Aplicaţii ale integralei definite

Unitatea de învăţare nr. 5

Aplicaţii ale integralei definite

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5 2

5.1 Aria subgraficului unei funcţii continue. Aria suprafeţelor de rotaţie. 2
5.2 Volumul corpurilor de rotaţie. Centre de greutate 4
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.5 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 5 7

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 5 sunt:

• Înţelegerea noţiunilor de arie a unei suprafeţe de rotaţie,
volum a suprafeţelor de rotaţie
• Aplicarea cu succes a formulelor introduse

5.1 Aria subgraficului unei funcţii continue. Aria suprafeţelor de

rotaţie

Aria subgraficului unei funcţii continue şi pozitive

Definiţia 5.1 (noţiunea de subgrafic al unei funcţii): Prin subgraficul funcţiei pozitive
{
f : [a, b] → R se înţelege mulţimea Γ f = ( x, y ) ∈ R 2 / 0 ≤ y ≤ f (x ), x ∈ [a, b] . }
Teorema 5.1: Aria subgraficului funcţiei din definiţia 5.1 este dată de formula :
Aria (Γ f ) = ∫ f ( x ) dx .
b

Definiţia 5.2: Suprafaţa plană mărginită de graficele funcţiilor continue f , g : [a, b] → R , unde
f (x ) ≥ g ( x ), ∀x ∈ [a, b] , şi dreptele de ecuaţie x =a şi x = b este mulţimea :
{ }
Γ f , g = ( x, y ) ∈ R 2 / g ( x) ≤ y ≤ f ( x ), x ∈ [a, b] .

Teorema 5.2: Aria suprafeţei din definiţia 5.2 este dată de formula
Aria (Γ f , g ) = ∫ ( f ( x) − g ( x) ) dx .
b

Observaţii
i) Teorema rămâne valabilă şi pentru funcţii integrabile.
ii) Dacă f şi g sunt funcţii continue pe [a, b], atunci aria suprafeţei plane cuprinse între
b
graficele lor este A = ∫ f ( x) − g ( x) dx .
a

Aria suprafeţelor de rotaţie

Definiţia 5.3 (noţiunea de suprafaţă de rotaţie): Fie f : [a, b] → R o funcţie pozitivă,

derivabilă şi cu derivata f ‘ continuă pe [a, b]. Suprafaţa obţinută prin rotaţia în jurul axei Ox a
{
graficului funcţiei f este mulţimea de puncte S f = ( x, y, z ) ∈ R 3 / y 2 + z 2 = f ( x), x ∈ [a, b] . }
2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

Teorema 5.3: Aria suprafeţei de rotaţie definită mai sus este dată de formula :
A(S f ) = 2 π ∫ f (x ) 1 + ( f ' ( x) ) dx .
b 2
a

Observaţii:
i) Dacă f este derivabilă, cu derivata continuă doar pe (a, b), dar funcţia f 1 + ( f ') are limite
2

finite în punctele a şi b, atunci suprafaţa determinată prin rotaţia în jurul axei Ox are aria
b
exprimată prin formula A( S f ) = 2 π ∫ h( x) dx , unde h este prelungirea prin continuitate a
a

funcţiei f 1 + ( f ') pe [a, b].

2

ii) Dacă f nu este pozitivă pe [a, b], atunci A(S f ) = 2 π ∫ f ( x) 1 + ( f ' ( x) ) dx .

b 2
a

Aplicaţii:
0, x = 0

1. Se consideră funcţia f : [0, ∞ ) → R, f ( x) =  x ln x . Să se calculeze aria figurii cuprinsă
 e , x > 0
între graficul lui f, axa Ox şi dreptele x = x1 , x = x2 , unde x1 este rădăcina nenulă a ecuaţiei
f(x)=0 iar x 2 este punct de extrem pentru f.

Rezolvare:
ln x + 1
f ( x) = 0, x ≠ 0 ⇒ x = x1 = 1 . Deoarece f ' ( x) = , pentru x > 0, găsim că
e
1 1 
f ' ( x) = 0 ⇒ x = x2 = . Pe intervalul  , 1 funcţia f este negativă, astfel încât aria căutată
e e 
se obţine din relaţia:
1
1 x2  1 e2 − 3
1 1
1
A = − ∫ f ( x) dx = − ∫ x ln x dx = − ⋅  ln x −  = .
1 e1 e 2 2 1 4 e3
e e e

Test de autoevaluare 5.1

1. Să se calculeze aria mulţimii cuprinsă între parabolele de ecuaţii
y 2 = x şi x 2 = 8 y .

2. Să se calculeze aria cuprinsă între curbele de ecuaţii y = x 2 + λ --1 şi

y= λ x, λ ∈ R şi să se precizeze valoarea lui λ pentru care aria este
minimă.

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

5.2 Volumul corpurilor de rotaţie. Centre de greutate

Volumul corpurilor de rotaţie

Definiţia 5.4 (noţiunea de corp de rotaţie): Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi pozitivă.
{ }
Mulţimea C f = (x, y, x ) ∈ R 3 / y 2 + z 2 ≤ f ( x), x ∈ [a, b] se numeşte corp de rotaţie generat prin
rotirea în jurul axei Ox a subgraficului funcţiei f.

Teorema 5.4: Volumul corpului de rotaţie din definiţia 5.4 este dat de formula
Vol (C f ) = π
b
∫a
f 2 ( x) dx .

Observaţii:
i) Teorema 5.4 rămâne valabilă şi pentru funcţii integrabile (nu neaparat pozitive) ;
ii) Să considerăm două funcţii f , g : [a, b] → R pozitive şi integrabile astfel încât
f ( x ) ≥ g ( x ), ∀x ∈ [a, b] . Prin rotirea subgraficelor Γ f şi Γg în jurul axei Ox obţinem un corp
C f , g mărginit de suprafeţele obţinute prin rotaţia graficelor y= f(x) şi y = g(x) şi de planele

x = a şi x = b. Volumul acestui corp este V (C f , g ) = π ∫ f 2 ( x) − g 2 ( x) dx .

b

a
( )
Lungimea graficului unei funcţii derivabile cu derivata continuă

Teorema 5.5: Fie funcţia f : [a, b] → R derivabilă şi având derivata f ' continuă pe [a, b].

Lungimea graficului acestei funcţii este dată de formula: L( f ) = ∫ 1 + ( f ' ( x) ) dx .

b 2
a

Observaţia i: Dacă f este derivabilă doar pe (a, b) şi există şi sunt finite limita la dreapta în a
şi limita la stânga în b pentru funcţia 1 + ( f ') , atunci lungimea graficului funcţiei f se
2

b
exprimă prin formula L( f ) = ∫ h( x) dx , unde h este prelungirea prin continuitate a funcţiei
a

1 + ( f ') pe [a, b].

2

Centre de greutate

Teorema 5.6: Fie funcţiile f , g : [a, b] → R continue astfel încât f ( x ) ≥ g ( x ), ∀x ∈ [a, b] . Centrul
de greutate al plăcii plane omogene care se exprimă prin mulţimea Γ f , g are coordonatele :

x ( f ( x) − g ( x) )dx ∫ ( f ( x) − g ( x)) dx .
b b
∫
2 2
1
= yG =
a a
xG ,
∫ ( f ( x) − g ( x)) dx ∫ ( f ( x) − g ( x)) dx
b b
2
a a

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

Aplicaţii:

1. Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru placa plană omogenă

exprimată prin :
{
C = ( x, y ) ∈ R 2 / 1 ≤ y ≤ e x , x ∈ [0,2] . }
Rezolvare:

2
 x x2 
 e ( x − 1) − 
∫ x ( f ( x) − g ( x)) dx = ∫ x (e − 1) dx =
2 2
x
 2 e2 − 1
xG = 0 0 0
=
∫ ( f ( x) − g ( x)) dx ∫ (e − 1) dx
0
2 2
x (e x
−x ) 2

0
e2 − 3
0
2
 e2 x 
 − x 
1 ∫ ( f ( x) − g ( x) ) dx ∫ (e
2 2
2 2 2x
− 1) dx  2  e4 − 5
= = = =
0 0 0
yG
2
∫ ( f ( x) − g ( x)) dx ∫ (e
2

0 0
2
x
)
− 1 dx (e x
−x ) 2

0
2(e 2 − 3)

Test de autoevaluare 5.2

1. Să se calculeze volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia:
 π 5π 
f ( x) = sin x, x ∈  , 
6 6 
2. Să se determine lungimea graficului următoarei funcţii:
x2
f ( x) = − ln 4 x , x ∈ [1,4] .
2

De reţinut!

• Aria subgraficului unei funcţii continue

• Aria suprafeţelor de rotaţie
• Volumul corpurilor de rotaţie
• Lungimea graficului unei funcţii derivabile
• Centre de greutate

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 5

1. Se consideră funcţiile f , g : R → R, f ( x) = x arctg x, g ( x) = ln( x 2 + 1). Să

se calculeze aria submulţimii cuprinsă între graficele funcţiilor f şi g şi
dreptele x=0, x = 1.
2. Să se calculeze volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia:
f ( x) = x 2 − 3 x + 2 , x ∈ [0,2]
e x + e− x
3. Să se determine lungimea graficului funcţiei: f ( x ) = , x ∈ [0, 1]
2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare

Test de autoevaluare 5.1

1. Cele două curbe se intersectează în punctele A(0, 0) şi B(4, 2) iar pe
x2
intervalul [0, 4] avem că y1 = x ≥ y2 = , astfel încât aria mulţimii
8
cuprinsă între cele două curbe este egală cu:
4
4
 x2   2 x x x3  8
A = ∫  x −  dx =  −  = .
0 8  3 24  3
0
λ −1
λ −2
∫ (x )
2
2. A = 2
+ λ − 1 − λ x dx = . Aria este minimă pentru λ = 2.
1
6

Test de autoevaluare 5.2

5π 5π 5π
6
1 − cos 2 x
6
π sin 2 x  6 π2 π 3
1. Vol = π ∫ sin 2 x dx = π ∫ dx =  x −  = + .
π π 2 2 2 π 3 4
6
6 6

2.
4
 x 2 ln x 
2
 1   1 
4 4 4
L = ∫ 1 + ( f ' ( x)) dx = ∫
2
1 +  x −  dx = ∫  x +  dx =  +  =
1 1  4x  1 4x   2 4  1

ln 4 1 15 + ln 2
= 8+ − = .
4 2 2

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
 Aplicaţii ale integralei definite

Recapitulare

• A(S f ) = 2 π ∫ f (x ) 1 + ( f ' ( x) ) dx .
b 2
a

• Vol (C f ) = π
b
∫ a
f 2 ( x) dx

• L( f ) = ∫ 1 + ( f ' ( x) ) dx
b 2
a

x ( f ( x) − g ( x) )dx ∫ ( f ( x) − g ( x)) dx
b b
∫
2 2
1
• xG = yG =
a a
,
∫ ( f ( x) − g ( x)) dx ∫ ( f ( x) − g ( x)) dx
b b
2
a a

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii