IZOMETRIILE SPAȚIULUI

Prin transformare geometrică în spațiul S înțelegem o funcție bijectivă

f : S → S ce asociază unui punct A punctul A′. Transformarea geometrică I este o
izometrie (deplasare sau congruență) dacă păstrează distanțele, adică
I(A)= A′, I(B)= B′ și (A′B′)  ( AB).
Compunerea a două izometrii este tot o izometrie. În continuare vom studia
următoarele izometrii ale spațiului (nu mai insistăm pe demonstrarea faptului că
păstrează distanţele): translația, simetria axială, oglindirea, rotația axială, simetria
centrală, reflexia glisată, reflexia rotită, rototranslația.
În urma deplasării dată de izometria I, un obiect geometric își păstrează forma
și dimensiunile. De obicei, izometria se aplică punctelor unei mulțimi 𝐹 de puncte din
spațiu (numită în continuare figură), acestea fiind deplasate în punctele mulțimii 𝐹 ′ ,
congruentă cu 𝐹.

Translația
Translația de vector 𝑣⃗ din spațiu este o
transformare geometrică prin care toate punctele se z
deplasează pe aceeași direcție, în același sens și cu
aceeași distanță, date de 𝑣⃗:
𝑇𝑣⃗⃗ : 𝐹 → 𝐹 ′ , 𝑇𝑣⃗⃗ (A) = A′ , ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
AA′ = 𝑣⃗ A′
𝑣⃗
O A
(doi vectori sunt egali dacă au aceeaşi direcţie, sens
y
şi lungime). Translația este o izometrie deoarece
orice două puncte din 𝐹 împreună cu imaginile lor
x
din 𝐹 ′ formează un paralelogram, deci se păstrează
distanța dintre puncte (Figura 1). Fig.1 Translația unui triunghi
Dacă 𝑣⃗ = 𝑙𝑖⃗ + 𝑚𝑗⃗ + 𝑛𝑘⃗⃗, atunci imaginea
punctului A(𝑎, 𝑏, 𝑐) prin translația de vector 𝑣⃗ este punctul A′(𝑎 + 𝑙, 𝑏 + 𝑚, 𝑐 + 𝑛),
ținând cont de regula triunghiului.
O figură 𝐹 prezintă simetrie translatorie ritmică dacă este invariantă la
translația de vector 𝑣⃗, 𝑇𝑣⃗⃗ (𝐹) = 𝐹 (adică aplicând figurii 𝐹 translația de vector 𝑣⃗ se
obține tot figura 𝐹). Prin convenție, se consideră că imaginea ultimului obiect
translatat este primul obiect, pentru figurile mărginite (Figura 2).
Exercițiul 1. Schițați fațada unui bloc de locuințe astfel ca ferestrele să fie translatate.
 Cristian Lazureanu

Fig.2 Simetria translatorie ritmică

Exercițiul 2. Determinați imaginea segmentului [AB], A(1,0,0), B(0,1,1), prin

translația de vector 𝑣⃗ = 2𝑖⃗ + 2𝑗⃗ + 4𝑘⃗⃗ .
Exercițiul 3. Pe planul orizontal 𝜋 se așează o sferă cu raza R și un con circular drept
cu raza bazei r și înălțimea h. Secționați sfera și conul cu un plan paralel cu 𝜋 astfel
ca secțiunile să fie congruente. Discuție.

Reflexia axială
Reflexia (simetria) axială de dreaptă d este izometria d
prin care orice punct este transformat în simetricul lui
în raport cu dreapta d:
𝑆𝑑 : 𝐹 → 𝐹 ′ , 𝑆𝑑 (A) = A′ = sim𝑑 A . A C A′
Notând cu C proiecția punctului A pe dreapta 𝜋
d, punctul A′ se determină astfel ca C să fie mijlocul lui
(AA′ ) (Figura 3). C este punctul de intersecţie dintre
dreapta d şi planul 𝜋 perpendicular pe d ce trece prin Fig.3 Simetria axială
A. Se deduce astfel că punctul A′ este imaginea lui A
prin simetria de centru C în planul 𝜋 sau echivalent, imaginea prin rotaţia plană de
centru C şi unghi 180o. Evident, 𝑆𝑑 (A′) = A.

Aplicaţie. Să se determine coordonatele imaginii punctului A(1,0,0) prin reflexia de

axă BC, unde B(0,-1,0) și C(0,1,2).
► Vectorul ce dă direcția dreptei BC este 𝑣⃗ = 0𝑖⃗ + 2𝑗⃗ + 2𝑘⃗⃗, iar ecuația
dreptei BC este
𝑥 𝑦+1 𝑧
= = = 𝑡.
0 2 2
Planul 𝜋 ce trece prin punctul A și este perpendicular pe dreapta BC are ecuația
𝜋: 0(𝑥 − 1) + 2(𝑦 − 0) + 2(𝑧 − 0) = 0 ⟺ 𝑦 + 𝑧 = 0.

-2-
 Cristian Lazureanu

Atunci proiecția punctului A pe dreapta BC este punctul de intersecție dintre dreapta

BC și planul 𝜋, notat D:
𝑥=0
𝑦 = 2𝑡 − 1 1 1 1
D: { ⟹𝑡= ⟹ D(0, − , ).
𝑧 = 2𝑡 4 2 2
𝑦+𝑧=0
Cum D este mijlocul segmentului (AA′ ), avem că
1 1
𝑟⃗𝐴′ = 2𝑟⃗𝐷 − 𝑟⃗𝐴 =2(0, − , ) − (1,0,0) = (−1, −1,1),
2 2

adică A′ (−1, −1,1). ■

Figura 𝐹 are axa de simetrie d dacă este invariantă la reflexia axială de dreaptă
d. Spunem că F prezintă simetrie axială (Figura 4).

Fig.4 Simetria axială

Observăm în Figura 4 că solidul din stânga nu are axă de simetrie, dar figura
formată din ambele solide are axa de simetrie d. Rezultă următoarea proprietate: o
figură 𝐹 reunită cu simetrica ei în raport cu dreapta d formează o nouă figură ce are
axa de simetrie d.
Într-adevăr, concluzia rezultă din egalitatea de mulțimi:
𝑆𝑑 (𝐹 ∪ 𝑆𝑑 (𝐹)) = 𝐹 ∪ 𝑆𝑑 (𝐹),
ce rezultă imediat ținând cont că 𝑆𝑑 (𝑆𝑑 (𝐹)) = 𝐹.
Analog, are loc și proprietatea: o figură 𝐹 intersectată cu simetrica ei în raport
cu dreapta d formează o nouă figură ce are axa de simetrie d.
Exerciţiul 1. Desenaţi 𝑆𝑑 (𝑙), în cazurile a) l şi d paralele; b) l şi d concurente; c) l şi
d perpendiculare (coplanare, respectiv necoplanare). Folosiţi eventual un cub.
Exerciţiul 2. Studiaţi comutativitatea compunerii a două reflexii axiale de axe
coplanare.
Exerciţiul 3. Este compunerea a două reflexii axiale de axe paralele o translaţie?
Justificare. Exemplificaţi grafic.
Exerciţiul 4. Poate avea o figură ce are simetrie translatorie ritmică axă de simetrie?

-3-
 Cristian Lazureanu

Exercițiul 5. Determinați coordonatele imaginii punctului A(1,0,0) prin reflexia de

axă 𝑑: 𝑥 = 𝑦 = 𝑧.
Exercițiul 6. Determinați axa de simetrie a figurii formată dintr-un plan și o dreaptă.
Discuție.

Oglindirea
Oglindirea (reflexia, simetria) în raport cu un plan 𝜋
este izometria prin care orice punct este transformat în
simetricul lui în raport cu planul 𝜋:
𝑆𝜋 : 𝐹 → 𝐹 ′ , 𝑆𝜋 (A) = A′ = sim𝜋 𝐴 ,
A C A′
Notând cu C proiecția punctului A pe planul 𝜋,
punctul A′ se determină astfel ca C să fie mijlocul lui 𝜋
(AA′ ). Punctul C este chiar punctul de intersecţie dintre
planul 𝜋 și dreapta AA′ ce este perpendiculară pe planul
𝜋. Planul 𝜋 se numește planul mediator al segmentului Fig.5 Planul mediator
(AA′ ) (Figura 5).
Aplicaţie. Să se determine ecuația planului mediator al segmentului (AA′), unde
A(2,0,0) și A′ (0,0,4).
► Vectorul ce dă direcția dreptei AA′ este 𝑣⃗ = −2𝑖⃗ + 0𝑗⃗ + 4𝑘⃗⃗, iar mijlocul
segmentului (AA′ ) este punctul C cu
𝑟⃗𝐴 + 𝑟⃗𝐴′ (2,0,0) + (0,0,4)
𝑟⃗𝐶 = = = (1,0,2),
2 2
adică 𝐶(1,0,2).
Ecuația planului 𝜋 ce trece prin punctul C și este perpendicular pe dreapta
′
(AA ) este
𝜋: −2(𝑥 − 1) + 0(𝑦 − 0) + 4(𝑧 − 2) = 0,
adică 𝜋: 𝑥 − 2𝑧 + 3 = 0. ■
Aplicaţie. Fie un cub ABCDEFGH de muchie 𝑙. Să se determine poziția simetricului
punctului D față de planul (ACH).
► Considerăm sistemul cartezian de axe de coordonate ce are ca origine
punctul A și ca axe dreptele AB, AD, respectiv AE (Figura 6). Obținem astfel
coordonatele vârfurilor: A(0,0,0), B(𝑙, 0,0), C(𝑙, 𝑙, 0), D(0, 𝑙, 0), E(0,0, 𝑙), F(𝑙, 0, 𝑙),
G(𝑙, 𝑙, 𝑙), H(0, 𝑙, 𝑙).
Planul (ACH) este determinat de trei puncte cunoscute și are ecuația

-4-
 Cristian Lazureanu

𝑥 𝑦 𝑧 E H
|𝑙 𝑙 0|=0⇔𝑥−𝑦+𝑧 =0
0 𝑙 𝑙
Dreapta ce dă proiecția punctului D pe planul G
F
(ACH) este perpendiculară pe acest plan, Q
deci are vectorul director P
A
𝑣⃗ = 𝑖⃗ − 𝑗⃗ + 𝑘⃗⃗, D
și, deoarece trece prin D, are ecuația
𝑥 𝑦−𝑙 𝑧 B C
= = = 𝑡.
1 −1 1 Fig. 6
Intersectând dreapta și planul obținem
proiecția P:
𝑥=𝑡
𝑦 = −𝑡 + 𝑙 𝑙 𝑙 2𝑙 𝑙
P: { 𝑧 = 𝑡 ⟹ 𝑡 = 3 ⟹ P(3 , 3 , 3).
𝑥−𝑦+𝑧=0
Notând cu Q simetricul lui D față de planul (ACH), avem că P este mijlocul
segmentului (DQ), deci
𝑙 2𝑙 𝑙 2𝑙 𝑙 2𝑙
𝑟⃗𝑄 = 2𝑟⃗𝑃 − 𝑟⃗𝐷 =2(3 , 3 , 3) − (0, 𝑙, 0) = ( 3 , 3 , 3 ),
2𝑙 𝑙 2𝑙
adică Q( 3 , 3 , 3 ). Astfel punctul căutat este situat deasupra diagonalei [BD], la
2𝑙
distanța 3
de baza cubului. ■

Figura F are planul de simetrie 𝜋 dacă este invariantă la oglindirea în raport

cu planul 𝜋. Spunem că F prezintă simetrie bilaterală (Figura 7).

Fig.7 Simetria bilaterală

Exerciţiul 1. Desenaţi o figură ce are simetrie axială, dar nu are simetrie bilaterală.
Exerciţiul 2. Desenaţi o figură ce are atât simetrie axială, cât şi simetrie bilaterală.

-5-
 Cristian Lazureanu

Exerciţiul 3. Desenaţi o figură ce nu are simetrie axială, dar are simetrie bilaterală.
Exerciţiul 4. Studiaţi comutativitatea compunerii a două oglindiri. În ce caz este o
translaţie? Dar o reflexie axială?
Exercițiul 5. Arătați că orice reflexie axială de axă d este compunerea a două oglindiri
de plane perpendiculare ce au pe d ca dreaptă de intersecție.
Exercițiul 6. Determinați coordonatele simetricului punctului A(1,0,0) față de planul
𝜋: 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 − 3 = 0.
Exercițiul 7. Fie A și B două puncte situate de aceeași parte a planului 𝜋. Construiți
punctul C ce aparține planului 𝜋 astfel ca suma AC+CB să fie minimă. Justificare.

Simetria centrală
Simetria centrală de centru C este izometria prin care orice punct este transformat în
simetricul lui în raport cu C:
𝑆C : 𝐹 → 𝐹 ′ , 𝑆C (A) = A′ = simC 𝐴,
unde C este mijlocul segmentului (AA′).
Figura 𝐹 are centrul de simetrie C dacă este
invariantă la simetria centrală de centru C. Spunem că 𝐹 C
prezintă simetrie centrală (Figura 8).
Exerciţiul 1. Daţi exemplu de un solid F ce nu are centru de
simetrie. Ştiind că 𝐹 ∪ 𝑆C (𝐹), respectiv 𝐹 ∩ 𝑆C (𝐹) sunt
figuri ce au centrul de simetrie C, alegeţi un punct C (în
diverse situaţii) şi apoi desenaţi aceste mulţimi.
Exerciţiul 2. Desenaţi o figură plană F ce are centrul de Fig.8 Simetria centrală
simetrie C şi d o dreaptă perpendiculară în C pe planul
figurii. Ce simetrie spaţială are F ? Justificare.
Exerciţiul 3. Există figuri care au centru de simetrie şi nu au axă de simetrie?
Justificaţi grafic.
Exerciţiul 4. Există figuri care au centru de simetrie şi nu au plan de simetrie?
Justificaţi grafic.
Exercițiul 5. Determinați 𝑆C (A), unde A(2,0,0) și C(0,2,4).

Rotaţia axială
Fie d o dreptă în spaţiu şi 𝜃 un unghi orientat pozitiv (trigonometric).
Rotaţia axială de axă d şi unghi 𝜃 este izometria ce transformă punctul A în
punctul A′ astfel încât: dacă A aparţine planului  , perpendicular pe d în punctul O,
atunci şi A′ aparţine lui  cu OA′ = OA şi ∢AOA′ = 𝜃 (Figura 9).
Notăm 𝑅𝑑𝜃 : 𝐹 → 𝐹′, 𝑑 fiind axa de rotaţie, iar 𝜃 unghiul de rotaţie.

-6-
 Cristian Lazureanu

A O
A′ 𝜋

Fig.9 Rotația axială

Din definiţie deducem că imaginea rotaţiei axiale de axă d şi unghi 𝜃 din

spaţiu aplicată unui punct A coincide cu imaginea rotaţiei de centru O şi unghi 𝜃 din
planul  aplicată lui A.
În figura 9 (dreapta) este prezentată o rotaţie de unghi de 90o și axă verticală
(situată pe o muchie a corpului rotit, deci la intersecţia dintre corpul iniţial, din
dreapta, şi imaginea lui în urma rotaţiei).
𝜑 𝜃+𝜑
Este ușor de văzut că 𝑅𝑑𝜃 ∘ 𝑅𝑑 = 𝑅𝑑 .
Figura F are dreapta d ca axă de simetrie rotatorie de ordinul n dacă este
360∘
invariantă la rotaţia de axă d şi unghi 𝜃 = 𝑛 , 𝑛 ∈ ℕ, 𝑛 ≥ 2. Spunem că F are
simetrie rotatorie de ordinul n.

Fig.10 Simetrie rotatorie de ordinul 4 Fig.11 Simetrie rotatorie de ordinul 2

Exerciţiul 1. Fie cubul ABCDA’B’C’D’. Determinaţi imaginea în urma rotaţiei de

axă BB’ şi unghi de 90o a lui: a) (AB); b) (BC); c) (CC’); d) (A’B’C’); e) (CBB’).
Exerciţiul 2. Aceeaşi cerinţă ca la exerciţiul precedent dar cu axa de rotaţie OO’ (O,O’
sunt centrele bazelor ABCD, respectiv A’B’C’D’).

-7-
 Cristian Lazureanu

Exerciţiul 3. Compunerea a două oglindiri de plane concurente este o rotaţie de axă

dreapta de intersecţie a celor două plane. Precizaţi unghiul de rotaţie. Exemplificaţi
grafic, folosind o figură ce nu are simetrie bilaterală.
Exerciţiul 4. Studiaţi compunerea a două rotaţii axiale. Discutați ținând cont de
poziția în spațiu a două drepte.
Exerciţiul 5. Studiaţi ce izometrii, respectiv simetrii apar în figurile 10, respectiv 11.

Reflexia glisată

Dacă vectorul 𝑣⃗ este paralel cu planul 𝜋 atunci compunerea dintre translaţia de vector
𝑣⃗ şi oglindirea (reflexia) în raport cu planul 𝜋 este comutativă:
𝑇𝑣⃗⃗ ∘ 𝑆𝜋 = 𝑆𝜋 ∘ 𝑇𝑣⃗⃗
(justificaţi). Izometria rezultată în urma acestei compuneri se numeşte reflexie glisată
(Figura 12).
Figura F invariantă la 𝑇𝑣⃗⃗ ∘ 𝑆𝜋 are simetrie translatorie ritmică de tip reflexie
glisată.
Exerciţiul 1. Desenaţi o figură care să arate că reflexia glisată poate să coincidă cu o
simetrie centrală. Este acest fapt în general valabil?
Exerciţiul 2. Desenaţi o figură care să arate că reflexia glisată poate să coincidă cu o
rotaţie şi o figură care să arate că această posibilitate nu este în general valabilă.
Exercițiul 3. Schițați fațada unui bloc de locuințe pe care balcoanele să fie dispuse
prin reflexie glisată, în tandem cu ferestrele.

Fig.12 Reflexia glisată

-8-
 Cristian Lazureanu

Reflexia rotită
Dacă dreapta d este perpendiculară pe planul  atunci compunerea dintre rotaţia de
axă d şi oglindirea (reflexia) în raport cu planul  este comutativă (justificaţi).
Izometria rezultată în urma acestei compuneri se numeşte reflexie rotită (Figura 13).
Figura F invariantă la Rd S are simetrie de tip reflexie rotită.

Fig.13 Reflexia rotită Fig.14 Bi-piramida patrulateră

Exerciţiul 1. Dacă  = 180 , coincide reflexia rotită cu o simetrie centrală?

Exercițiul 2. În figura 14 este prezentată o bi-piramidă patrulateră regulată. Precizați
ce simetrii prezintă.

Rototranslaţia
Dacă vectorul 𝑣⃗ este paralel cu dreapta d atunci compunerea dintre translaţia de vector
𝑣⃗ şi rotaţia de axă d este comutativă (justificaţi). Izometria rezultată în urma acestei
compuneri se numeşte rototranslaţie (deplasare
elicoidală).
Figura F invariantă la 𝑇𝑣⃗⃗ ∘ 𝑅𝑑𝜃 are simetrie
rototranslatorie, ea fiind obţinută printr-o mişcare
elicoidală (Figura 15).
Deoarece compunerea a două simetrii
axiale de axe concurente este o translație, rezultă
imediat că prin compunerea a două simetrii axiale
de axe necoplanare se obține o rototranslație.
Exercițiul 1. În figura 15, primul și ultimul cuboid
sunt pe aceeași verticală (în vedere de sus se
Fig.15 Rototranslaţia
suprapun). Câte grade are fiecare rotație?

-9-