Unitatea de ı̂nvăţare 3

Funcţii reale de mai multe variabile reale

1 Definiţii generale
Definiţia 1.1. O funcţie reală de n variabile reale (n ∈ N∗ ) este o funcţie
de forma f : A → R, unde A ⊆ Rn .

Observaţia 1.1. Pe parcursul acestei unităţi de ı̂nvăţare, pentru orice element

x ∈ Rn vom folosi notaţia x = (x1 , x2 , . . . , xn ), adică vom considera vectorii
n-dimensionali de tip linie.

Exemplul 1.1. Funcţiile

f : R2 → R, f (x, y) = 3x3 − 2xy + y 2 − 10,

g : R3 → R, g(x, y, z) = x5 y + 7x2 y 3 − 2z,
h : R4 → R, h(x1 , x2 , x3 , x4 ) = (3x21 + 2x4 )/(x22 + 5) − (2x23 − 7x2 )(x24 + 1)

sunt funcţii reale de 2, 3, respectiv de 4 variabile reale.

Definiţia 1.2. Pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn , numărul

q
kxk = x21 + x22 + · · · + x2n

se numeşte norma euclidiană a lui x.

Propoziţia 1.1 (Proprietăţile normei).

1. kxk ≥ 0, ∀x ∈ Rn ; kxk = 0 ⇔ x = 0.

2. kαxk = |α| · kxk, ∀x ∈ Rn , ∀α ∈ R.

3. kx + yk ≤ kxk + kyk, ∀x, y ∈ Rn .

Definiţia 1.3. Pentru orice x, y ∈ Rn , numărul

p
d(x, y) = kx − yk = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + · · · + (xn − yn )2

se numeşte distanţa euclidiană dintre x şi y.

Propoziţia 1.2 (Proprietăţile distanţei).

1
 1. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ Rn ; d(x, y) = 0 ⇔ x = y.

2. d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ Rn .

3. d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), ∀x, y, z ∈ Rn .

Definiţia 1.4. Fie a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Rn şi r ∈ R, r > 0.

1. Mulţimea B(a, r) = {x ∈ Rn | d(a, x) < r} se numeşte bila n-dimen-
sională de centru a şi de rază r.
2. Mulţimea I(a, r) = {x ∈ Rn | ai − r < xi < ai + r, ∀i ∈ {1, . . . , n}} se
numeşte intervalul deschis n-dimensional centrat ı̂n a şi de rază r.

Definiţia 1.5. O mulţime A ⊆ Rn se numeşte mărginită dacă ∃r > 0 a.ı̂.

B(0, r) ⊇ A.

Definiţia 1.6. O mulţime V ⊆ Rn se numeşte vecinătate a elementului

(punctului) a ∈ Rn dacă ∃r > 0 a.ı̂. V ⊇ B(a, r).

Definiţia 1.7. Un element a ∈ Rn se numeşte punct interior al unei mulţimi

A ⊆ Rn dacă există o vecinătate V a lui a a.ı̂. V ⊆ A. Mulţimea punctelor
interioare ale mulţimii A se numeşte interiorul lui A şi se notează cu int A.

Definiţia 1.8. O mulţime A ⊆ Rn se numeşte deschisă dacă toate punctele

sale sunt interioare, adică int A = A.

Definiţia 1.9. Un element a ∈ Rn se numeşte punct de acumulare al unei

mulţimi A ⊆ Rn dacă V ∩ A \ {a} =
6 ∅, pentru orice vecinătate V a lui a.

Definiţia 1.10. Un element a ∈ Rn se numeşte punct izolat al unei mulţimi

A ⊆ Rn dacă există o vecinătate V a lui a a.ı̂. V ∩ A = {a}.

Definiţia 1.11. Un element a ∈ Rn se numeşte punct aderent al unei

mulţimi A ⊆ Rn dacă V ∩ A 6= ∅, pentru orice vecinătate V a lui a. Mulţimea
punctelor aderente ale mulţimii A (notată cu A) se numeşte aderenţa lui A.

Definiţia 1.12. O mulţime A ⊆ Rn se numeşte ı̂nchisă dacă ı̂şi conţine toate

punctele aderente, adică A = A.

2 Limite şi continuitate

Definiţia 2.1. Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn şi fie a ∈ Rn un punct de
acumulare al mulţimii A.

2
 1. Fie l ∈ R. Spunem că funcţia f are limita l ı̂n punctul a şi notăm
lim f (x) = l dacă pentru orice ε > 0 există δ > 0 a.ı̂. pentru orice x ∈ A \ {a}
x→a
cu kx − ak < δ avem |f (x) − l| < ε.
2. Spunem că funcţia f are limita +∞ ı̂n punctul a şi notăm lim f (x) =
x→a
+∞ dacă pentru orice ε > 0 există δ > 0 a.ı̂. pentru orice x ∈ A \ {a} cu
kx − ak < δ avem f (x) > ε.
3. Spunem că funcţia f are limita −∞ ı̂n punctul a şi notăm lim f (x) =
x→a
−∞ dacă pentru orice ε > 0 există δ > 0 a.ı̂. pentru orice x ∈ A \ {a} cu
kx − ak < δ avem f (x) < −ε.

Ca şi ı̂n cazul funcţiilor de o variabilă reală, limitele de funcţii de mai multe
variabile reale pot fi caracterizate cu ajutorul şirurilor.

Definiţia 2.2. Fie (x(m) )m≥m0 un şir de puncte din Rn (m0 fiind un număr
natural fixat) şi fie l ∈ Rn . Spunem că şirul (x(m) )m≥m0 are limita l şi notăm
lim x(m) = l sau x(m) → l dacă ∀ε > 0, ∃N (ε) ≥ m0 a.ı̂. kx(m) − lk <
m→∞
ε, ∀m ≥ N (ε).

Propoziţia 2.1. Fie (x(m) )m≥m0 un şir de puncte din Rn , x(m) =

(m) (m)
(x1 , . . . , xn ) pentru orice m ≥ m0 , şi fie l = (l1 , . . . , ln ) ∈ Rn . Atunci
(m)
lim x(m) = l dacă şi numai dacă lim xk = lk , ∀k ∈ {1, . . . , n}.
m→∞ m→∞

Propoziţia 2.2 (Caracterizarea cu şiruri a limitei de funcţie). Fie

funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn , a ∈ Rn un punct de acumulare al mulţimii A
şi fie l ∈ R̄. Atunci lim f (x) = l dacă şi numai dacă
x→a

∀(x(m) )m≥m0 ⊆ A \ {a} a.ı̂. x(m) → a avem f (x(m) ) → l.

Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn şi fie a ∈ A.

Definiţia 2.3. Spunem că funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă

∀ε > 0, ∃δ > 0 a.ı̂. pentru orice x ∈ A cu kx − ak < δ avem |f (x) − f (a)| < ε.

Observaţia 2.1. Dacă a este un punct izolat al mulţimii A, atunci este evident
că funcţia f este continuă ı̂n punctul a.

Propoziţia 2.3. Dacă a este un punct de acumulare al mulţimii A, atunci

funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă există lim f (x) = f (a).
x→a

3
Propoziţia 2.4 (Caracterizarea cu şiruri a continuităţii). Funcţia f este
continuă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă

∀(x(m) )m≥m0 ⊆ A a.ı̂. x(m) → a avem f (x(m) ) → f (a).

Definiţia 2.4. Funcţia f se numeşte continuă (pe A) dacă este continuă ı̂n
toate punctele din A.

Definiţia 2.5. Funcţia f se numeşte continuă parţial ı̂n raport cu com-

ponenta xk (indicele k ∈ {1, . . . , n} fiind fixat) ı̂n punctul a dacă funcţia
reală fxk ,a : Ak → R, fxk ,a (t) = f (a1 , . . . , ak−1 , t, ak+1 , . . . , an ) este continuă
ı̂n punctul ak , unde

Ak = {t ∈ R | (a1 , . . . , ak−1 , t, ak+1 , . . . , an ) ∈ A}.

Definiţia 2.6. Funcţia fxk ,a din definiţia anterioară se numeşte funcţia parţială
(restricţia) ı̂n raport cu componenta xk asociată funcţiei f ı̂n punctul
a.

Propoziţia 2.5. Dacă funcţia f este continuă ı̂n punctul a, atunci f este
continuă parţial ı̂n raport cu orice componentă xk (k ∈ {1, . . . , n}) ı̂n punctul
a.

3 Derivate parţiale şi diferenţiabilitate

Fie funcţia f : A → R cu A ⊆ Rn şi fie a ∈ int A.
Definiţia 3.1. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial ı̂n raport cu com-
ponenta xk (indicele k ∈ {1, . . . , n} fiind fixat) ı̂n punctul a dacă funcţia sa
parţială fxk ,a este derivabilă ı̂n punctul ak . În acest caz, derivata
f (a1 , . . . , ak−1 , xk , ak+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ak−1 , ak , ak+1 , . . . , an )
fx0 k ,a (ak ) = lim
xk →ak xk − a k

se numeşte derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport cu componenta xk

∂f
ı̂n punctul a şi se notează cu (a) sau cu fx0 k (a).
∂xk
Propoziţia 3.1. Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu compo-
nenta xk ı̂n punctul a, atunci f este continuă parţial ı̂n raport cu componenta
xk ı̂n punctul a.

4
Definiţia 3.2. Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu orice com-
ponentă xk (k ∈ {1, . . . , n}) ı̂n punctul a, atunci vectorul derivatelor parţiale
 
∂f ∂f ∂f
∇f (a) = (a), (a), . . . , (a)
∂x1 ∂x2 ∂xn
se numeşte gradientul funcţiei f ı̂n punctul a.

Definiţia 3.3. Presupunem că mulţimea A este deschisă. Funcţia f se numeşte

derivabilă parţial ı̂n raport cu componenta xk (pe A) dacă este deriva-
bilă parţial ı̂n raport cu componenta xk ı̂n orice punct din A.

Definiţia 3.4. Funcţia f se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul a dacă există

λ1 , . . . , λn ∈ R şi o funcţie ω : A → R continuă şi nulă ı̂n punctul a (adică
ω(a) = 0) a.ı̂.
n
X
f (x) − f (a) = λk (xk − ak ) + ω(x)kx − ak, ∀x ∈ A. (3.1)
k=1

Definiţia 3.5. Presupunem că mulţimea A este deschisă. Funcţia f se numeşte

diferenţiabilă (pe A) dacă este diferenţiabilă ı̂n orice punct din A.

Propoziţia 3.2. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci f este
continuă ı̂n punctul a.

Propoziţia 3.3. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci f este
derivabilă parţial ı̂n raport cu orice componentă xk ı̂n punctul a. Mai mult, ı̂n
acest caz, dacă λ1 , . . . , λn ∈ R verifică egalitatea (3.1), atunci
∂f
λk = (a), ∀k ∈ {1, . . . , n}.
∂xk
Propoziţia 3.4. Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu orice
∂f
componentă xk ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi toate derivatele parţiale ,
∂xk
k ∈ {1, . . . , n}, sunt continue ı̂n punctul a, atunci f este diferenţiabilă ı̂n
punctul a.

Definiţia 3.6. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci funcţia
n
X ∂f
ϕ : Rn → R, ϕ(u) = (a) · uk , ∀u = (u1 , u2 , . . . , un ) ∈ Rn ,
∂xk
k=1

se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul a şi se notează cu df (a).

5
Observaţia 3.1. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci con-
form definiţiei anterioare avem
n
X ∂f
df (a)(u) = (a) · uk , ∀u ∈ Rn . (3.2)
∂xk
k=1

Observaţia 3.2. Diferenţiala (unei funcţii ı̂ntr-un punct) este o aplicaţie li-
niară, adică dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a atunci au loc ega-
lităţile

df (a)(u + v) = df (a)(u) + df (a)(v), ∀u, v ∈ Rn ,

df (a)(αu) = α df (a)(u), ∀α ∈ R, ∀u ∈ Rn .

Observaţia 3.3. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci con-
form Definiţiei 3.4, Propoziţiei 3.3 şi relaţiei (3.2) rezultă că are loc egalitatea

f (x) − f (a) = df (a)(x − a) + ω(x)kx − ak, ∀x ∈ A,

unde funcţia

 f (x) − f (a) − df (a)(x − a) ,


dacă x 6= a,
ω : A → R, ω(x) = kx − ak
0, dacă x = a,


este continuă ı̂n punctul a.

Astfel df (a)(x − a) este o funcţie polinomială de gradul ı̂ntâi (ı̂n variabila
x) ce aproximează diferenţa f (x) − f (a) ı̂n vecinătatea punctului a.

Observaţia 3.4. Pentru orice k ∈ {1, . . . , n}, funcţia

fk : Rn → R, fk (x) = xk , ∀x ∈ Rn

∂fk ∂fi
are derivatele parţiale (a) = 1 şi (a) = 0, ∀i 6= k, deci este diferenţia-
∂xk ∂xi
bilă şi diferenţiala sa ı̂n orice punct a este dfk (a)(u) = uk , ∀u ∈ Rn

Definiţia 3.7. Notăm cu dxk diferenţiala funcţiei fk (x) = xk (ı̂ntr-un punct

arbitrar a), adică

dxk (u) = uk , ∀u ∈ Rn , ∀k ∈ {1, . . . , n}. (3.3)

6
Observaţia 3.5. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci con-
form definiţiei anterioare relaţia (3.2) se rescrie sub forma
n n
X ∂f X ∂f
df (a)(u) = (a)dxk (u), ∀u ∈ Rn sau df (a) = (a)dxk ,
∂xk ∂xk
k=1 k=1

unde df se numeşte diferenţiala funcţiei f iar d se numeşte operatorul

de diferenţiere.
Observaţia 3.6. Operatorul de diferenţiere este o aplicaţie liniară, adică pen-
tru orice două funcţii diferenţiabile f şi g şi orice număr real α au loc egalităţile

d(f + g) = df + dg, d(αf ) = α df.

Observaţia 3.7. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci notând
∆xk = xk −ak , ∀k ∈ {1, . . . , n}, conform Observaţiei 3.3 rezultă că diferenţiala
n
X ∂f
df (a)(∆x) = (a)∆xk , ∀∆x = (∆x1 , ∆x2 , . . . , ∆xn ) ∈ Rn
∂xk
k=1

este o aplicaţie liniară ce aproximează diferenţa ∆f = f (x) − f (a) ı̂n ve-

cinătatea punctului a. Mai precis, avem

∆f = df (a)(∆x) + ω(x)k∆xk, ∀x ∈ A,

unde funcţia ω : A → R este continuă şi nulă ı̂n punctul a.

Valoarea ∆x reprezintă creşterea variabilei, iar valoarea ∆f reprezintă
creşterea funcţiei f . Astfel valoarea df (a)(∆x) apoximează creşterea func-
ţiei f prin creşterea liniară a variabilei.
Definiţia 3.8. Fie i, j ∈ {1, . . . , n}. Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n
raport cu componenta xi ı̂ntr-o vecinătate a punctului a, iar derivata parţială
∂f
fx0 i = este o funcţie derivabilă parţial ı̂n raport cu componenta xj ı̂n
∂xi
punctul a, atunci notăm derivata sa parţială ı̂n raport cu componenta xj ı̂n
∂2f
punctul a cu fx00i xj (a) sau cu (a), adică
∂xj ∂xi

∂2f
 
00 0 0

∂ ∂f
fxi xj (a) = fxi x (a) sau, echivalent, (a) = (a).
j ∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
Această derivată parţială se numeşte derivata parţială de ordinul al doilea
a funcţiei f ı̂n raport cu componentele xi , xj ı̂n punctul a.

7
 Pentru i = j utilizăm şi notaţiile
∂2f ∂2f
fx002 (a) = fx00i xi (a) sau, echivalent, (a) = (a).
i ∂x2i ∂xi ∂xi

∂2f
Pentru i 6= j derivata parţială fx00i xj (a) = (a) se numeşte derivată
∂xj ∂xi
parţială (de ordinul al doilea) mixtă.
Propoziţia 3.5 (Criteriul lui Schwartz). Fie i, j ∈ {1, . . . , n} astfel ı̂ncât
i 6= j. Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu componenta xj ı̂ntr-o
vecinătate a punctului a, iar derivata parţială mixtă de ordinul al doilea fx00i xj
există ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi aceasta este continuă ı̂n punctul a,
atunci există şi derivata parţială mixtă de ordinul al doilea fx00j xi (a) şi cele
două derivate parţiale mixte de ordinul al doilea sunt egale ı̂n a, adică

fx00j xi (a) = fx00i xj (a).

Definiţia 3.9. Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul al doilea ı̂n
raport cu orice componente xi , xj (i, j ∈ {1, . . . , n}) ı̂n punctul a, atunci
matricea derivatelor parţiale de ordinul al doilea
 2 
∂ f  
Hf (a) = (a) = fx00j xi (a) i=1,n
∂xi ∂xj i=1,n
j=1,n j=1,n

se numeşte hessiana funcţiei f ı̂n punctul a.

Definiţia 3.10. Spunem că funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doi-
lea ı̂n punctul a dacă este derivabilă parţial ı̂n raport cu orice componentă xk
ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi toate derivatele parţiale fx0 k , k ∈ {1, . . . , n},
sunt diferenţiabile ı̂n punctul a.
Definiţia 3.11. Presupunem că mulţimea A este deschisă. Funcţia f se
numeşte diferenţiabilă de ordinul al doilea (pe A) dacă este diferenţiabilă
de ordinul al doilea ı̂n orice punct din A.
Propoziţia 3.6. Dacă funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n
punctul a, atunci f are derivate parţiale de ordinul al doilea ı̂n raport cu orice
componente xi , xj (i, j ∈ {1, . . . , n}) ı̂n punctul a.
Propoziţia 3.7 (Criteriul lui Young). Dacă funcţia f este diferenţiabilă
de ordinul al doilea ı̂n punctul a, atunci

fx00i xj (a) = fx00j xi (a), ∀i, j ∈ {1, . . . , n}.

8
Propoziţia 3.8. Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul al doilea ı̂n
raport cu orice componente xi , xj (i, j ∈ {1, . . . , n}) ı̂ntr-o vecinătate a punc-
tului a şi toate derivatele parţiale de ordinul al doilea fx00i xj , i, j ∈ {1, . . . , n},
sunt continue ı̂n punctul a, atunci f este diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n
punctul a.
Definiţia 3.12. Dacă funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n
punctul a, atunci funcţia
n X
n
X ∂2f
φ : Rn × Rn → R, φ(u, v) = (a)ui vj , ∀u, v ∈ Rn
∂xi ∂xj
i=1 j=1

se numeşte diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f ı̂n punctul a

şi se notează cu d2 f (a).
Observaţia 3.8. Dacă funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n
punctul a, atunci conform definiţiei anterioare avem
n X
n
X ∂2f
d2 f (a)(u, v) = (a)ui vj , ∀u, v ∈ Rn . (3.4)
∂xi ∂xj
i=1 j=1

Observaţia 3.9. Diferenţiala de ordinul al doilea (a unei funcţii ı̂ntr-un

punct) este o aplicaţie biliniară simetrică, adică dacă funcţia f este diferenţi-
abilă de ordinul al doilea ı̂n punctul a atunci au loc egalităţile

d2 f (a)(u1 + u2 , v) = d2 f (a)(u1 , v) + d2 f (a)(u2 , v), ∀u1 , u2 , v ∈ Rn ,

d2 f (a)(αu, v) = α d2 f (a)(u, v), ∀α ∈ R, ∀u, v ∈ Rn ,
d2 f (a)(u, v1 + v2 ) = d2 f (a)(u, v1 ) + d2 f (a)(u, v2 ), ∀u, v1 , v2 ∈ Rn ,
d2 f (a)(u, αv) = α d2 f (a)(u, v), ∀α ∈ R, ∀u, v ∈ Rn ,
d2 f (a)(v, u) = d2 f (a)(u, v), ∀u, v ∈ Rn

(ultima egalitate fiind o consecinţă directă a Criteriului lui Young).

Observaţia 3.10. Dacă funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doilea ı̂n
punctul a, atunci conform notaţiilor (3.3) relaţia (3.4) se rescrie sub forma
n X
n
2
X ∂2f
d f (a)(u, v) = (a)dxi (u)dxj (v), ∀u, v ∈ Rn ,
∂xi ∂xj
i=1 j=1

unde d2 f se numeşte diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f .

De asemenea, se utilizează notaţia formală dx2k = dxk dxk .

9
Exerciţiul 3.1. Să se calculeze derivatele parţiale şi diferenţialele de ordinul
I şi II, gradientul şi hessiana ı̂n punctele specificate pentru următoarele funcţii:

a) f : R2 → R, f (x, y) = 3x3 y 2 − 5xy 4 , (a, b) = (1, 2).

b) f : R2 → R, f (x, y) = 2x3 y 2 − 3xy 2 + 5x2 − 4y 3 + 2, (a, b) = (1, −1)
c)f : R2 → R, f (x, y) = ln(x2 + 1) + 2xy 2 , (a, b) = (−1, 0)
2 2
d) f : R3 → R, f (x, y, z) = ex yz , (a, b, c) = (1, 0, −2)

Rezolvare. a) Derivatele parţiale (de ordinul I) ale funcţiei f sunt

∂f
(x, y) = fx0 (x, y) = 3 · 3x2 · y 2 − 5 · 1 · y 4 = 9x2 y 2 − 5y 4
∂x
(deoarece (x3 )0 = 3x2 , x0 = 1 şi y fiind considerat o constantă la derivarea ı̂n
raport cu x) şi
∂f
(x, y) = fy0 (x, y) = 3x3 · 2y − 5x · 4y 3 = 6x3 y − 20xy 3
∂y
(deoarece (y 2 )0 = 2y, (y 4 )0 = 4y 3 şi x fiind considerat o constantă la derivarea
ı̂n raport cu y). Deci gradientul funcţiei f este

∇f (x, y) = (9x2 y 2 − 5y 4 , 6x3 y − 20xy 3 ).

În particular, derivatele parţiale ale funcţiei f ı̂n punctul (1, 2) sunt
∂f
(1, 2) = 9 · 12 · 22 − 5 · 24 = −44,
∂x
∂f
(1, 2) = 6 · 13 · 2 − 20 · 1 · 23 = −148,
∂y
iar gradientul funcţiei f ı̂n acest punct este ∇f (1, 2) = (−44, −148).
Deoarece f este derivabilă parţial ı̂n orice punct (x, y) ∈ R2 atât ı̂n raport
cu componenta x cât şi ı̂n raport cu componenta y, iar derivatele parţiale
∂f ∂f
(x, y) = 9x2 y 2 − 5y 4 , (x, y) = 6x3 y − 20xy 3
∂x ∂y
sunt continue ı̂n orice punct (x, y) ∈ R2 , rezultă că funcţia f este diferenţiabilă
pe R2 şi diferenţiala sa este
∂f ∂f
df (x, y) = (x, y)dx + (x, y)dy
∂x ∂y
= (9x2 y 2 − 5y 4 )dx + (6x3 y − 20xy 3 )dy, ∀(x, y) ∈ R2 .

10
Diferenţiala funcţiei f ı̂ntr-un punct arbitrar (a, b) ∈ R2 este
∂f ∂f
df (x, y)(a, b) = (a, b)(x − a) + (a, b)(y − b)
∂x ∂y
= (9a2 b2 − 5b4 )(x − a) + (6a3 b − 20ab3 )(y − b).
În particular, diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul (1, 2) este aplicaţia liniară
∂f ∂f
df (x, y)(1, 2) = (1, 2)(x − 1) + (1, 2)(y − 2)
∂x ∂y
= −44(x − 1) − 148(y − 2) = −44x − 148y + 340.
Derivatele parţiale de ordinul al doilea sunt:
∂2f
 
∂ ∂f ∂
2
(x, y) = (x, y) = (9x2 y 2 − 5y 4 ) = 18xy 2 ,
∂x ∂x ∂x ∂x
∂2f
 
∂ ∂f ∂
(x, y) = (x, y) = (6x3 y − 20xy 3 ) = 18x2 y − 20y 3 ,
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f
 
∂ ∂f ∂
(x, y) = (x, y) = (9x2 y 2 − 5y 4 ) = 18x2 y − 20y 3 ,
∂y∂x ∂y ∂x ∂y
∂2f
 
∂ ∂f ∂
2
(x, y) = (x, y) = (6x3 y − 20xy 3 ) = 6x3 − 60xy 2 ,
∂y ∂y ∂y ∂y
pentru orice punct (x, y) ∈ R2 .
Derivatele parţiale de ordinul al doilea ı̂n punctul (1,2)sunt
∂2f
(1, 2) = 18 · 1 · 22 = 72,
∂x2
∂2f ∂2f
(1, 2) = (1, 2) = 18 · 12 · 2 − 20 · 23 = −124,
∂x∂y ∂y∂x
∂2f
(1, 2) = 6 · 13 − 60 · 1 · 22 = −234,
∂y 2
Hessiana funcţiei f este matricea
∂2f ∂2f
 
 ∂x2 (x, y) (x, y)  
18xy 2 18x2 y − 20y 3

Hf (x, y) =  ∂x∂y = .
 ∂2f 2
∂ f  18x y − 20y 3
2
6x3 − 60xy 2
(x, y) 2
(x, y)
∂y∂x ∂y
În particular, hessiana funcţiei f ı̂n punctul (1, 2) este matricea
 2
∂2f

∂ f
 ∂x2 (1, 2) ∂x∂y (1, 2) 
 
72 −124
Hf (1, 2) = 
 ∂2f
 = .
∂2f  −124 −234
(1, 2) (1, 2)
∂y∂x ∂y 2

11
Toate cele patru derivate parţiale de ordinul al doilea ale lui f sunt continue
pe R2 , deci funcţia f este diferenţiabilă de ordinul al doilea pe R2 . Diferenţiala
de ordinul al doilea a funcţiei f este
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x, y) = (x, y)dx 2
+ (x, y)dxdy + (x, y)dydx
∂x2 ∂x∂y ∂y∂x
∂2f
+ (x, y)dy 2 = 18xy 2 dx2 + (18x2 y − 20y 3 )dxdy + (18x2 y − 20y 3 )dydx
∂y 2
+ (6x3 − 60xy 2 )dy 2 , ∀(x, y) ∈ R2 .
Diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f ı̂ntr-un punct arbitrar (a, b) ∈ R2
este
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x, y)(a, b) = (a, b)(x − a) 2
+ 2 (a, b)(x − a)(y − b) + (a, b)(y − b)2
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
= 18ab2 (x − a)2 + 2(18a2 b − 20b3 )(x − a)(y − b) + (6a3 − 60ab2 )(y − b)2 .

În particular, diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f ı̂n punctul (1, 2) este
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x, y)(1, 2) = (1, 2)(x − 1) 2
+ 2 (1, 2)(x − 1)(y − 2) + (1, 2)(y − 2)2
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
= 72(x − 1)2 − 2 · 124(x − 1)(y − 2) − 234(y − 2)2 .

pentru orice (x, y) ∈ R2 .

b) Derivatele parţiale de ordinul I:

∂f
(x, y) = (2x3 y 2 − 3xy 2 + 5x2 − 4y 3 + 2)0x = 6x2 y 2 − 3y 2 + 10x
∂x
∂f
(1, −1) = 6 · 12 · (−1)2 − 3(−1)2 + 10 · 1 = 6 − 3 + 10 = 13
∂x
∂f
(x, y) = (2x3 y 2 − 3xy 2 + 5x2 − 4y 3 + 2)0y = 4x3 y − 6xy − 12y 2
∂y
∂f
(1, −1) = 4 · 13 · (−1) − 6 · 1 · (−1) − 12 · (−1)2 = −4 + 6 − 12 = −10.
∂y  
∂f ∂f
Gradientul lui f: ∇f (x, y) = (x, y), (x, y)
∂x ∂y
∇f (x, y) = (6x2 y 2 − 3y 2 + 10x, 4x3 y − 6xy − 12y 2 )
 
∂f ∂f
∇f (1, −1) = (1, −1), (1, −1) = (13, −10).
∂x ∂y
∂f ∂f
Diferenţiala de ordinul I: df (x, y) = (x, y)dx + (x, y)dy
∂x ∂y

12
 df (x, y) = (6x2 y 2 − 3y 2 + 10x)dx + (4x3 y − 6xy − 12y 2 )dy.

∂f ∂f
df (x, y)(1, −1) = (1, −1)(x − 1) + (1, −1)(y + 1)
∂x ∂y
= 13(x − 1) − 10(y + 1) = 13x − 10y − 23.

Derivatele parţiale de
 ordin
 II:
∂2f ∂ ∂f
(x, y) = (x, y) = (6x2 y 2 − 3y 2 + 10x)0x = 12xy 2 + 10
∂x2 ∂x ∂x
∂2f
(1, −1) = 12 · 1 · (−1)2 + 10 = 22
∂x2
∂2f
 
∂ ∂f
(x, y) = (x, y) = (4x3 y − 6xy − 12y 2 )0y = 4x3 − 6x − 24y
∂y 2 ∂y ∂y
∂2f
(1, −1) = 4 · 13 − 6 · 1 − 24 · (−1) = 22
∂y 2
∂2f
 
∂ ∂f
(x, y) = (x, y) = (4x3 y − 6xy − 12y 2 )0x = 12x2 y − 6y
∂x∂y ∂x ∂y
∂2f ∂2f
(1, −1) = (1, −1) = 12 · 12 · (−1) − 6 · (−1) = −6.
∂x∂y ∂y∂x
Matricea hessiană:

∂2f ∂2f
 
 ∂x2 (x, y) (x, y)  
12xy 2 + 10 12x2 y − 6y

Hf (x, y) =  ∂x∂y = ;
 ∂2f 2
∂ f  12x2 y − 6y 4x3 − 6x − 24y
(x, y) (x, y)
∂y∂x ∂y 2

∂2f ∂2f
 
 ∂x2 (1, −1) (1, −1)   
∂x∂y 22 −6
Hf (1, −1) = 
 ∂2f  = −6 22 .

∂2f
(1, −1) (1, −1)
∂y∂x ∂y 2
Diferenţiala de ordin II:

∂2f 2 2
2 + 2 ∂ f (x, y) dx dy + ∂ f (x, y) dy 2
d2 f (x, y) = (x, y) dx
∂x2 ∂x∂y ∂y 2

13
 d2 f (x, y) = (12xy 2 + 10)dx2 + 2(12x2 y − 6y)dxdy + (4x3 − 6x − 24y)dy 2
∂2f ∂2f
d2 f (x, y)(1, −1) = (1, −1)(x − 1)2
+ 2 (1, −1)(x − 1)(y + 1)
∂x2 ∂x∂y
∂2f
+ 2 (1, −1)(y + 1)2
∂y
= 22(x − 1)2 + 2 · (−6)(x − 1)(y + 1) + 22(y + 1)2
= 22x2 + 22y 2 − 12xy − 56x + 56y + 56.

c) Derivatele parţiale de ordinul I:

∂f (x2 + 1)0x 2x
(x, y) = (ln(x2 + 1) + 2xy 2 )0x = 2
+ 2y 2 = 2 + 2y 2 ;
∂x x +1 x +1
∂f 2 · (−1)
(−1, 0) = + 0 = −1;
∂x 1+1
∂f ∂f
(x, y) = (ln(x2 + 1) + 2xy 2 )0y = 4xy; (−1, 0) = 4 · (−1) · 0 = 0.
∂y ∂y
   
∂f ∂f 2x 2
Gradientul lui f: ∇f (x, y) = (x, y), (x, y) = + 2y , 4xy
∂x ∂y x2 + 1
 
∂f ∂f
∇f (−1, 0) = (−1, 0), (−1, 0) = (−1, 0).
∂x ∂y
∂f ∂f
Diferenţiala de ordinul I: df (x, y) = (x, y)dx + (x, y)dy;
∂x ∂y
 
2x
df (x, y) = 2
+ 2y 2 dx + 4xydy.
x +1

∂f ∂f
df (x, y)(−1, 0) = (−1, 0)(x + 1) + (−1, 0)(y − 0)
∂x ∂y
= (−1) · (x + 1) + 0 · y = −x − 1.
Derivatele parţiale de ordin II:

0
∂2f
  
∂ ∂f 2x
2
(x, y) = (x, y) = 2
+ 2y 2
∂x ∂x ∂x x +1 x
(2x)0x (x2 + 1) − 2x(x2 + 1)0x
=
(x2 + 1)2
2(x2 + 1) − 2x · 2x −2x2 + 2
= 2 2
= 2 ;
(x + 1) (x + 1)2

14
 ∂2f −2 · 1 + 2 0
(−1, 0) = = = 0;
∂x2 (1 + 1)2 4

∂2f
 
∂ ∂f
(x, y) = (x, y) = (4xy)0y = 4x;
∂y 2 ∂y ∂y
∂2f
(−1, 0) = 4 · (−1) = −4;
∂y 2

∂2f ∂2f
 
∂ ∂f
(x, y) = (x, y) = (x, y) = (4xy)0x = 4y;
∂x∂y ∂y∂x ∂x ∂y
∂2f ∂2f
(−1, 0) = (−1, 0) = 4 · 0 = 0.
∂x∂y ∂y∂x
Matricea hessiană:
∂2f ∂2f
 
−2x2 + 2
 
 ∂x2 (x, y) ∂x∂y (x, y)  4y
Hf (x, y) =   ∂2f
 =  (x2 + 1)2 ;
∂2f 
(x, y) (x, y) 4y 4x
∂y∂x ∂y 2
 2
∂2f

∂ f
 ∂x2 (−1, 0) ∂x∂y (−1, 0) 
 
0 0
Hf (−1, 0) =   ∂2f
= .
∂2f  0 −4
(−1, 0) (−1, 0)
∂y∂x ∂y 2
Diferenţiala de ordin II:

∂2f 2 2
2 + 2 ∂ f (x, y) dx dy + ∂ f (x, y) dy 2
d2 f (x, y) = (x, y) dx
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
−2x2 + 2 2
d2 f (x, y) = 2 dx + 8ydxdy + 4xdy 2
(x + 1)2
∂2f ∂2f
d2 f (x, y)(−1, 0) = (−1, 0)(x + 1) 2
+ 2 (−1, 0)(x + 1)(y − 0)
∂x2 ∂x∂y
∂2f
+ 2 (−1, 0)(y − 0)2
∂y
= 0 · (x + 1)2 + 2 · 0 · (x + 1)(y − 0) − 4(y − 0)2 = −4y 2 .

d) Derivatele parţiale de ordinul I:

∂f 2 2 2 2 2 2
(x, y, z) = (ex yz )0x = ex yz · (x2 yz 2 )0x = 2xyz 2 ex yz ;
∂x

15
 ∂f
(1, 0, −2) = 2 · 1 · 0 · 4 · e1·0·4 = 0;
∂x
∂f 2 2 2 2 2 2
(x, y, z) = (ex yz )0y = ex yz · (x2 yz 2 )0y = x2 z 2 ex yz ;
∂y
∂f
(1, 0, −2) = 1 · 4 · e1·0·4 = 4;
∂y
∂f 2 2 2 2 2 2
(x, y, z) = (ex yz )0z = ex yz · (x2 yz 2 )0z = 2x2 yzex yz ;
∂z
∂f
(1, 0, −2) = 2 · 1 · 0 · (−2)e1·0·4 = 0.
∂z
 
∂f ∂f ∂f
Gradientul lui f: ∇f (x, y, z) = (x, y, z), (x, y, z), (x, y, z)
∂x ∂y ∂z
 2 2 2 2 2 2

∇f (x, y, z) = 2xyz 2 ex yz , x2 z 2 ex yz , 2x2 yzex yz
 
∂f ∂f ∂f
∇f (1, 0, −2) = (1, 0, −2), (1, 0, −2), (1, 0, −2) = (0, 4, 0).
∂x ∂y ∂z
Diferenţiala de ordinul I:
∂f ∂f ∂f
df (x, y, z) = (x, y, z)dx + (x, y, z)dy + (x, y, z)dz
∂x ∂y ∂z
2 yz 2 2 yz 2 2 yz 2
df (x, y, z) = 2xyz 2 ex dx + x2 z 2 ex dy + 2x2 yzex dz.

∂f ∂f
df (x, y, z)(1, 0, −2) = (1, 0, −2)(x − 1) + (1, 0, −2)(y − 0)
∂x ∂y
∂f
+ (1, 0, −2)(z + 2)
∂z
= 0 · (x − 1) + 4y + 0 · (z + 2) = 4y.

Derivatele parţiale de ordin II:

∂2f
 
∂ ∂f 2 2
2
(x, y, z) = (x, y, z) = (2xyz 2 ex yz )0x
∂x ∂x ∂x
2 yz 2 2 yz 2
= (ex )0x · 2xyz 2 + ex · (2xyz 2 )0x
2 yz 2 2 yz 2
= ex · (x2 yz 2 )0x · 2xyz 2 + ex · 2yz 2
2 yz 2 2 yz 2
= ex · 2xyz 2 · 2xyz 2 + ex · 2yz 2
2 yz 2
= ex 4x2 y 2 z 4 + 2yz 2 ;

16
 ∂2f
(1, 0, −2) = e1·0·4 (4 · 1 · 0 · 16 + 2 · 0 · 4) = 0;
∂x2

∂2f
 
∂ ∂f 2 2
2
(x, y, z) = (x, y, z) = (x2 z 2 ex yz )0y
∂y ∂y ∂y
h 2 2 2 2
i
= (ex yz )0y · x2 z 2 + ex yz · (x2 z 2 )0y
h 2 2 2 2
i
= ex yz · (x2 yz 2 )0y · x2 z 2 + ex yz · 0
2 yz 2 2 yz 2
= ex · x2 z 2 · x2 z 2 = x4 z 4 e x ;

∂2f
(1, 0, −2) = e1·0·4 · 1 · 16 = 16;
∂y 2

∂2f
 
∂ ∂f 2 2
(x, y, z) = (x, y, z) = (2x2 yzex yz )0z
∂z 2 ∂z ∂z
h 2 2 2 2
i
= (ex yz )0z · 2x2 yz + ex yz · (2x2 yz)0z
h 2 2 2 2
i
= ex yz · (x2 yz 2 )0z · 2x2 yz + ex yz · 2x2 y
h 2 2 2 2
i
= ex yz · 2x2 yz · 2x2 yz + ex yz · 2x2 y
2 2
= ex yz 4x4 y 2 z 2 + 2x2 y ;

∂2f
(1, 0, −2) = e1·0·4 (4 · 1 · 0 · 4 + 2 · 1 · 0) = 0;
∂z 2

∂2f ∂2f
 
∂ ∂f
(x, y, z) = (x, y, z) = (x, y, z)
∂x∂y ∂y∂x ∂x ∂y
2 2
= (x2 z 2 ex yz )0x
h 2 2 2 2
i
= (ex yz )0x · x2 z 2 + ex yz · (x2 z 2 )0x
h 2 2 2 2
i
= ex yz · (x2 yz 2 )0x · x2 z 2 + ex yz · 2xz 2
h 2 2 2 2
i
= ex yz · 2xyz 2 · x2 z 2 + ex yz · 2xz 2
2 2
= ex yz 2x3 yz 4 + 2xz 2 ;

∂2f ∂2f
(1, 0, −2) = (1, 0, −2) = e1·0·4 (2 · 1 · 0 · 16 + 2 · 1 · 4) = 8;
∂x∂y ∂y∂x

17
 ∂2f ∂2f
 
∂ ∂f 2 2
(x, y, z) = (x, y, z) = (x, y, z) = (2x2 yzex yz + 2x)0x
∂x∂z ∂z∂x ∂x ∂z
h 2 2 2 2
i
= (ex yz )0x · 2x2 yz + ex yz · (2x2 yz)0x
h 2 2 2 2
i
= ex yz · (x2 yz 2 )0x · 2x2 yz + ex yz · 4xyz
 2 2 2 2

= 2xy 3 + 2 − ex yz · 2xyz 2 · 2x2 yz + ex yz · 4xyz
2 2
= ex yz 4x3 y 2 z 3 + 4xyz ;

∂2f ∂2f
(1, 0, −2) = (1, 0, −2) = 2 − e1·0·4 [4 · 1 · 0 · (−8)0 · (−2)] = 2;
∂x∂z ∂z∂x

∂2f ∂2f
 
∂ ∂f 2 2
(x, y, z) = (x, y, z) = (x, y, z) = (2x2 yzex yz )0y
∂y∂z ∂z∂y ∂y ∂z
h 2 2 2 2
i
= (ex yz )0y · 2x2 yz + ex yz · (2x2 yz)0y
h 2 2 2 2
i
= ex yz · (x2 yz 2 )0y · 2x2 yz + ex yz · 2x2 z
 2 2 2 2

= ex yz · x2 z 2 · 2x2 yz + ex yz · 2x2 z
2 2
= ex yz 2x4 yz 3 + 2x2 z ;

∂2f ∂2f
(1, 0, −2) = (1, 0, −2) = e1·0·4 [2 · 1 · 0 · (−8) + 2 · 1 · (−2)] = 4.
∂y∂z ∂z∂y
Matricea hessiană:
∂2f ∂2f ∂2f
 
(x, y, z) (x, y, z) (x, y, z)

 ∂x2 ∂x∂y ∂x∂z 

 2
∂ f 2
∂ f 2
∂ f 
Hf (x, y, z) =  (x, y, z) (x, y, z) (x, y, z) 

 ∂y∂x ∂y 2 ∂y∂z 
∂2f ∂2f ∂2f

 
(x, y, z) (x, y, z) (x, y, z)
∂z∂x ∂z∂y ∂z 2

2 2
2 2
2 2 
4x2 y 2 z 4 + 2yz 2 ex yz 2x3 yz 4 + 2xz 2 ex yz 4x3 y 2 z 3 + 4xyz ex yz

2 2 2 2
2 2
=  2x3 yz 4 + 2xz 2 ex yz x4 z 4 ex yz 2x4 yz 3 + 2x2 z ex yz 

2 2
2 2
2 2
4x3 y 2 z 3 + 4xyz ex yz 2x4 yz 3 + 2x2 z ex yz 4x4 y 2 z 2 + 2x2 y ex yz

18
 ∂2f ∂2f ∂2f
 
(1, 0, −2) (1, 0, −2) (1, 0, −2)

 ∂x2 ∂x∂y ∂x∂z 

 ∂2f ∂2f ∂2f 
Hf (1, 0, −2) =  (1, 0, −2) (1, 0, −2) (1, 0, −2) 

 ∂y∂x ∂y 2 ∂y∂z 
∂2f ∂2f ∂2f

 
(1, 0, −2) (1, 0, −2) (1, 0, −2)
∂z∂x ∂z∂y ∂z 2
 
0 8 2
= 8 16 4 
2 4 0
Diferenţiala de ordin II:
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x, y, z) = (x, y, z) dx 2
+ (x, y, z) dy 2
+ (x, y, z) dz 2 +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
∂2f ∂2f
+2 (x, y, z) dx dy + 2 (x, y, z) dx dz
∂x∂y ∂x∂z
∂2f
+2 (x, y, z) dy dz
∂y∂z
2 yz 2
d2 f (x, y, z) = ex 4x2 y 2 z 4 + 2yz 2 dx2


2 yz 2 2 yz 2
+ x4 z 4 ex dy 2 + ex 4x4 y 2 z 2 + 2x2 y dz 2


2 yz 2
+ 2ex 2x3 yz 4 + 2xz 2 dx dy


2 yz 2
+ 2ex 4x3 y 2 z 3 + 4xyz dx dz


2 yz 2
+ 2ex 2x4 yz 3 + 2x2 z dy dz

∂2f ∂2f
d2 f (x, y, z)(1, 0, −2) = (1, 0, −2)(x − 1)2
+ (1, 0, −2)(y − 0)2
∂x2 ∂y 2
∂2f
+ (1, 0, −2)(z + 2)2
∂z 2
∂2f
+ 2 (1, 0, −2)(x − 1)(y − 0)
∂x∂y
∂2f
+ 2 (1, 0, −2)(x − 1)(z + 2)
∂x∂z
∂2f
+ 2 (1, 0, −2)(y − 0)(z + 2)
∂y∂z
= 0 · (x − 1)2 − 16y 2 + 0 · (z + 2)2 + 16(x − 1)y
+ 4(x − 1)(z + 2) + 8y(z + 2)
= +16y 2 + 16xy + 8yz + 4xz + 8x + 32y − 4z − 8.

19
 

4 Exerciţii de verificare
Exerciţiul 4.1. Să se calculeze derivatele parţiale şi diferenţialele de ordinul
I şi II, gradientul şi hessiana ı̂n punctele specificate pentru următoarele funcţii:

a) f : R2 → R, f (x, y) = 3x2 y 4 − 5x3 y 2 + 4x2 + 3y − 1, (a, b) = (0, 2);

b) f : R2 → R, f (x, y) = 4x5 + 3x4 y + x3 y 2 + 2x2 y, (a, b) = (1, −2);
c) f : R2 → R, f (x, y) = x6 y 2 − 2x4 y 3 , (a, b) = (1, −1);
d) f : R2 → R, f (x, y) = (2x − y 2 )2 , (a, b) = (0, 1);
2
e) f : R2 → R, f (x, y) = 2x2 y + ex+y − 2y 2 + x + 2, (a, b) = (0, −2);
f) f : R2 → R, f (x, y) = x2 e3y , (a, b) = (2, 0);
3
g) f : R2 → R, f (x, y) = ln(y 2 + 3) + 4x2 y 5 + ex , (a, b) = (0, 1);
h) f : R3 → R, f (x, y, z) = 3xy 2 + 4z 2 − 2xz + x − 2y, (a, b, c) = (0, 2, −1);
i) f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 +2y 2 z −xz 2 +x2 y −1, (a, b, c) = (1, −1, −1);

20