Tema 2

- la disciplina Bazele Electrotehnicii -

Florin-Ion Smeu
Grupa 312CD, Facultatea de Automatica si Calculatoare
Universitatea Politehnica Bucuresti
smeu.fi@gmail.com
27 Mai 2017

Abstract In cadrul acestei teme am aplicat cunostintele predate pe parcursul ultimelor

cinci cursuri ale disciplinei Bazele Electrotehnicii. Obiectivele lucrarii de fata au fost repre-
zentarea campurilor scalare si vectoriale, precum si reprezentarea unor campuri electrice si
magnetice produse de o distributie cunoscuta de sarcini, respectiv curenti. Fisierele sursa
(Octave) cu care au fost generate figurile au fost incluse in sectiunea de anexe a temei.
Am prezentat un experiment real care ilustreaza legea inductiei electromagnetice. Nu in
ultimul rand, am reprezentat campuri scalare si vectoriale variabile in timp si am inclus
link-uri catre animatiile lor. Rezolvarea celor cinci cerinte si a bonusului este insotita de
explicatii.

1
Cuprins
1 Reprezentarea campurilor scalare 3
1.1 Reprezentarea grafica a unei functii de doua variabile . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Reprezentarea curbelor de nivel ale unui camp scalar . . . . . . . . . . . . 3

2 Reprezentarea campurilor vectoriale 4

2.1 Reprezentarea spectrului unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
2.2 Calculul si reprezentarea gradientului unui camp scalar . . . . . . . . . . . 4
2.3 Calculul divergentei campului vectorial G . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2.4 Calculul rotorului campului vectorial G . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

3 Reprezentarea unui camp electric produs de o distributie cunoscuta de

sarcini 7

4 Reprezentarea unui camp magnetic produs de o distributie cunoscuta

de curenti 8

5 Prezentarea unui experiment real care sa ilustreze legea inductiei elec-

tromagnetice 10

6 Reprezentarea campurilor scalare variabile in timp 11

7 Reprezentarea campurilor vectoriale variabile in timp 11

8 Anexa A - Codul Octave pentru reprezentarea suprafetei 12

9 Anexa B - Codul Octave pentru reprezentarea curbelor de nivel 12

10 Anexa C - Codul Octave pentru reprezentarea campului vectorial 12

11 Anexa D - Codul Octave pentru reprezentarea gradientului 13

12 Anexa E - Codul Octave pentru reprezentarea campului electric si a

potentialului unei distributii cunoscute de sarcini 13

13 Anexa F - Codul Octave pentru reprezentarea campului mangetic 14

14 Anexa G - Codul Octave pentru reprezentarea campului scalar variabil

in timp 14

15 Anexa H - Codul Octave pentru reprezentarea campului vectorial vari-

abil in timp 15

Bibliografie 16

2
1 Reprezentarea campurilor scalare
1.1 Reprezentarea grafica a unei functii de doua variabile
Pentru rezolvarea acestui exercitiu, am ales functia f : Ω → R, f (x, y) = x2 + y 2 −
(log2 |x − 2y|)2 . Domeniul de definitie al acesteia este Ω = [−10, 10] × [−10, 10]. Mai jos
se regaseste reprezentarea acesteia in Octave. Codul sursa cu care am generat aceasta
reprezentare poate fi consultat in Anexa A.

Figura 1.1: Reprezentarea suprafetei f (x, y)

1.2 Reprezentarea curbelor de nivel ale unui camp scalar

Am reprezentat curbele de nivel constant (izovalori) ale campului scalar considerat
anterior. Cu ajutorul functiei ”contourf” din mediul Octave au fost colorate spatiile
dintre aceste curbe. De asemenea, am adaugat alaturat figurii si un cod de culori. Codul
Octave aferent se regaseste in Anexa B.

Figura 1.2: Reprezentarea campului scalar generat

3
2 Reprezentarea campurilor vectoriale
2.1 Reprezentarea spectrului unui camp vectorial
y


Functia vectoriala al carei spectru am ales sa il reprezint este G(x, y) = x − 10 i+
2
sin xyj, unde G : Ω → R , iar domeniul spatial bidimensional Ω = [1, 10] × [1, 10]. Am
suprapus peste reprezentarea spectrului campului vectorial G harta
q de culori a modulului
y 2
x − 10 + sin2 xy. Am


campului. In cazul considerat, expresia acestuia este: |G| =
obtinut imaginea de mai jos.

Figura 2.1 Reprezentarea spectrului unui camp vectorial

2.2 Calculul si reprezentarea gradientului unui camp scalar

Gradientul unei functii scalare de doua variabile f (x, y), notat ∇f, este o functie vec-
toriala:
h i ∂f ∂f
∂f ∂f
∇f = ∂x , ∂y = i+ j.
∂x ∂y
Pentru functia considerata la exerctiul 1, calculul gradientului conduce la:
h   i    
2 |x−2y| 2 |x−2y| 2 |x−2y| 2 |x−2y|
∇f = 2 x − log|x−2y| , 2y + 4 log|x−2y| = 2 x − log|x−2y| i + 2y + 4 log|x−2y| j.

In figura 2.2 puteti observa reprezentarea acestuia, simultan cu cea a echivalorilor lui
f. Conform [1], gradientul arata, in fiecare punct, directia in care campul scalar f creste
cel mai repede. Putem aprecia aceasta crestere observand magnitudinea gradientului.

4
 Figura 2.2 Reprezentarea gradientului unui camp scalar

2.3 Calculul divergentei campului vectorial G

Dupa cum am vazut in sectiunea precedenta, aplicand operatorul gradient unui camp
scalar, obtinem un camp vectorial. In mod reciproc, dintr-un camp vectorial poate fi
obtinut un camp scalar daca acestuia i se aplica operatorul divergenta. Pentru inceput,
sa consideram o functie vectoriala diferentiabila pe domeniul de definitie, G(x, y) (x si y
sunt coordonatele carteziene), avand componentele g1 si g2 . Definim functia:

∂g1 ∂g2
divG = + .
∂x ∂y

Aceasta se numeste divergenta lui G sau divergenta campului vectorial definit de G.

Pentru campul vectorial pe care l-am considerat la sectiunea 2.1, componentele acestuia
sunt:
y
g1 = x − ,
10
g2 = sin xy.

Calculand derivatele partiale ale acestora, vom avea:

∂g1 y

0
= x− 10
= 1,
∂x
∂g2
= (sin xy)0 = x cos xy.
∂y

Asadar, divergenta campului vectorial G este:

divG = 1 + x cos xy.

5
 Divergenta este operatorul care masoara cat de mult un camp vectorial iese sau intra
intr-un punct. Un exemplu des folosit in explicarea semnificatiei fizice a acestui operator
este urmatorul: pentru un camp vectorial care reprezinta viteza de expandare a aerului,
atunci cand acesta este incalzit, divergenta campului de viteze are o valoare pozitiva,
deoarece aerul se dilata. In cazul in care se raceste si se contracta, divergenta este negativa.

2.4 Calculul rotorului campului vectorial G

Fie G(x, y, z) = [g1 , g2 , g3 ] = g1 i + g2 j + g3 k o functie vectoriala diferentiabila de coor-
donate carteziene x, y, z. Definim rotorul campului vectorial G(sau al campului vectorial
creat de G) ca fiind determinantul:
 
i j k 
 ∂ ∂ ∂   ∂g3 ∂g2  ∂g1 ∂g3


∂g2 ∂g1

rotG = ∇ × G =  ∂x ∂y ∂z  = ∂y
  − ∂z i + ∂z − ∂x j + ∂x − ∂y k.
 g1 g2 g3 

Campul definit in sectiunea 2.1 era un camp vectorial de doua variabile (x si y). Pentru
a ii putea calcula rotorul, putem considera ca a treia componenta a sa este nula. In acest
mod, am avea:
y


G(x, y, z) = x − 10 i + sin xyj + 0k.

Componentele acestuia vor fi:

y
g1 = x − ,
10
g2 = sin xy,
g3 = 0,

avand derivatele partiale:

∂g3 ∂g2 ∂g1 ∂g3 ∂g2 ∂g1 1
= 0, = 0, = 0, = 0, = y cos xy, = .
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y 10

Deci rotorul lui G este functia vectoriala:

1


rotG = 0i + 0j + y cos xy − 10
k.

In calculul vectorial, rotorul este operatorul care descrie rotatia infinitezimala a unui
camp vectorial tridimensional. Pentru fiecare punct al campului, rotorul acelui punct
este reprezentat de un vector. Lungimea si directia acestui vector caracterizeaza rota-
tia in acel punct. Directia rotorului este axa de rotatie, determinata cu regula mainii
drepte, iar magnitudinea rotorului este magnitudinea rotatiei. Spre deosebire de opera-
torii divergenta si gradient, rotorul nu poate fi aplicat decat unui camp vectorial cu trei
componente.

6
3 Reprezentarea unui camp electric produs de o dis-
tributie cunoscuta de sarcini
Am ales sa reprezint campul electric generat de 3 sarcini, q1 = 20 C, q2 = −15 C si
q3 = −17 C punctiforme aflate in vid. Expresia intensitatii campului electric produs de o
singura sarcina q este:
1 q
E= R
4π0 R3

In relatia de mai sus, 0 este permitivitatea absoluta a vidului, R este vectorul de pozitie
al punctului in care calculam intensitatea campului, iar R desemneaza modulul acestui
vector. Pentru a demonstra relatia vom tine cont ca sarcina q este punctiforma si face
parte dintr-o suprafata inchisa Σ, care este o sfera de raza R. Normala acestei suprafete,
n este orientata catre exterior. Vectorul inductie electrica D este paralel si de acelasi sens
cu normala. Aceste ipoteze fiind cunoscute, aplicam legea fluxului electric si vom avea:
Z Z
q
ΨΣ = qΣ =⇒ DndA = q =⇒ D dA = q =⇒ 4πDR2 = q =⇒ D = .
Σ Σ 4πR2

Legea legaturii D - E pentru vid se scrie:

D = 0 E.

Luand in considerare si faptul ca vectorii inductie electrica D si E sunt coliniari, obti-

nem:
q
E= R.
4π0 R3

Potentialul electric este, in cazul prezentat:

q
V= ,
4π0 R
conform referintei [2]. Formula se obtine aplicand legea inductiei electromagnetice in
regim electrostatic (marimile nu variaza in timp).

Vom aplica principiul superpozitiei, avand cunoscute expresiile analitice de mai sus.
Figura pe care am obtinut-o ruland codul Octave din Anexa E este cea de mai jos. Puteti
observa faptul ca potentialul este figurat cu ajutorul curbelor de nivel. De asemenea,
am reprezentat liniile intensitatii campului electric, care, conform conventiei ”parasesc”
sarcinile pozitive si ”se indreapta” catre sarcinile negative.

7
 Figura 3.1 Reprezentarea campului electric si a potentialului

4 Reprezentarea unui camp magnetic produs de o

distributie cunoscuta de curenti
Pentru aceasta sectiune, vom reprezenta campul magnetic produs de un conductor
filiform infinit strabatut de un curent electric de intensitate i = 5 A. Simetria este in
acest caz cilindrica. Dorim sa determinam expresia inductiei campului magnetic B. Vom
aplica legea circuitului magnetic in cazul unui regim stationar:
umΓ = iSΓ
adica,
I Z
Hdl = JdA.
Γ SΓ

Curba Γ este aleasa astfel incat sa treaca prin punctul de calcul. Vom avea:
I
umΓ = Hdl
Γ

Pentru ca H este coliniar cu elementul de lungime, dl, ecuatia de mai sus poate fi scrisa:
I
umΓ = Hdl.
Γ

Deoarece avem simetrie cilindrica (H va fi constant), tensiunea magnetica devine:

I
umΓ = H dl.
Γ

8
 Totusi, curba Γ este un cerc de raza r. In aceste conditii:

umΓ = H2πr.

Alegand SΓ suprafata deschisa reprezentata de discul delimitat de curba Γ, putem

explicita si intensitatea curentului care o strabate:
I
iSΓ = JdA = i.
SΓ

In aceste conditii:
i
H2πr = i =⇒ H = .
2πr
Tinand cont de legea legaturii B - H in vid, determinam expresia inductiei magnetice:
µ0 i
B = µ0 H =⇒ B =
p 2πr
r = x2 + y 2

Constanta µ0 este permeabilitatea magnetica absoluta a vidului, egala cu 4π107 Hm

. Am
explicitat mai sus r in functie de coordonatele carteziene x si y. In figura de mai jos se
poate observa reprezentarea inductivitatii campului magnetic. A fost realizata o sectiune
transversala prin fir, liniile de camp avand forma unor cercuri concentrice.

Figura 4.1 Reprezentarea campului magnetic

Regasiti codul cu care am generat figura in cadrul Anexei F.

9
5 Prezentarea unui experiment real care sa ilustreze
legea inductiei electromagnetice
La data de 21 aprilie 1820, fizicianul danez Hans Christian Øersted a descoperit legea
care ii poarta numele, iar aceasta sustine ca un conductor parcurs de curent electric cre-
eaza camp magnetic. El a observat ca acul unei busole care este plasata in apropierea
unui fir prin care circula curent electric se va intoarce perpendicular pe directia firului.
Aceasta descoperire a fost prima conexiune intre electricitate si magnetism. Totusi, ra-
manea intrebarea: campul magnetic poate genera camp electric? Fenomenul de inductie
electromagnetica a fost descoperit de Michael Faraday in anul 1831. In esenta, acest
fenomen consta in producerea de camp electric de catre un camp magnetic variabil in
timp. Legea care descrie acest fenomen este o lege generala si se numeste legea inductiei
electromagnetice. Enuntul sau este urmatorul:

Tensiunea electrica de-a lungul unei curbe inchise Γ (arbitrara) este egala cu viteza de
scadere a fluxului magnetic printr-o suprafata inchisa SΓ , care se sprijina pe curba Γ:
dϕSΓ
uΓ = −
dt

In forma explicita, legea se scrie:

I Z
d
Edl = − BdA,
Γ dt SΓ

unde vectorul E reprezinta intensitatea campului electric, care, integrat pe curba inchisa
Γ reprezinta chiar tensiunea uΓ , iar vectorul B este inductia magnetica. Integrand B pe
suprafata inchisa SΓ se obtine fluxul magnetic, ϕ.

Linkul catre videoclipul pe care il voi prezenta poate fi accesat aici.

Figura 5.1 Videoclipul experimentului

10
 In videoclipul indicat mai sus putem observa un experiment care pune in evidenta legea
inductiei electromagnetice. Avem nevoie de trei bobine (cu una, zece si o suta de bucle,
avand aproximativ aceeasi circumferinta), un ampermetru si un magnet in forma de bara.

Vom conecta initial bobina cu o singura bucla la ampermetru. Miscand magnetul prin
interiorul bobinei, observam ca ampermetrul va indica aparitia unui curent electric. In
momentul in care miscarea magnetului se opreste, curentul indicat este nul. Acest lucru
se petrece deoarece, miscarea magntetului in interiorul bobinei va face ca fluxul magentic
sa varieze in timp. Consecinta acestui fapt este aparitia unei tensiuni electrice uΓ , de-a
lungul curbei inchise Γ (putem vedea aceasta curba ca fiind formata din spirele bobinei,
cele doua fire conductoare ale ampermetrului si ampermetru). Astfel se explica si aparitia
curentului electic i, indicat.

Se repeta procedeul si pentru bobinele cu zece, respectiv o suta de spire. Constatam ca

ampermetrul va indica un curent electric proportional cu numarul de spire al bobinelor.

6 Reprezentarea campurilor scalare variabile in timp

Pentru rezolvarea acestei cerinte am ales functia reala de trei variabile scalare, doua
2 3
spatiale si una temporala, f (x, y, t) = e−y x (x + 2) sin 5t + ex y cos 2t, definita pe domeniul
Ω × [0, T ], unde Ω = [−1, 1] × [−1, 1], iar intervalul de timp [0, T ] = [0, π].

Am reprezentat mai intai suprafata functiei, pentru o mai buna intelegere, si am obtinut
animatia de aici. Mai apoi am realizat si animatia hartilor colorate ale curbelor de nivel
ale functiei f pe domeniul precizat. Rezultatul poate fi urmarit aici.

Programul prin care am construit animatiile este Octave, iar codul cu care au fost
generate se poate urmari in Anexa G. Desi mediul Octave nu permite salvarea de animatii
in format GIF, am ales sa salvez figurile corespunzatoare fiecarui cadru ca niste imagini
PNG, ulterior convertindu-le pe acestea la o animatie de tip GIF, ruland in terminal
comanda urmatoare: ”convert -delay 10 -loop 0 *png animatie.gif”. Am ales sa furnizez
link-uri catre aceste animatii, deoarece includerea lor in prezentul document PDF ar fi fost
dificila. Am ales sa colorez harta in nuante de albastru, folosind comanda ”colormap”.

7 Reprezentarea campurilor vectoriale variabile in

timp
Campul vectorial al carui spectru il voi reprezenta este G : Ω × [0, π] → R2 , G(x, y, t) =
−y 2
e sin 10ti+(x−y)tj, unde domeniul bidimensional este Ω = [−1, 1]×[−1, 1]. Rezultatul
poate fi urmarit in figura urmatoare.

Procedeul prin care am generat animatia este asemanator celui de la sectiunea prece-
denta. Puteti consulta codul Octave in Anexa H.

11
8 Anexa A - Codul Octave pentru reprezentarea su-
prafetei
x = linspace(-10, 10, 40);
y = linspace(-10, 10, 40);
[X, Y] = meshgrid(x, y);

t = X.^2 + Y.^2 + log2(abs(X - 2 * Y))^2;

surf(X, Y, t);
title("Reprezentarea suprafetei f(x, y)", "fontsize", 30);

9 Anexa B - Codul Octave pentru reprezentarea cur-

belor de nivel

x = linspace(-10, 10, 40);

y = linspace(-10, 10, 40);
[X, Y] = meshgrid(x, y);

t = X.^2 + Y.^2 + log2(abs(X - 2 * Y)) ^ 2;

contourf(x, y, t, ’showtext’, ’on’);
colorbar;
axis equal;
title("Reprezentarea campului scalar", "fontsize", 30);

10 Anexa C - Codul Octave pentru reprezentarea

campului vectorial
[x, y] = meshgrid(1:1.25:10);

quiver(x, y, x - y / 10, sin(x * y));

hold on;
t = sqrt((x - y / 10) ^ 2 + (sin(x * y))^2);
contourf(x, y, t, ’showtext’, ’on’);

title("Reprezentarea campului vectorial", "fontsize", 30);

12
11 Anexa D - Codul Octave pentru reprezentarea
gradientului
x = linspace(-10, 10, 40);
y = linspace(-10, 10, 40);
[X, Y] = meshgrid(x, y);

t = X.^2 + Y.^2 + log2(abs(X - 2 * Y)) ^ 2;

axis equal;
contour(x, y, t);
hold on;
[Dx, Dy] = gradient(t);
quiver(X, Y, Dx, Dy);
title("Reprezentarea gradientului unui camp scalar", "fontsize", 30);

12 Anexa E - Codul Octave pentru reprezentarea

campului electric si a potentialului unei distribu-
tii cunoscute de sarcini
%permitivitatea absoluta a vidului
eps0 = 8.85 * 10 ^ -12;

%sarcina 1
q1 = 20;
[x1 y1] = meshgrid(-1 : 0.1 : 1);
R1 = sqrt(x1 .^ 2 + y1 .^ 2 + 0.05);

%sarcina 2
q2 = -15;
[x2 y2] = meshgrid(-1.5 : 0.1 : 0.5);
R2 = sqrt(x2 .^ 2 + y2 .^ 2 + 0.05);

%sarcina 3
q3 = -17;
[x3 y3] = meshgrid(-0.5 : 0.1 : 1.5);
R3 = sqrt(x3 .^ 2 + y3 .^ 2 + 0.05);

%Expresia potentialului
V = (1 / (4 * pi * eps0)) * (q1 ./ R1 + q2 ./ R2 + q3 ./ R3);

%X si Y sunt componentele campului electric

[X Y] = gradient(-V);

13
%reprezentarea potentialului
contourf(V, ’showtext’, ’on’);
colorbar;
hold on;

%reprezentarea intensitatii campului electric

quiver(X, Y);

title("Reprezentarea campului electric si a potentialului", ’fontsize’, 30);

13 Anexa F - Codul Octave pentru reprezentarea

campului mangetic
%intensitatea curentului
i = 5;

[x y] = meshgrid(-1 : 0.2 : 1);

%permeabilitatea absoluta a vidului

miu0 = 4 * pi * 10 ^ -7;

r = sqrt(x .^ 2 + y .^ 2);

%inductivitatea campului magnetic

B = (miu0 * i / (2 * pi)) ./ r;

%reprezentarea acestuia
contourf(x, y, B, ’showtext’, ’on’);
xlabel(’x’, ’fontsize’, 30);
ylabel(’y’, ’fontsize’ ,30);
title("Reprezentarea campului magnetic", ’fontsize’, 30);
grid(’on’);
colorbar;

14 Anexa G - Codul Octave pentru reprezentarea

campului scalar variabil in timp
Generarea suprafetei functiei f :

x = linspace(-1, 1, 20);
y = linspace(-1, 1, 20);
[X Y] = meshgrid(x, y);
t = linspace (0, pi, 100);

14
for i = 1 : 100
f = sin(5 * t(i)) .* (X + 2) .* exp (-(Y ^ 2) .* X) +
cos(2 * t(i)) .* Y .* exp(X.^3);
colormap(’ocean’);
surf(x, y, f);
fisier = sprintf("surf%.05d.png", i);
print(fisier);
pause(0.01);
end
Reprezentarea hartilor de nivel:
x = linspace(-1, 1, 50);
y = linspace(-1, 1, 50);
[X Y] = meshgrid(x, y);
t = linspace (0, pi, 100);
for i = 1 : 100
f = sin(5 * t(i)) .* (X + 2) .* exp (-(Y ^ 2) .* X) +
cos(2 * t(i)) .* Y .* exp(X.^3);
colormap(’ocean’);
contourf(x, y, f, ’showtext’, ’on’);
colorbar;
axis([-1 1 -1 1 -10 10]);
fisier = sprintf("scalar%.05d.png", i);
print(fisier);
pause(0.01);
end

15 Anexa H - Codul Octave pentru reprezentarea

campului vectorial variabil in timp
x = linspace(-1, 1, 10);
y = linspace(-1, 1, 10);
[X Y] = meshgrid(x, y);
t = linspace (0, pi, 100);

for i = 1 : 100
quiver(x, y, sin(10 * t(i)) .* exp (-(Y ^ 2)), (X - Y).* (t(i)));
axis([-1 1 -1 1 -10 10]);
fisier = sprintf("vectorial%.05d.png", i);
print(fisier);
pause(0.01);
end

15
Bibliografie
[1] Daniel Ioan, Bazele teoretice ale ingineriei electrice. Editura 2000

[2] Gabriela Ciuprina, Cursul disciplinei Bazele Electrotehnicii, anul universitar 2016-
2017, Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti, Facultatea de Automatica si Cal-
culatoare

[3] Erwin Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, 9th edition. John Wiley & Sons,
Inc.

[4] WIlliam H. Hyat and John Buck, Engineering Electromagnetics, McGraw Hill, 2010

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Oersted’s law

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Gradient

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Divergence

[8] https://en.wikipedia.org/wiki/Curl(mathematics)

[9] Tobias Oetiker, Hubert Partl, Irene Hyna, Elisabeth Schlegl The Not So Short Intro-
duction to LATEX.
Lucrarea este disponibila la adresa: https://tobi.oetiker.ch/lshort/lshort.pdf

[10] https://www.sharelatex.com/ The easy to use, online, colaborative LaTeX editor

[11] https://tex.stackexchange.com/ TeX - LaTeX Stack Exchange is a question and

answer site for users of Tex, LaTeX, ConTeX, and related typesetting systems

16