ vG = (7/3, 2/3, 7/3)
0 0 1 7 / 3
 Subspaţii liniare

Definiţie:

Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 ⊂ V o

submulţime nevidă. Submulţimea V0 este un subspaţiu liniar
dacă:
a) x + y ∈ V0, (∀) x, y∈ V0,
b) α · x∈ V0, (∀) α∈K, (∀) x∈ V0.
 Teoremă:

Fie V0 ⊂ V este subspaţiu liniar dacă şi numai dacă

α · x + β · y∈ V0, (∀) α, β∈K, (∀) x, y∈ V0 .
Demonstraţie:
Necesitatea:
Din V0 subspaţiu liniar aplicând subpunctul a) avem:
α ⋅ x ∈ V , (∀) α ∈ K, (∀) x ∈ V0.
0

Din V0 subspaţiu liniar aplicând subpunctul a) avem:

β · y∈ V0, (∀) β ∈ K, (∀)y ∈ V0.
Adunând cele două relaţii şi conform definiţiei subspaţiului liniar
subpunctul b) obţinem: α · x + β · y∈ V0, (∀) α, β∈K, (∀) x, y∈V0
Suficienţa:
Fie α ⋅ x + β ⋅ y ∈ V , (∀) α , β ∈ K , (∀) x, y ∈ V ,
0 0

Particularizând pentru α = β = 1 ⇒ x + y ∈ V şi pentru β = 0 ⇒ α ⋅ x ∈ V

0 0

obţinem V0 este subspaţiu liniar.

 Exemple de subspaţii liniare :

a) Fie V = { f : [a, b] → , f mărginită}, care este spaţiu

liniar.
V0 = { f : [a, b] → , f continuă}⊂ V este subspaţiu liniar
deoarece o funcţie continuă pe un compact este mărginită şi
suma a două funcţii continue, respectiv produsul dintre o
constantă şi o funcţie continuă sunt funcţii continue.
b) Fie spaţiul aritmetic real
 n ={ x =( x1 , x2 ,..., xn ) xi ∈ , i =1, n}
V0 ={ x* =( x1 , x2 , ..., xn−1 ,0 ) xi ∈ , i =1, n − 1}.

V0 ⊂  n este subspaţiu liniar. În particular, pentru V =  2

avem:
V0= {( x,0 ) x ∈ } , V0=' {( 0, y ) y ∈ } sunt subspaţii

liniare în  2, a căror reprezentare geometrică sunt axele de

coordonate xx', respectiv yy'.
De asemenea, d ={( x, y ) ∈  2 y = ax + b; a, b∈ } ⊂  2

este subspaţiu liniar şi se reprezintă geometric printr-o

dreaptă.
  Exerciţiu :

Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 ⊂ V o

submulţime nevidă. V0 este un subspaţiu liniar a lui V în
cazul:

 a b 
V = M2(), V0 =  A ∈ M 2 [ x ] =
A   , a , b, c ∈  
  c 0 
 Rezolvare :
b) ( ∀ ) A, B ∈V0 şi ( ∀ )α , β ∈ 

a b
Din A ∈V0 ⇒ A =   , a, b, c ∈ 
 c 0
m n
Din B ∈V0 ⇒ B =   , m, n, p ∈ 
 p 0
a b m n α ⋅ a α ⋅ b   β ⋅ m β ⋅ n 
α · A + β · B =α   + β  p 0  = α ⋅ c 0   β ⋅ p 0 
+ =
 c 0   
α ⋅ a + β ⋅ m α ⋅ b + β ⋅ n 
α ⋅ c + β ⋅ p 
 0 
α ⋅ a + β ⋅ m ∈ 

Din α , β , a, b, c, m, n, p ∈  atunci şi  α ⋅ b + β ⋅ n ∈ 
α ⋅ c + β ⋅ p ∈ 

⇒ α · A + β · B∈V0 ⇒ V0 este un subspaţiu liniar a lui V.
 Definiţie:

Fie A o mulţime nevidă a spaţiului liniar V. Mulţimea tuturor

combinaţiilor liniare finite de vectori din A este un subspaţiu
liniar al lui V, numit subspaţiul generat de submulţimea A,
notat S(A) (acoperirea liniară a lui A).
S ( A ) ={ x =∑ α x , x ∈ A, α ∈ K , i =1, n}
n

i =1 i i i i
 Teoremă:

S ( A ) este un subspaţiu liniar al lui V.

Demonstraţie :
a) Fie x, y ∈ S ( A ).
n
Din x ∈ S ( A ) ⇒=x ∑ α i xi , xi ∈ A, α i ∈ K
= , i 1, n
i =1

m
Din y ∈ S ( A ) =
⇒ y ∑ β j y j , y j ∈ A, β j ∈ =
K , j 1, m
j =1

Adunând cele două relaţii de mai sus obţinem:

n m
y ∑ α i xi + ∑ β j y j ∈ S ( A)
x +=
=i 1 =j 1

b) Fie α ∈ K şi x ∈ S ( A )
n
Din x ∈ S ( A ) ⇒=x ∑ α i xi , xi ∈ A, α i ∈ K
= , i 1, n
i =1

n n
⇒ α ⋅ x = α ⋅ ∑ α i xi = ∑ (α ⋅ α i ) xi ∈ S ( A)
=i 1 =i 1

Din a) şi b) rezultă că S ( A ) este subspaţiu liniar al lui V.

 Teoremă:

Sunt adevărate afirmaţiile :

a) S ( A ) este cel mai mic subspaţiu liniar care conţine pe
A în sensul relaţiei de incluziune ;
b) S ( A ) este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ce
conţin pe A.
 Teoreme:

• Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii ale spaţiului liniar V,

atunci:
a) mulţimea V1 + V2 = { x = x1+x2 x1∈ V1, x2∈ V2} numită
suma dintre V1 şi V2 este un spaţiu liniar al lui V;
b) V1 ∩ V2 este un subspaţiu liniar al lui V.

• Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a n vectori formează

un subspaţiu vectorial.
 Definiţii:

• Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii liniare ale lui V şi x∈

V1+V2, descompunerea x = x1 + x2, x1∈ V1, x2∈ V2 este
unică numai în cazul V1 ∩ V2 = {θV}. În această situaţie
suma V1 + V2 se numeşte sumă directă şi se notează cu
V1 ⊕ V2 .

• Dacă V1 ⊕ V2 = V, atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii

suplimentare.
 Definiţie:

Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V. Se

n
numeşte suma acestor subspaţii, se notează U = ∑ Vi mulţimea:
i =1

U = { x (∀)=
i 1, n , (∃) xi ∈ Vi astfel încât x = x1 + x2 + ... + xn } .

Teoremă:

U este un subspaţiu liniar a lui V.

Demonstraţie :

n n
1, n astfel încât x = ∑ xi şi y = ∑ yi ⇒
a) Fie x, y ∈U ⇒ (∃) xi , yi ∈ Vi , (∀) i =
i =1 i =1

n n n
x + y = ∑ xi + ∑ yi = ∑ ( xi + yi )
i =1 i =1 i =1

Dar xi , yi ∈ Vi , (∀) i = 1, n , aşadar x + y ∈ U ;

1, n ⇒ xi + yi ∈ Vi , (∀) i =
n
b) Fie x ∈U şi α ∈K ⇒ (∃) xi ∈ Vi , (∀) i =
1, n astfel încât x = ∑ xi ⇒
i =1

n
α · x = α · ∑ x = ∑ α ⋅ xi
n

i
i =1
i =1

Dar α ⋅ xi ∈ Vi , (∀) i =
1, n , aşadar α · x ∈U.
Din a) şi b) rezultă că U este subspaţiu liniar al lui V.
 Definiţie:

Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V de tip
finit. Se numeşte suma directă acestor subspaţii, se notează V
n
= ⊕ Vi sau V = V1 + V2 + ... + Vn , dacă orice vector din V se scrie în
i =1

mod unic ca o sumă de vectori din V1, V2, ... , Vn.

Teoremă:

Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a n vectori formează un

subspaţiu vectorial.
 Teoremă:

Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 ⊂ V o submulţime

nevidă. Dacă submulţimea V0 este un subspaţiu liniar atunci:
a) dim(V0) ≤ dim(V);
b) Dacă dim(V0 )= dim(V), atunci V0 = V
Demonstraţie :

a) O bază a subspaţiu liniar V0 este un sistem liniar independent inclus în

V, al cărui număr de vectori este cel mult egal cu dim(V).

b) Deoarece o bază a subspaţiu liniar V0 este, conform ipotezei, şi o bază a

spaţiu liniar V rezultă V ⊂ V0, care împreună cu V0 ⊂ V, implică V0 = V.
 Teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare

Fie spaţiul liniar V cu dim(V) = n, n ∈ * şi fie două

subspaţii liniare V1 şi V2 ale lui V. Atunci au loc :

dim(V1 + V2) = dim(V1) + dim(V2) – dim(V1 ∩ V2).

 Teoremă:

Următoarele afirmaţii sunt echivalente :

n
a) V = ⊕ Vi ;
i =1

b) V =
n
∑ Vi
i =1
şi Vi ∩ ( n
∑
j ≠i , j =
1
)
V j = {I }, (∀) =
i 1, n ;

n n
c) V = ∑ Vi şi dim(V) = ∑ dim(Vi ) .
i =1 i =1
 Exerciţiu :

Fie vectorii a1 = (2, 1, -1, 3), a2 = (1, -1, 1, 5), a3 = (0, 2, -2,
-2), a4 = (0, 7, 1, 5), a5 = (0, 5, 3, 7). Să se determine
dimensiunea subspaţiului generat de A = {a1, a2, a3, a4, a5}
şi să se afle o bază a acestui subspaţiu.
Rezolvare :
2 1 0 0 0  2 1 0 0 0  2 1 0 0 0 
     
1 −1 2 7 5  3 0 2 7 5   24 0 16 0 −16 
B=  ≈ ≈ ≈
 −1 1 −2 1 3   −3 0 −2 1 3   −3 0 −2 1 3 
     
 3 5 −2 5 7   −7 0 −2 5 7   8 0 8 0 −8 

0 1 −2 0 2  0 1 0 0 0
   
0 0 8 0 −8   0 0 − 1 0 1
≈ ⇒ rang B = 4 ⇒ numai 4 vectori sunt liniar independenţi, de exemplu a1, a2, a4, a5.
0 0 1 1 0   0 0 1 1 0
   
1 0 1 0 −1   1 0 0 0 0 

Vectorii ai , i = 1,5 sunt din  4 şi, cum numărul lor depăşeşte dimensiunea spaţiului rezultă că sunt liniar dependenţi.

Deci, dim S(A) = 4. Avem S(A) = {x / x = α1 a1 + α2 a2 + α3 a4+ α4 a5, α i∈ , i =

1, 4 }.
Vă mulţumesc pentru atenţie!