10.03.

2023
Mecanică Cuantică

Seminarul 2

1. Definim operatorul paritate prin ˆ  ( x, y, z )   ( x, y, z ) , cu  definită pe intervalul

simetric [ x1 , x1 ]  [ y1 , y1 ]  [ z1 , z1 ] .
a) Arătaţi că operatorul paritate este liniar şi hermitic;
b) Determinaţi valorile şi funcţiile proprii ale operatorului paritate.

Soluţie:
a) Arătăm ca operatorul paritate este liniar, adică
ˆ [C1 1 ( x, y, z )  C 2  2 ( x, y, z )]  C11 ( x, y, z )  C 2  2 ( x, y, z )
 [C1 ˆ  1 ( x, y, z )  C 2 ˆ  2 ( x, y, z )] (1.1)
Pentru simplitatea scrierii, vom demonstra hermiticitatea operatorului ˆ x  ( x, y, z )   ( x, y, z ) ,
deoarece se poate scrie ˆ  ˆ x ˆ y ˆ z , iar cei trei operatori ˆ x , ˆ y , ˆ z comută între ei fiecare cu fiecare,
lucru care poate fi demonstrat foarte uşor.
x1  x1 x1
(, ˆ x )    ( x) ( x) dx     ( x) ( x) dx    ( x) ( x) dx
* * *

 x1 x1  x1
x1
  (ˆ x )* ( x) dx  (ˆ x , ) (1.2)
 x1
b) Ecuaţia cu funcţii şi valori proprii pentru operatorul paritate se scrie
ˆ  ( x, y, z )  p( x, y, z ) . (1.3)
Aplicând în ecuaţia cu funcţii şi valori proprii încă o dată operatorul paritate se obţine
ˆ 2 ( x, y, z )  ˆ [ˆ ( x, y, z )]  ˆ ( x, y, z )  ( x, y, z ) (1.4)
iar, pe de altă parte
ˆ 2 ( x, y, z )  pˆ ( x, y, z )  p 2 ( x, y, z ) . (1.5)
Comparând (6.4) şi (6.5) rezultă
p 2  1 p  1 . (1.6)
Prin urmare, operatorul paritate are ca funcţii proprii funcţii de paritate bine precizată, adică
funcţii pare cu valoarea proprie p  1 şi funcţii proprii impare cu valoarea proprie p  1 , adică
ˆ   ( x, y , z )    ( x, y , z ) şi ˆ   ( x, y, z )     ( x, y, z ) (1.7)

2. Găsiţi funcţiile şi valorile proprii pentru operatorii:

d d d2 2 d
a) ; b) i ; c) 2

dx dx dx x dx
care acţionează în spaţiul Hilbert.

Soluţie:
Ecuaţia cu funcţii şi valori proprii a unui operator  este:
Aˆ ( x)   ( x) (2.1)
unde (x) trebuie să fie vector din spaţiul Hilbert, deci trebuie să fie de modul pătrat integrabil, adică să
aibă norma finită. Prin urmare, (x) trebuie să fie mărginită pe tot domeniul său de definiţie.

1
 d( x)
a)  ( x) (2.2)
dx
d( x)
 dx (2.3)
( x)
iar, prin integrare, se obţine
( x)  C exp( x) . (2.4)
Pentru ca  (x ) să fie mărginită pentru x   trebuie ca
  i (2.5)
cu   R .
d
Atunci funcţiile proprii ale operatorului sunt exponenţiale pur complexe ( x)  C exp( ix) ,
dx
iar valorile sale proprii sunt numerele pur complexe i , cu   R .
b) Ecuaţia cu funcţii şi valori proprii este:
d( x)
i  ( x) (2.6)
dx
de unde
( x)  Ce ix (2.7)
iar valorile proprii sunt   R , care formează un spectru continuu.
d 2 ( x) 2 d ( x)
c)    ( x) . (2.8)
dx 2 x dx
Pentru rezolvarea acestei ecuaţii diferenţiale se face schimbarea de funcţie
1
( x)  ( x) . (2.9)
x
Se calculează derivatele
d 1 d 1
   (2.10)
dx x dx x 2
şi
d 2  1 d 2  2 d 2
    (2.11)
dx 2 x d x 2 x 2 dx x 3
Înlocuindu-le în ecuaţia cu valori proprii se obţine:
d 2 ( x )
  ( x) . (2.12)
dx 2
Aceasta este o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea, omogenă, care are soluţii exponenţiale de
forma ( x)  exp( rx) . Înlocuind-o în ecuaţia (2.12), se obţine ecuaţia caracteristică
r2    0 (2.13)
cu soluţiile
r1, 2    . (2.14)
Soluţiile particulare ale ecuaţiei (2.12) sunt
1 ( x)  exp(  x) şi 2 ( x)  exp(   x)
iar soluţia generală a ecuaţiei (2.8) este:
1
( x)  C1e  x  C2e  x
x
 (2.15)
Se observă că, dacă   0 , (x) devine nemărginită pentru x   , deci  trebuie să fie reale
negative

2
   2 ,   R (2.16)
iar soluţia (2.15) devine
1

( x)  C1ei x  C2e i x .
x
 (2.17)

Se observă că (x) este mărginită pentru x  0 doar dacă C1  C2  0 .

Prin urmare, funcţiile proprii ale operatorului sunt
C
 
( x)  ei x  e i x  C '
x
sin( x)
x
(2.18)
iar valorile proprii
  2 ,   R .

3. Experimental, un model de corp negru se realizează sub forma unei cavităţi prevăzute cu o
mică deschidere având diametrul d  1 cm . Cavitatea este încălzită cu ajutorul unei rezistenţe electrice,
care consumă o putere P  100 W . Prin pereţii cavităţii se pierd   10% din această putere.
Să se calculeze temperatura de echilibru pentru radiaţia termică emisă din cavitate.

Soluţie:
Conform legii Stefan-Boltzmann, între emitanţa radiantă a corpului negru şi temperatura lui
absolută există relaţia
M e  T 4 , (1)
unde   5,67  10 8 Wm2 K 4 este constanta Stefan-Boltzmann.
Emitanţa radiantă M e reprezintă energia totală transportată de radiaţia termică în unitatea de timp
prin unitatea de suprafaţă, adică
d 2 Ee
Me  , (2)
dSdt
unde Ee este cantitatea de energie radiată de o sursă de radiaţii, transmisă sau radiată într-un proces
radiativ, într-un interval de timp.
Pentru cazul practic al acestei probleme
E P 4(1  ) P
Me  e  e  , (3)
St S πd 2
Pe fiind fluxul radiant, iar S suprafaţa orificiului practicat în cavitate.
Din relaţiile (1) şi (3) se obţine că
4(1  ) P
T 4  2120 K .
πd 2 

4. Să se evalueze temperatura din interiorul Soarelui cunoscând că presiunea păturilor sale

interioare este de 6  10 9 atm. Se cunoaşte constanta Stefan-Boltzmann   5,67  10 8 Wm 2 K 4 şi viteza
luminii în vid c  3  108 m/s .

Soluţie:
Vom folosi relaţia dintre presiunea radiaţiei termice dintr-o incintă şi densitatea de energie
radiantă ( w e ):
w
p e , (1)
3

3
 4π
iar densitatea de energie radiantă o vom lega de strălucirea (radianţa) B e , prin we  Be . Strălucirea B e
c
Me
se scrie în funcţie de radianţa M e astfel Be  , pentru care se ştie legea Stefan-Boltzmann,
π
M e  T 4 . Înlocuind relaţiile de legătură dintre mărimile caracteristice radiaţiei termice în relaţia (1), se
obţine
4
p  T 4 . (2)
3c
În final se obţine că
3 pc
T 4  3.92  10 7 K .
4

5. Radiaţia Soarelui are un spectru a cărui compoziţie este apropiată de cea a corpului negru al
cărui maxim de emisie corespunde lungimii de undă 0,555 μm . Să se determine masa pe care Soarele o
pierde prin radiaţie într-o secundă. Să se evalueze timpul în care masa Soarelui se diminuează cu 1% . Se
cunosc: masa Soarelui, mS  1,97  10 30 kg ; raza Soarelui, RS  6,95  10 8 m ; constanta Stefan-Boltzmann
şi constanta lui Wien.
Soluţie:
b
T m  b  T   5222 K .
m
M e T   T 4  4,216  10 7 Wm 2 ,
E
 4RS2 M e (T )  2,559 1026 W ,
t
4RS2 M e (T )t
c 2mS  E  mS   2,843 109 kg .
c2
mS  10 2 mS  1,97  10 28 kg
mS
  6,929 1018 s  2,197 1011 ani .
mS

6. Într-un recipient vidat cu pereţii menţinuţi la o temperatură apropiată de zero absolut se află o
bilă de cupru de rază r  6  10 3 m şi de temperatură iniţială T0  300 K . Considerând suprafaţa bilei
drept un corp negru, să se determine timpul  după care temperatura sa scade de n  2 ori . Se cunoaşte
densitatea cuprului,   8900 kg  m 3 , căldura specifică a cuprului, cCu  390 J  kg 1  K 1 şi constanta
Stefan-Boltzmann.
Soluţie:
Legea
dP
M  T 4  e
dS
conduce la:
dE mc dT 4 dT 
Pe    Cu   r 3cCu  1 c
dt dt 3 dt   dt   r Cu T 4dT .
 3 
Pe  S T 4  4r 2T 4 

4
 1 rcCu 1 rcCu 3
T0


3  T
4
dT 
9 T03
 
n  1  2,939 h.
T0
n

7. Se cunoaşte formula lui Planck pentru densitatea de energie radiantă spectrală. Se cere:
a) să se determine numărul dn ( , T ) de cuante din unitatea de volum, având frecvenţele cuprinse
în interiorul ,   d  ;
b) de câte ori se modifică numărul total de cuante dacă temperatura absolută a radiaţiei termice
creşte de k  2 ori ;
c) să se determine numărul total de cuante dintr-un metru cub al unei cavităţi în care se află
radiaţia termică de echilibru la temperatura T  273,16 K . Se cunosc: h, c şi k B .

Soluţie:
8h 3
a) dw , T  
1
d.
 h 
c3
exp   1
 k BT 
Deoarece energia unei cuante este   h , obţinem:
dw  , T  8 2 1
dn  , T     3 d.
h c  h 
exp   1
 kBT 
b) Numărul total de cuante din unitatea de volum va fi:
8  
3
 2 d k T  x 2dx
nT  
c 3 0  expx  1 ,
 8 B 
 h   h 
 1
0
exp 
 k BT 
h
unde s-a făcut notaţia x  .
k BT
Se observă că avem:
n  kT 
 k 3  23  8 .
n T 
c) Deoarece  variază de la 0 la  , integrala care trebuie calculată este de forma:

x 2dx
 expx  1  2,405 .
0
Astfel, obţinem:
3
k T 
N T   8  π  2, 405  B  V  4,126 1014 cuante.
 hc 

8. Două cavităţi corp negru emit radiaţie termică. Una dintre ele are temperatura T1  2500 K . Să
se determine temperatura celeilalte surse, ştiind că lungimea de undă care corespunde la maximul puterii
sale este cu   0,050 μm superioară lungimii de undă corespunzătoare primei surse. Se cunoaşte
constanta lui Wien, b.

5
 b
Răspuns: T2   1743,34 K .
b
 
T1

9. Cu ocazia răcirii unui corp negru datorită radiaţiei, lungimea de undă corespunzătoare
maximului în spectrul de distribuţie al energiei s-a deplasat cu   500 nm . Să se determine cu câte
grade a scăzut temperatura corpului, dacă temperatura sa iniţială era T  2500 K . Se cunoaşte constanta
lui Wien, b.
T 2  
Răspuns: T   756 ,7 K .
b  T  

10 Cunoscând legea lui Planck pentru densitatea spectrală de energie radiantă,

8 2 h
w  , T   3 ,
c  h 
exp   1
 k BT 
să se calculeze energia medie a unei cuante de energie din spectrul de radiaţie termică al Soarelui,
TS  5222 K . Se cunoaşte constanta Boltzmann k B  1,38  10 23 J/K .

Soluţie:
Energia medie a unei cuante din spectrul de radiaţie al unui corp negru este egală cu raportul
dintre energia tuturor cuantelor din unitatea de volum şi numărul total de cuante din unitatea de volum
(concentraţia totală de cuante),


w(T )  w (,T )d



   0

.
n(T )
 n (,T )d
0


Concentraţia spectrală de cuante ( n (, T ) ) se obţine simplu raportând densitatea spectrală de

energie radiantă la energia unei cuante (   h ). Astfel
8π 

8πh 3d  2d
w( T )  3  , iar n(T )  3  .
c 0 exp  h kBT   1 c 0 exph kBT   1
Se face schimbarea de variabilă h k BT  x , şi se obţin integralele adimensionale cunoscute:
4 4 4 3
8πh  k T  x3dx 8πh  kBT  π 4 8πh  kBT  k T 
w( T )  3  B 
c  h  0 e x  1  c3  h   15  c3  h   6, 49  51,92π  hcB   kBT
şi
8π  k T   x 2dx 8π  kBT 
3 3 3
k T 
n(T )  3  B   x  3   2,405  19,24 π   B  .
c  h  0 e 1 c  h   hc 
Înlocuind în relaţia (1) se obţine în final
w(T )
   2,7 kBT  1,946 1019 J  1, 216eV .
n(T )

11. Să se calculeze valoarea medie a lungimii de undă din spectrul de radiaţie termică al unui corp
negru aflat la temperatura de echilibru T. Să se aplice rezultatul obţinut pentru spectrul radiaţiei emise de
Soare ( TS  5222 K ).

6
 Soluţie:
Prin definiţie
 

 n (,T )d  n (,T )d



  0

 0
, (1)
n(T )
 n (,T )d
0


w (, T ) 8 2
unde n (, T )   3 , iar numitorul relaţiei (1) a fost calculat la problema
h c exp  h k BT   1
anterioară şi reprezintă concentraţia totală de cuante din spectrul radiaţiei termice, indiferent de
frecvenţele lor,
3
k T 
n(T )  19,24π   B  . (2)
 hc 
Integrala de la numărător din relaţia (1) se calculează folosind faptul că   c  , iar apoi se face
schimbarea de variabilă h k BT  x şi se obţine:
   2
c 8π  2d 8π νd 8π  k T  xdx
0 
n (, T )d  0  c3 exph kBT  1  c2 0 exph kBT   1  c2  Bh 
  e
0
x
1
, (3)


xdx
iar  e x  1  1,65 , (este tabelată). Înlocuind relaţiile (2) şi (3) în (1) se obţine simplu că
0
2
k T 
13,18π B 
   hc   0,685 hc . (4)
3
k T  kBT
19,24π B 
 hc 
Pentru spectrul emis de Soare se obţine că   1,89 μm .

7
 17.03.2023
Mecanică Cuantică Seminarul 3

Efectul fotoelectric

1. Iluminăm suprafaţa unui metal cu lumină având lungimile de undă 279 nm şi 245 nm,
potenţialul de frânare fiind egal respectiv cu 0,66 V şi 1,26 V. Sarcina electronului este e şi viteza
luminii în vid, c . Să se determine valoarea constantei lui Planck şi lucrul mecanic de extracţie al
electronului din metalul dat.
Soluţie:
hc 
 Lext  eU 1 
1  eU 2  U 1  1 2
h   6,446626  10 34 Js.
hc
 Lext  eU 2  c 1   2
2 

hc
Lext   eU 1  3,66 eV.
1

2. Suprafaţa unui metal oarecare este iluminată cu radiaţii luminoase având lungimea de undă
de 350 nm. Alegând o anumită diferenţă de potenţial de frânare se „taie” fotocurentul. Modificând
lungimea de undă a luminii cu 50 nm, diferenţa de potenţial de frânare a trebuit să fie mărită cu 0,59V
pentru a tăia din nou fotocurentul. Considerând cunoscute constanta lui Planck, h şi viteza luminii în
vid, c , să se determine sarcina electronului.

Soluţie:
hc 
 Lex  eU 0 
 hc 50  10 9
e 
hc
 Lex  eU 0  0,59 

0,59    50  10 9 
  50  10 9 

e  1,6032667 1019 C .

3. O placă de metal (Ag, cu Lex  4,55 eV ) este situată la 5 m de o sursă de lumină

monocromatică a cărei putere de ieşire este P  10 3 W . Se consideră că fotoelectronul emis din

placă îşi poate colecta energia pe o suprafaţă circulară cu diametrul egal cu zece diametre atomice (1
nm). Presupunând că lumina este o undă, care este intervalul de timp necesar pentru ca un electron să
ia energia necesară de la sursa de lumină pentru a părăsi placa?

Soluţie:
 Suprafaţa ţintei de pe care un fotoelectron îşi colectează energia este:

St  
 
d 2  10  9
2

 0,785  10 18 m 2 .
4 4
Suprafaţa sferei cu raza de 5 m în centrul căreia se află sursa este:
S s  452  314 m 2 .
Considerând că sursa de lumină radiază uniform în toate direcţiile, puterea care cade pe ţintă
este:
St
Pt  P  2,5  10 24 W
Ss
Energia necesară pentru a scoate un electron este:
Lex  7,29  10 19 J
Presupunând că toată puterea P este absorbită, timpul necesar pentru absorbţia energiei
necesare unui fotoelectron este:
Lex
  2,916  10 5 s  81 h .
Pt
Experimental s-a măsurat întârzierea de ordinul a 10–9 s între momentul iluminării şi
momentul apariţiei fotocurentului. Această neconcordanţă între teoria ondulatorie şi rezultatul
experimental ne arată că în acest caz radiaţia se comportă ca un corpuscul, şi nu ca o undă. Explicaţia
acestui rezultat este dată de teoria cuantică propriu-zisă.

4. Arătaţi, cu ajutorul legilor de conservare ale energiei şi impulsului, că un electron liber nu

poate absorbi un foton.
Soluţie:
Se presupune că electronul a absorbit un foton şi în urma procesului respectiv se deplasează cu
viteza v.
Masa iniţială a electronului este m0 şi după absorbţia fotonului, masa electronului devine

m0
m .
2
v
1  
c
Efectul fotoelectric fiind o ciocnire fotonelectron în urma căreia fotonul „dispare”, legea de
conservare a energiei este:
m0c 2
  m0c 2  (4.1)
2
v
1  
c
Conservarea impulsului conduce la:

2
  m0v
 (4.2)
c v
2
1  
c
Relaţia (5.1) se poate scrie sub forma:
 m0c
 m0c  . (4.3)
c v
2
1  
c

Introducând pe din (4.2) în expresia (4.3) avem:
c
v
 
m0 v
 m0 c 
m0 c
sau c 1 
1
2 2 2 2
v v v v
1   1   1   1  
c c c c
sau, încă:
v
1  
 c  1 (4.4)
2
v
1  
c

 v   v  
Ecuaţia (5.4), adică: 2     1  0 , are rădăcinile v  0 şi v  c . Dacă v  0 , înseamnă că
 c   c  
electronul poate absorbi fotonul rămânând în repaus; dacă v  c , înseamnă că electronul poate avea
viteza luminii în vid, c.
Rezultă că nici una din soluţii nu are sens fizic. Deci, un electron liber nu poate absorbi un
foton.

5. Pornind de la legile de conservare, să se arate că un electron liber nu poate emite fotoni.

Soluţie:
În sistemul de referinţă inerţial, legat de electronul în mişcare, energia electronului este m0c 2 .
Legea conservării energiei în acest sistem, pentru emisia unei cuante este:
m0c 2  mc 2  h .
Rezultă:
 
 
m0 c 2  1 
  0
h  2 
v
 1    
 c 
adică, un electron liber nu poate emite un foton.

3
 6. O placă plană de zinc este iradiată cu radiaţii având un spectru continuu, a cărui limită
înspre lungimile de undă mici corespunde la 30 nm.
Să se calculeze la ce distanţă maximă de suprafaţa plăcii se va deplasa un fotoelectron, dacă în
afara plăcii există un câmp electric omogen de frânare având intensitatea 10 3 V/m ? (Se cunosc: h c ,
e şi Lext Zn  3,4 eV ).

1 2
mv
Răspuns: d  2  37,93 103 m.
eE

7. Pe o suprafaţă de aluminiu (la care Lex  4,2 eV ) cade un fascicul de lumină

monocromatică având lungimea de undă egală cu 200 nm.

Să se determine:
a) energia cinetică a celui mai rapid fotoelectron emis;
b) energia cinetică a celui mai lent fotoelectron emis;
c) potenţialul de frânare;
d) lungimea de undă de prag.
(Se cunosc: h , c şi e ).
hc Ecmax
Răspuns: a) Ecmax  h  Lex   Lex  2eV ; b) 0; c) U0  2V; d)
 e
hc
p   295 nm .
Lex

8. O cuantă de lumină cu lungimea de undă   232 nm eliberează un fotoelectron de pe

suprafaţa unui electrod din wolfram  Lex  4,5 eV  . Să se calculeze impulsul total transmis

electrodului, dacă electronul este expulzat după direcţia de mişcare a cuantei, însă în sens contrar. Se
cunosc: h , c şi m0 .

h h 2  hc   27 kg  m
Răspuns: . p   mv     Lex   5  10
  m   s

9. Pragul efectului fotoelectric al unui fotocatod de cesiu este situat la  p  600 nm . Asupra

fotocatodului se trimite un fascicul luminos monocromatic cu   500 nm , cu o putere constantă

P 1 W .
Să se determine:
a) energia, impulsul şi masa de mişcare ale fotonului;

4
 b) viteza maximă cu care electronii părăsesc catodul;
c) valoarea tensiunii de stopare (potenţialul invers aplicat pentru anularea fotocurentului);
d) randamentul cuantic al fotocatodului, dacă intensitatea curentului de saturaţie este I s  16,3
mA.
Se cunosc: h ; c ; e şi m0 .

hc h kg  m
Răspuns: a) E   2,48 eV ; p   1,325  10 27 ;
  s
h
m  4,42  10 36 kg .
c

2hc  1 1 
b) v    3,813  10 5 ms 1 ;

m  p  

hc  1 1  I hc
c) U 0    0,4133 V ; d)   s  4,04% .

e   p   e P

Efectul Compton
1. Să se calculeze impulsul electronilor de recul în cazul în care fotonul este difuzat sub un
unghi drept faţă de direcţia de mişcare iniţială. Lungimea de undă a fotonului incident este de 0,05 Å.
Se cunosc: h, c şi m0 .
Soluţie:
hc hc hc 
Ee   
 0  0    0  0  
2
    1 
  2 sin  2 sin 2    2
2
 
2 4  2
unde
h
  0,0242 Å  2,42 1012 m
m0c
hc 
Eec   1,295742  10 14 J
0 0  
E 2  m02c 4  c 2 p 2  Ec  m0 c 2   Ec 2  2m0c 2 Ec  m02c 4
2

p
1
c
 
Ec Ec  2m0 c 2  1,596  10 22
kgm
s

2. Să se determine valoarea deplasării Compton şi unghiul sub care este difuzat un foton, dacă
se ştie că lungimea de undă a fotonului incident este  0  0,03 Å, iar viteza electronului de recul
reprezintă fracţiunea  din viteza luminii, unde   0,6 . Se cunosc: h, m0 şi c.
Soluţie:

5
 hc hc m0
 m0c 2   mc 2 ; m 
0  0   1  2
20
   0,013422334 Å
h
 0
 1 
m0 c  1
 1  2 
 
  
  2 sin 2  sin 2   0,2766
2 2 2

sin   0,5259275   31050    630 40
2

3. Utilizând legea de conservare a impulsului şi formula

pentru difuzia Compton, să se găsească relaţia dintre unghiul  de
difuzie a fotonului şi unghiul  sub care pleacă electronul de recul.
Soluţie:
 h
  2 sin 2  , , unde   . Fig. 3.1.
2 m0c
Din figura 3.1, avem:
h 0 h
 cos  mv cos
c c
h
0 sin   mv sin 
c
Ultimele două relaţii conduc la:
 sin  sin 
tg  
 0   cos   0
 cos 


1 0
Expresia cos   1  c  conduce la  0  1  2  0 sin 2  , care – introdusă în tg , ne dă:
0  c 2
 
ctg ctg
tg  2 sau tg  2
2 0 h
1  1
c m0 c 0

4. Un foton cu  0  0,1 Å cade pe un electron liber cu masa de repaus m0 . Să se determine:

    0
a) variaţia relativă a lungimii de undă a radiaţiei,  , dacă unghiul de difuzie a
0 0
fotonului este   90 0 ;
b) energia fotonului difuzat;
c) unghiul  pe care-l face electronul de recul cu direcţia fotonului incident. Se cunosc h, m0
şi c.
Soluţie:

a) Din formula      0  2 sin 2 , deducem:
2
   h 
 2 sin 2  2 sin 2  0,242
0 0 2 m0 c 0 2

6
 c hc
b) Ed  h  h   10 5 eV
   2 sin 2 
0
2
hc
Ein   1,24  10 5 eV .
0
c) Considerând că fotonul incident are direcţia Ox şi că fotonul difuzat face cu axa Ox unghiul
 , iar electronul de recul unghiul  , avem
 
ctg ctg
tg   2  2  0,8064516    43 20 .
 0,024
1 1
0 0,1
5. Într-o experienţă de difuzie Compton, diferenţa dintre frecvenţele fotonului incident şi
fotonului împrăştiat este   1,233  1020 Hz . Care este viteza electronului de recul? Se cunosc m0 , c
şi h .
Soluţie:
h 0  h  Ec  h    Ec
 
 
 1 
Ec  m0 c 2   1
 v
2

 1    
 c 
Din cele două relaţii, se obţine:
h  h 
c 2 
2 

m0c  m0c 2 
v .
h
1
m0c 2
h
 0,997904
m0c 2
m
v  0,8657223c  2,5953702108 .
s

6. Să se determine lungimea de undă  0 a radiaţiei incidente, care prin difuzie Compton

produce un electron de recul de energie cinetică Ec ? Unghiul de difuzie al fotonului emergent este .
Dacă electronul de recul este relativist, care este viteza acestuia?
m0 c 0   
c 1 2 1  0 
  4 hc  h   
Răspuns:  0   1  1  ; v .
2  Ec   m0 c 0  0 
1 1  
h   

7. Pentru un anumit unghi faţă de fascicul iniţial de radiaţii X cu lungimea de undă de 0,1Ă s-a
constatat că deplasarea Compton este 0,024 Å. Care este, în acest caz, energia transferată electronilor
de recul şi sub ce unghi sunt difuzaţi fotonii? Se cunosc h şi c .
 
Răspuns:   ; Ec  hc  24 keV
2 0 0   

7
 8. Un fascicul de radiaţii X cu lungimea de undă de 1 Å este împrăştiat de un bloc de carbon.

Radiaţia împrăştiată este măsurată la un unghi de faţă de fascicul iniţial. Să se determine: a)
2
deplasarea Compton,  şi b) energia cinetică a electronului de recul.
Se cunosc: h, c , m0 şi e .

Răspuns: a)   2,4263103 nm ; b) Ec  hc  190 eV . Radiaţiile X mai intense
 0  0   
pierd o energie mai mare în urma difuziei.

9. Lungimea de undă a unei cuante iniţiale de radiaţie este de 0,5 Ă. Să se determine energiile
 
electronului de recul în cazul difuziei cuantei sub unghiurile , şi  ?
3 2

2 sin 2
hc 2
Răspuns: Ec  ;
0 
0  2 sin 2
2
Ec1  59,87 eV; Ec2  136 ,80 eV; Ec3  237 ,76 eV .

8
 24.03.2023
Mecanică Cuantică
Seminarul 4
Modelul atomic Bohr
1. Conform electrodinamicii clasice, energia emisă în unitatea de timp de un electron aflat în
aer într-o mişcare uniform variată cu acceleraţia v , este:
dE 1 2 e2 2
P  v ,
dt 40 3 c3
unde e este sarcina electronului şi c viteza luminii în vid. Să se determine intervalul de timp t 0 la
capătul căruia un electron care se roteşte în jurul unui proton pe o orbită circulară de rază
a0  0,53  10 10 m (prima rază Bohr) ar cădea pe nucleu (proton) ca urmare a pierderilor de energie,
dacă se folosesc în calcul legile mecanicii şi electrodinamicii clasice. Se cunosc:  0 , c, e şi me .
Soluţie:
Condiţia de stabilitate a electronului pe traiectoria circulară, impune:
mv 2 e2 e2 e2 1
  v 2
  2v d v   dr
r 40 r 2 40 mr 40 m r 2
dv e2 1 1 2 e2  e2  1
v   ; P    
dt 2  40 m r 2
40 3 c  2  40 m  r 4
3 

2
e2 dr 1 2e 2 1  e 2  1
P  Fm v     
2  40 r 2 dt 40 3c 3 4  40 m  r 4
2 t 0 2 r
 40 m  2 3  4 0 m 
dt  3c 3   r dr  t 0   dt  3c  e 2  r
2
dr
 e 
2
0 a0
2

 
1  4  a 03 2
2
40 m  3
3
t 0  c   a  r 3
   4 m , unde  0 0  c 2
 0  e
0
 
2
e c

t 0   

1  4  0,53  10 10
2

3

9,1  10 31 2
 0.627  10 10 s .
8 7

3  10  4  10  1,6  10 19 4

2. Să se calculeze de câte ori se va mări raza orbitei electronului unui atom de hidrogen care se
găseşte în starea fundamentală şi este excitat cu o cuantă având energia de 12,09eV. Se cunoaşte
E1  13,6eV (starea fundamentală, n  1 ).
Soluţie:
Avem:
e2 e2 e2
rn  n 2
 
4 0 m0e c 2 2 1 1 8 0 En
8 0 m0e c 2 2 2
2 n
2
e
r1  ; E1   13,6  13,6eV
80 E1
e2
rn  ; En   13,6  12,09   1,51  1,51eV
80 En
 e2 e2 13,6
r1  ; rn   r1  9r1
80  13,6 40 1,51 1,51
e2
Deoarece rn  n 2  r1 n 2 , rezultă că raza creşte de nouă ori şi electronul trece de pe
4 0 m0e c 
2 2

orbita n  1 pe orbita n  3 .

3. Să se calculeze frecvenţele de rotaţie ale electronului prima şi a doua orbită Bohr ale
atomului de hidrogen, şi frecvenţa cuantei emise la tranziţia între aceste orbite. Să se compare
rezultatele. Se cunosc: mc2  0,511MeV ,  , h şi e.
Soluţie:
Ţinem seama de soluţia problemei 1.38., avem:
2E mc 2   2
 r1  n3  
h 1 h
2
 1 
0,511 106  1,6  109  
  137   6,57  1015 Hz
6,626  1034
r
 r2  31  0,82 1015 Hz.
2
E E 3 3
12  1 2  E1  mc2   2  2,46 1015 Hz
h 4h 8h
 r   r2
 r1  r2  12  1
2
2,32 10  2,46 10  3,69 10 , 12 fiind foarte apropiată de media geometrică a frecvenţelor de
15 15 15

rotaţie ale electronului pe cele două orbite între care are loc tranziţia  rn   n,n1   rn1 .

4. Se cunoaşte modelul lui Bohr pentru atomul de hidrogen. Să se determine:

a) intensitatea curentului electric corespunzător mişcării electronului pe a n-a orbită a atomului
de hidrogen;
b) inducţia magnetică B în centrul primei orbite Bohr a aceluiaşi atom;
c) valorile mărimilor calculate anterior în cazul primei orbite Bohr ( n  1 ). Se cunosc:
1
 9  10 9 ; 0 ; m; e şi 
40
Soluţie:
1
ec
e e evn n 1 m0 e e 5 1
a) I n     
T 2rn 2rn 2e 2 2 (4 0 ) 2 2 3 n 3
n
vn 4 0 m0e c 2 2
0 I n 0 1 m02e e 7 1
b) Bn  
2 rn 4 (4 0 ) 3  5 n 5
c) n  1
I1  1,05 mA ; B1  12 ,448 T

5. Pornind de la teoria lui Bohr a atomului de hidrogen, se cere să se determine:

a) momentul magnetic al electronului ce se mişcă pe orbita a n-a atomului de hidrogen;
b) raportul dintre momentul magnetic şi momentul cinetic, arătând că acesta rămâne constant
pentru toate orbitele;

2
 c) viteza unghiulară şi energia totală a electronului în cazul mişcării acestuia pe o orbită a
atomului de hidrogen, dacă acestei mişcări îi corespunde un moment magnetic egal cu
e
2,769 1023 J  T 1 (  B   927 ,400 899 (37 )  10 26 JT 1 ).
2m 0 e
Se cunosc:  B ; E1  13,6eV ;  .
Soluţie:
Se ţine seama de la rezultatele de la problema 4.
e ev
a) I n   n
Tn 2rn
ev n e e e2 1
 n  S n I n  rn2  rn v n  n 2  c 
2rn 2 2 4 0 m0e c 
2 2
n
e
 n  B  n
2m 0 e
1 e2
b) Ln  mv n rn  m0ec n 2  n
n 4 0 m0e c 
2 2

e 
n
n e
 2m 
Ln n 2m
 n 2,769
c) n   3
 B 0,927
2 E1
3   1,045  1015 rad/s
3 3

E
E   12  1,525 eV
3

6. Un atom de hidrogen se află în starea fundamentală. În această stare absoarbe o cuantă de

lumină cu lungimea de undă   102,6 nm. Să se determine cu cât variază în acest caz momentul
magnetic orbital al electronului. Se cunosc: m0e c 2  0,511MeV ,  , h, c şi e.

Soluţie:
1  1 2 2 n 1
2
c 1 1
h 1n  h  m0e c 2 2  2  2   m c 
1n
0e
2 1 n  2 n2
1
n 3
2hc
1
m0e c 2 2 1n
Ţinând seama de rezultatele de la problema 5. avem:  n   B  n , adică:
1   B 
    3  1  2 B .
3  3 B 

7. Să se afle numărul cuantic care determină starea excitată a atomului de hidrogen, dacă se
ştie că la trecerea în stare normală el emite un singur foton cu   102,60 nm. Se cunosc:
m0e c 2  0,511MeV;  ; h şi c.
Soluţie:
  102,60 nm este în U. V. Deci, avem seria Lyman ( n  1 )

3
 hc 1 1 1  1 m 2  1 hc
En  E1   m0e c 2 2  2  2   m0e c 2 2 
1n 2 1 m  2 m2 
1 2hc
m 0 e c 2 2  m 0 e c 2 2 2  ; m4
m 
hc
 E4  E1 ;   102,6 nm


8. Să se determine variaţia momentului cinetic al electronilor din atomii de hidrogen, când

aceşti atomi emit o linie spectrală de lungime de undă dată   1281,8 nm. Se ştie că această lungime
de undă aparţine seriei Paschen. De asemenea, avem: E1  13,6eV ;
Soluţie:
hc  1 1 9  n2 1
 En  E3  E1  2    E1 ; E1   m0e c 2 2
 n 9 9n 2
2
hc n2  9
 E1
 9n 2
 9hc  2 9 E1 9
 E1  n  9 E1  n   5
   9hc 9hc
E1  1
  E1
Ln  mv n rn  n .
L5  5; L3  3; L  L5  L3  2

9. Un atom de hidrogen excitat, la tranziţia în starea fundamentală emite succesiv două cuante
cu lungimile de undă de 1281,8nm şi 102,57nm. Să se determine numărul cuantic al stării iniţiale
atomului şi energia corespunzătoare. Se cunosc: E1  13,6eV ; h; c şi e.
Soluţie:
Avem situaţia din figura 1.50.1.

Se observă că se pot scrie relaţiile:

hc 1  n2 n2  1
 E1 2  E1
1n n n2
şi
hc m2  n 2
 E1 .
 mn m2 n 2
Eliminând pe n 2 între aceste două relaţii, obţinem: Fig. 9

 hc  mn  1n 
E1  E1  
 1n  mn 
m 5
hc
E1 
1n
E1  13,6
E5    0,544 eV
52 25

4
 31.03.2023
Sem. 5 Mecanică cuantică
Dualitatea undă corpuscul în cazul microparticulelor

1.132. Demonstraţi că orbitelor staţionare ale atomului din modelul lui Bohr le corespund
numere întregi de lungimi de undă de Broglie. Să se determine: a) în ce fel depinde lungimea de undă
de numărul de ordine al orbitei şi de constantele universale; b) Lungimile de undă asociate electronului
pentru primele două orbite ale atomului de hidrogen. Se cunosc:  0 , h, m 0 e şi e .
2 0 h 2
Răspuns: a)  n  n;
m0e e 2 Z
2 0 h 2
b) 1   3,3372 Å,  2  2 1  6,6744 Å.
m0 e e 2

1.61. Un fascicul de electroni cade sub un unghi   30  pe un monocristal având constanta

reţelei cristaline d  2,4 Å. Observarea electronilor reflectaţi se face sub un unghi egal cu cel de
incidenţă. Să se determine primele trei valori ale diferenţei de potenţial accelerator U pentru care se
observă o reflexie maximă a electronilor. Se cunosc: h, m şi e.
Soluţie:
2d sin   n (1.61.1)
Pe de altă parte
h h
  (1.61.2)
p 2meU
Din cele două relaţii, obţinem:
n2h2
U (1.61.3)
8med 2 sin 2 
Astfel, avem:
n  1; U1  26,175V
n  2; U 2  104,700V
n  3; U 3  235,567V

1.63. Să se determine lungimea de undă asociată unui electron ştiind că masa lui de mişcare
este cu 1% mai mare decât cea de repaus. Se cunosc: m0e c 2  0,511MeV , h, c şi e.
Soluţie:
Ece  Ee  Ee0  1,01m0e c 2  10 2 m0e c 2 (1.63.1)
hc hc
   0,1715 Å (1.63.2)

Ece Ece  2m0e c 2  1
10 m0e c 2 2,01

1.70. Un microscop electronic poate distinge separat două puncte situate la distanţa d dacă

această distanţă satisface condiţia d  , unde  este lungimea de undă de Broglie a electronilor,
2A
iar A este o constantă a aparatului, numită apertură numerică. Cunoscând tensiunea de accelerare a
electronilor U  100 kV şi că A  0,15 , să se determine valoarea minimă a lui d . Se consideră că
electronul se mişcă relativist. Se cunosc: m0e , h şi c .
Soluţie:
Impulsul relativist al electronului este:

1
 m0ev
p , (1.70.1)
v2
1 2
c
iar lungimea de unde de Broglie asociată va fi:
v2
h 1
h c2 .
  (1.70.2)
p m0 e v
Energia cinetică a electronului se află din relaţia:
m0e c 2
 m0e c 2  eU , (1.70.3)
2
v
1 2
c
din care se determină viteza electronului:
eU  
 2  eU 
m0e c 2 2 
 m0e c 
vc (1.70.4)
eU
1
m0e c 2
Înlocuind relaţia (1.70.4) în expresia (1.70.2), se obţine:
h 1
 . (1.70.5)
m0e c eU  eU 
2 1
m0 e c 2  2m0e c 2 
eU
Deoarece în cazul de faţă avem  1 , se poate face aproximaţia:
2m 0 e c 2
1 1 eU
 1 (1.70.6)
eU 1
eU 4m 0 e c 2
1 2
2m 0 e c 2 4m 0 e c
Ţinând seama de relaţia (1.70.6), lungimea de undă dată de expresia (1.70.5) devine:
h  
 1  eU  . (1.70.7)
2m0e eU  4m0e c 
2


Introducând expresia lui  din (1.70.7) în condiţia pusă d  , rezultă:
2A
h  
d 1  eU  . (1.70.8)
2 A 2m0e eU   2 
4m 0 e c 
Numeric, avem:
d min  0,123 Å.

1.130. Ce energie cinetică trebuie să aibă un electron pentru ca lungimea de undă de Broglie
să fie egală cu lungimea de undă Compton. Se ştie că m0c 2  0,511 MeV .
Răspuns: Ec   
2  1 m0e c 2  0,21MeV .

1.126. Un electron ce se deplasează cu viteza v0  6  10 6 m/s pătrunde într-un câmp accelerator

V
E, omogen, longitudinal, de intensitate 500 . Ce distanţă trebuie să parcurgă electronul în acest câmp
m
electric pentru ca lungimea de undă asociată electronului să devină   1 Å?

2
 h 2  mv 0 
2
Răspuns: s   9,68 10 2 m .
2meE 2

Relaţiile de incertitudine Heisenberg

1.72. Cu ajutorul relaţiei de incertitudine, să se calculeze minimul energiei posibile a unui
oscilator liniar armonic, a cărui pulsaţie proprie (clasică) este  .
Soluţie:
p2 1
E  m 2 x 2 (1.72.1)
2m 2
 
xp x ~  p  (1.72.2)
2 2x
2 1
E 2
 m 2 x 2 (1.72.3)
8mx 2
dE 2 
0  m 2 x  0  x  (1.72.4)
dx 4mx 3
2m
2 1  
Emin   m2  (1.72.5)
 2 2m 2
8m
2m

1.73. Cu ajutorul relaţiei de incertitudine, să se afle energia totală a electronului cel mai
apropiat de nucleu, într-un atom hidrogenoid uşor. Să se verifice valabilitatea rezultatului obţinut în
cazul atomului de hidrogen. Se cunosc:  ; m0c 2  0,511 MeV şi e
(Observaţie: În atomii elementelor uşoare, electronii sunt nerelativişti.)
Soluţie:
p2 Ze2
E  (1.73.1)
2m 40 r

p  r    p  (1.73.2)
r
2 Ze 2
E  (1.73.3)
2mr 2 4  0 r
dE 2 Ze 2 40  2
 3   0  r  (1.73.4)
dr mr 40 r 2 me 2 Z
1
Emin   m0c 22 Z 2 , (1.73.5)
2
e2
unde  
40c
În cazul hidrogenului (Z = 1), avem:
1
Emin   m0c 2 2  13,613eV (1.73.6)
2

1.74. Folosind relaţia de incertitudine, să se calculeze energia unui atom cu doi electroni aflat
în starea fundamentală. Să se verifice valabilitatea rezultatului obţinut pentru atomul de heliu. Se
cunosc: m0c 2  0,511 MeV;  .
Soluţie:
Energia celor doi electroni ai atomului de heliu în câmpul nucleului este:

3
  p2 Ze2  1 e2
E  2  
 , (1.74.1)
 2m 40 r  2 40 r
unde p este impulsul fiecărui electron, iar ultimul termen caracterizează energia de interacţiune a
electronilor înşişi.

r  p    r  (1.74.2)
p

  e p  p  4Z  1e p
 p 2 Ze 2 p  2 2 2
E  2  (1.74.3)
 2m 40   2  40  m 2  40 
 
dE p 4Z  1e 2 1 4Z  1 e 2 m
2  0 p  (1.74.4)
dp m 2  40  4 40 
1
m0c 22  4Z  1  83,38eV
2
Emin   (1.74.5)
16

1.71. Să se afle imprecizia în determinarea impulsului unui electron situat într-un câmp
omogen ce derivă din potenţialul:
, x0
V  x    (1.71.1)
e E x, x  0,
V
unde E  3 109 , în cazul în care energia lui are cea mai mică valoare posibilă. Se cunosc: m,e, 
m
Soluţie:
Energia electronului este:
p2
E  eEx. (1.71.2)
2m
 
Deoarece x  p  , avem x  , energia luând valoarea:
2 2p
p 2 eE
E  (1.71.3)
2m 2 p
dE
Energia are o valoare minimă pentru  0 , adică:
dp
p eE me E m
 2 0 p  3  2,845 1025 kg (1.71.4)
m 2p 2 s
3
 meE  2 1 eE
Emin    
 2  2m
3
 meE 2
2 
 2 
 1 1

 eE   2  2   m  2 eE 2   0,831 eV.
1

2 (1.71.5)
 m3  2 
5 
 

4
 07.04.2023

Seminarul 6 Mecanică cuantică

2.63 Starea unei particule cuantice este descrisă de funcţia de undă

C (a  ix), 0  x  a
( x)   (2.63.1)
0, x  a, x  0.
Să se calculeze:
a) raportul densităţilor de probabilitate de localizare a particulei în poziţiile x  a şi x  0 ;
a
b) probabilitatea de a găsi particula în regiunea 0  x  ; c) valoarea medie a coordonatei x care
2
defineşte poziţia particulei. C este o constantă reală pozitivă.
Soluţie:

a) Densitatea de probabilitate de localizare a unei particule într-un punct din spaţiu este dată de modul
pătratul funcţiei de undă al particulei în acel punct, prin urmare
2
P(a) (a) C 2 (a  ia)  (a  ia)
  2 (2.63.2)
P( 0 ) (0) 2 C2a 2
b) Pentru calculul probabilităţii de localizare a particulei în prima jumătate a regiunii în care se poate
găsi, trebuie calculată la început constanta de normare C impunând condiţia de normare
  1. (2.63.3)
Astfel se obţine


 
a
 a3 
 ( x) dx  1 C 2 a 2  x 2 dx C 2  a 3    1 ,
2
(2.63.4)
 0  3
3
de unde rezultă C  , iar probabilitatea de localizare cerută va fi
4a 3
a a

 a 
2 2
2 13 2 3 13 3 13
P  ( x) dx  C  x 2 dx  C a   
2 2
(2.63.5)
0 0 24 24 4 32
c) Valoarea medie a coordonatei x va fi

  3 3a 4 9a
a
2 3 a 2
x   xˆ    x ( x) dx   x a  x 2
dx    . (2.63.6)
0 4a 3 0 4a 3 4 16

2.52 În figură este reprezentată funcţia de undă asociată unei

particule confinată în intervalul dintre x  4 mm şi x  4 mm. În afara
acestui domeniu funcţia de undă este nulă.
a) Să se determine valoarea constantei c definită ca în figura.
b) Să se reprezinte grafic densitatea de probabilitatea de localizare a
particulei.
c) Să se calculeze probabilitatea de localizare a particulei în intervalul
2mm  x  2mm .
Soluţie:

c
a) Conform figurii din enunţ, funcţia   x  este o dreaptă care trece prin origine cu panta , unde
4
mărimile sunt măsurate în mm. Astfel,
1
  x   cx .
4

1
 Din condiţia de normare a lui   x  , rezultă
 4 4
1 2 2 1 2c2 x3 8c 2
   x  dx   c x dx  2 c 2 x 2dx 
2 4
 1, (2.52.1)
 4
16 0
16 16 3 0 3
3
astfel că c  mm 3 / 2
8
3
Atunci,   x   x.
8 2
b) În figura 2.52.2 este reprezentată dependenţa de x a densităţii de probabilitate.

 2 2
3 2 3 2 3 x3
   x  dx   128 0 128
2
c) P      0,125 .
2
x dx 2 x dx 2 (2.52.2)
 2
128 3 0

2
 21.04.2023
Seminarul 7 Mecanică Cuantică

Mişcarea unidimensională a unei particule libere

1. Starea unei particule libere este descrisă de funcţia de undă
(figura 1)
0, x  b

 ( x)   A,  b  x  3b
0, x  3b

Fig. 1
Să se determine: a) valoarea lui A din condiţia de normare; b) probabilitatea de localizare a particulei
în intervalul [0,b]; c)  x  şi  x 2  ; d) densitatea de probabilitate pentru valorile impulsului.
Soluţie:

 3b

 A
2 2
a)  dx  1 devine dx  1 , (1.1)
 b
de unde
1
A . (1.2)
2 b
b b
1 1
  4b dx  4
2
b) P   dx  (1.3)
0 0
 3b
1
x 
2
c)  x  dx  x dx  b (1.4)
 b
4b
şi
 3b
1 7
 x
2
 x 2  x 2  dx  2
dx  b 2 (1.5)
 b
4b 3
2
d) Densitatea de probabilitate pentru valorile impulsului este P( p)  ( p) , unde
 ipx 3b ipx
1  1 
( p) 
2   ( x )e

 dx 
2  Ae
b
 dx

ipb  2ipb 
2ipb
 ipb
2A   1     1 e   2 
 e 
 e e  p sin  pb  (1.6)
p 2 2i  2b   
 
Astfel, se obţine
2  2 
( p)  sin 2  pb  (1.7)
2 b p 2
 

2 Starea unei particule cuantice libere este descrisă de funcţia de undă

 x2 
( x)  A exp  2  ikx , (2.1)
 2a 
unde A, a şi k sunt constante reale şi pozitive. Să se determine:
a) densitatea de probabilitate de localizare a particulei în spaţiu;
b) valoarea medie a poziţiei şi a impulsului particulei.

1
 Soluţie:
a) Pentru calculul densităţii de probabilitate de localizare a particulei în spaţiu trebuie mai
întâi să se impună condiţia de normare a probabilităţii, ceea ce implică normarea funcţiei de undă.

 

  ( x) ( x)dx  1 ,
2
   1 ( x) dx  *
(2.2)
 

de unde se obţine


 x2  1
A2  - a 2 dx  A a π  1 A 
2
exp . (2.3)
   a π



 exp- x dx 
π
În (2.3) am folosit integrala Poisson 2
pentru   0 , Re   0 , Re   0



Atunci densitatea de probabilitate de localizare a particulei în spaţiu, de-a lungul axei Ox, va fi

1  x2 
P  ( x) 2  exp  2  . (2.4)
a π  a 

Densitatea de probabilitate prezintă un maxim pronunţat pentru x  0 , este simetrică faţa de

x  0 şi descreşte rapid pentru x  0 , reprezentând o distribuţie Gauss.

b) Valoarea medie a poziţiei particulei se poate calcula acum foarte simplu

  
1  x2 
  
2
x   xˆ   x ( x) dx  xP(x)dx  x  exp  2  dx  0 (2.5)
 
a π   a 

integrandul fiind impar, iar intervalul de integrare simetric faţă de origine.

Media impulsului se calculează în acelaşi mod, folosind faptul că operatorul impulsului este
 
pˆ x  .
i x
 

 
2
p x   pˆ x   x ( x) dx  i * ( x) dx
 
x
 
 i  x 2
  x   x
2
 1  x2 

a π  
exp  2  ikx  exp  2  ikx    2  ik dx  k
 2a   2a   a  a π  
exp  2 dx  k
 a 
. (2.6)

3. Starea unei particule este descrisă de funcţia de undă

a  ax 2 
 ( x)  4 exp  
 (3.1)
  2 
Să calculeze x , px şi să se verifice relaţia de incertitudine.
Soluţie:

2
 
a 
xe ax
2 2
 x   x  dx   dx  0
/2
(3.2)

 
deoarece funcţia este impară.

a  2  ax 2
2 a (1 / 2) 1

 x 2  
x 2  dx 
 
x e dx  2 
 2a3 / 2 2a
(3.3)

Cu ajutorul expresiilor (3.2) şi (3.3) se obţine:
1
x   x 2    x  2  (3.4)
2a
px p2
1 i 1 1 
 ( p) 
2
e   ( x ) dx 
 4
a
e 2 a 2 (3.5)

p2
2 1 1 a 2
p p ( p) dp pe dp 0 (3.6)
a
funcţia fiind impară.
 p2
1 1  a 2
 p 2 
 a  p2 e a 2 dp 
2
(3.7)

astfel că
a
p   p 2    p  2   (3.8)
2
Aşadar, folosind (3.4) şi (3.8), relaţia de incertitudine are forma:

x p  (3.9)
2

4. Funcţia de undă (nenormată) a unei particule libere să se mişte în linie dreaptă este
 x2 Px 
( x)  exp  2  i . (4.1)
 2  
a) Să se arate că valoarea medie a impulsului este P şi că incertitudinea asupra poziţiei
particulei este de ordinul lui  .
b) Considerând funcţia de stare în spaţiul impulsurilor, să se arate că impulsul are puţine şanse
de a diferi de P cu o mărime mai mare decât   .
Soluţie:
 2   x2 
a)  * dx  C  exp  2  dx  C    1
2
(4.2)
    
 
1 1  x2 Px 
C ;  ( x)  exp   2  i (4.3)
       

 *    1    x P  x2 
px    ( x) ( x)dx      i  exp    dx
 i  x    i    2   2 
 
1     x2    x2  
  2
   i  
x exp  2  dx  P
  
 
exp  2  dx   P
   
 (4.4)

1  x2 

x 
   
x exp  2  dx  0
  
(4.5)

3
 x2 

1

 2



x exp 
x 2 
2
dx 
2

 2
  y  
exp  y 2 dy  2 (4.6)
  
2
x  x2  x  2   (4.7)
b)
  ipx x   x2    1  x ip  2   px 2  x 2 
( px )  C  exp    exp   2 
dx  C   2   x
exp    x x
  dx exp  
   2 x   2 2 

   
 px 2 x 2   2
  2 exp  p x  x 
2
1   1 2 
    2 
exp   y dy exp
 2 2     2 2 
(4.8)
   
Deoarece    x , punând    p   , avem:
2   p 2 
p  exp  x 2  (4.9)
  2 
 p 

adică

px  P  . (4.10)


4
 28.04.2023
Seminarul 8 Mecanică Cuantică

Groapa de potenţial cu pereţii infiniţi

1. Se consideră o particulă de masă m aflată într-o groapă de potenţial unidimensională cu
pereţii infiniţi, în interiorul gropii V  0 pentru x  L . Funcţia de undă a particulei în groapa de
potenţial este de forma ( x)  A sin kx  B cos kx .
nπ
a) Aplicaţi funcţiei de undă condiţiile la frontieră şi arătaţi că se obţine k  , n  1, 2, 3, ... ,
2L
cu A  0 pentru n impar şi B  0 pentru n par.
b) Consideraţi aceeaşi problemă pentru cazul gropii de potenţial unidimensionale cu pereţii
infiniţi, în interiorul gropii V  0 pentru x  0, L  . Care este forma funcţiilor de undă în acest caz?
c) Densitatea de probabilitate de localizare a particulei într-un punct x din spaţiu este
2
proporţională cu  (x ) . Folosiţi acest lucru pentru a norma funcţia de undă, adică determinaţi
constantele de normare A sau B.
d) Folosiţi rezultatul obţinut la punctul c) pentru a calcula valoarea medie şi incertitudinea lui
x în funcţie de n. Arătaţi că pentru valori foarte mari ale lui n rezultatele tind către valorile clasice
obţinute pentru o particulă care se deplasează înainte şi înapoi într-o groapă, cu viteză constantă:
1
x  0 , x2 2
 L/ 3 .
 pˆ 2  
e) Ecuaţia Schrödinger poate fi scrisă ca   V   E , unde pˆ  i pentru cazul
 2m  x
2 2 2
unidimensional. Arătaţi că în starea n particula are energia En  n .
8mL2
f) Prima tranziţie din seria Lyman a hidrogenului are lungimea de undă egală cu 121,6 nm.
Folosind modelul gropii de potenţial unidimensionale, estimaţi o dimensiune caracteristică a atomului
de hidrogen.

Soluţie:
a) Condiţiile la frontieră sunt ( L)  ( L)  0 , de unde se obţine
B cos kL  A sin kL  0 şi B cos kL  A sin kL  0 (1.2)
Adunând şi scăzând relaţiile (1.1) şi (1.2) se obţine B  0 şi sin kL  0 sau A  0 şi cos kL  0 , astfel
nπ
încât se obţine k  , n  1, 2, 3, ... , cu A  0 pentru n impar şi B  0 pentru n par. Se observă că
2L
funcţiile de undă au paritate bine precizată, adică ele sunt impare pentru n par şi pare pentru n impar.
b) Acest caz este şi mai simplu, din  (0)  0 rezultă imediat că B  0 , iar  ( x)  A sin kx , cu
nπ
k , n  1, 2, 3, ... .
L
L L

 B
2 2
c) Trebuie să impunem condiţia A sin 2 kx dx  1 , pentru n par, sau cos 2 kx dx  1 ,
L L
1  cos 2 y 1  cos 2 y 1
pentru n impar. Deoarece cos 2 y  şi sin 2 y  , se obţine A  B  , fazele
2 2 L
lui A şi B fiind arbitrare şi neimportante din punct de vedere fizic pentru această problemă.
d) Datorită simetriei problemei (groapa de potenţial simetrică faţa de origine) rezultă că
2
x  0 . Abaterea standard asupra poziţiei este x  x2  x , deci va trebui calculat numai x 2

1
  nπx 
L
1
x2  
L L
x 2 sin 2 
 2L 
dx , (1.3)

pentru n par şi la fel pentru n impar trecând funcţia sinus în funcţia cosinus. Integrând prin părţi, se
obţine
L2  6 
x 2  1  2 2  14.4)
3 nπ 
pentru orice valoare a lui n.
1 L 2 L2
În cazul clasic x 2 
2L L
 x dx 
3
.

2k 2
e) În interiorul gropii V  0 , şi astfel se obţine E  , cu k dat de condiţiile la frontieră.
2m
f) Considerăm diferenţa dintre energiile stărilor cu n  1 şi n  2 , ca fiind energia fotonului
emis în prima tranziţie din seria Lyman, deci
3π 2  2 2πc
E2  E1   . (1.5)
8mL2 
Dimensiunea efectivă a atomului de hidrogen estimată astfel este
3π
L  1,66 10 10 m .
16 mc

2 O groapă de potenţial unidimensională cu pereţii infiniţi se întinde între x  0 şi x  a .

Funcţiile proprii ortonormate ale energiei sunt
nπx
n  x  
2
sin , n  1, 2, 3, ... (2.1)
a a
O particulă de masă m se găseşte echiprobabil doar în jumătatea din stânga a gropii. Dacă se
măsoară energia particulei, care este probabilitatea de a găsi valoarea corespunzătoare stării
fundamentale? Dar a primei stări excitate? În ce stări de energie nu se poate găsi particula?
Soluţie:
Pentru 0  x  a / 2 funcţia de undă este   A , unde A este o constantă. Impunând condiţia
de normare asupra funcţiei de undă
a/2
2
 A dx  1 (2.2)
0
se obţine
A  2/a . (2.3)
Condiţiile la frontieră sunt respectate dacă se consideră că în x  0 şi în x  a / 2 funcţia de
undă scade brusc la zero. Va trebui să dezvoltăm această funcţie după setul ortonormat al funcţiilor
proprii ale energiei, iar modulul pătrat al coeficienţilor dezvoltării reprezintă chiar probabilităţile de
apariţie ale diverselor valori proprii ale energiei. Atunci
   Cn  n  x  , (2.4)
n
iar coeficienţii dezvoltării se determină din produsele scalare
a/2
2 a/2 mπx 2  mπ 
Cm  m ,     mdx 
*
 sin dx  1  cos  (2.5)
0
a 0 a mπ  2 
Pentru a găsi particula în starea fundamentală, trebuie să considerăm coeficientul C1 , deci
pentru m  1 . Astfel,
2
C1  , (2.6)
π
iar probabilitatea cerută este

2
 2 4
P1  C1   0,4053 . (2.7)
π2
Analog,
2 4
P2  C2   0,4053 (2.8)
π2
iar Pn  0  n  4k , k  *

3. Funcţia de undă a unei particule de masă m, aflată în groapa de potenţial

 0, x  a  x 3x 1 3x 
V ( x)   este ( x)  C  cos  sin  cos  , unde C    în interiorul
, x  a  2a a 4 2a 
gropii şi ( x)  0 , în afara gropii de potenţial.
a) Să se calculeze constanta de normare, C.
b) Ce valori poate avea energia particulei, care sunt probabilităţile lor de apariţie şi care este
valoarea medie a energiei particulei?
Soluţie:
a) Se cunosc funcţiile şi valorile proprii ale energiei particulei aflate în groapa de potenţial
unidimensională, cu pereţii infiniţi şi simetrică faţă de origine:
 1  nx 
 sin  , n  2,4,6,...
n ( x)   a  2a  , pentru x  a şi (3.1)
 1 cos  nx , n  1,3,5, ,...
 a  2a 
( x)  0 , pentru x  a ,
2 2 2
En  n , n  N* . (3.2)
8ma 2
Acestea sunt soluţii ale ecuaţiei Schrödinger unidimensionale atemporale:
Hˆn ( x)  En n ( x) . (3.3)
Deoarece Hˆ este operator hermitic, funcţiile lui proprii  n (x) formează o bază ortonormată
în spaţiul Hilbert şi orice vector din acest spaţiu se poate descompune într-o combinaţie liniară de
vectori  n (x) .
Prin urmare, vom descompune complet funcţia de undă (x) după funcţiile  n (x) , care sunt
ortonormate, adică  n ,  k    nk .
 1 x 1 6x 1 1 3x   1 
( x)  C a  cos  sin  cos   C a 1 ( x)  6 ( x)  3 ( x) .
 a 2a a 2a 4 a 2a   4 
Acum, vom impune condiţia de normare pentru funcţia de undă (x) , adică ( x), ( x)   1 ,
de unde, folosind ortonormarea funcţiilor  n (x) , se obţine
 1
C 2 a1  1    1 .
 16 
4
Atunci, C  , iar descompunerea completă va fi
33 a
4 4 1
 ( x)  1 ( x)  6 ( x)  3 ( x ) . (3.4)
33 33 33
b) Deoarece în descompunerea (3.4) a lui (x) apare combinaţia liniară doar a funcţiilor
1 ( x ) , 3 ( x ) şi 6 ( x ) , atunci singurele valori posibile măsurabile ale energiei particulei vor fi E1 ,

3
 2 2
4 16 1 1
E3  9E1 şi E6  36 E1 (conform (3.2)), cu probabilităţile de apariţie P1   , P3  
33 33 33 33
2
4 16
şi P6   .
33 33
Se observă că P1  P3  P6  1 şi astfel, cum este şi normal, acestea sunt singurele posibile
măsurabile ale energiei particulei.
Valoarea medie a energiei particulei aflate în această stare va fi
196 49  2  2
E  E1 P1  E3 P3  E6 P6  E1  . (3.5)
33 66 ma 2

 0, x  a
4. O particulă de masă m se află în groapa de potenţial V ( x)   . Funcţia de stare al
, x  a
particulei este
 3  x 
C cos  , x  a
( x)    2a  ,
 0, x a

unde C este factorul de normare, real şi pozitiv.
Să se calculeze valoarea medie a energiei particulei E şi abaterea pătratică medie a acesteia.
Soluţie:
Ecuaţia cu funcţii şi valori proprii a hamiltonianului particulei în interiorul gropii de potenţial
(singurul domeniu de interes, deoarece în afara gropii U (x)   , iar particula nu se poate găsi decât în
groapa de potenţial) este
Hˆn ( x)  En n ( x) , cu
 1  nx 
 sin  , n  2,4,6,...
n ( x)   a  2a 
şi
 1 cos  nx , n  1,3,5, ,...
 a  2a 
2 2 2
En  n , n  N* . ` (4.1)
8ma 2
Vom descompune (x) după funcţiile proprii  n  , care formează o bază ortonormată,
n k   nk . Pentru aceasta, se foloseşte descompunerea
 x  3  x  1  3x 
cos 3    cos   cos ,
 2 a  4  2a  4  2a 
astfel încât, pentru x  a , se obţine
3 1  x  1 1  3x  3 1 
( x)  C a  cos   cos   C a  1 ( x)  3 ( x) (4.2)
4 a  2a  4 a  2a  4 4 
Vom impune acum condiţia de normare
3 1 3 1 9 1
   C 2 a 1  3 1  3  C 2 a    1 ,
4 4 4 4  16 16 
de unde
4
C . (4.3)
10a
Descompunerea completă a lui (x) se scrie

4
 3 1
( x)  1 ( x)  3 ( x ) . (4.4)
10 10
Prin urmare, singurele valori posibile ale energiei particulei aflate în groapa de potenţial sunt
9 1
E1 şi E3  9E1 , cu probabilităţile de apariţie şi .
10 10
Valoarea medie a energiei particulei este
9
E  E1 P1  E3 P3  E1 , (4.5)
5
iar valoarea medie a pătratului energiei este
E 2  E1 2 P1  E3 2 P3  9E1 2 . (4.6)
Atunci, abaterea pătratică medie a energiei se obţine
12 3 2  2
E  E 2  E  E1 
2
. (4.7)
5 10 ma 2

5
 12.05.2023
SEMINARUL 10 Mecanică Cuantică

Oscilatorul liniar armonic

1
1. Un electron este aşezat în potenţialul unui oscilator armonic, V  x   kx 2 şi la momentul
2
t  0 este aplicat câmpul electric de intensitate E  E0u x .
a). Scrieţi expresia hamiltonianului H ˆ la un moment t > 0 . b). Găsiţi valorile proprii ale lui
H ˆ . c). Găsiţi vectorii proprii   x  ai lui H ˆ . d). Calculaţi valoarea medie x pentru stările proprii
ale lui H ˆ .
a). Vom transforma hamiltonianul oscilatorului perturbat în hamiltonianul unui oscilator
neperturbat cu ajutorul unei transformări canonice.
Hamiltonianul Hˆ la un moment t > 0 este
pˆ 2 1
Hˆ  x  m2 x 2  eE0 x .
2m 2
b). Ecuaţia cu vectori şi valori proprii se scrie
 2
2 1 
  m2 x 2  eE0 x    x   E   x  ,
 2m x
2
2 
sau după regruparea termenilor
 2 2 1 2 eE0 
2
e2 E02 
        x  E  x .
m2  2m2 
m x
 2m x 
2
2
eE0
Facem schimbarea de variabilă x  x  şi ecuaţia devine
m2
 2
2 1 2 2  e2 E02 
  m x     x     E  2   
 x  E   x  ,
 2m x 
2
2   2 m 
de unde
e2 E02  1  1 e2 E02
En  En     E    
2m2  2   2 
n , iar n .
2m2
n

eE0
c). Vectorii proprii sunt cei ai oscilatorului liniar cuantic în care x  x  x  .
m2
eE0
d). x  0 în toate stările proprii, iar x   .
m2

2. Funcţia de undă asociată unui oscilator armonic unidimensional, la momentul t0  0 , este

1
egală cu   x,0   2 A1  A2  A3 ,unde  n este funcţia proprie a oscilatorului în starea
2
staţionară n , iar A o constantă de normare. a) Calculaţi constanta de normare A . b) Scrieţi expresia
funcţiei de undă asociată oscilatorului la momentul t  0 ,   x, t  . c) Calculaţi valoarea medie a
 2
energiei oscilatorului la momentele t0  0 , t1  şi t2  .
 
a). Din condiţia de normare,
   2 
1
   x,0
2

  A2 dx   A3 dx  1 ,
2 2
dx  2 A1 dx  unde
   2 
  

 1 dx   
2
2 dx 
2 2
3 dx  1 ,
  
  1  2
funcţiile proprii fiind normate, rezultă A2  2   1  1 , adică A  .
 2  7
b). Ştiind că valorile proprii ale operatorului energie pentru un oscilator armonic
 1
unidimensional sunt En   n    , iar în cazul problemei, n  1, 2,3 , expresia funcţiei de undă
 2
asociată oscilatorului la momentul t  0 este
2  3  1  5   7 
  x, t    21 exp i t   2 exp i t   3 exp i t   .
7  2  2  2   2 
c). Valoarea medie a energie este:
2 E  2 3 1 5 7 31
E   2E1  2  E3    2        .
7 2  7 2 2 2 2 14

3. Să se calculeze energia cinetică medie a unui oscilator liniar armonic a cărui energie totală
este egală cu 5 / 2 . Se vor folosi operatorii de creare şi anihilare.
Se ştie că operatorii de creare â   2m1 / 2 mxˆ  ipˆ x  şi anihilare â  2m1 / 2 mxˆ  ipˆ x 
, acţionează astfel asupra funcţiilor de undă ortonormate ale oscilatorului:
aˆn x   nn 1 x  şi
aˆ n x  n  1n 1x .
pˆ x2
Energia cinetică medie are expresia Tˆ  .
2m
pˆ x2  
m
2

n aˆ  aˆ  
2
n  
m
2

n aˆ  aˆ   nn 1  n  1n 1 
m m
 n n(n  1)n  2  (n  1)n  nn  (n  1)(n  2)n  2  (2n  1)
2 2
  1 E 5
Tˆ   n    n   .
2  2 2 4

4. Să se calculeze energia potenţială medie a unui oscilator liniar armonic aflat în starea n. Se
vor folosi operatorii de creare şi anihilare.
Se ştie că operatorii de creare â   2m1 / 2 mxˆ  ipˆ x  şi anihilare â  2m1 / 2 mxˆ  ipˆ x 
, acţionează astfel asupra funcţiilor de undă ortonormate ale oscilatorului:
aˆn x   nn 1 x  şi
aˆ n x  n  1n 1x .
Energia potenţială medie este dată de
m2 xˆ 2
ˆ
U  .
2

Pentru calcularea lui x̂ 2 , observăm că xˆ 

2m 
2m

aˆ  aˆ . 
xˆ 2  n xˆ 2 n 

2m
n  2
aˆ   aˆ n 

2m
n aˆ   aˆ  n  1n 1  nn 1 
 
 n (n  1)(n  2)n  2  nn  (n  1)n  n(n  1)n  2  2n  1
2m 2m
  1 E
Uˆ  n    n .
2  2 2

5. O particulă de masă m este obligată să se deplaseze pe un cilindru de ecuaţie y 2  z 2  a 2 .

De-a lungul axei Ox asupra particulei acţionează o forţă elastică Fx  m2 x .

2
 Să se găsească valorile proprii ale energiei particulei şi funcţiile proprii normate asociate.
În coordonatele cilindrice r ,  şi x ecuaţia cu funcţii şi valori proprii ale operatorului
hamiltonian al particulei se scrie
2 m2 x 2
     E , unde (3.59.1)
2m 2
1     1 2 2
 r   2 2  2 . (3.59.2)
r r  r  r  x
Ţinând seama că r  a , se obţine
1 2 2
 2 2  2 , adică (3.59.3)
a  x
 2  2  2  2 m2 x 2
     E . (3.59.4)
2ma 2 2 2m x 2 2
Pentru rezolvarea ecuaţiei (3.59.4) observăm că putem aplica metoda separării variabilelor, funcţia de
undă putându-se factoriza
(, x)  ()  X ( x) ,
iar din ecuaţia (3.59.4) rezultă
 2 d 2 2 d2 X m2 x 2
  X       X  E  X ,
2ma 2 d2 2m dx 2 2
pe care o împărţim prin   X şi obţinem
 2 1 d 2  2 1 d 2 X m2 x 2
   E     E . (3.59.5)
2ma 2  d2 2m X dx 2 2
Ecuaţia (3.59.5) se descompune în două ecuaţii
 2 d 2
  E şi (3.59.6)
2ma 2 d2
 2 d 2 X m 2 x 2
  X  E  E X . (3.59.7)
2m dx 2 2
Aceste ecuaţii au soluţiile
a 
()  A sin   2mE    şi (3.59.8)
  
  2 x2 
X n2 ( x)  H n (  x ) exp  , (3.59.9)
 2n2 n2 ! 2  2 
m
unde   iar H n2 (x) sunt polinoamele Hermite de ordinul n2  N .

Din condiţia de ciclicitate ()  (  2) aplicată soluţiei (3.59.8) se obţine
a
2 2mE  n1  2 , cu n1  N ,

de unde
2 2
E  n1 , iar (3.59.10)
2ma 2
 1
E  E   n2   . (3.59.11)
 2
Astfel se obţine, în final,
2 2  1
En1,n2  2 1
n   n2   şi (3.59.12)
2ma  2
  2 x2 
 n1, n2 ( x, )  A H n ( x ) exp   sin n1   . (3.59.13)
 2n2 n2 ! 2  2 

3
 Momentul cinetic orbital

6. Două particule de mase m1 şi m2 se găsesc la o distanţă fixată, r. Centrul de masă al

sistemului este fixat în originea unui sistem de coordonate, iar cele·două particule se pot mişca liber în
jurul centrului de masă. Acest sistem este numit rotator rigid.
a. Scrieţi hamiltonianul acestui sistem.
b. Găsiţi valorile şi funcţiile proprii ale acestui hamiltonian. Care este diferenţa energetică
dintre două nivele adiacente? Care este degenerarea valorilor proprii?
Soluţie:
Putem scrie hamiltonianul pentru mişcarea în jurul centrului de masă a unei particule cu masa
mm
redusă   1 2 care se deplasează într-un potenţial central şi vom rezolva ecuaţia Schrödinger în
m1  m2
coordonate sferice.
a. Pentru două particule aflate în interacţiune, hamiltonianul este
pˆ 2 Lˆ2
Hˆ  r  . (6.1)
2 2r 2
În acest caz pˆ r2  0 , iar momentul de inerţie al sistemului I  m1r12  m2 r22  r 2 , atunci
Lˆ2
Hˆ  . (6.2)
2I
b) Funcţiile proprii ale hamiltonianului sunt, deci, cele ale lui L̂2 , acestea fiind armonicile
sferice, Ylm ( , ) . Valorile proprii ale hamiltonianului (energiei sistemului) sunt
l (l  1) 2
El   Bhl (l  1) , (6.3)
2I

cu notaţia B  .
4I
Separarea între două nivele adiacente este
El  El 1  Bhl (l  1)  Bhl (l  1)  2 Bhl (6.5)
şi creşte liniar cu l.
Fiecare valoare proprie a energiei este degenerată de (2l  1) ori, deoarece pentru o valoare l
dată m poate să ia (2l  1) valori.

7. Un rotator simetric cu momentele de inerţie I x  I y şi I z , în sistemul de referinţă al

acestuia, are ataşat hamiltonianul
Lˆ2x  Lˆ2y Lˆ2z
ˆ
H   , (7.1)
2I x 2I z
unde momentele de inerţie sunt constante şi nu operatori, iar Lˆx , Lˆ y , Lˆz sunt operatorii moment cinetic
orbital în sistemul de referinţă al rotatorului.
a). Calculaţi vectorii proprii şi valorile proprii ale hamiltonianului.
b). La momentul t  0 starea rotatorului este descrisă de numerele cuantice l  3, m  0 .
4I z
Calculaţi probabilitatea ca printr-o măsurătoare asupra lui L̂ z la momentul t  să se obţină

valoarea .
Soluţie:
a). Rescriem hamiltonianul sub forma
Lˆ2  Lˆ2y  Lˆ2z  1 1  ˆ2 Lˆ2  1 1  ˆ2
Hˆ = x    Lz     Lz , (7.2)
2I x  2I z 2I x  2I x  2I z 2I x 

4
unde L̂ este operatorul moment cinetic total. Ne reamintim că dacă un operator  are valorile proprii
a , atunci valorile proprii ale operatorului fˆ  A , unde f  A este o funcţie de A , sunt f  a  . Astfel,
i i

valorile proprii ale operatorului energie sunt

2
 1 1  2 2
Elm  l  l  1     m , (7.3)
2I x  2I z 2I x 
iar vectorii proprii ai acestuia sunt cei ai operatorilor L̂2 şi Lˆ z , adică armonicile sferice Ylm  ,   .
b). La momentul t  0 rotatorul este descris de vectorul de stare   t  0, ,    Y30  ,   ,
care este un vector propriu al hamiltonianului. O măsurătoare asupra lui Lz , în această stare, duce la
rezultatul zero şi rotatorul rămâne la orice moment în această stare. Astfel, probabilitatea ca printr-o
măsurătoare asupra lui Lz să aibă un rezultat egal cu este nulă.

5
 19.05.2023
SEMINARUL 11 Mecanică Cuantică
Momentul cinetic orbital

1. Un sistem are funcţia de undă



( x, y, z )  N ( x  y  z ) exp  x 2  y 2  z 2 /  2  ,
2


cu  o constantă reală şi N un număr real pozitiv. Dacă sunt efectuate măsurători asupra proiecţiei
momentului cinetic orbital pe axa Oz şi asupra pătratului momentului cinetic orbital al sistemului, care
sunt probabilităţile de a găsi valorile 0 şi, respectiv, 2 2 ?
Soluţie:
În acest caz, trebuie să exprimăm funcţia de unda a sistemului, ( r, , ) , într-o combinaţie
liniară după armonicele sferice, Ylm ( , ) , funcţiile proprii comune lui L̂2 şi L̂ z . Pentru început,
trecem la coordonate sferice
x  y  z  r sin cos   sin    r cos  ,
1  i  i 4 i 
π π
cos   sin   
1 i
e  e -i  
1 i -i
e e  
e e  e -i e 4  .
2 2i 2  

Atunci
1  i i 4 i 
π π
x  y  z  r sin  e e  e -i e 4   r cos  
2  

 4 i 4
π
4 i 4
π
4 
r  e Y11 ( , )  e Y11 ( , )  Y10 ( , )  .
 3 3 3 
 
Descompunerea căutată devine
 r 2  1   i π4 i
π

( x, y , z )  ( r, , )  Nr 4 exp   2   e Y11 ( , )  e 4 Y11 ( , )  Y10 ( , )  .
 
   3 
Făcând notaţiile
 r2 
f ( r )  Nr 4 exp  2 
  
şi
1   i 4 
π π
,   
i
e Y11 ( , )  e 4 Y11 ( , )  Y10 ( , )  ,
3 

condiţia de normare se scrie
  2
2 2
 f ( r ) r 2 dr   (, ) sin θdθd   1 ,
0 0 0
de unde se poate determina constanta de normare, N, ţinând cont şi de relaţiile de normare pentru
armonicele sferice. Însă, pentru problema noastră, nu este importantă găsirea constantei de normare, N,
deoarece se foloseşte numai descompunerea părţii unghiulare a funcţiei de undă:
,    d lmYlm (, ) ,
lm
observându-se că d lm  0 pentru l  1 .
probabilităţile de a găsi valorile proprii l l  1 2 şi m
2
Dacă se notează cu P(l , m)  d lm
pentru L̂2 şi L̂ z sunt
1 1 1
P(1,1)  , P(1,0)  , P(1,1)  şi P(l , m ) l 1  0 .
3 3 3

2. Funcţia de undă a unei particule fără spin are expresia

  r2 
  r   Az 2 exp   2  ,
 b 
unde b este o constantă reală, iar A este constanta de normare.
a). Ce rezultate se obţin şi cu ce probabilităţi dacă se fac măsurători asupra momentului cinetic
orbital L2 ?
b). Ce rezultate se obţin şi cu ce probabilităţi dacă se fac măsurători asupra proiecţiei
momentului cinetic orbital Lz ?
Soluţie:
a). Transcriem funcţia   r  cu ajutorul funcţiilor sferice. Astfel,
 r2   r2 
  r   Az 2 exp   2   Ar 2 exp   2  cos2  ,
 b   b 

iar Y20 
5
16
 
3cos2   1 , încât

1  16  4  2 5 
cos 2    Y20  4Y00    Y20  Y00  .
3 5  5 3 3 

Scriem că   r   f  r      , unde      Y20 

2 5
Y00 .
3 3
Observăm că numărul cuantic l  0,2 , astfel că o măsurătoare asupra L2 conduce la valoarea
5 4
0 cu probabilitatea egală cu , sau valoarea 2  2  1 2  6 2 cu probabilitatea
9 9
b). La o măsurătoare a supra lui Lz se poate obţine doar valoarea 0 cu probabilitate egală cu 1.

3. Funcţia de undă a unei particule aflată într-un potenţial cu simetrie sferică V  r  este

(r )  x  y  3z  f (r ) .
a). Verificaţi dacă   r  este funcţie proprie a operatorului L̂2 . Dacă este o funcţie proprie,
care este valoarea numărului cuantic orbital l corespunzător? Dacă nu este o funcţie proprie, care sunt
valorile posibile ale lui l care se pot obţine printr-o măsurătoare asupra lui L̂2 ?
b). Care sunt probabilităţile ca particula să se afle în stări cu valori diferite ale lui m ?
Soluţie:
Transcriem expresia lui   r  sub forma

r    x  y  3z  f (r )  r sin  cos   r sin  sin   3r cos  f (r ) 
 
1
2
  1
 
 rf  r  sin  ei  ei  sin  ei  ei  3cos  
 2i 
1 1 
 rf  r   sin ei 1  i   sin ei 1  i   3cos  
2 2 
  i 4 i


 sin e  3cos  
4
e e
 rf  r  i
sin e   i
.
 2 2 
 
3
a). Exprimăm funcţia  r  cu ajutorul armonicilor sferice Y10  cos  şi
4
3
Y11  sin e i , adică
8
  i  4 
4 
  r   rf  r  e 4 Y11  ,    e 4 Y11  ,    12Y10  ,    
i

 3 3 

2
   i 4 i



 2 rf  r  
e
Y11 
e4
Y11  3Y10  
 
 3 3 
 
  i 4 i


11  Y10  .
4
e e 3
2 rf  r   Y  Y11 
 11 11 
3  11 11 
 
Am obţinut că funcţia   r  este o funcţie proprie a operatorului L̂2 cu valoarea proprie 2 2
,
adică l  1 .
b). Valorile posibile ale lui m sunt –1, 0, 1 cu probabilităţile
1 9 1
P  m  1  , P  m  0   şi P  m  1  .
11 11 11

4. Partea unghiulară a funcţiei de undă ataşată unei particule are expresia:

     A sin 2  .
Găsiţi valorile numerelor cuantice l şi m în această stare şi probabilităţile de realizare a
acestor valori.
Soluţie:
Datorită absenţei celeilalte variabile unghiulare  din expresia funcţiei de undă, numărul
cuantic magnetic m poate lua doar valoarea m  0 . Datorită parităţii funcţiei     , numărul cuantic
l poate avea doar valori pare şi deoarece funcţia de undă este un polinom de ordinul doi în cos  ,
valorile permise sunt l  0 şi l  2 . Astfel, funcţia de undă este o superpoziţie a vectorilor de stare Y00
3 1
şi Y20 , adică Y00     P0  1 şi Y20     P2  cos2   , iar
2 2
 
     A sin 2   A 1  cos 2    A  P0  P2   A
2 2 1
4  Y00  Y20  .
3 3  5 
Probabilităţile de realizare a celor două valori ale numărului cuantic l sunt egale cu ponderile
celor doi vectori proprii în expresia funcţiei de undă, adică
5 1
P0  şi P2  .
6 6
Armonicile sferice

În starea s l  0 ; m  0  , avem:
1
 1 2
Y00    ;
 4 
În starea p l  1; m  0,  1 :
3 3 exp[i] 3 exp[i]
Y10  cos  ; Y11   sin  ; Y11  sin  ;
4 4 2 4 2
În starea d l  2 ; m  0,  1,  2 :
5 3 1 15
Y20   cos 2    ; Y21   sin  cos  exp i ;
4  2 2 8
15
sin  cos  exp  i; Y22 
1 15
Y21    sin 2  exp  2i ;
8 4 2
1 15
Y22   sin 2  exp[2i] .
4 2

3
 Atomul hidrogenoid

1. Electronul atomului de hidrogen se află la momentul t0  0 în starea descrisă de funcţia de

undă
  0   A  100  2i 210  2 322  ,
unde fiecare vector propriu este definit prin valorile celor trei numere cuantice, nlm .
a). Calculaţi valoarea constantei de normare A . b). Calculaţi valoarea medie a energiei acestui
electron la momentul t0  0 şi exprimaţi rezultatul în eV. c). Dacă se face o măsurătoare asupra
proiecţiei pe axa Oz a momentului cinetic al electronului, la momentul t0  0 , atunci cu ce
probabilitate se obţin fiecare din valorile 0, , 2 şi 3 ? d). Scrieţi expresia funcţiei de undă la
momentul t  0 .
Soluţie:
a). Ţinând cont de faptul că vectorii de stare cu numărul cuantic n diferit sunt ortogonali,
modulul pătrat al funcţiei de undă este egal cu suma modulelor pătrate ale fiecărui coeficient astfel că
putem scrie condiţia de normare sub forma
  0    0   A2  100  2i 210  2 322  100  2i 210  2 322  
 A2  100 100  4 210 210  4 322 322   9 A2  1 ,
1
de unde A 
3
b). Valoarea medie a energiei este
E    0 H ˆ   0 .
13,6
Energia fiecărui substrat este egală cu  eV. Deoarece prin aplicarea operatorului
n2
hamiltonian fiecărui vector de stare se obţine vectorul de stare înmulţit cu valoarea energie, iar vectorii
de stare sunt ortogonali, obţinem valoarea medie a energiei adunând energiile din fiecare stare
înmulţite cu probabilităprobabilităile lor de apariţie (modulul pătrat al coeficienţilor dezvoltării), adică
E  (0) H ˆ (0)  A2  100 H ˆ 100  4 210 H ˆ 210  4 322 H ˆ 322  
1 1 1
 1  4   4    13,6   3,69 eV.
9 4 9
2
 
c). P    nlm    0  , astfel că
 nlm 
1 5 4
Pm  0   nl 0   0  1  4   , Pm 1  0 ,
2
 Pm2  şi Pm 3  0 .
nl 0 9 9 9
1  iEt   iE t   iE t  
d).   x, t   exp   1  100  2i exp   2  210  2exp   3  322  
3       
1  iEt   iEt   iE t  
 exp   1  100  2i exp   1  210  2exp   3  322  ,
3    4   9  
unde E1  13,6 eV.

2. Starea unui electron aflat în câmpul coulombian al unui proton este descrisă de funcţia de
undă
  r   A 3100  r   2 211  r    210  r   10 311  r   .
a). Calculaţi constanta de normare A . b). Calculaţi valoarea medie a energiei. c) Calculaţi
valoarea medie a pătratului momentului cinetic. d). Calculaţi valoarea medie a proiecţiei pe axa Oz a
momentului cinetic.
Soluţie:

4
 a) 1     r  dV  A2 32  22  (1) 2  10  , de unde A 
2 1
.
2 6
b) În tabelul de mai jos sunt trecute valorile numărului cuantic n , ale probabilităţii de apariţie
a stării şi a energiei.
n Pn En (eV)
1  3 
2
9 13,6
  
 24  24
2 2
 2   1 
2
5 13,6
 
     24 4
 24   24 
3 2
 10  10 13,6

   9
 24  24
Valoarea medie a energiei este egală cu
9 5  13,6  10  13,6 
E    13,6         6,44 eV.
24 24  4  24  9 
c) Operatorul L̂2 verifică ecuaţia cu vectori şi valori proprii
Lˆ2nlm  l l  1 2nlm .
În tabelul de mai jos sunt trecute valorile numărului cuantic l , a probabilităţilor de apariţie a
stărilor cu aceste valori ale numărului cuantic şi valorile proprii ale operatorului L̂2 .
l Pl L2
0  3 
2
9 0
  
 24  24
1 2 2
 2   1   10  15 2
2 2

      
 24   24   24  24
Valoarea medie a pătratului momentului cinetic este egală cu
9 15
 
L2    0    2 2 
24 24
5 2
4
.

d) Operatorul Lˆ z verifică ecuaţia cu vectori şi valori proprii, Lˆz  nlm  m  nlm .

În tabelul de mai jos sunt trecute valorile numărului cuantic m , ale probabilităţii de realizare a
stărilor respective şi a proiecţiei pe axa Oz a momentului cinetic.
m Pm Lz
0 2
 3   1  10 0
2

    
 24   24  24
1  2 
2
4
   24
 24 
-1  10  10
2

  
 24  24
Valoarea medie a lui Lz este
10 4 10 1
Lz    0          .
24 24 24 4

3. Electronul atomului de hidrogen aflat în starea descrisă de numerele cuantice n  2 , l  1 şi

m  0 are asociată funcţia de undă
 r 
  r , ,    Ar exp    cos  ,
 2a0 

5
unde a0 este prima rază Bohr.
a). Găsiţi constanta de normare, reală şi pozitivă, a funcţiei   r , ,   . b). Calculaţi densitatea
de probabilitate pentru localizarea electronului la distanţa r de nucleu. c). Calculaţi distanţa cea mai
probabilă dintre electron şi nucleu. d). Calculaţi distanţa medie a electronului faţă de nucleu.
Soluţie:
a). Din condiţia de normare,
2   
 r
   0 0 0  et t z dt    z  1 , z 
2
 r , ,  dV  A2
d sin cos 2
d r 4
exp   dr  1 ,
 0a 0

1
unde dV  r 2 sin drdd , rezultă A2 
32a05
1 r  r 
şi   r , ,     exp    cos  .
32a0 a0
3
 2a0 
b). Probabilitate pentru localizarea a electronului la distanţa cuprinsă între r şi r+dr faţă de
nucleu, indiferent de direcţie, este egală cu
2 
dP(r )  P  r  dr      r, ,  r
2
sin dddr 
0 0

1 r4  r  2  r4  r 
  2 exp     d sin  cos2 ddr  exp   dr ,
32a0 a0
3
 0 0 0
a 24a 5
0  a0 
iar densitatea de probabilitate de localizare a electronului la distanţa r de nucleu este
r4  r
P (r )  5
exp   .
24a0  a0 
c). Din condiţia
dP  r  1  3  r  r4  r 
 5 
4 r exp     exp      0 , rezultă rp  4a0 .
dr 24a0   a0  a0

 a0  
d). Distanţa medie faţă de nucleu este egală cu

1  r
r   r P  r  dr  5 
r 5 exp   dr  5a0 .
24a0 0  a0 

4. Funcţia de undă asociată unui electron dintr-un atom hidrogenoid este

 r
  r   C exp    ,
 a
a
unde a  0 , iar a0  0,5 Å este prima rază Bohr, astfel încât sarcina electrică a nucleului este egală
Z
cu Ze şi atomul conţine doar un electron.
a). Calculaţi constanta de normare. b). În cazul în care numărul de masă este A  173 şi
numărul de ordine Z  70 , calculaţi probabilitatea ca electronul să se găsească în nucleu. Consideraţi
că raza nucleului este egală cu 1, 2  A1 3 fm. c). Care este probabilitatea ca electronul să se afle în
domeniul în care x, y, z > 0 ?
Soluţie:
a). Condiţia de normare se scrie
 2    3
a a3
C 2
r e
2 2r a
dr  d sin  d   4C 2
r e
2 2r a
dr  1 , unde  r e
2 2r a
dr    2!  .
0 0 0 0 0 2 4
1
Astfel, C  .
a 3
b). Notând cu R raza nucleului, probabilitatea ca electronul să se afle în nucleu este

6
 2 
 2r 
R R
P   r 2   r  dr  d sin d  4C 2  r 2exp   dr .
2

0 0 0 0  a
Deoarece R este foarte mic în comparaţie cu a ( R  1fm  105 Å , iar a  7,1103 Å ), vom
 2r   2R 
considera că  este constant în nucleu, adică exp     exp  
2
  1 . Astfel,
 a   a 
3
4  ZR 
R
4 2
a 3 0
6
P r dr     1, 25  10 .
3  a0 
c). Funcţia de undă este independentă de coordonatele  şi  , astfel că probabilitatea ca
1
electronul să se afle într-o optime din spaţiu este egală cu .
8

5. Vectorul de stare ataşat atomului de hidrogen aflat în starea fundamentală este

3
1 Z  Zr 
0  r     exp    ,
  a0   a0 
2
e2 mM
unde a0  2 , e02  ,   e nucleu  me , cu me masa electronului, este masa redusă a
e0 4 0 me  M nucleu
sistemului electron – nucleu, iar pentru atonul de hidrogen, numărul de ordine Z  1 .
a). Scrieţi vectorul de stare ataşat atomului de tritiu aflat în starea fundamentală. b). Scrieţi
vectorul de stare ataşat ionului de heliu 3He+ aflat în starea fundamentală. c). Un electron se află în
starea fundamentală a tritiului. Într-o reacţie nucleară instantanee se formează nucleul de 3He+. Facem
ipoteza că particula  şi neutrino-ul rezultate din reacţie sunt imediat îndepărtate din sistem. Calculaţi
probabilitatea ca electronul să rămână în starea fundamentală a ionului 3He+ în urma reacţiei nucleare.
Soluţie
Tritiul şi 3He+ sunt atomi hidrogenoizi. Funcţiile lor de stare şi nivelele energetice se pot
obţine din funcţiile de undă şi nivelele energetice ale atomului de hidrogen cu ajutorul unor reguli de
scalare. Vom face ipoteza că funcţia de undă a electronului după dezintegrarea tritiului este identică cu
cea dinaintea dezintegrării deoarece nu este timp să se schimbe. Aceasta este ipoteza unui proces
instantaneu.
me 3m p  m 
a). În cazul tritiului, masa redusă este    me 1  e   me , unde am făcut
me  3m p  3m p 
 
ipoteza că masa protonului este aproximativ egală cu cea a neutronului. Numărul de ordine Z  1 ,
astfel că a0  a0 , iar funcţia de undă a tritiului în starea fundamentală este chiar funcţia de undă ataşată
atomului de hidrogen, adică
3
1 1  r
0   3
H    exp    .
  a0   a0 
me 3m p m 
b). În cazul ionului de 3He+,    me 1  e   me , unde am făcut ipoteza că
me  3m p  3m p 
 
masa protonului este aproximativ egală cu cea a neutronului. Numărul de ordine Z  2 , astfel că
a
a0  0 , iar funcţia de undă a 3He+ în starea fundamentală este
2
3
 2  2r 

0 He  3 +1

   exp    .
 a0   a0 
c). Probabilitatea ca electronul să rămână în starea fundamentală a ionului 3He+ în urma
reacţiei nucleare este

7
 3 2
1 2   3r 
    H
2

 exp  a0  dV 


P  0 3
He 3
  
  a0 
0

3 2
1 2 

 3r 
   4 exp    r 2dr  0,7023  70,23% .
 
  a0  0  a0 

8
 05.05.2023
Seminarul 9 Mecanică Cuantică

Groapa de potenţial cu pereţii infiniţi. Evoluţia în timp

1. O particulă de masă m se găseşte într-o groapă de potenţial unidimensională de lăţime L,

astfel încât V  x   0 pentru 0  x  L şi V  x    , în rest. La momentul t  0 particula are
probabilităţi egale de a se găsi în starea fundamentală şi în prima stare excitată.
a. Care este valoarea medie a energiei particulei?
b. Scrieţi funcţia de undă normată care descrie starea sistemului la un moment oarecare de
timp.
c. Determinaţi valoarea medie a impulsului particulei p x , la momentul t  0 .
Soluţie:
a. Funcţiile proprii şi valorile proprii ale energiei particulei aflate în acest tip de groapă de
potenţial sunt
nπx
 n x  
2
sin , pentru 0  x  L şi
L L
 n x   0 , pentru x  0 şi x  L ,
π22 2
En  n .
2mL2
Funcţia de undă a particulei, la momentul t  0 , va fi
x   1  x    2 x  ,
1 1
2 2
iar valoarea medie a energiei particulei este
1 π22 5 π22
H  E1  E2    
1
1  4  .
2 2 2mL2 2 2mL2
b. Funcţia de undă a particulei la momentul t  0 este
1 2  πx  Et   E t 
x, t  
2πx
sin exp  i 1   sin exp  i 2  ,
2 L L    L   
unde
π22 4π 2  2
E1  şi E 2  .
2mL2 2mL2
c. Valoarea medie a proiecţiei impulsului pe direcţia Ox se calculează astfel:

px   * x, t  x, t dx , adică
ix
  πx  E1t  2πx  E2t    πx  E1t  2πx  E2 t 
px   sin L exp i    sin L exp i   x sin L exp  i    sin L exp  i  dx 
iL          
 π L 2πx πx  iE  E t  2π L πx 2πx   iE2  E1 t  
   sin cos exp 2 1 dx   sin cos exp dx  
iL  L 0 L L    L 0 L L    
 iπ  iE2  E1 t  L π   
 2iπ  - iE2  E1 t  L π
 exp    cos x sin2 x dx  exp    cos2 xsin xdx 
L2   π0 L2   π0
 i 4   iE2  E1 t   - iE2  E1 t  8 E  E t
 exp   exp   sin 2 1 .
L 3       3L 

2. O particulă de masă m este confinată în regiunea 0  x  a . La t0  0 funcţia de undă

normată este
 8  x  x
( x, t  0)  1  cos  sin .
5a  a  a
a) Care este funcţia de undă la un moment ulterior t  t0 ?
b) Care este energia medie a particulei la t0  0 şi la t  t0 ?
c) Care este probabilitatea ca particula să se găsească în jumătatea din stânga a cutiei (adică în
regiunea 0  x  a / 2 la t  t0 ?
Soluţie:
Ecuaţia Schrödinger independentă de timp pentru regiunea 0  x  a este
 2 d 2
 E  0 .
2m dx 2
Soluţia acesteia este ( x)  A sin( kx) , unde k este dat de relaţia k 2  2mE /  2 şi satisface condiţia
(0)  0 . Din condiţia la frontieră (a)  0 se obţine ka  n . Astfel, funcţiile de undă normate sunt
2  nx 
n  sin  ,
a  a 
iar valorile proprii ale energiei sunt
n 2 2 2
En  , n  1,2,3,...
2ma 2
Orice funcţie poate fi dezvoltată în funcţie de  n ,
Et

( x, t )   Cn (t )n ( x,0) cu Cn (t )  Cn (0)e

i n
.
n

8 x 2 2x
Deoarece putem scrie ( x,0)  sin  sin , se obţine
5a a 5a a
2 1
C1 (0)  , C2 (0)  , Cn (0)  0 pentru n  1,2 .
5 5
a) Astfel, la momentul t  t0 putem scrie funcţia de undă
8  i 2 ma2 x  x
 t 2
2 t 2
 t 2 t 2 2
8 i 2 ma2 x 2 i ma2 2x i
 ( x, t )  sin   e  e ma cos  sin
2
e e sin
5a a 5a a 5a  a  a
b) Energia medie a sistemului este
4 1 42 2
E    n Hˆ  n   Cn (0) 2 En  E1  E2  .
n n 1,2 5 5 5ma 2
c) Probabilitatea de a găsi particula în regiunea 0  x  a / 2 la t  t0 este
x  2 x x  32 t  
a /2 a /2
8
P (0  x  a / 2)   ( x, t ) dx   sin
2
1  cos  2cos cos  dx 
2
2 
0
5a 0
a  a a  2ma  
1 16  3 t  2
  cos  2 
.
2 15  2ma 

Oscilatorul liniar armonic

3. Un oscilator armonic liniar cuantic se află într-o stare proprie descrisă de funcţia de undă
 1 
 
  x   A 2x 2  1 exp   x 2  .
 2 
Calculaţi: a). constanta A ; b) valoarea energiei oscilatorului în această stare.
a). Din condiţia de normare rezultă


 
1  A2  2x 2  1 exp x 2  dx ,
2



2
   

sau 1  A2   42 x 4 exp x 2  dx  4  x 2 exp x 2  dx   exp  x 2  dx  ,
    
 3  1   1 
de unde 1  A2  4 2   4    , iar, în final, A .
 4  5
2  3
 2 
b) Înlocuim funcţia de undă în ecuaţia lui Schrödinger atemporală pentru oscilatorul armonic
cuantic,
2
d2 1
 2
 m2 x 2   E 
2m dx 2
şi obţinem ecuaţia algebrică
 m2 2   m2 2 4mE   2mE 
2x 4   2  2   x 2  2  11 2     5  2   0 ,
  
2
  
care este adevărată pentru orice  dacă
m 22 m2 2 4mE 2mE
2  2  0 ; 2
 11 2  2
 0 şi 5  2  0 ,

m m 5
de unde obţinem că   , A 4 şi E   .
4 2

4. La momentul t0  0 , un oscilator armonic se află în starea descrisă de funcţia de undă

1 1
  x,0   0  x   2  x   c33  x  , unde  n sunt vectorii proprii normaţi ai operatorului
5 2
energie pentru oscilatorul armonic.
a) Calculaţi valoarea constantei c3 , considerată reală şi pozitivă; b) Scrieţi expresia funcţiei de
undă la momentul t  0 ; c) Calculaţi valoarea medie a energiei.

1 1 3
a) Conform condiţiei de normare, 1     x,0  dx    c32 , de unde c3 
2
.

5 2 10
b) Înlocuim în expresia generală a dezvoltării funcţiei de undă după funcţiile
proprii,    cn n eiEnt , valorile energiilor în stările respective, adică
n

 1 1 3 
 ( x, t )   0  x  eiE0t  2  x  eiE2t  3  x  eiE3t  ,
 5 2 10 
 5  7 
unde E0  , E2  şi respectiv, E3  .
2 2 2
n
  2  1 5  5 3  7  12 
c) E   PE j j    
2  10 10 10 
.
j 1 5