7.

Grupuri de transformări geometrice

7.1. Planul euclidian. Modele geometrice şi algebrice

Studiul geometriei planului euclidian este greoi dacă ne mărginim la

definiţia axiomatică a geometriei euclidiene plane. Folosirea unor metode
algebrice este în multe probleme mai clară şi eficace. De aceea, în funcţie de
specificul problemelor, vom putea privi planul euclidian în mai multe moduri.
a) Axiomatic (de exemplu după axiomele lui Hilbert), ceea ce
generează "geometria sintetică".
b) Vectorial. Planul este privit ca mulţime de vectori, imaginea intuitivă
a unui spaţiu vectorial real de dimeniune doi, V = {av1 + bv2 | a, b ∈ R} cu v1 ,v2
vectori liniar independenţi. În cele mai multe cazuri baza va fi {v1 , v2 } = {i , j} şi
atunci planul este R 2 = {v = xi + yj | x, y ∈ R} . Acest mod de a privi planul
euclidian conduce la geometria vectorială.
c) Analitic. Planul este privit ca mulţime de puncte, reprezentare
intuitivă a produsului cartezian R×R, deci planul este
R = { A( x A , y A ) | x A , y A ∈ R} . Acest mod de a privi planul, conduce la
2

geometria analitică.
d) Complex. Planul este privit ca imaginea intuitivă a mulţimii
numerelor complexe (planul complex) C = {z = x + iy | x, y ∈ R} , unde i 2 = −1 ,
care conduce la geometria planului complex.
Ultimele trei moduri de abordare a geometriei euclidiene plane au
avantajul că pot fi cu uşurinţă folosite multe rezultate şi metode din algebră, dar
au şi suficiente dezavantaje privind frumuseţea, ingeniozitatea şi eleganţa
soluţiilor sintetice.
Legăturile între cele patru modele ale planului euclidian sunt pe scurt
următoarele:
a)→b) Dacă în planul π alegem un punct fix O şi două puncte A, B
necoliniare cu O atunci segmentele orientate OA şi OB pot fi luate ca vectori
ce formează baza spaţiului de vectori. Dacă v1 = OA , v2 = OB şi uniformizăm
distanţele (definim || v1 ||= d (O, B), || v2 ||= d (O, B) ). Dacă punctele A, O, B sunt
luate astfel ca ∠AOB = 90° şi d (O, A) = d (O, B) = 1 atunci notăm OA = i ,
OB = j şi planul π devine R 2 = {v = xi + yj | x, y ∈ R} în care baza canonică
{i , j} este ortonormată.
b)↔c) Avem
R 2 = {v = xi + yj | x, y ∈ R} şi R 2 = {M ( x, y ) | x, y ∈ R} .

74
 Definim corespondenţa R 2 a R 2 prin
v = xi + yj a M v ( x, y ) ∈ R 2
Punctul M v se numeşte vârful vectorului v .
Reciproc. De la R 2 la R 2 definim aplicaţia
M ( x, y ) a rM = xi + yj ∈ R 2 ,
vectorul rM se numeşte vectorul de poziţie al punctului M.
c) ↔d) De la R 2 la C definim funcţia
F : R 2 → C, F ( x, y ) = z = x + iy ,
cu funcţia inversă F −1 : C → R, F −1 ( z ) = F −1 ( x + iy ) = ( x, y ) = (Re z , Im z ) .
De la modelele b), c), d) la modelul axiomatic a), reţinem interpretarea
intuitivă a planului ca mulţime de puncte.
Toate noţiunile geometriei: punct, dreaptă, segment, semidreaptă, unghi,
măsură a unghiurilor, distanţă, coliniaritate, concurenţă, paralelism,
perpendicularitate, figuri geometrice sunt în corespondenţă în cele patru
modalităţi de a privi planul euclidian.

7.2. Principalele izometrii ale planului

7.2.1. Translaţia

7.2.1. Definiţie. Se numeşte translaţie în planul π, orice funcţie

f : π → π prin care toate punctele planului se deplasează în aceeaşi direcţie şi
sens, cu aceeaşi distanţă între punct şi imaginea sa.
7.2.2. Observaţie. a) Translaţia privită în planul de vectori R 2 este o
funcţie t a determinată de un vector a ∈ R 2 fixat,
t a : R 2 → R 2 , t a (v ) = a + v , v ∈ R 2 .
b) Translaţia privită în planul punctual R 2 este o funcţie
T( x0 , y0 ) : R 2 → R 2 , T( x0 , y0 ) ( x, y ) = ( x + x0 , y + y0 ) , ( x, y ) ∈ R 2 .
Relaţiile
 x ' = x + x0
 T ( x, y ) = ( x ' , y ' )
 y ' = y + y0
se numesc ecuaţiile translaţiei. (Originea (0,0) este mutată în punctul ( x0 , y0 ) ).

75
 c) Ca transformare geometrică, translaţia invariază distanţele
(d ( A, B) = d (t ( A), t ( B))) , invariază unghiurile, transformă drepte în drepte
paralele, cercuri în cercuri.
d) Compunerea a două translaţii este tot o translaţie.
7.2.3. Propoziţie. Mulţimea T a translaţiilor planului π, formează un
grup comutativ (T ,o) subgrup al grupului ( S π ,o) al bijecţiilor planului π.
Demonstraţie. O translaţie este evident o funcţie bijectivă, deci T ⊂ S π .
Avem t a1 o t a2 = t a2 o t a1 = t a1 + a2 şi (t a ) −1 = t −a .

7.2.2. Simetria centrală

7.2.4. Definiţie. Se numeşte simetrie centrată (faţă de punctul A) o

funcţie s A : π → π care are un punct fix A ∈ π ( s A ( A) = A ), punct care este
mijlocul oricărui segment [ M , M ' ] unde M ' = s A ( M ) .
7.2.5. Observaţie. a) Dacă privim planul ca mulţime de vectori,
simetria faţă de origine se defineşte prin sO (v ) = −v , iar simetria faţă de
punctul A (de vector de poziţie rA ) este: s A : R 2 → R 2
s A (v ) = 2rA − v , v ∈ R 2
b) Ecuaţiile analitice ale simetriei s A : R 2 → R 2 sunt
s A ( x, y ) = ( x' , y ' ) cu x' = 2 x A − x şi y ' = 2 y A − y .
c) Simetria centrală este o funcţie bijectivă care păstrează distanţele,
unghiurile şi este involutivă ( s A o s A = 1π sau s A = ( s A ) −1 ).
7.2.6. Propoziţie. a) Compunerea a două simetrii centrale (faţă de A şi
B, A ≠ B ) este o translaţie (de vector BA ).
Dacă t a este o translaţie şi s A o simetrie centrală, funcţia compusă
t a o s A este o simetrie centrală şi avem:
ta o s A = s A o t(−a ) .
Demonstraţie. a) s A o s B (v ) = s A ( s B (v )) = s A (2rB − v ) =
= 2rA − (2rB − v ) = 2 BA + v = t 2 BA (v ) cu s B o s A (v ) = t AB (v ) .
b) Din t a (v ) = a + v şi s A (v ) = 2rA − v rezultă:
a 
(t a o s A )(v ) = t a (2rA − v ) = a + 2rA − v = 2 + rA  − v = s A' (v )
2 

76
 a a
unde rA' = + rA sau AA' = . Analog se arată că s A o t ( − a ) = s A' .
2 2
O proprietate remarcabilă a unor figuri geometrice este simetria lor.
7.2.7. Definiţie. Dacă F este o figură plană şi s A : π → π este o simetrie
centrală cu proprietatea s A ( F ) = F , se spune că figura F este invariantă la
simetria s A sau că figura F admite punctul A ca centru de simetrie (figura F
este central simetrică).
7.2.8. Exemplu. Un poligon regulat cu n laturi are un centru de simetrie
dacă n este par şi nu are centru de simetrie dacă n este impar.
7.2.9. Propoziţie. a) Dacă F este o figură central simetrică faţă de
punctul A atunci figurile F1 = F ∪ s A ( F ) şi F2 = F ∩ s A ( F ) sunt figuri central
simetrice faţă de punctul A.
b) O figură geometrică formată dintr-un număr finit de puncte sau o
figură geometrică mărginită, admite cel mult un centru de simetrie.
Demonstraţie. a) Avem
s A ( F1 ) = s A ( F ∪ s A ( F )) = s A ( F ) ∪ s A ( s A ( F )) = s A ( F ) ∪ F = F1
şi analog s A ( F2 ) = F2 .
b) Dacă prin absurd, figura F ar avea două puncte de simetrie A şi B
atunci ( s A o s B ) n ( F ) = F , n ∈ N * . Dar s A o s A = t BA şi ( s A o s B ) n = t n⋅BA , n ∈ N * .
Pentru un punct M ∈F şirul de puncte ( M n ) n∈N* definit prin
rM n = rM + n ⋅ BA, n ∈ N * este format din puncte distincte (o infinitate) şi este
nemărginit.

7.2.3. Simetria axială

7.2.10. Definiţie. Se numeşte simetrie axială (faţă de dreapta d) o

funcţie s d : π → π cu proprietatea că mediatoarea segmentului [ M , M ' ] cu
M ' = s d ( M ) este dreapta d pentru orice punct M ∈ π . Dreapta d se numeşte axă
de simetrie, iar punctul M' se numeşte simetricul lui M faţă de d.
7.2.11. Observaţie. a) În R 2 şi R 2 simetriile axiale faţă de drepte
arbitrare au ecuaţii complicate. Dacă însă axa de simetrie este Ox sau Oy atunci
sOx ( x, y ) = (− x, y ) şi sOy ( x, y ) = ( x,− y ) iar faţă de prima bisectoare este
s ( x, y ) = ( y , x ) .
b) Orice simetrie axială este o funcţie bijectivă, involutivă ( s d o sd = 1π ) ,
păstrează unghiurile şi distanţele (este izometrie).

77
 7.2.12. Propoziţie. Compunerea a două simetrii axiale este:
- translaţie, dacă axele de simetrie sunt paralele
- simetrie centrală, dacă axele sunt ortogonale
- rotaţie, dacă axele sunt concurente, neperpendiculare.
Demonstraţie. (Indicaţie) Se poate considera că planul a fost raportat la
un reper astfel ca axele să fie:
- paralele cu Oy
- axele Ox şi Oy
- axa Ox şi dreapta ce trece prin origine d 2 : y = ( tgα) x .
7.2.13. Definiţie. O figură geometrică plană F pentru care există o
simetrie axială s d care o invariază ( s d ( F ) = F ) se numeşte figură cu axă de
simetrie (axial-simetrică) iar dreapta d se numeşte axă de simetrie a figurii.
7.2.14. Exemplu. - Un triunghi isoscel are o axă de simetrie.
- Un poligon regulat cu n laturi, are n axe de simetrie (diagonalele mari
şi mediatoarele laturilor dacă n este par, mediatoarele laturilor dacă n este
impar).
7.2.15. Propoziţie. Dacă dreptele d1 şi d 2 sunt axe de simetrie
neparalele pentru figura F atunci dreptele d12 = s d1 (d 2 ) şi d 21 = s d 2 (d1 ) sunt de
asemenea axe de simetrie ale figurii F.
Demonstraţie. Dacă M ∈F notăm M 1 = s d1 ( M ) ,
M 12 = s d 2 ( M 1 ) = S d 2 o sd1 ( M ) , M 2 = s d 2 ( M ) . Punctele M , M 1 , M 12 , M 2 sunt în
F iar M 12 şi M 2 sunt simetrice faţă de d 21 = s d 2 (d1 ) , deci d 21 este axă de
simetrie.
7.2.16. Consecinţă. Dacă figura F are doar două axe de simetrie, atunci
ele sunt perpendiculare.

7.2.4. Rotaţia

7.2.17. Definiţie. Se numeşte rotaţie în plan o funcţie Rα : π → π care

admite un singur punct fix A ∈ π şi pentru orice punct M unghiul orientat
∠MAM ' cu M ' = Rα ( M ) are măsura α.
Punctul fix A se numeşte centru de rotaţie iar unghiul α este unghiul de
rotaţie (dacă α > 0 rotaţia se face în sens trigonometric iar dacă α < 0 se face
în sens opus).
7.2.18. Observaţie. a) În R 2 rotaţia de unghi α în jurul originii are
ecuaţiile Rα ( x, y ) = ( x' , y ' ) cu

78
  x' cos α − sin α   x 
 y ' =  sin α cos α   y 
    
sau
 x' = x cos α − y sin α

 y ' = x sin α + y cos α
cos α − sin α 
matricea M α =   se numeşte matrice de rotaţie de unghi α.
 sin α cos α 
Rotaţia în jurul unui punct arbitrar are ecuaţiile:
 x' = x0 + ( x − x0 ) cos α − ( y − y0 ) sin α

 y ' = y0 + ( x − x0 ) sin α + ( y − y0 ) cos α
b) Cel mai comod se lucrează cu rotaţii în planul complex C. Dacă
ε = cos α + i sin α este un număr complex de modul 1, atunci funcţia Rα ( z ) = εz
este rotaţia de unghi α în jurul originii. Pentru un punct A din plan de afix
z A ∈ C rotaţia cu unghi α în jurul lui A este dată de funcţia
R A ,α : C → C , R A ,α ( z ) = z A + ε ( z − z A ) .
În particular funcţia f : C → C , f ( z ) = iz realizează o rotaţie cu unghi
π
în jurul originii.
2
c) Orice rotaţie este o funcţie bijectivă iar inversa este rotaţie în sens
opus. Rotaţiile sunt izometrii ale planului.
7.2.19. Propoziţie. Mulţimea rotaţiilor R0 de centru dat O ∈ π
formează un grup comutativ ( RO ,o) .
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că ( RO ,o) este subgrup în grupul
bijecţiilor planului ( S π ,o) . Avem Rα o Rβ = Rβ o Rα = Rα +β şi ( Rα ) −1 = R−α .
7.2.20. Observaţie. Un subgrup remarcabil al grupului rotaţiilor de
centru O este subgrupul Rn = {Ro , R 2 π , R 4 π ,..., R ( n −1) 2 π } , subgrup de ordin n,
n n n

izomorf cu grupul rădăcinilor de ordin n ale unităţii în C.

7.2.21. Propoziţie. a) Orice rotaţie se poate obţine prin compunerea a
două simetrii centrale (una din axe poate fi fixată în mod arbitrar din mulţimea
dreptelor ce trec prin centrul de rotaţie).
b) Compunerea dintre o translaţie şi o rotaţie este o rotaţie.
c) Mulţimea tuturor translaţiilor şi a tuturor rotaţiilor formează un grup
(T ∪ R,o) , subgrup de izometrii ale planului.

79
 Demonstraţie. a) Dacă alegem două drepte d1 , d 2 ce trec prin A şi
α
∠d1 , d 2 = atunci s d1 o s d 2 = R A,α .
2
b) Lucrăm în planul complex: fie t = t z1 ( z ) = z1 + z o translaţie şi
R = Rz0 ,α ( z ) = z 0 + ε( z − z 0 ) o rotaţie.
Avem (t o R)( z ) = ( z1 + z 0 ) + ε( z − z 0 ) . Punctul fix al acestei
z
transformări este z 2 cu (t o R)( z 2 ) = z 2 , z 2 = z 0 + 1 , deci putem scrie
1− ε
(t o R)( z ) = z 2 + ε( z − z 2 ) care arată că t o R este o rotaţie de acelaşi unghi α în
jurul punctului z 2 .
Pentru compunerea inversă avem
( R o t )( z ) = z 0 + ε( z + z1 − z 0 ) = z 0 + ε( z1 − z 0 ) + εz .
ε
Punctul fix este z3 = z 0 + z1 şi putem scrie
1− ε
( R o t )( z ) = z3 + ε( z − z 3 ) .
c) Urmărind demonstraţia punctului b) rezultă că pentru orice două
puncte A1 , A2 , orice rotaţie în jurul lui A1 poate fi obţinută prin compunerea
unei rotaţii în jurul lui A2 cu o translaţie (rotaţiile pot fi mutate în origine).
Dacă f , g ∈ T ∪ R considerăm cazurile
c1) f , g ∈ R, f = R1 , g = R2 . Fie A2 centrul de rotaţie pentru R2 şi R1
rotaţia în jurul lui A2 obţinută din R1 compusă cu translaţia R1 = t o R1' . Avem
f o g = t o R1' o R2 = t o R3 care este o rotaţie.
c2) f ∈ R şi g ∈ T . Conform propoziţiei anterioare f o g şi g o f sunt
rotaţii.
c3) f , g ∈ T , atunci f o g ∈ T .
Mai avem: ( f o g ) −1 = g −1 o f −1 şi din f , g ∈ T ∪ R rezultă
( f o g ) −1 ∈ T ∪ R .
7.2.22. Definiţie. O figură geometrică plană F pentru care există o rota-
2π
ţie de unghi α = care o invariază, se numeşte figură cu simetrie de ordin n.
n
7.2.23. Observaţie. • O figură care admite simetrie de ordin par,
admite centru de simetrie.

80
 • O figură care nu se reduce la un punct şi care este invariantă la o
α
rotaţie de unghi α cu ∈ R \ Q are o mulţime infinită de puncte (punctele
π
R ( M ) = M n , n ∈ N sunt distincte şi formează o mulţime densă pe cercul cu
n

centrul în centrul de rotaţie O şi rază OM).

7.2.24. Observaţie. În geometria euclidiană plană mai sunt şi alte
transformări geometrice importante, cum ar fi omotetiile şi inversiunile.
Acestea nu sunt izometrii dar şi ele faţă de compunerea funcţiilor determină
structuri algebrice de grup. Mulţimea omotetiilor de pol O şi a inversiunilor de
centru O formează un grup numit grupul conform al punctului O.

7.3. Izometriile planului euclidian

7.3.1. Definiţie. O funcţie f : π → π se numeşte izometrie sau
transformare ortogonală, dacă păstrează distanţele:
d ( A, B) = d ( f ( A), f ( B)) , pentru orice A, B ∈ π .
Mulţimea izometriilor o notăm I.
7.3.2. Propoziţie. Orice izometrie este o funcţie bijectivă, iar inversa
este tot o izometrie.
Demonstraţie. Dacă f ( A) = f ( B) atunci
d ( A, B) = d ( f ( A), f ( B)) = 0
deci A = B (funcţia f este injectivă).
Pentru a demonstra surjectivitatea, considerăm ABC un triunghi şi fie
A' = f ( A), B' = f ( B), C ' = f (C ) . Triunghiul ∆ABC şi ∆A'B'C' sunt congruente.
Fie Y ∈ π , vom arăta că există X ∈ π astfel ca f ( X ) = Y . Dacă Y nu este pe
dreapta A'B' luăm Y' simetricul lui Y faţă de A'B' şi considerăm punctele X, X'
astfel ca ∆AXB≡∆A'YB' şi ∆AX'B≡∆A'Y'B'.
A A'
X' Y'
X Y

M C M' C'
Avem: f ( X ) ∈{Y , Y '}, f ( X ' ) ∈ {Y , Y '} . Dacă f (X ) = Y atunci
f ( X ' ) = Y ' şi dacă f ( X ) = Y ' atunci f ( X ' ) = Y .
Pentru funcţia inversă avem:
d ( A, B) = d ( f ( f −1 ( A)), f ( f −1 ( B))) = d ( f −1 ( A), f −1 ( B))
deci f −1 este izometrie.

81
 7.3.3. Propoziţie. În raport cu compunerea funcţiilor, mulţimea
izometriilor ( I ,o) formează un grup, subgrup al bijecţiilor planului.
Demonstraţie. Pentru orice mulţime M se defineşte grupul simetric al
mulţimii M, S ( M ) = { f : M → M | f S(M) bijectivă} şi ( S ( M ),o) este grup.
Este suficient să arătăm că ( I ,o) este subgrup în ( S (π),o) . Dacă
f , g ∈ I atunci
d (( f o g )( A), ( f o g )( B)) = d ( f ( g ( A)), f ( g ( B))) = d ( g ( A), g ( B )) = d ( A, B) .
Am arătat că dacă f ∈ I atunci f −1 ∈ I .
Se defineşte segmentul [ A, B] astfel:
[ A, B] = {M ∈ π | d ( A, M ) + d ( M , B) = d ( A, B)}
şi se poate arăta:
7.3.4. Propoziţie. Dacă f : π → π este o izometrie atunci:
a) Un segment [ A, B ] este dus în segmentul [ f ( A), f ( B)] .
b) O semidreaptă [ A, B este dusă în semidreapta [ f ( A), f ( B) .
c) O dreaptă AB este dusă în dreapta f ( A) f ( B) .
d) Un unghi ∠AOB este dus în unghiul ∠f ( A) f (O) f ( B) şi măsurile lor
sunt egale.
e) Un cerc C (O, R) este dus în cercul C ( f (O), R ) şi discul este dus în
disc.
f) Un semiplan limitat de dreapta AB este dus într-un semiplan mărginit
de dreapta f ( A) f ( B) .
g) Două drepte paralele sunt duse în două drepte paralele.
O importanţă deosebită în studiul izometriilor planului o au punctele
fixe şi figurile invariante.
Fie F ⊂ π o mulţime de puncte (numită figură geometrică) şi f : π → π
o izometrie.
7.3.5. Definiţie. Se spune că figura F este invariantă la izometria f sau
că izometria f invariază figura F dacă f ( F ) = F . Dacă F = { A} se spune că
punctul A este punct fix pentru f.
7.3.6. Propoziţie. Dacă F ⊂ π este o figură geometrică plană şi notăm
cu S ( F ) = { f ∈ I | f ( F ) = F } atunci ( S ( F ),o) este un subgrup al grupului
izometriilor planului, numit grupul de simetrie al figurii F.
7.3.7. Observaţie. Mulţimea punctelor fixe ale unei izometrii f poate fi:
a) mulţimea vidă (translaţiile)
b) un punct (rotaţiile)
c) o dreaptă (simetriile axiale)

82
 d) tot planul (aplicaţie identică).
Clasificarea izometriilor planului se face urmând ideile din următoarele
afirmaţii:
7.3.8. Propoziţie. Două izometrii f1 , f 2 care iau valori egale în trei
puncte necoliniare date, sunt identice.
Demonstraţie. Funcţia f = f1 o f 2−1 are trei puncte fixe A, B, C. Dreptele
AB, BC, CA sunt duse identic în AB, BC, CA deci sunt formate din puncte fixe.
Dreptele MN cu M ∈ AB, N ∈ BC generează întreg planul şi MN este dusă
identic în MN, deci tot planul este format din puncte fixe pentru f.
7.3.9. Propoziţie. Dacă triunghiurile ∆ABC şi ∆A'B'C' sunt congruente
atunci există o izometrie f : π → π cu proprietatea f ( A) = A' , f ( B) = B' şi
f (C ) = C ' .
Demonstraţie. Dacă definim f ( A) = A' , f ( B) = B' , f (C ) = C ' , f se
prelungeşte unic la izometria pe punctele M ∈ AB şi pe punctele N ∈ BC , iar
apoi unic pe punctele dreptelor MN.
7.3.10. Teorema de structură a izometriilor planului
Fie f : π → π este o izometrie a planului π.
a) Dacă f are cel puţin trei puncte fixe necoliniare atunci f este aplicaţie
identică f = 1π .
b) Dacă f are cel puţin două puncte fixe A1 şi A2 atunci f = 1π sau f
este simetrie axială faţă de dreapta A1 A2 .
c) Dacă f are cel puţin un punct fix A, atunci f = 1π sau f este o simetrie
axială faţă de o dreaptă ce trece prin A, sau f este o rotaţie în jurul lui A1 .
d) Orice izometrie f este de forma f = R o t sau de forma s d o t unde R
este o rotaţie, t o translaţie şi s d o simetrie axială.
Demonstraţie. a) Dacă prin absurd există B ∈ π cu f ( B) = B' ≠ B şi
A1 , A2 , A3 sunt punctele fixe necoliniate atunci
d ( Ai , B) = d ( f ( Ai ), f ( B)) = d ( Ai , f ( B)) = d ( Ai , B' )
deci punctele A1 , A2 , A3 sunt pe mediatoarea segmentului [ B, B ' ] , adică sunt
coliniare.
b) Dacă există B ∈ π cu f ( B) = B' ≠ B atunci ca la a), A1 şi A2 sunt pe
mediatoarea d a segmentului [ B, B ' ] . Pentru izometria s d o f punctele B, A1 , A2
sunt puncte fixe necoliniare deci s d o f = 1A , f = sd .
c) Dacă f ≠ 1π , f ( B) = B' ≠ B şi d este mediatoarea segmentului
[ B, B ' ] , funcţia g = s d o f are puncte fixe pe A1 şi B şi conform punctului b)

83
avem g = 1π sau g = s d1 unde d1 este dreapta A1 B . Dacă s d o f = 1π atunci
f = s d şi dacă s d o f = s d1 atunci f = s d o s d1 = R (compunerea a două simetrii
axiale este o rotaţie).
d) Fie ∆ABC un triunghi cu d ( A, B) ≠ d ( A, C ) şi A' = f ( A) , B' = f ( B) ,
C ' = f (C ) . Triunghiurile ∆ABC şi ∆A'B'C' sunt congruente.
Dacă translatăm triunghiul ABC astfel ca A să ajungă în A' şi notăm
t ( A) = A' ' , t ( B ) = B' ' , t (C ) = C ' ' atunci triunghiurile ∆A'B'C' şi ∆A''B''C'' sunt
congruente. Ele pot fi suprapuse sau printr-o rotaţie în jurul lui A' = A' ' sau
printr-o rotaţie în jurul lui A' = A' ' sau printr-o simetrie faţă de dreapta d
mediatoarea segmentului B'B''.
C''
B'' C'
C'

α
α B'
A'=A' B A'=A'
d

C'' B''

7.4. Interpretări geometrice ale unor grupuri remarcabile

Numeroase grupuri abstracte au interpretări geometrice interesante, ele

fiind grupuri de simetrie ale unor figuri geometrice plane sau din spaţiu. Vom
da câteva exemple des întâlnite.

7.4.1. Interpretarea grupurilor ciclice

Orice grup ciclic este izomorf sau cu (Z,+) sau cu (Z n ,+ ) , n ∈ N ,

n ≥ 2 . Pentru o interpretare a grupului (Z,+ ) considerăm figura geometrică
formată din punctele unei drepte ce determină o diviziune echidistantă (de
exemplu punctele de pe axa Ox de coordonate (abscise) numere întregi). Deci
F = { Ak | k ∈ Z} . Avem Ak Ak +1 = v , k ∈ Z şi pentru orice k ∈ Z , figura F este
invariantă la translaţia t kv . Mulţimea tuturor acestor translaţii ({t kv | k ∈ Z},o)
formează un grup izomorf cu Z. (t k1v o t k2v = t ( k1 + k2 ) v ) .
În concluzie (Z,+ ) este grupul translaţiilor unei diviziuni
echidistante a unei drepte.

84
 Pentru grupul ciclic ( Z n ,+ ) folosim grupul izomorf
(U n ,⋅) = {z ∈ C | z = 1} al rădăcinilor de ordin n ale unităţii. Avem
n

 2kπ 2kπ 
U n = ε k = cos + i sin | k = 0, n − 1
 n n 
şi corespunzător notăm Rn = {R 2 kπ | k = 0, n − 1} mulţimea rotaţiilor cu unghiurile
n

 2π 2π 2π 
0, ,2 ⋅ ,..., (n − 1)  în jurul originii. Am văzut că orice astfel de rotaţie
 n n n
este R 2 kπ ( z ) = ε k z , k = 0, n − 1 şi grupurile ( Rn ,o) şi (U n ,⋅) sau (Z n ,+ ) sunt
n

izomorfe. Pe de altă parte, dacă notăm cu A1 , A2 ,..., An vârfurile unui poligon

regulat cu centrul O, este evident că acesta este invariant la orice rotaţie
R ∈ Rn . În concluzie ( Rn ,o) este grupul rotaţiilor unui poligon regulat cu n
laturi, deci orice grup ciclic finit este grupul rotaţiilor unui poligon regulat.

7.4.2. Grupul lui Klein

Considerăm un dreptunghi ABCD care nu este pătrat. Vom arăta că

grupul Klein ( K 4 ,o) este grupul de simetrie S ( F ) unde F = { A, B, C , D} . Orice
izometrie duce puncte diametral opuse în puncte diametral opuse.
d2
D C

d1

A B

Dacă f ( A) = C atunci f (C ) = A, f ( B) ∈ {B, D}, f ( D) ∈ {B, D} pentru

cazul f ( B) = B obţinem contradicţia
d ( A, B) = d ( f ( A), f ( B)) = d (C , B)
deci obţinem doar situaţia f ( B) = D şi f ( D) = B care este simetrică faţă de
centrul dreptunghiului.
Dacă f ( A) = A atunci f (C ) = C , f ( B) ∈ {B, D}, f ( D) ∈ {B, D} . Pentru
cazul f ( B) = D obţinem contradicţia
d ( A, B) = d ( f ( A), f ( B)) = d ( A, D)
rămâne doar cazul f ( B) = B, f ( D) = D şi obţinem f = 1π .

85
 Dacă f ( A) = B atunci f (C ) = D şi f ( B) ∈ { A, C} , f ( D) ∈ { A, C} .
Pentru f ( B) = C obţinem contradicţia
d ( A, B) = d ( f ( A), f ( B)) = d ( B, C ) ,
deci f ( B) = A şi f ( D) = C iar f = s d 2 este simetrica axială faţă de dreapta d 2
mediatoarea laturilor [ AB] şi [CD].
Dacă f ( A) = D se obţine f = sd1 simetria faţă de mediatoarea celorlalte
laturi. În concluzie S ( F ) = {1π , sd1 , sd 2 , s0 } . Se observă făcând tabla Cayley de
compunere a grupului S ( F ) că ( S ( F ),o) ≈ ( K 4 ,o) .
K 4 = {1, a, b, c | a 2 = b 2 = c 2 = 1}
O posibilă generalizare este următoarea:
Considerăm grupul Z 2 × Z 2 × ... × Z 2 = Z n2 , izomorf cu grupul părţilor
unei mulţimi cu n elemente ( P(a1 , a2 ,..., an ), ∆) (operaţia de diferenţă simetrică
A∆B = ( A ∪ B) \ ( A ∩ B) ).
În caz particular n = 2, K 4 ≈ Z 2 × Z 2 .
În cazul n = 3 se consideră ca figură F o prismă dreptunghiulară
dreaptă. Grupul său de simetrie este format din trei simetrii faţă de plane
paralele cu feţele, simetrii axiale, faţă de drepte paralele cu laturile, simetria
centrală faţă de centrul figurii şi aplicaţia identică, deci acest grup are opt
elemente şi S ( F ) ≈ Z 2 × Z 2 × Z 2 .

7.4.3. Grupul diedral

Am văzut că rotaţiile care invariază un poligon regulat cu n laturi

formează un grup de ordin n, dar mai sunt şi alte izometrii care invariază acest
poligon. În general grupul diedral Dn este grupul simetriilor unui poligon
regulat Pn , deci Dn = S ( Pn ) .
Dacă Rn este grupul rotaţiilor atunci Rn ⊂ Dn şi deci
Pn = [ A1 , A2 ,..., An ] pentru orice f ∈ Dn cu f ( A1 ) = Ak există o rotaţie R astfel
ca f o R( A1 ) = A1 , deci putem să ne rezumăm a căuta doar izometriile care au pe
A1 ca punct fix.
Dacă r = 2k şi f ( A1 ) = A1 atunci f ( Ak +1 ) = Ak +1 (din condiţia de
izometrie două puncte diametral opuse sunt duse în puncte diametral opuse.
Punctele cele mai apropiate de A1 sunt A2 şi A2 k , deci f ( A2 ) ∈{ A2 , A2 k } ,
f ( A2 k ) = { A2 , A2 k } . Dacă f ( A2 ) = A2 şi f ( A2 k ) = A2 k se deduce f = 1π . Dacă

86
f ( A2 ) = A2 k şi f ( A2 k ) = A2 se deduce f = s d1 este simetria faţă de dreapta
A1 Ak +1 . Se obţine 2n = 4k izometrii
{R1 , R2 ,..., Rn , R1 o sd1 , R2 o sd1 ,..., Rn o sd1 } = S ( Pn ) = Dn .
2π
Dacă notăm cu R rotaţia de unghi şi s simetria faţă de o diagonală
n
atunci Dn este grupul generat de r şi s ca subgrup al grupului izometriilor
planului
Dn = {1, r , r 2 ,..., r n −1 , s, r ⋅ s, r 2 s,..., r k −1 s}
sau Dn = 〈 x, y〉 unde x n = 1, y 2 = 1 şi xy = yx −1 (are un generator de ordin n, un
generator de ordin 2 şi o relaţie de "comutare" ( xy = yx −1 ) ).
Dacă n = 2k + 1 este impar şi f ( A1 ) = A1 atunci f ( Ak ) ∈ { Ak , Ak +1} şi
f ( Ak +1 ) ∈{ Ak , Ak +1} fiind punctele cele mai depărtate de A1 . Raţionând analog
se deduce că dacă f ( Ak ) = Ak şi f ( Ak +1 ) = Ak +1 atunci f = 1π iar dacă
f ( Ak ) = Ak +1 şi f ( Ak +1 ) = Ak atunci f = s d1 este simetria faţă de mediatoarea
segmentului [ Ak , Ak +1 ] (care trece prin A1 ). Obţinem tot un grup cu 2n
elemente.
Se ştie că un grup este un grup de permutări, subgrup într-un grup de
bijecţii. Este uşor de arătat că grupul diedral Dn este izomorf cu subgrupul lui
( S n ,o) generat de permutările
 1 2 3 ... n − 1 n  1 2 3 ... n − 1 n 
σ =   şi τ =  
 2 3 4 ... n 1 1 n n − 1 ... 3 2 

Bibliografie

[1] D. Smaranda, N. Soare, Transformări geometrice, Ed. Academiei,

Bucureşti, 1988.
[2] C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Bazele algebrei, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1986.
[3] D. Popescu, C. Vraciu, Elemente de teoria grupurilor finite, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
[4] T. Albu, Ion G. Ion, Itinerar elementar în algebra superioară, Editura
ALL Educational, Bucureşti, 1997.

87