1.

Elemente de analiză vectorială

1.2 Câmpuri scalare.

Fie o funcţie scalară „f” definită într-un domeniu spaţial (plan) D

raportat la un sistem de coordonate cartezian (x, y, z), cilindric (z ,r, ϕ ),
sferic (r, θ, ϕ) etc. În fiecare punct din domeniu P0 (x0, y0, z0) funcţia scalară
are o valoare f0 (x0, y0, z0); unind punctele în care funcţia f are aceeaşi
valoare, se obţine o suprafaţă de nivel pentru funcţia f.
Prin intermediul gradientului se pot studia proprietăţile variaţionale ale
funcţiei scalare f:
∂f ∂f ∂f
grad f = ∇f = i+ j+ k (1.1)
∂x ∂y ∂z
∂ ∂ ∂
unde ∇ = i+ j + k este un operator de derivare vectorial (nabla).
∂x ∂y ∂z
Funcţia „grad f” are drept componente vitezele de variaţie ale funcţiei f
∂f ∂f ∂f
după coordonate ( , , ), respectiv „grad f”, în orice punct P (x, y, z)
∂x ∂y ∂z
arată viteza de variaţie a funcţiei la trecerea prin acel punct ; grad f este
orientat în sensul crescător al funcţiei f. În regiunea din D unde grad f este
mare, acolo suprafeţele de nivel (f = cst) sunt apropiate.
Variaţia funcţiei f după o direcţie de versor n este:
∂f
= n ∇f (1.2)
∂n
Proprietăţile funcţiei gradient sunt:
⎧
⎪grad ( af ) = a grad f
⎪
⎪f = m ± n → ∇f = ∇ ( m ± n ) = ∇ m ± ∇ n
⎪
⎨f = m ⋅ n → ∇f = ∇ ( m ⋅ n ) = m∇n + n∇m (1.3)
⎪
⎪grad m = grad n → m = n + cst
⎪ ∂F ∂F
⎪F = F ( m, n,....) → grad F = ∇m + ∇n + ....
⎩ ∂m ∂n
2 Bazele electrotehnicii

Dacă r = xi + y j + zk este vectorul de poziţie într-un sistem cartezian

(figura. 1.1-a) sau r = zu z + ru r + rϕ u ϕ într-un sistem cilindric (figura 1.1-
b), iar r = r = x 2 + y 2 + z 2 este modulul vectorului de poziţie, atunci:
r
grad r = ∇r = (1.4)
r
şi este orientat în sensul creşterii coordonatei r.
z
z r
z y

r
y
uz = k
k j
x x φ ur
i
uϕ
r Fig. 1.1

1.2 Câmpuri vectoriale.

Un câmp de vectori G definit într-un domeniu D este o funcţie
vectorială:
G = G ( x, y, z ) = G x i + G y j + G z k (1.5)
şi în orice punct din domeniu are o valoare (modulul G = G 2x + G 2y + G 2z ),
o direcţie în spaţiu, un sens pe direcţia respectivă, deci o tripletă de valori în
raport cu o funcţie scalară f care are doar valoare.
Un tub de flux unitate conţine atâţia vectori (un mănunchi de vectori)
cât este unitatea de măsură a fluxului respectiv. Fiecare tub unitate se
înlocuieşte prin axa sa geometrică care va reprezenta o linie de câmp a lui
G . Într-o regiune din spaţiu unde câmpul este intens, tuburile unitate vor fi
apropiate iar acolo unde câmpul este slab, un tub unitate se adună pe o
suprafaţă mai mare şi liniile de câmp vor fi mai îndepărtate. Geometria
liniilor de câmp sugerează multe dintre proprietăţile câmpului G .
 1. Elemente de analiză vectorială 3

G G
G G
G G
G

a) linii divergente; b) linii convergente; c) linii echidistante; d) linii paralele

Fig.1.2
În lungul liniei de câmp valoarea câmpului scade (fig. 1.2-a), creşte
(fig. 1.2-b), rămâne constantă (fig. 1.2-c) sau este un câmp uniform (fig.
1.2-d).
Câmpul G rămâne tangent la linia de câmp; vectorii G şi dr fiind
coliniari: G × dr = 0 , respectiv dacă dr = dxi + dy j + dzk , rezultă:
dx dy dz
= = (1.6)
Gx G y Gz
care reprezintă ecuaţiile diferenţiale a căror soluţie sunt ecuaţiile liniilor de
câmp.
Divergenţa unei funcţii vectoriale G = G x i + G y j + G z k se defineşte:
∂Gx ∂G y ∂Gz
divG = ∇G = + + (1.7)
∂x ∂y ∂z
şi este o funcţie scalară care indică repartiţia surselor pentru liniile câmpului
G în interiorul domeniului D de definiţie a câmpului G .
Dacă într-un punct P0 (x0, y0, z0) din D :

( divG ) P0
>0→ în punctul P0 există surse (+) care produc linii de câmp
G . Valoarea div G arată care este productivitatea
( )
surselor din acel punct; divG = 2 → la trecerea prin
P0

punctul P0 se dublează numărul liniilor de câmp

( divG ) P0
<0→ în punctul P0 există surse (-) numite puţuri care absorb
linii de câmp.

( divG ) P0
=0→ nu există surse în P0, liniile lui G trec continuu prin
acel punct (numărul liniilor nici nu creşte nici nu
scade).
4 Bazele electrotehnicii

Proprietăţile „divergenţei” se pot evidenţia ţinând seama că

operatorul nabla ( ∇ ) este un operator de derivare vectorială:
⎧
⎪
⎪
⎪G = kA → div G = ∇G = k∇ A = k div A
⎪
( ) ( )
⎪G = f A → div f A = ∇ f A = f∇ A + A∇f = f div A + A grad f
⎪
⎪ ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
⎨ G = grad f = ∇ f → div ( grad f ) = ∇ ( ∇ f ) = Δ f = + 2+ 2
⎪ ∂x 2
∂y ∂z
⎪ ∂ 2
∂ 2
∂ 2
⎪Δ = ∇∇ = 2 + 2 + 2 − operatorul laplacean
⎪ ∂x ∂y ∂z
⎪
⎪G = r → div r = ∂x + ∂y + ∂z = ⎪⎧3 → r vector spatial
⎪ ⎨
⎩ ∂x ∂y ∂z ⎪⎩ 2 → r = xi + y j, vector plan
Rotorul unei funcţii vectoriale G = G x i + G y j + G z k se defineşte:
i j k
∂ ∂ ∂
rot G = ∇ × G = =
∂x ∂y ∂z
(1.9)
Gx Gy Gz
⎛ ∂G ∂G y ⎞ ⎛ ∂G x ∂G z ⎞ ⎛ ∂G y ∂G x ⎞
=⎜ z − ⎟i + ⎜ − ⎟ j+ ⎜ − ⎟k
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂y ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠
deci rot G este tot o funcţie vectorială care indică proprietăţile geometrice
ale liniilor de câmp G .
rot G =0→ liniile lui G nu fac rotoare în domeniul D, sunt linii
deschise (cu capete, început şi sfârşit).

rot G ≠0→ liniile lui G sunt închise în domeniul D (fac rotoare în D)

sau trec prin domeniul D în fascicol paralel (deci se închid
pe la infinit).
 1. Elemente de analiză vectorială 5

Câteva dintre proprietăţile funcţiei „rotor” le amintim în continuare:

i j k
∂ ∂ ∂
G = grad f = ∇f → rot ( grad f ) = =
∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂ 2f ∂ 2f ⎞
=⎜ − ⎟ i + 0 j + 0k (1.10)
⎝ ∂y∂z ∂z∂y ⎠
=0

Deci dacă:
rot G = 0 → G = −grad V = −∇V (1.11)
funcţia scalară V se numeşte potenţialul scalar al câmpului G .
Toate câmpurile G care provin dintr-un potenţial scalar V prin
intermediul gradientului se numesc câmpuri potenţiale (newtoniene,
irotaţionale) şi liniile lor sunt deschise, nu fac rotoare.
( ) ( )
G = f A → rot f A = ∇ × f A = ∇f × A + f ∇ × A =
(1.12)
( )
= grad f × A + f rot A
Dacă G = A × B , atunci aplicând formula lui Gibbs se obţine
succesiv:
A B
( ) ( )
rot A × B = ∇ × A× B = ∇ × A× B + ∇ × A × B = i
i i
(
∇ A B∇
+ ) ( )
i

A B
+
A∇ ∇ B
i
(
= A div B − B div A + B grad A − A grad B ) ( )
i

(1.13)
Dacă G = rot A = ∇ × A , aplicând (1.13) se obţine:
rot (rot A) = ∇ × ∇ × A = ( )
( ) ( )
= ∇ ∇ A − A ( ∇ ∇ ) + A ∇ ∇ − ( ∇ ∇ ) A = grad div A − Δ A ( )
=0 =0 =Δ
(1.14)
6 Bazele electrotehnicii

• Operatorul nabla acţionează asupra cantităţilor din dreapta sa cu

proprietăţi de derivare (pe cele din stânga le înmulţeşte) iar dacă în
dreapta sa nu există nimic, termenul este zero, ca în relaţia (1.14).

i j k
∂ ∂ ∂
• G = r → rot r = =0
∂x ∂y ∂z
x y z

• Dacă A şi B sunt doi vectori, atunci se definesc produsele:

AiB = A x Bx + A y By + A z Bz - produs scalar
i j k
A × B = Ax Ay A z - produs vectorial
Bx By Bz
- produs mixt:
⎧ = 0, când doi d int re vectori sunt paraleli
(
Ai B × C = ⎨ )
⎩≠ 0, cei 3 vectori det er min ă un paralelipiped

- dublu produs vectorial (Gibbs):

B C
(
A × B× C =
AB AC
)
( ) ( )
div rotA = ∇i ∇ × A = 0 - produs mixt în care doi vectori coincid.
Deci dacă:
divG = 0 → G = rotA (1.15)
funcţia vectorială A este potenţialul vector al câmpului G .
Observaţii
• În teoria câmpului „gradientul”, „divergenţa” şi „rotorul” sunt
operatori diferenţiali de ordinul întâi care exprimaţi prin operatorul
∂ ∂ ∂
de derivare spaţială nabla: ∇ = i+ j + k , se scriu pe baza
∂x ∂y ∂z
proprietăţilor de derivare şi înmulţire simultană a acestui operator:
grad f = ∇f ; divG = ∇G ; rotG = ∇ × G .
 1. Elemente de analiză vectorială 7

• Dacă în domeniul D, rotG = 0 , înseamnă că liniile câmpului G nu

se închid în acel domeniu (dar se pot închide în exteriorul său) şi în
acelaşi timp dacă şi divG = 0 , înseamnă că liniile lui G nu au surse
(capete) în D (dar poate avea surse în exterior). Un astfel de câmp se
numeşte câmp laplacean.
Dacă în domeniul de câmp D există o
suprafaţă de discontinuitate S12 care separă
două regiuni cu proprietăţi materiale
2 diferite (sau la domenii plane există o
t 12
n 12 curbă de discontinuitate C12) ca în figura
1 f2 1.3, atunci la trecerea prin discontinuitate,
în sensul versorului normal la
discontinuitate n12 orientat dinspre mediul
f1 G2 1 spre 2, funcţia va avea o variaţie prin salt

G1
(f2 – f1), respectiv G2 − G1 , care ( )
reprezintă valorile celor două funcţii la
D S12
stânga şi la dreapta discontinuităţii S12. În
acest caz nu se pot defini operatorii grad,
div şi rot, dar se operează cu operatorii
fig 1.3 superficiali:

- gradient superficial: grads f = n12 ( f 2 − f1 )

- divergenţa superficială: ( )
divs G = n12 i G 2 − G1 = G n 2 − G n1
- rotor superficial: rot s G = n12 × (G − G ) = G
2 1 t2 − G t1
unde Gn este componenta lui G după normala la discontinuitate n12 iar Gt
este componenta lui G după versorul tangent t la S12.
Dacă n şi t sunt versorii normal şi tangent la o suprafaţă (curbă)
atunci:
A in = A n A × n = At
Ait = A t A × t = An
8 Bazele electrotehnicii

1.3 Proprietăţile funcţiilor de punct în diverse sisteme de

coordonate.

1.3.1 Sistemul cartezian (x,y,z) de versori ( i , j , k ).

z
z1
F =Fx i +Fy j +Fz k ; F G =FxGx+FyGy+FzGz;
F x G =(FyGz–FzGy) i + (FzGx–FxGz) j + (FxGy–FyGx) k ;
P(x1,y1,z1)
k ∂V ∂V ∂V
j y1 grad V═ i+ j+ k;
∂x ∂y ∂z
i 0 y ∂ ∂ ∂
∇ =i + j + k ;
x1 ∂x ∂y ∂z
∂F ∂Fy ∂Fz
x div F = x + + ;
∂x ∂y ∂z
⎛ ∂F ∂Fy ⎞ ⎛ ∂Fx ∂Fz ⎞ ⎛ ∂Fy ∂Fx ⎞
rot F = ⎜⎜ z − ⎟⎟i + ⎜ − ⎟ j + ⎜⎜ − ⎟⎟k ;
⎝ ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂z ∂x ⎠ ⎝ ∂x ∂ y ⎠

∂2V ∂2V ∂2V

∇ V = ΔV = 2 + 2 + 2 ;
2
Δ F =grad div F –rot rot F ;
∂x ∂y ∂z

∇ 2 F = Δ F = ∇ 2 Fx i + ∇ 2 Fy j + ∇ 2 Fz k = ΔFx i + ΔFy j + ΔFz k ;

⎛ ∂ 2F ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2x + + ⎟⎟i + ⎜⎜ + + ⎟⎟ j +
⎝ ∂ x ∂x ∂y ∂x ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂y 2
∂y∂z ⎠
⎛ ∂ Fx ∂ Fy ∂ Fz ⎞
2 2 2
⎜⎜ + + ⎟k ;
2 ⎟
⎝ ∂x∂z ∂y∂z ∂z ⎠
∂F ∂F
grad k F = k ×rot F + ; div( k × F )= – k rot F ; rot( k × F )= k div F - ;
∂z ∂z
∂F
rot rot( k × F )= – k ×grad div F –rot ;
∂z
∂ ∂V
grad div k V= (grad V)=grad ;
∂z ∂z
 1. Elemente de analiză vectorială 9

⎛ ∂ 2 Fx ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ⎞ ⎛ ∂ 2 Fy ∂ 2 Fy ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ⎞
rotrot F = ⎜⎜ − − 2 + + ⎟i + ⎜ − − + + ⎟j
⎝ ∂y
2
∂z ∂x∂y ∂x∂z ⎟⎠ ⎜⎝ ∂z 2 ∂x 2 ∂y∂z ∂y∂x ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz ∂ 2 Fz ∂ 2 Fx ∂ 2 Fy ⎞
+ ⎜⎜ − − 2 + + ⎟k ;
⎝ ∂x
2
∂y ∂z∂x ∂z∂y ⎟⎠

rot k V=grad V× k ; ∇ 2 ( k × F )= k × ∇ 2 F ;
∂F
grad div k × F = – k ×rot rot F –rot ;
∂z
∂V
∇ 2 ( k V)= k ∇ 2 V; rot rot( k V)= – k ∇ 2 V+grad .
∂z

1.3.2 Sistemul cilindric circular (r,φ,z) de versori ( u r, u φ, u z = k )

z
dϕ dz
k
uϕ
rdϕ
dr
ur
r y
ϕ

x
⎛ 1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ ⎞
rot.rot F = ⎜⎜ − 2 − 2 + + + ⎟ ur +
⎝ r ∂ϕ
2
∂z ∂r∂z r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fϕ Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fr ⎞
⎜⎜ − + − − + − + ⎟ uφ
⎝ ∂z
2
r ∂ϕ∂z ∂r 2 r ∂r r 2 r 2 ∂ϕ r ∂ϕ∂r ⎟⎠
⎛ ∂2F 1 ∂ 2 Fz ∂ 2 Fr 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂Fz ⎞
+ ⎜⎜ − 2z − 2 + + + − ⎟ k.
⎝ ∂r r ∂ϕ 2 ∂r∂z r ∂ϕ∂z r ∂z r ∂r ⎟⎠
F =Fr u r +Fφ u φ +Fz u z ;
u r =- i cos φ+ j sin φ;
u φ = – i sin φ+ j cos φ;
10 Bazele electrotehnicii

i= u r cos φ– u φ sin φ;
j = u r sin φ+ u φ cos φ;
dl2 = dr2+r2dφ2+dz2;
dv = r dr dφ dz;
y
x = r cos φ; y = r sin φ; r2 = x2+y2; tg φ= ;
x
Fr= Fx cos φ+Fysin φ;
Fφ= – Fx sin φ+Fycos φ;
Fx= Fr cos φ–Fφsin φ;
Fy =Frsinφ+Fφcos φ;

∂ ∂ sin ϕ ∂ ∂ ∂ cos ϕ ∂
= cos ϕ − ; = sin ϕ + ;
∂x ∂r r ∂ϕ ∂y ∂r r ∂ϕ
∂ x ∂ ∂ y ∂ ∂ ∂ ∂
= y + ; =x − y
∂r (x 2 + y 2 ) 2 ∂x ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂ϕ ∂y ∂x

ur × u φ = k ; u φ × k =ur ; k × u r = u φ; F G =FrGr+FφGφ+FzGz;

F × G =(FφGz–FzGφ) u r +(FzGr–FrGz) u φ +(FrGφ–FφGr) k ;

∂V 1 ∂V ∂V ∂ 1 ∂ ∂
grad V= ur + uφ+ k; ∇ = ur +u φ +k ;
∂r r ∂ϕ ∂z ∂r r ∂ϕ ∂z

1 ∂ 1 ∂Fϕ ∂Fz ∂Fr Fr 1 ∂Fϕ ∂Fz

div F =(rFr)+ + = + + + ;
r ∂r r ∂ϕ ∂z ∂r r r ∂ϕ ∂z
1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 ∂ 2 V ∂ 2 V ∂ 2 V 1 ∂V 1 ∂ 2 V ∂ 2 V
∇ 2V=∆V= ⎜r ⎟+ + = + + + ;
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2 ∂r 2 r ∂r r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2

⎛ F 2 ∂Fϕ ⎞ ⎛ F 2 ∂F ⎞
∇ 2 F =∆ F = ⎜⎜ ΔFr − 2r − 2 ⎟⎟ u r + ⎜⎜ ΔFϕ − ϕ2 + 2 r ⎟⎟ u φ + ΔFz k ;
⎝ r r ∂ϕ ⎠ ⎝ r r ∂ϕ ⎠

⎛ ∂ 2 Fr ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂Fr 1 ∂ 2 Fϕ Fr ⎞
grad div F = ⎜⎜ 2 + + + − − 2 ⎟⎟ u r +
⎝ ∂ r ∂r ∂ z r ∂r∂ϕ r ∂r r ∂ϕ 2
r ⎠
 1. Elemente de analiză vectorială 11

⎛ 1 ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ 1 ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
+ ⎜⎜ + 2 + + ⎟ u φ+
⎝ r ∂ϕ∂z r ∂ϕ
2
r ∂r∂ϕ r 2 ∂ϕ ⎟⎠
⎛ ∂ 2 Fz 1 ∂ 2 Fϕ ∂ 2 Fr 1 ∂Fr ⎞
⎜⎜ 2 + + + ⎟k
⎝ ∂z r ∂ϕ∂r ∂r∂z r ∂z ⎟⎠

∂ F ∂Fr ∂F ∂F
= ur + ϕ u φ + z k ;
∂r ∂r ∂r ∂r
∂F ∂F ∂Fϕ ∂F
= k × F + r ur + u φ+ z k ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ

∂ F ∂Fr ∂F ∂F ∂u r ∂u ϕ
= ur + ϕ u φ + z k ; = u φ; = –ur ;
∂z ∂z ∂z ∂z ∂ϕ ∂ϕ
∂ u r ∂ u r ∂ u ϕ ∂ u ϕ ∂ k ∂k ∂ k
= = = = = = =0;
∂r ∂z ∂r ∂z ∂r ∂ϕ ∂z
1
div u r = ; div u φ =div k =0;
r
k
rot u φ = ; rot u r = rot k =0;
r
F
div( u r × F )= – u r rot F ; div( u φ × F )= z – u φ rot F ;
r

∂ F u r F r u z Fz
div( k × F )= – k rot F ; rot( u r × F )= u r div F – – – ;
∂r r r

Fϕ 1 ∂F ∂F
rot( u φ × F )= – u r + u φ div F – ; rot( k × F )= k div F – ;
r r ∂ϕ ∂z
12 Bazele electrotehnicii

1.3.3 Sistemul sferic (r,θ,φ) de versori ( u r , u θ , u φ).

z
F =Fr u r +Fθ u θ +Fφ u φ;
F G =FrGr+FθGθ+FφGφ
dr
ur F × G =(FθGφ–FφGθ ) u r +
θ uϕ r ⋅ sinθ ⋅ dϕ
(FφGr–FrGφ ) u θ +(FrGθ–FθGr ) u φ;

0 r uθ u r = i sin θ cos φ+ j sin θ sinφ+

rdθ y k cosθ;
ϕ u θ = i cos θ cos φ+ j cos θ sin φ–
dϕ
k sin θ;
x u φ = – i sin φ+ j cos φ;

i = u r sin θ cos φ+ u θ cos θ cos φ – u φ sin φ;

j = u r sin θ sin φ+ u θ cos θ sin φ + u φ cos φ;
k = u r cos θ – u θ sin θ ;
dl2 = dr2+r2dθ2+r2sin2 θdφ2;
dv = r2 dr sin θ dθ dφ;
x = r sin θ cos φ; y = r sin θ sin φ; z = r cos θ;
2 2 2 2 x 2 + y2 y
r = x +y +z ; tg θ= ; tg φ= ;
z x
∂ ∂ cos θ cos ϕ ∂ sin ϕ ∂
= sin θ cos φ + – ;
∂x ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂ ∂ cos θ sin ϕ ∂ cos ϕ ∂
= sin θ sin φ + + ;
∂y ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂ ∂ sin θ ∂
= cos θ – ;
∂z ∂r r ∂θ
u r × u θ = u φ; u φ × u r = u θ ; u θ × u φ = u r ;
∂ F ∂Fr ∂F ∂Fϕ
= ur + θ u θ + u φ;
∂r ∂r ∂r ∂r
 1. Elemente de analiză vectorială 13

∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( u φ × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂θ ∂θ ∂θ ∂θ

∂F ∂F ∂F ∂Fϕ
=( k × F )+ r u r + θ u θ + u φ;
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ

∂u r ∂u r ∂u θ ∂u θ
=sin θ u φ; = u θ; =ur ; =cos θ u φ;
∂ϕ ∂θ ∂θ ∂ϕ
∂u ϕ ∂u r ∂u θ ∂u ϕ ∂u ϕ
= – u r sin θ– u θ cos θ; = = = =0;
∂ϕ ∂r ∂r ∂r ∂θ
2 1 1
div u r = ; div u φ =0; div u θ = ;
r r tgθ
1 ur 1 1
rot u r =0; rot u φ = – u θ; rot u θ = u φ;
r tgθ r r
div( u r × F )= – u r rot F ;

1 1 F 1
div( u φ × F )= Fr– θ – u φ rot F ; div( u θ × F )= Fφ – u θ rot F ;
r tgθ r r
1 1 ∂F
rot( u r × F )= u r div F – F – Fr –
r r ∂r
1 1 1 1 ∂F
rot( u θ × F )= u θ div F – (Fr u r +Fθ u θ)– Fθ u r – ;
r tgθ r r ∂θ
1 1 1 1 ∂F
rot( u φ × F )= u φ div F – Fφ u r – Fφ u θ – =
r r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ∂Fr 1 1 ∂Fθ ⎡ ∂F F 1 ∂Fθ ⎤
=– ur – u θ +⎢ r + r + u φ.
r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ ⎣ ∂r r r ∂θ ⎥⎦

Fr= sin θ cos φ Fx +sin φ sin θ Fy+cos θ Fz;

Fθ= cos θ cos φ Fx +sin φ cos θ Fy–sin θ Fz;
Fφ= – sin φ Fx +cos φ Fy;
Fx= sin θ cos φ Fr– sin φ Fφ+ cos θ cos φ Fθ;
Fy= sin θ sin φ Fr+ cos φ Fφ+ cos θ sin φ Fθ;
Fz= cos θ Fr–sin θ Fθ;
14 Bazele electrotehnicii

∂ x ∂ y ∂ z ∂
= + + ;
∂r (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂y (x 2 + y 2 + z 2 ) 2 ∂z
1 1 1

∂ ∂ ∂ ∂
– (x 2 + y 2 ) 2
xz yz 1
= + ;
∂θ (x 2 + y 2 ) 2 ∂x (x 2 + y 2 ) 2 ∂y
1 1
∂z
∂ ∂ ∂
=x –y ;
∂ϕ ∂y ∂x
∂V 1 ∂V 1 1 ∂V
grad V= ur + uθ+ u φ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ

∂ 1 ∂ 1 1 ∂
∇ = ur +u θ +u φ ;
∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ

1 ∂ 2 1 1 ∂ 1 1 ∂Fϕ
div F = (r Fr)+ (sin θ Fθ)+ =
r ∂r r sin θ ∂θ r sin θ ∂ϕ
∂F F 1 ∂Fθ 1 1 1 1 ∂Fϕ
= r +2 r + + Fθ+
∂r r r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ
1 1 ⎡∂ ∂F ⎤ 1 ⎡ 1 ∂Fr ∂ ⎤
rot F = ⎢ (Fϕ sin θ ) − θ ⎥ u r ++ ⎢ − (rFϕ )⎥ u θ
r sin θ ⎣ ∂θ ∂ϕ ⎦ r ⎣ sin θ ∂ϕ ∂r ⎦
1 ⎡∂ ∂F ⎤ ⎡1 ∂Fϕ 1 Fϕ 1 1 ∂Fθ ⎤
+ ⎢ (rFθ ) − r ⎥ u φ= ⎢ + − ⎥ ur +
r ⎣ ∂r ∂θ ⎦ ⎣ r ∂θ r tgθ r sin θ ∂ϕ ⎦
⎡1 1 ∂Fr ∂Fϕ Fϕ ⎤ ⎡ ∂Fθ Fθ 1 ∂Fr ⎤
⎢ r sin θ ∂ϕ − ∂r − r ⎥ u θ+ ⎢ ∂r + r − r ∂θ ⎥ u φ;
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
1 ∂ ⎛ 2 ∂V ⎞ 1 1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 1 ∂2V
∇ 2 V=∆V= 2 ⎜ r ⎟ + ⎜ sin θ ⎟ + =
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 sin θ ∂θ ⎝ ∂θ ⎠ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
∂ 2 V 1 ∂V 1 ∂ 2 V 1 1 ∂V 1 1 ∂2V
= 2 +2 + + + ;
∂r r ∂r r 2 ∂θ 2 r 2 tgθ ∂θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2
⎡ 2F 2ctgθ 2 ∂F 2 ∂Fϕ ⎤
∇ 2 F =∆ F = ⎢∇ 2 Fr − 2 r − 2 Fθ − 2 θ − 2 ur +
⎣ r r r ∂θ r sin θ ∂ϕ ⎥⎦
 1. Elemente de analiză vectorială 15

⎡ 2 ∂Fr Fθ 2 cos θ ∂Fϕ ⎤

+ ⎢∇ 2 Fθ + − − uθ+
⎣ r 2 ∂θ r 2 sin 2 θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦
⎡ 2 ∂Fr Fϕ 2 cos θ ∂Fθ ⎤
+ ⎢∇ 2 Fϕ + − + u φ;
⎣ r 2 sin θ ∂ϕ r 2 sin 2 θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦
rot.rot F =
⎡1 ∂ Fθ 1 ∂Fθ 1 ∂ Fr 1 1 ∂Fθ 1 1 Fθ 1 1 ∂Fr
2 2

⎢⎣ r ∂r∂θ + r 2 ∂θ − r 2 ∂θ 2 + r tgθ ∂r + r tgθ r − r 2 tgθ ∂θ −

1 ∂ Fϕ 1 ∂Fϕ ⎤
2
1 ∂ 2 Fr
− 2 − + 2 ⎥ ur +
r sin θ ∂ϕ
2 2
r sin θ ∂r∂ϕ r sin θ ∂ϕ ⎦
⎡ 1 ∂ 2 Fϕ cos θ ∂Fϕ 1 ∂ 2 Fθ 2 ∂Fθ
+⎢ 2 + 2 − 2 − +
⎣ r sin θ ∂ϕ∂θ r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ r ∂r
2 2 2 2

1 ∂ 2 Fr ∂ 2 Fθ ⎤
+ − u θ+
r ∂r∂θ ∂r 2 ⎥⎦
⎡ 1 ∂ Fr 2 ∂Fϕ 1 ∂ Fϕ ∂ Fϕ 1 1 ∂Fθ
2 2
2
Fϕ
⎢⎣ r sin θ ∂ϕ∂r − r ∂r − r 2 ∂θ 2 − ∂r 2 − r 2 tgθ ∂θ + r 2 sin 2 θ +
1 ∂ 2 Fθ cos θ ∂Fθ ⎤
+ 2 − u φ;
r sin 2 θ ∂θ∂ϕ r 2 sin 2 θ ∂ϕ ⎥⎦

1.3.4 Sistemul curbiliniu triortogonal (x1,x2,x3) de versori

( u1 , u 2 , u 3 ) şi h1,h2,h3 coeficienţi Lamé

x2

F =F1 u 1 +F2 u 2 +F3 u 3 ;

u2 F G =F1G1+F2G2+F3G3;
u1
0 x1
dlj=hj dxj; j=1,2,3;
u3
dl2=h12 dx12+h22 dx22+h32.dx32;
x3
rotrot F =
16 Bazele electrotehnicii

1 ⎧ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤
= ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 2 F2 − h 1 F1 ⎟⎥ --
h 2 h 3 ⎩ ∂x 2 ⎣ h 1h 2 ⎟⎥
⎝ ∂x 1 ∂x 2 ⎠⎦

∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
⎢ 2 ⎜⎜ h 1F1 − (h 3 F3 )⎟⎟⎥ ⎪⎬ u1 +
∂x 3 ⎢⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ⎪⎭

1 ⎧ ∂ ⎡ h1 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h3 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤⎪⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜
⎜ h F − h F ⎟
2 2⎟ ⎥ - ⎢ ⎜ h F
2 2 − ( h F )
1 1 ⎟⎥⎬ u2
⎟
⎠⎥⎦ ∂x1 ⎢⎣ h1h2 ⎝ ∂x1 ∂x2
3 3
h 3 h 1 ⎩ ∂x 3 ⎣ h2 h 3 ⎝ ∂x2 ∂x3 ⎠⎥⎦⎪⎭
1 ⎧ ∂ ⎡ h2 ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ∂ ⎡ h ⎛ ∂ ∂ ⎞⎤ ⎫
+ ⎨ ⎢ ⎜⎜ h 1F1 − h 3 F3 ⎟⎥ –
⎟ ⎢ 1 ⎜⎜ h 3 F3 − (h 2 F2 )⎟⎟⎥⎪⎬ u 3 ;
h 1h 2 ⎩ ∂x 1 ⎣ h 3 h 1 ⎝ ∂x 3 ∂x 1 ⎠⎥⎦ ∂x 2 ⎢⎣ h 2 h 3 ⎝ ∂x 2 ∂x 3 ⎠⎥⎦ ⎪⎭

1 ∂V 1 ∂V 1 ∂V
grad V= u1 + u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3

1 ∂ 1 ∂ 1 ∂
∇ = u1 +u2 + u3 ;
h 1 ∂x 1 h 2 ∂x 2 h 3 ∂x 3

⎡ ∂ ⎤
div F =
1
⎢ (h 2 h 3 F1 ) + ∂ (h 3 h 1F2 ) + ∂ (h 1h 2 F3 )⎥ ;
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ∂x 3 ⎦
rot F =
⎡ ∂ ⎤ ⎡ ∂ ⎤
=
1
⎢ (h 3 F3 ) − ∂ (h 2 F2 )⎥ u 1 + 1 ⎢ (h 1F1 ) − ∂ (h 3 F3 )⎥
⎣ ∂x 2
h 2h 3 ∂x 3 ⎦ h 3h1 ⎣ ∂x 3 ∂x 1 ⎦
1 ⎡ ∂ ⎤
u2 + ⎢ (h 2 F2 ) − ∂ (h 1F1 )⎥ u 3 ;
h 1 h 2 ⎣ ∂x 1 ∂x 2 ⎦

∇ 2V=∆V=
1 ⎡ ∂ ⎛ h 2 h 3 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 3 h 1 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h 1 h 2 ∂V ⎞⎤
= ⎢ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟⎥
h 1 h 2 h 3 ⎣ ∂x 1 ⎜⎝ h 1 ∂x 1 ⎟⎠ ∂x 2 ⎜⎝ h 2 ∂x 2 ⎟⎠ ∂x 3 ⎜⎝ h 3 ∂x 3 ⎟⎠⎦

.
 1. Elemente de analiză vectorială 17

Observatii:
-sistem de coordonate cartezian:
x1=x, x2=y, x3=z, h1=h2=h3=1.
-sistem de coordonate cilindric:
x1=r, x2=φ, x3=z, h1=h3=1, h2=r.
-sistem de coordonate sferic:
x1=r, x2=θ, x3=φ, h1=1, h2=r, h3=r sinθ.
-sistem de coordonate al cilindrului eliptic:

x1=ξ, x2=η, x3=z, h1= h2=a cos 2 ξ − cos 2 η , h3=1.

-sistem de coordonate toroidale:

a shξ
x1=ξ, x2=φ, x3=ψ, h1= h2= , h3= a
cos ξ + cos ϕ chξ + cos ϕ

cos ψshξ sin ψshξ sin ϕ

x= a , y= a , z= – a .
chξ + cos ϕ chξ + cos ϕ chξ + cos ϕ

1.4. Aplicaţii.

1. Pentru orice funcţie ce conţine vectorul de poziţie, funcţiile sale de punct

se pot scrie succesiv:

( ) ( )
G1 = k r n r → divG1 = k ∇ r n r = k r ∇ r n + k r n ∇ r =
r
= k r n r n −1+ k r n 3 = k (n + 3) r n
r
( ) (
→ rot G 1 = ∇ × k r n r = k ( ∇r n ) × r + k r n ∇ × r = )
=0

r
= k n r n −1 ×r =0
r
1 ⎛1⎞ −1 r
V1 = → gradV1 = ∇⎜ ⎟ = 2
r ⎝r⎠ r r
1 ⎛ 1 ⎞ −n −n
V2 = n → gradV2 = ∇⎜ n ⎟ = n + 1 ∇r = n + 2 r
r ⎝r ⎠ r r
18 Bazele electrotehnicii

2. Se consideră funcţiile scalare f. Să se calculeze gradientul lor.

z ∂f 1 ∂f ∂f
f ( x, y, z ) = → ∇f = u r + uϕ + uz
x +y 2
2
∂r r ∂ϕ ∂z
∂f ∂f ∂f
sau ∇f = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
z 2z 1
f (r, ϕ, z ) = 2 → ∇f = − 3 u r + 2 u z
r r r

3. Se consideră funcţia vectorială: G = x 2 i + e xy j + x y z k . Să se

calculeze divG şi valoarea sa în punctul P(-1,1,1).

∂ ∂ xy ∂
divG = ∇G =
∂x
( )
x2 +
∂y
( )
e
∂z
(x y z ) = 2 x + x e xy + x y
1
divG = −2 − e − 1 − 1 = −3 −
( − 1,1, 2 ) e

4. Pentru funcţia G = x 2 y 2 i + 2 x y z j + z 2 k , să se calculeze rot G şi

valoarea sa în punctual P0(1,-2,1).

i j k
∂ ∂ ∂
rotG =
∂x ∂y ∂z
(
= −2 x y i + 2 y z − 2 x 2 y ) k; rotG
Pc
= 4i

Gx Gy Gz
5. Să se calculeze circulaţia vectorului G = x 2 i + y 2 j + z 2 k pe dreapta
P1P2 sau pe curba P1P2P3P4 din figura 1.4.

Ecuaţia dreptei P1P2 este y= − x +2 ,

iar elementul de linie este:
d = dx i + dy j + dz k .Deci
P1 4
I=∫ G d = ∫ ⎡ x 2 i + ( − x + 2 ) j⎤
2
P2 1 ⎣ ⎦

( i − j) dx = ( 2x )
4
2
− 4x = 18
1

Circulaţia pe conturul P1− P3− P4− P2

Fig. 1.4 este:
 1. Elemente de analiză vectorială 19

I′ = ∫ ( ) ∫ G (i dx ) + ∫ G (− j dy) =
P3 P4 P2 P2 P4 P2

∫ P1
G dl + ∫ P3
G dl + ∫ P4
G dl =
P1
G − j dy +
P3 P4

1 4 0 1 63 8
= ∫ 0
- y 2 dy + ∫ 1
x 2 dx + ∫ -2
- y 2 dy = −
3
+
3
+ = 18
3

deci valoarea integralei între punctele P1 - P2 nu depinde de drumul de

integrare. Astfel de câmpuri poartă numele de câmpuri potenţiale şi derivă
dintr-o funcţie scalară prin intermediul gradientului.

6. Să se verifice teorema lui Stokes cu vectorul A = y i - x j pentru curba Γ

din figura 1.5.

A d = y dx − x dy , deoarece
d = dx i + dy j

Pe porţiunea (a-b), având

⎧x = 0
⎨ → Ad = 0
⎩dx = 0

Pe porţiunea (b-c):
y = 1 − x2 →
x dx − x dx
Fig. 1.5 → dy = − =
y 1 - x2

x 2 dx dx
→ Ad = 1 − x dx + 2
=
1− x 2
1 − x2
c 1 dx π
∫ b
Ad = ∫ 0
1− x 2
=
2

⎧y = 0
Pe porţiunea (c-a): ⎨ → Ad = 0
⎩dy = 0

b c a π π
Atunci: ∫A d =∫
Γ
a
A d +∫ A d +∫ A d = 0+
b c 2
+0=
2
20 Bazele electrotehnicii

(
De asemenea: rot A = ∇ × A = ∇ × y i − x j = −2k şi ds = −dx dy k)
x =1 1− x2 π π
Rezultă: ∫
SΓ
rot A ds = ∫
x=0
dx ∫ y=0
2 dy = 2 S Γ = 2
4
=
2

π
Deci: ∫ A d = ∫ rotA ds = ,
Γ
SΓ 2
Ceea ce înseamnă că se verifică teorema lui Stokes.