Unitatea de ı̂nvăţare 4

Optimizări neliniare
1 Determinarea punctelor de extrem
Definiţia 1.1. Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn şi fie a ∈ A.

1. Punctul a se numeşte punct de minim local pentru funcţia f dacă

există o vecinătate V a lui a a.ı̂.

f (a) ≤ f (x), ∀x ∈ V ∩ A.

2. Punctul a se numeşte punct de maxim local pentru funcţia f dacă

există o vecinătate V a lui a a.ı̂.

f (a) ≥ f (x), ∀x ∈ V ∩ A.

3. Punctul a se numeşte punct de extrem local pentru funcţia f dacă

este punct de minim local sau punct de maxim local pentru funcţia f .

Observaţia 1.1. Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn şi fie a ∈ A. Dacă a nu

este punct de extrem local pentru funcţia f , atunci pentru orice vecinătate V
a lui a există x, y ∈ V ∩ A a.ı̂. f (x) < f (a) < f (y). Spunem ı̂n acest caz că a
este un punct şa pentru funcţia f .

Observaţia 1.2. Extremele unei funcţii f definită pe o mulţime dată A, fără

restricţii suplimentare, se numesc şi extreme libere.

Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn . Presupunem că mulţimea A este

deschisă şi că funcţia f are derivate parţiale de ordinul al doilea continue pe
A.
Descriem ı̂n continuare o metodă pentru calculul punctelor de extrem local.

Algoritmul 1.1 (Metoda punctelor critice pentru determinarea punc-

telor de extrem). Pentru găsirea punctelor de extrem local ale funcţiei f se
parcurg următoarele etape:
∂f
Pasul 1. Se calculează derivatele parţiale (x), k ∈ {1, . . . , n}.
∂xk

1
Pasul 2. Se rezolvă sistemul
∂f
(x) = 0, k ∈ {1, . . . , n}. (1.1)
∂xk

Definiţia 1.2. Orice soluţie x = a ∈ A a sistemului (1.1) se numeşte punct

critic (staţionar) pentru funcţia f .
 2 
∂ f
Pasul 3. Se calculează hessiana Hf (x) = (x) .
∂xi ∂xj i=1,n
j=1,n

Pasul 4. Se analizează fiecare punct critic a, pentru a decide natura sa. Pen-
tru aceasta, se parcurg următoarele subetape:
 
h11 h12 . . . h1n
 h21 h22 . . . h2n 
4.1. Se calculează hessiana Hf (a) =  . .
 
 .. 
hn1 hn2 . . . hnn
4.2. Se calculează minorii principali ai lui Hf (a):
 
 h h12 
∆1 = h11 , ∆2 =  11 ,...,
h21 h22 
 
 h11 h12 . . . h1n 
 
 h21 h22 . . . h2n 
∆n =  .  (= det Hf (a)).
 
 .. 
 
 hn1 hn2 . . . hnn 

4.3. Avem următoarele cazuri posibile.

a. Dacă ∆i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n}, atunci a este un punct de minim
local pentru funcţia f .
b. Fie
∆∗i = (−1)i ∆i , ∀i ∈ {1, . . . , n}.
Dacă ∆∗i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n}, atunci a este un punct de maxim
local pentru funcţia f .
Observaţia 1.3. Relaţia ∆∗i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n} este echiva-
lentă cu ∆1 < 0, ∆2 > 0, ∆3 < 0, ...
c. Dacă există i ∈ {1, . . . , n} astfel ı̂ncât ∆i = 0, atunci nu putem
preciza natura punctului a (adică poate să fie sau să nu fie
punct de extrem local).

2
 d. În rest, punctul a este un punct şa pentru funcţia f (adică nu
este punct de extrem local).

Exerciţiul 1.1. Să se determine extremele locale pentru funcţiile:

a) f : R2 → R, f (x, y) = x3 − y 3 − 3x + 9y;
b) f : R2 → R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 + 6xy − 12x + 12y + 10;
2 2
c) f : R2 → R, f (x, y) = ex +2y −4x+8y ;
d) f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 − 2y 2 − z 2 + xz − 2x + 3y.

Rezolvare. Vom aplica metoda punctelor critice.

a) Pasul 1. Funcţia f este derivabilă parţial, având derivatele parţiale

∂f
(x, y) = 3x2 − 3,
∂x
∂f
(x, y) = −3y 2 + 9.
∂y
Pasul 2. Determinăm punctele critice ale funcţiei f , adică soluţiile siste-
mului (
3x2 − 3 = 0,
−3y 2 + 9 = 0.
Acesta este echivalent, succesiv, cu:
( (
x2 = 1, x = ±1,
2
⇔ √
y =3 y=± 3
√ √ √ √
Am obţinut punctele critice (x, y) ∈ {(1, 3), (1, − 3), (−1, 3), (−1, − 3)}.
Pasul 3. Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt

∂2f ∂2f ∂2f

(x, y) = 6x, (x, y) = 0, (x, y) = −6y,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
deci hessiana funcţiei f este
 
6x 0
Hf (x, y) = .
0 −6y

Observăm că derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt continue
pe R2 , deci este verificată ipoteza necesară aplicării metodei punctelor critice.
Pasul 4. Analizăm separat fiecare punct critic.

3
 √
1. Pentru (x, y) = (1, 3) avem
√
 
6 0√
Hf (1, 3) = ,
0 −6 3

√
 
 6 0√ 
∆1 = 6, ∆2 =   = −36 3,
0 −6 3 
√
deci ∆1 > 0, ∆2 < 0 şi astfel
√ (1, 3) este punct şa.
2. Pentru (x, y) = (1, − 3) avem
√
 
6 √ 0
Hf (1, − 3) = ,
0 6 3

√
 
 6 0 
∆1 = 6, ∆2 =   √ = 36 3,
0 6 3 
√
deci ∆1 > 0, ∆2 > 0, şi astfel
√ (1, − 3) este punct de minim local.
3. Pentru (x, y) = (−1, 3) avem
√
 
−6 0√
Hf (−1, 3) = ,
0 −6 3

√
 
 −6 0√ 
∆1 = −6 < 0, ∆2 =   = 36 3,
0 −6 3 
√
deci ∆1 < 0, ∆2 > 0, şi astfel√(−1, 3) este punct de maxim local.
4. Pentru (x, y) = (−1, − 3) avem
√
 
−6 √ 0
Hf (−1, − 3) = ,
0 6 3

√
 
 −6 0 
∆1 = −6 < 0, ∆2 =   √ = −36 3,
0 6 3 
√
deci ∆1 < 0, ∆2 < 0, şi astfel (−1, − 3) este punct şa.

b) Pasul 1. Funcţia f este derivabilă parţial, având derivatele parţiale

∂f
(x, y) = 3x2 + 3y 2 + 6y − 12,
∂x
∂f
(x, y) = 6xy + 6x + 12.
∂y

4
 Pasul 2. Determinăm punctele critice ale funcţiei f , adică soluţiile siste-
mului (
3x2 + 3y 2 + 6y − 12 = 0,
6xy + 6x + 12 = 0.
Acesta este echivalent, succesiv, cu:
( (
x2 + y 2 + 2y − 4 = 0, x(y + 1) = −2,
⇔
xy + x + 2 = 0 x2 + y 2 + 2y + 1 = 5

2

x = −
 , y 6= −1,
⇔ y+1
4

 + (y + 1)2 = 5.
(y + 1)2
4
Notând (y + 1)2 = t obţinem ecuaţia + t = 5, adică t2 − 5t + 4 = 0, cu
t
soluţiile t1 = 1, t2 = 4.
Pentru t = 1 obţinem y + 1 = ±1, deci y ∈ {−2, 0}. Pentru y = −2 rezultă
x = 2, iar pentru y = 0 rezultă x = −2.
Pentru t = 4 obţinem y + 1 = ±2, deci y ∈ {−3, 1}. Pentru y = −3 rezultă
x = 1, iar pentru y = 1 rezultă x = −1.
Am obţinut punctele critice (x, y) ∈ {(−2, 0), (−1, 1), (1, −3), (2, −2)}.
Pasul 3. Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt

∂2f ∂2f ∂2f

(x, y) = 6x, (x, y) = 6y + 6, (x, y) = 6x,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
deci hessiana funcţiei f este
 
6x 6y + 6
Hf (x, y) = .
6y + 6 6x

Observăm că derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt continue
pe R2 , deci este verificată ipoteza necesară aplicării metodei punctelor critice.
Pasul 4. Analizăm separat fiecare punct critic.
1. Pentru (x, y) = (−2, 0) avem
 
−12 6
Hf (−2, 0) = ,
6 −12
 
 −12 6 
∆1 = −12, ∆2 =   = 144 − 36 = 108,
6 −12 

5
deci ∆1 < 0, ∆2 > 0, şi astfel (−2, 0) este punct de maxim local.
2. Pentru (x, y) = (−1, 1) avem
 
−6 12
Hf (−1, 1) = ,
12 −6
 
 −6 12 
∆1 = −6, ∆2 =    = 36 − 144 = −108,
12 −6 
deci ∆1 < 0, ∆2 < 0, şi astfel (−1, 1) este punct şa (nu este punct de extrem).
3. Pentru (x, y) = (1, −3) avem
 
6 −12
Hf (1, −3) = .
−12 6
 
 6 −12 
∆1 = 6, ∆2 =   = 36 − 144 = −108,
−12 6 
deci ∆1 > 0, ∆2 < 0 şi astfel (1, −3) este punct şa (nu este punct de extrem).
4. Pentru (x, y) = (2, −2) avem
 
12 −6
Hf (2, −2) = ,
−6 12
 
 12 −6 
∆1 = 12, ∆2 =    = 144 − 36 = 108,
−6 12 
deci ∆1 > 0, ∆2 > 0 şi astfel (2, −2) este punct de minim local.

c) Pasul 1. Funcţia f este derivabilă parţial, având derivatele parţiale

∂f 2 2 2 2
(x, y) = ex +2y −4x+8y · (x2 + 2y 2 − 4x + 8y)0x = (2x − 4)ex +2y −4x+8y ,
∂x
∂f 2 2 2 2
(x, y) = ex +2y −4x+8y · (x2 + 2y 2 − 4x + 8y)0y = (4y + 8)ex +2y −4x+8y .
∂y
Pasul 2. Determinăm punctele critice ale funcţiei f , adică soluţiile siste-
mului ( 2 2
(2x − 4)ex +2y −4x+8y = 0,
2 2
(4y + 8)ex +2y −4x+8y = 0.
Acesta este echivalent, succesiv, cu:
( (
2x − 4 = 0, x = 2,
⇔
4y + 8 = 0 y = −2.

6
Am obţinut un singur punct critic (x, y) = (2, −2).
Pasul 3. Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt
∂2f  2 2
x +2y −4x+8y
0 2 2
(x, y) = e · (2x − 4) + ex +2y −4x+8y · (2x − 4)0x
∂x2   x
2 +2y 2 −4x+8y 2 +2y 2 −4x+8y
= ex · (2x − 4)2 + 2ex
2 +2y 2 −4x+8y
= (4x2 − 16x + 18) · ex ;

∂2f  2 2
x +2y −4x+8y
0 2 2
2
(x, y) = e · (4y + 8) + ex +2y −4x+8y · (4y + 8)0y
∂y y
 2 2  2 2
x +2y −4x+8y
= e · (4y + 8)2 + 4ex +2y −4x+8y
2 +2y 2 −4x+8y
= (16y 2 + 64y + 68)ex ;

∂2f ∂2f
(x, y) = (x, y)
∂x∂y ∂y∂x
 2 2 0 2 2
= ex +2y −4x+8y · (4y + 8) + ex +2y −4x+8y · (4y + 8)0x
 2 2 x 2 2
x +2y −4x+8y
= e · 0 + (2x − 4)(4y + 8)ex +2y −4x+8y
2 +2y 2 −4x+8y
= (2x − 4)(4y + 8)ex ,
deci hessiana funcţiei f este
2 2 2 2
!
(4x2 − 16x + 18)ex +2y −4x+8y (2x − 4)(4y + 8)ex +2y −4x+8y
Hf (x, y) = 2 2 2 2 .
(2x − 4)(4y + 8)ex +2y −4x+8y (16y 2 + 64y + 68)ex +2y −4x+8y

Observăm că derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt continue
pe R2 , deci este verificată ipoteza necesară aplicării metodei punctelor critice.
Pasul 4. Analizăm punctul critic.
Pentru (x, y) = (2, −2) avem
 −12 
2e 0
Hf (2, −2) = ,
0 4e−12
 −12 
−12
 2e 0 
∆1 = 2e , ∆2 =  = 8e−24 ,
4e−12 

0
deci ∆1 > 0, ∆2 > 0 şi astfel (2, −2) este punct de minim local pentru funcţia
f.

7
 d) Pasul 1. Funcţia f este derivabilă parţial, având derivatele parţiale
∂f ∂f ∂f
(x, y, z) = 2x + z − 2; (x, y, z) = −4y + 3; (x, y, z) = −2z + x.
∂x ∂y ∂z
Pasul 2. Determinăm punctele critice ale funcţiei f , adică soluţiile siste-
mului 
2x + z − 2 = 0,

−4y + 3 = 0,

−2z + x = 0,


Acesta este echivalent, succesiv, cu:

  
2x + z = 2,
 4z + z = 2,
 x = 4/5,

4y = 3, ⇔ y = 3/4, ⇔ y = 3/4,
  
x = 2z, x = 2z, z = 2/5.
  
 
4 3 2
Am obţinut un singur punct critic (x, y, z) = , , .
5 4 5
Pasul 3. Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt
∂2f ∂2f ∂2f
(x, y, z) = 2; (x, y, z) = −4; (x, y, z) = −2;
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
∂2f ∂2f ∂2f ∂2f
(x, y, z) = (x, y, z) = 0, (x, y, z) = (x, y, z) = 1,
∂x∂y ∂y∂x ∂x∂z ∂z∂x
∂2f ∂2f
(x, y, z) = (x, y, z) = 0,
∂y∂z ∂z∂y
deci hessiana funcţiei f este
 
2 0 1
Hf (x, y, z) =  0 −4 0  .
1 0 −2
Observăm că derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f sunt continue
pe R3 , deci este verificată ipoteza necesară aplicării metodei punctelor critice.
Pasul 4. Analizămpunctulcritic.
4 3 2
Pentru (x, y, z) = , , avem
5 4 5
 
  2 0 1
4 3 2
Hf , , =  0 −4 0  ,
5 4 5
1 0 −2

8
  
   2 0 1 
 2 0   
∆1 = 2, ∆2 =   = −8, ∆3 =  0 −4 0  = 20,
0 −4   
 1 0 −2 
 
4 3 2
deci ∆1 > 0, ∆2 < 0, ∆3 > 0, şi astfel , , nu este punct de extrem
5 4 5
(este punct şa) pentru funcţia f .


Exerciţiul 1.2. Cererea lunară (30 zile) de făină de la un depozit este de 54000
kg. Costul zilnic de stocare este de 0,2 lei/kg, iar costul zilnic de penalizare
este de 0,8 lei/kg lipsă. Cererea este constantă ı̂n timp, iar reaprovizionarea se
face ı̂n cantităţi egale şi la intervale de timp egale. Reaprovizionarea nu se face
neapărat imediat când stocul devine zero, existând astfel intervale de timp ı̂n
care depozitul este gol şi cererea de făină nu este satisfăcută, iar la fiecare
reaprovizionare depozitul livrează mai ı̂ntâi cererea nesatisfăcută. Costul de
lansare a unei comenzi de reaprovizionare este de 3600 lei. Considerând drept
criteriu de optimizare minimizarea costului total al gestiunii stocului, să se
determine perioada optimă de reaprovizionare, cantitatea optimă de reaprovi-
zionare şi costul total optim.

Rezolvare. Notăm cu x cantitatea de făină comandată la fiecare reaprovizi-

onare şi cu y cantitatea maximă de făină aflată ı̂n depozit (stocul maxim),
după livrarea cererii nesatisfăcute. Evident, numărul de reaprovizionări este
54000
n= , iar perioada dintre două reaprovizionări succesive este
x
30 x
T = = zile.
n 1800
Fiecare astfel de perioadă este alcatuită dintr-o subperioadă T1 ı̂n care stocul
satisface cererea şi o subperioadă T2 ı̂n care stocul este zero. Cererea fiind
T1 y
constantă ı̂n timp avem = , deci
T x
yT y x−y
T1 = = şi T2 = T − T1 = .
x 1800 1800
Cererea fiind constantă ı̂n timp, pentru fiecare subperioadă T1 stocul descreşte
y
liniar, media acestuia este egală cu şi astfel costul total de stocare pentru o
2
subperioadă T1 este
y y2
0,2 · · T1 = lei.
2 18000

9
De asemenea, pentru fiecare subperioadă T2 cererea neonorată creşte liniar,
x−y
media acesteia este egală cu şi astfel costul total de penalizare pentru
2
o subperioadă T2 este

x−y 4(x − y)2

0,8 · · T2 = lei.
2 18000
Adunând costurile de stocare, de penalizare şi de lansare a unei comenzi de
reaprovizionare, obţinem că valoarea costului total al gestiunii pe fiecare pe-
rioadă T este
y2 4(x − y)2
+ + 3600 lei.
18000 18000
54000
Deoarece avem n = perioade T , costul total al gestiunii este
x
 2
4(x − y)2 3y 2 12(x − y)2 194400000

y
C(x, y) = n + + 3600 = + +
18000 18000 x x x
15y 2 194400000
= 12x − 24y + + lei.
x x
Pentru minimizarea costului total, aplicăm metoda punctelor critice.
Pasul 1. Funcţia C(x, y) este derivabilă parţial, având derivatele parţiale

∂C 15y 2 194400000

 ∂x (x, y) = 12 − x2 − ,


x2
 ∂C (x, y) = −24 + 30y .


∂y x
Pasul 2. Determinăm punctele critice ale funcţiei C, adică soluţiile siste-
mului  2
12 − 15y − 194400000 = 0,

x2 x2
−24 + 30y = 0.

x
4x
Din a doua ecuaţie rezultă y = şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem că
5
x2 = 81000000. Cum x > 0 rezultă că x = 9000 şi astfel y = 7200, deci
sistemul are un singur punct critic (x, y) = (9000, 7200).
Pasul 3. Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei C sunt

∂2f 30y 2 + 388800000 ∂2f 30y ∂ 2 f 30

2
(x, y) = 3
, (x, y) = − 2
, 2
(x, y) = ,
∂x x ∂x∂y x ∂y x

10
deci hessiana funcţiei C este

30y 2 + 388800000
 
30y
− 2 
 x3 x 
HC(x, y) =  .
 30y 30 
− 2
x x
Observăm că derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei C sunt con-
tinue pe R2 , deci este verificată ipoteza necesară aplicării metodei punctelor
critice.
Pasul 4. Analizăm punctul critic.
Avem
1 1
 
 375 −
375 
HC(9000, 7200) =  .
 1 1 
−
375 300
Deoarece
1
∆1 = >0
375
şi
1 1
∆2 = − > 0,
375 · 300 3752
rezultă că (9000, 7200) este punct de minim pentru funcţia C.
Deci gestiunea optimă este dată de:

x = 9000 kg (cantitatea optimă de reaprovizionare),

x
T = = 5 zile (perioada optimă de reaprovizionare),
1800
C(9000, 7200) = 43200 lei (costul total minim).

2 Exerciţii de verificare
Exerciţiul 2.1. Să se găsească punctele de extrem local pentru funcţiile:

a) f : R2 → R, f (x, y) = −x3 + 2y 3 + 12x − 6y;

2
b) f : R2 → R, f (x, y) = 2x2 y + y 3 + 8x − 10y;
3
c) f : R2 → R, f (x, y) = x2 − 3xy + 2y 2 + 5x − 4y + 2;

11
d) f : R2 → R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x + 12y;
e) f : R2 → R, f (x, y) = xy 2 ex−y ;
f) f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 4z 2 − 2xz + x − 2y;
g) f : R3 → R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 − 3z 2 + 2yz + x − y;
h) f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z.

12