Formula lui Taylor

Andrei Plugariu

Aceast
a sectiune este dedicat
a diverselor forme ale formulei Taylor pentru functii
reale de o variabil
a sau de mai multe variabile reale, cat si a functiilor vectoriale de o
variabila sau mai multe variabile reale. Formula lui Taylor este o generalizare naturala
a formulei lui Lagrange, n cazul n care functia f este de clasa C n .

Formula lui Taylor pentru functii reale de una sau mai

multe variabile reale

Sa reamintim c
ateva notiuni elementare.
Teorema 1. Fie f o functie definit
a pe un interval I si a < b dou
a puncte din I. Dac
a:
1. f este continu
a pe [a, b];
2. f este derivabil
a pe (a, b).
Atunci exist
a cel putin un punct c (a, b) astfel nc
at s
a avem
f (b) f (a) = (b a)f 0 (c) sau

f (b) f (a)
= f 0 (c).
ba

Definitia 1. Spunem c
a o functie f : Ideschis R este de dou
a ori derivabil
a ntr0
un punct a I, dac
a este derivabil
a pe o vecin
atate a lui a si f este derivabil
a n a.
Notatie: f 00 (a) = (f 0 )0 (a), iar generaliz
and, f (n) (a) = (f (n1) )0 (a), n 2.
Exercitiul 1. Fie f (x) = sin x. Avem:

f (x) = cos x = sin x +

2

= sin x + 2
si prin inductie g
asim
2
!

(n)
f (x) = sin x + n
, n 1.
2

f (x) = cos x +
2
00

Dinamica

1.1

Andrei Plugariu

Formula lui Taylor cu Restul Lagrange

Fie I R un interval, a I un punct si f : I R o functie de n ori derivabila n a.

Aceasta presupune c
a f este de n 1 ori derivabila pe o ntreaga vecinatate a lui a. Vom
asocia urm
atorul polinom de grad n:
P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn .
Daca h este o variabil
a oarecare, atunci P (x + h) este un polinom de grad n, atat n x,
cat si n h. Avem deci:
P (x + h) = A0 + A1 h + A2 h2 + ... + An xn ,
unde A0 , A1 , ..., An sunt anumiti coeficienti pe care i vom determina.
Sa observ
am mai nt
ai c
a pentru h = 0, gasim imediat P (x) = A0 . Pentru a gasi
ceilalti coeficienti, vom calcula derivatele succesive n raport cu h.
Avem1
Ph0 (x + h) = A1 + 2A2 h + 3A3 h2 + ... + nAn hn1
Ph00 (x + h) = 2A2 + 2 3 A3 h + ... + (n 1)nAn hn2
..
.
(n1)

Ph

(x + h) = (n 1)!An1 + n!An h
(n)

Ph (x + h) = n!An
Pentru h = 0 rezult
a:
P 0 (x) = A1 , P 00 (x) = 2A2 , ..., P (n1) (x) = (n 1)!An1 , P (n) (x) = n!An
obtinand astfel coeficientii Ak . Avem deci:
P (x + h) = P (x) + P 0 (x)

h
h2
h3
hn
+ P 00 (x) + P 000 (x) + ... + P (n) (x)
1!
2!
3!
n!

care se numeste formula lui Taylor pentru polinoame. Ea se scrie prescurtat sub forma
P (x + h) =

n
X
k=0

P (k) (x)

hk
k!

Pentru x = a si x + h = y, obtinem:
P (y) = P (a) + P 0 (a)
1

ya
(y a)n
+ ... + P (n) (a)
1!
n!

Indic
am prin Ph0 ; Ph00 etc. derivatele n raport cu h

Dinamica

Andrei Plugariu

Inlocuind n aceast
a formul
a pe y cu x obtinem:
P (x) = P (a) + P 0 (a)

xa
(x a)2
(x a)n
+ P 00 (x)
+ ... + P (n) (a)
1
2!
n!

Pentru a = 0 se obtine formula:

x2
xn
x
P (x) = P (0) + P 0 (0) + P 00 (0) + ... + P (n) (0)
1
2!
n!
care se numeste formula lui Mac Laurin pentru polinoame.
Vom considera acum functii mai generale decat polinoamele si vom cauta formule
asemanatoare.
Fie f (x) o functie derivabil
a de n + 1 ori (n 0) pe I R. Vom asocia urmatorul
polinom de grad n:
P (x) = f (a) + f 0 (a)

xa
(x a)2
(x a)n
+ f 00 (x)
+ ... + f (n) (a)
1!
2!
n!

Daca f (x) ar fi fost un polinom de grad n, atunci am fi avut P (x) = f (x). In caz
contrar P (x) 6= f (x) si vom c
auta termenul care adaugat lui P (x) sa ne dea f (x). Acest
termen se numeste termen complementar(sau rest). Mai precis vorbim despre
M

(x a)n+1
(n + 1)!

astfel nc
at
f (x) = P (x) + M

(x a)n+1
(n + 1)!

Va trebui deci s
a-l g
asim pe M .
Fie b un punct n care functia f (x) este definita si sa gasim un numar M0 astfel ncat
f (b) = P (b) + M0

(b a)n+1
(n + 1)!

Notand
K=

M0
(n + 1)!

este suficient s
a g
asim K astfel nc
at
f (b) P (b) = K(b a)n+1
Sa consider
am functia auxiliar
a
(x) = f (x) + f 0 (x)

ba
(b x)2
(b x)n
+ f 00 (x)
+ ... + f (n) (x)
+ K(b x)n+1
1!
2!
n!
3

Dinamica

Andrei Plugariu

Avem evident c
a
(a) = P (b) + K(b a)n+1 = f (b)
(b) = f (b)
deci (a) = (b). In baza teoremei lui Rolle exista c (a, b) cu 0 (c) = 0. Dar
0 (x) = f (n+1) (x)

(b x)n
+ (n + 1)K(b x)n
n!

si deoarece 0 (c) = 0, deducem c

a:
K=

f (n+1) (c)
(n + 1)!

Rezulta:
f (b) = f (a) + f 0 (a)

ba
(b a)2
(b a)n
(b a)n+1
+ f 00 (a)
+ ... + f (n) (a)
+ f (n+1) (c)
1!
2!
n!
(n + 1)!

unde c = a + (b a), 0 < < 1

Facand b = x, obtinem formula lui Taylor (pentru functii derivabile de n + 1 ori):
f (x) = f (a) + f 0 (a)

xa
(x a)2
(x a)n
(x a)n+1
+ f 00 (a)
+ ... + f (n) (a)
+ f (n+1) ()
1!
2!
n!
(n + 1)!

cu = a + (x a), 0 < < 1

Ea se poate scrie prescurtat sub forma:
f (x) =

n
X
j=0

f (j) (a)

(x a)j
(x a)n+1
+ f (n+1) ()
j!
(n + 1)!

Formula lui Taylor pentru polinoame este evident un caz particular al acestei formule.
Pentru a = 0 se obtine formula lui Mac Laurin(pentru functii derivabile de n + 1
ori):
f (x) = f (0) + f 0 (0)

x
(x)2
(x)n
(b a)n+1
+ f 00 (0)
+ ... + f (n) (x)
+ f (n+1) ()
1!
2!
n!
(n + 1)!

cu = x, 0 < < 1
Fie
x x0
(x x0 )2
(x x0 )n
00
(n)
T (x) := f (x0 ) + f (x0 )
+ f (x0 )
+ ... + f (x0 )
1!
2!
n!
0

Propozitie. Pentru fiecare 0 k n avem:

T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )
4

Dinamica

Andrei Plugariu

Demonstratie. Evident T (x0 ) = f (x0 ). Apoi

T 0 (x) = f 0 (x0 ) + f 00 (x0 )

x x0
(x x0 )n1
+ ... + f (n) (x0 )
1!
(n 1)!

deci T 0 (x0 ) = f 0 (x0 ). Prin recurenta, pentru k n avem

T (k) (x) = f (k) (x0 ) + f (k+1) (x0 )

x x0
(x x0 )nk
+ ... + f (n) (x0 )
1!
(n k)!

de unde T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )

Desigur, T (k) 0, pentru k n + 1, deoarece T are grad cel mult n.
Observatia 1. 1 . Ultimul termen din formula lui Taylor, adic
a termenul
Rn (x) = f (n+1) (a + x)

(x a)n+1
,
(n + 1)!

0<<1

poart
a numele de termenul complementar(rest) sub forma lui Lagrange.

2 .

Termenul complementar din formula lui Taylor se poate scrie si sub alte forme
Formula lui Taylor se poate scrie si astfel:
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)

h2
hn
hn+1
h
+ f 00 (x) + ... + f (n) (x) + f (n+1) (x + h)
1!
2!
n!
(n + 1)!

cu 0 < < 1

1.2

Formula lui Taylor n varianta Peano

Definitia 2. Fie A R o multime x0 A0 si f, g : A{x0 } R dou

a functii. Vom
spune c
a f (x) = o(g(x)), x x0 , dac
a : A{x0 } R astfel nc
at limxx0 (x) = 0
si f (x) = (x)g(x), x A{x0 }. Dac
a f, g, h : A{x0 } R, vom scrie c
a f (x) =

g(x) + o(h(x)), x x0 , dac

a f (x) g(x) = o(h(x)), x x0 . In plus, dac
a V R o
vecin
atate a lui x0 astfel nc
at g(x) 6= 0, x A V {x0 }, atunci
f (x) = o(g(x)), x x0 lim

xx0

f (x)
=0
g(x)

Teorema 2. Fie I R un interval, a I un punct si f : I R o functie de n ori

derivabil
a n a, cu f (n) continu
a n a. Atunci avem relatia:
f (x) = f (a) +

xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + o(|x a|n ), x a
1!
n!

(1)

Dinamica

Andrei Plugariu

Demonstratie. Fie x I fixat. Din Formula lui Taylor cu restul Lagrange rezulta ca
f (x) = f (a) +

xa 0
(x a)n1 (n1)
(x a)n
f (a) + ... +
f
(a) + f (n) (x )
1!
(n 1)!
n!

unde x (a, x). Evident, avem:

f (x) = f (a) +


 (x a)n
xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + f (n) (x ) f (n) (a)
1!
n!
n!

(2)

Funtia f (n) fiind continu

a n a, rezulta ca:


lim f (n) (x ) f (n) (a) = 0,
xxa

deoarece x tinde la a, odat

a cu x. Atunci

1 (x a)n  (n)
(n)
f
= 0,

(
)

f
(a)
x
xa n! |x a|n
lim

prin urmare din 2 deducem relatia

f (x) = f (a) +

xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + o(|x a|n ), x a
1!
n!

Observatia 2. Formula de mai sus poate fi reformulat

a astfel: : I R continu
a si
nul
a n a astfel nc
at:
f (x) = f (a) +

xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + |x a|n (x), x I.
1!
n!

Observatia 3. Formula de mai sus potate fi demonstrat

a direct, calcul
and
!
xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a)
f (x) f (a) +
1!
n!
lim
ca
(x a)n
cu ajutorul regulii lui LHospital.
Teorema 3. Fie I R un interval, a I un punct si f : I R o functie de n ori
derivabil
a pe I cu f (n) continu
a n a; presupunem c
a numerele f (k) , k = 1, n nu sunt toate
nule. Atunci a ste punct de maxim(resp. minim) local strict pentru f 1 k n, k
par, astfel nc
at f (i) (a) = 0, i = 1, k 1 si f (k) (a) < 0(resp. f (k) (a) > 0).

Dinamica

Andrei Plugariu

Demonstratie. Din (2) rezult

a c
a exista : I R care are limita 0 n punctul a i a..
f (x) = f (a) +

xa 0
(x a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + |x a|n (x), x I
1!
n!

() Fie 1 k n, k par, f (i) (a) = 0 si f (k) (a) 6= 0. Atunci

f (x) f (a) =

(x a)n (n)
xa 0
f (a) + ... +
f (a) + |x a|n (x)
1!
n!

(x a)k  (k)
=
f (a) + (x)
k!

unde limxa (x) = 0. Evident > 0 cu V = (a , a + ) I si cu proprietatea ca


1
 (k) 
(x)  f (a), deci f k (a) + (x) are semnul lui f k (a) pentru orice x din V. Cum
2

(x a)k > 0, x I {a}, deducem ca f (x) f (a) are semnul lui f (k) (a), pentru orice
x V {a}. Prin urmare, dac
a f (k) (a) > 0(resp. f (k) (a) < 0), atunci
f (x) > f (a), x V {a}(resp.f (x) < f (a), x V {a})
ceea ce nseamn
a c
a a este punct de minim(resp. de maxim) local strict pentru f .
() Fie 1 k n cel mai mare numar cu prorpietatea ca f (i) (a) = 0, i = 1, k 1 si
f (k) (a) 6= 0. Atunci, ca mai sus, avem:
f (x) f (a) =


(x a)k  (k)
f (a) + (x) , i I
k!

unde limxa (x) = 0. S

a presupunem mai departe ca a este punct de minim local strict,
deci 1 > 0 cu V1 = (a ! , a + 1 ) I si cu proprietatea ca f (x) > f (a), x V1 {a}.
De asemenea, 2 > 0 cu V2 = (a 2 , a + 2 ) I si cu proprietatea ca
|(x)|

1  (k) 
f (a) , x V2 .
2

deci f (k) (a) + (x) are semnul lui f (k) (a), x V2 Deducem ca
pentru orice x V1 V2 {a}, prin urmare k este par.

(x a)k
are acelasi semn
k!

Lema 1. S
a presupunem c
a f(x) este o functie de n+1 ori derivabil
a. S
a mai presupunem
c
a f (c) = 0, f 0 (c) = 0, ..., f (n) (c) = 0 si c
a f (x) = 0 pentru un x 6= c. Atunci exist
ab
(n+1)
ntre c si x, astfel nc
at f
(b) = 0.
Demonstratie. S
tiind c
a f (c) = 0 si f (x) = 0, din Th. lui Lagrange, rezulta ca exista
b1 ntre c si x astfel nc
at f 0 (b1 ) = 0. Acum, din faptul ca f 0 (c) = 0 si f 0 (x) = 0, avem
ca exista b2 ntre c si b1 astfel ncat f 00 (b2 = 0. Continuand analog, obtinem un sir
b3 , b4 , ..., bn . Deci, exist
a bn+1 ntre c si x astfel ncat f (n+1) (bn ) = 0. Rezulta ca b = bn
este valoarea c
atat
a.
7

Dinamica
1.2.1

Andrei Plugariu

Convexitatea funtiilor

Cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin 1 sub forma lui Lagrange se pot stabili
conditii necesare pentru convexitatea, sau concavitatea curbelor y = f (x), x I
R, f C 2 (I).
Definitia 3. Functia f se numeste convex
a n vecin
atatea V V(t0 ), V I, unde
t0 I, dac
a graficul restrictiei f|V este situat deasupra tangentei la grafic n punctul
M0 (t0 , f (t0 )), adic
a
f (t) f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ), t V
Scriind formula lui Taylor n vecinatatea V C(t0 ), t0 I, cu rest de ordin 1 sub
forma lui Lagrange,
1 00
f (1 )(t t0 )2 ,
2!
de unde rezult
a c
a f 00 (1 ) 0, 1 = t0 + 1 (t t0 ), 1 (0, 1).
Prin urmare, o conditie necesara ca functia f C 2 (I) sa fie convexa este
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ) +

f 00 (t) 0,

t I

Definitia 4. Functia f se numeste concav

a n vecin
atatea V V(t0 ), V I, unde
t0 I, dac
a graficul restrictiei f\V este situat deasupra tangentei la grafic n punctul
M0 (t0 , f (t0 )), adic
a
f (t) f (t0 ) + f 0 (t0 )(t t0 ), t V
Proced
and analog, deducem c
a o conditie necesara ca f C 2 (I) sa fie concava este
f 000 (t) 0,
1.2.2

t V I.

Exemple de dezvolt
ari uzuale
x2
xn
+ ... +
+ Rn (x)
2!
n
x2n+1
x3 x5
sin x = x
+
+ ... + (1)n
+ R2n+1 (x)
3!
5!
(2n + 1)!
ex = 1 + x +

cos x = 1

x2 x4
x2n
+
+ ... + (1)n
+ R2n (x)
2!
4!
(2n)!

ln(1 + x) = x

xn
x2 x3
+
+ ... + (1)n + Rn (x)
2!
3!
n!

1
= 1 + x + x2 + x3 + ... + xn + Rn (x)
1x
1
= 1 x + x2 x3 + ... + (1)n xn + Rn (x)
1+x
p(p 1) 2 p(p 1)(p 2) 3
p(p 1)(p 2)...(p n + 1) n
(1+x)p = 1+px+
x +
x +...+
x +Rn (x)
2!
3!
n!
8

Dinamica

1.3

Andrei Plugariu

Formula lui Taylor sub forma lui Schlomlich-Roche

Teorema 4. Dac
a f C \ (I) si functia f (n) este derivabil
a n interioul intervalului real
I, atunci x I si x0 I exist
a n (0, 1) astfel nc
at
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )

k!

k=0

(x x0 )k +

(x n )np+1 f (n+1) (n )
(x x0 )p ,
pn!

(3)

unde p este un num

ar pozitiv, iar xn = x0 + n (x x0 ).
Demonstratie. Alegem la nt
amplare numarul real pozitiv p si introducem functiile:
: I R, ( ) = f (x)

n
X
f (k) ( )
k=0

k!

(x )k , I

: I R, ) ) = (x )p , I

(4)
(5)

Functiile introduse sunt derivabile pe I si:

0 ( ) =

f (n+1) ( )
(x )n ;
n!

0 ( ) = p(x )p1 , I

(6)

In plus, afem c
a 0 ( ) 6= 0, = x0 + (x x0 ), (0, 1). Din cele deduse mai
sus constat
am c
a restrictiile functiilor si la compactul [x0 , x] sau [x, x0 ] satisfac
ipotezele teoremei lui Cauchy pentru functii derivabile, deci exista n = x0 + (x x0 ),
cu 0 < n < 1 astfel nc
at
(x) (x0 )
0 (n )
= 0
.
(7)
(x) (x0 ) (xn )
Din (4) si (5) avem c
a
(x) = (x) = 0.
Utilizand aceste relatii si (4)-(6) n (7), obtinem
f (x)

f (k) (x0 )
(x x0 )k
k=0
f (n+1) (n )(x n )np+1
k!
=
(x x0 )p
pn!

Pn

de unde se deduce (3)

Egalitatea (3) este cunoscut
a sub numele de formula lui Taylor pentru o functie
reala de variabil
a real
a cu restul de ordin n sub forma lui Schl
omlich2 -Roche3 Din n =
x0 + n (x x0 ) rezult
a c
a x n = (1 n )(x x0 ) si formula lui Taylor se scrie n forma
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )
k=0

2
3

k!

(x x0 )k +

(1 n )np+1 f (n+1) (n )
(x x0 )n+1 ,
pn!

Schl
omlich, Oskar(1823-1901), matematician german.
Roche, Jean n. 1901, matematician francez.

(8)

Dinamica

Andrei Plugariu

Din (8) l
am p = 1 si obtinem
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )

k!

k=0

(x x0 )k +

(1 n )n f (n+1) (n )
(x x0 )n+1 ,
n!

(9)

Aceast
a relatie se numeste formula lui Taylor pentru functia f cu rest de ordin n
sub forma lui Cauchy.
Daca n (9) d
am lui p valoarea n + 1, atunci (9) devine
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )
f (n+1) (x0 + n (x x0 ))
(x x0 )k +
(x x0 )n+1 ,
k!
(n + 1)!

(10)

k=0

cunoscut
a sub numele de formula lui Taylor pentru functia f cu rest de ordin n sub
forma lui Lagrange.
De asemenea, putem demonstra prin inductie matematica dupa n ca are loc egalitatea
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )
k=0

k!

(x x0 ) +
x0

f (n+1) (u)

(x u)n
du,
n!

(11)

numita formula lui Taylor pentru funtia real

a cu restul integral de ordin n.
Daca intervalul I contine originea si consideram x0 = 0, atunci formulele (3), (9)(??), n care x0 = 0, devin formulele Mac Laurin cu rest de ordin n respectiv formula lui
Schl
omlich-Roche n forma lui Cauchy, n forma lui Lagrange si sub forma de integral
a.
De exemplu, formula lui Mac Laurin cu restul sub forma lui Lagrange este
f (x) =

n
X
f (k) (0) k f (n+1) (n x) n+1
x +
x
k!
(n + 1)!

(12)

k=0

T
inand cont de relatiile:
f (k) (x0 )(x x0 )k = dk f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ); f (k) (0)xk = dk f (0; t, t, ..., t)
|
{z
}
| {z }
k ori

k ori

constatam c
a formulele (11) si (12) pot fi scrise n form
a diferential
a:
n
X
1
1 k
d f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 )+
dn+1 f (n ; x x0 , x x0 , ..., x x0 )
f (x) = f (x0 )+
|
{z
} (n + 1)!
|
{z
}
k!
k=1

n+1 ori

k ori

n
X
1 k
1
f (x) = f (0) +
d f (0; x, x, ..., x) +
dn+1 f (n x; x, x, ..., x)
|
{z
}
| {z }
k!
(n + 1)!
k=1

k ori

10

n+1 ori

Dinamica

Andrei Plugariu

Daca avem n vedere c

a x x0 = x este o crestere a variabilei independente n x0 ,
iar f (x) f (x0 ) = f (x0 ; x) este cresterea functiei f n x0 corespunz
atoare cresterii
x a variabilei independente, atunci formula (10) se poate scrie n forma echivalenta
f (x0 ; x) =

n
X
f (k) (x0 )
f (n+1) (n )
(x)k +
(x)n+1
k!
(n + 1)!
k=1

unde n = x0 + n x, iar n (0, 1).

1.4

Exercitii rezolvate

Exercitiul 2. S
a se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui
Lagrange pentru funtia f (x) = sin x.
Solutie. Prin inductie, se demonstreaza ca derivata de ordinul k a funtiei este

f k (x) = sin(x + k ), x R, k N
2
din care decucem c
a f (2m) (0) = 0, f (2m+1) (0) = (1)m mm N. Inlocuind aceste
rezultate n relatia
f (x) = f (0) +

f 0 (0)
f 00 (0) 2
f (2n) (0) 2n f (2n+1) (2n ) 2n+1
x+
x + ... +
x +
x
1!
2!
(2n)!
(2n + 1)!

obtinuta din (12) n care n = 2n si 0 < 2n < 1, deducem ca pentru functia f (x) = sin x
formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange este
sin x =

n
X
(1)k1 2k1
(1)n 2n+1
x
+
x
cos(2n x).
(2k 1)!
(2n + 1)!
k=1

Exercitiul 3. S
a se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin n sub forma lui
Lagrange pentru functia f (x) = ex , x R.
Solutie. Avem c
a f (k) (x) = ex , x R, k N. Atunci, considerand n (12) ca
f (x) = ex si c
a n = n, obtinem
ex =

n
X
1 k
en x n+1
x +
x
, x R,
k!
(n + 1)!

n (0, 1)

k=1

Exercitiul 4. S
a se scrie formula lui Mac Laurin cu rest de ordin n sub forma lui
Lagrange si sub forma lui Cauchy pentru functia binomial
a f (x) = (1 + x) , R
Solutie. Derivatele de ordin superior ale functiei f sunt
f (k) (x= ( 1)...( k + 1)(1 + x)k , k N {0}
11

Dinamica

Andrei Plugariu

iar valorile acestora n origine sunt f (k) (0) = ( 1)...( k + 1).

Daca la aceste rezultate ad
aug
am si expresia derivatei de ordinul n + 1 a functiei
calculata n punctul n x, unde n (0, 1), rezulta ca formula lui Mac Laurin pentru
functia f (x) = ln(1 + x) este

(1 + x) = 1 +

n
X
( 1)...( k + 1)

k!

k=1

xk + Rn , x > 1

unde Rn este restul de ordin n.

Pentru aceast
a functie, restul de ordin n sub forma lui Lagrange este
Rn =

( 1)...( n)
(1 + n x)n1 xn+1 , n (0, 1)
(n + 1)!

iar daca Rn este restul sub forma lui Cauchy, atunci

Rn =

( 1)...( n)
(1 n )n (1 + n x)n1 xn+1
n!

cazul n = 0, formula lui Taylor (??) cu restul sub forma lui Lagrange
Observatia 4. In
devine
f (x) f (x0 ) = (x x0 )f 0 (0 ),

0 = x0 + 0 (x x0 ),

0 (0, 1)

adic
a formula cresterilor finite(teorema lui Lagrange) pentru funtia real
a f de variabil
a
real
a x.
fiecare din formulele (9)-(??) restul de ordin n este de forma
Observatia 5. In
Rn (x; x0 , f ) = o(|x x0 |n ),

x x0

Atunci, oricare din aceste patru formule se scrie sub forma echivalent
a
f (x) =

n
X
f (k) (x0 )
k=0

k!

(x x0 )k + o(|x x0 |n ),

x x0

(13)

Observatia 6. Dac
a tinem cont de faptul c
a o(|x x0 |n ) = (x)|x x0 |n , n N {0},
unde functia (x) are proprietatea limxx0 =0 (x) = (0) = 0, atunci relatia (13), n
cazul n = 1, devine
f (x) = f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 ) + (x)|x x0 |, x I
si este aceeasi cu egalitatea din definitai diferentiabilit
atii ntr-un punct a unei funtii
reale de variabil
a real
a,
Exercitiul 5. S
a se calculeze sin 33 cu o aproximatie mai mic
a dec
at 106 .
12

Dinamica

Andrei Plugariu

Solutie. Scriem formula lui Taylor pentru functia f (x) = sin x, n care pentru x0

si x luam valorile x0 = si x = +
= 33 , iar Rn , restul de ordinul n, este cel sub
6
6 60
forma lui Lagrange. Avem
sin 33 = Pn + Rn ,
unde Pn este polinomul Taylor corespunzator.
Determin
am valoarea lui n astfel ncat |Rn | 106 .
T
inand cont de expresia restului de ordin n sub forma lui Lagrange
!
!
1

Rn =
n + 1 sin
,
+ n + (n + 1)
(n + 1)! 60
6
60
2
prin ncerc
ari directe constat
am c
a n 3.
Atunci, formula lui Taylor cu restul de ordinul trei conduce la aproximarile

3
1 3 3
1

0, 54464.

sin 33 +

2 60 2
2 602 2 12 603
Exercitiul 6. S
a se dezvolte functia f (x, y) = x2 y 2xy + 2x2 4x + y + 2 dup
a puterile
lui x 1 si y + 2.
Solutie. Vom aplica formula lui Taylor functiei f n P0 (1 2). Din
fx0 = 2xy 2y + 4x 4
fx002 = 2y + 4
fx0003 = 0

fy0 = x2 2x + 1

fy002 = 0

fx0002 y = 2

00
fxy
= 2x 2

000
fxy
2 = 0

fy0003 = 0

rezulta c
a df (P0 ) = d2 f (P0 ) = 0 si
000
2
000
3
2
d3 f (P0 ) = fx0003 (P0 )dx3 + 3fx0002 y (P0 )dx2 dy + 3fxy
2 (P0 )dxdy + fy 3 (P0 )dy = 3 2dx dy,

de unde f (x, y) =

1 3
d f (P0 ) = (x 1)2 (y + 2)
3!

Formula lui Taylor pentru functii reale de una sau mai

multe variabile vectorile

Teorema 5. Fie f C n+1 (D), D Rn multime deschis

a, x0 D si r > 0, astfel nc
at
B(x0 , r) D. Atunci, pentru orice x B(x0 , r), exist
a un punct n [x0 , x], astfel nc
at
1
1
df (x0 ; x x0 ) + d2 f (x0 ; x x0 , x x0 ) + ...+
1!
2!
1 n
1
d f (x0 ; x x0 , ..., x x0 ) +
dn+1 f (n ; x x0 , ..., x x0 )
|
{z
}
|
{z
}
n!
(n + 1)!
f (x) = f (x0 ) +

n ori

n+1 ori

13

Dinamica

Andrei Plugariu

Demonstratie. Fix
am un versor s = (s1 , s2 , ..., sn ) Rn . Atunci, pentru orice x
(r, r), avem c
a x = x0 + ts B(x0 , r) D si se poate considera functia
g : (r, r) R,

g(t) = f (x0 + ts),

t (r, r)

(14)

Deoarece f C n+1 (D) rezult

a c
a g C n+1 ((r, r)) si n plus, avem:
g (k) (0) = dk f (x0 ; s, s, ..., s), k 1, n; g (n+1) (n t) = dn+1 f (n , s, s, ..., s),
| {z }
| {z }

(15)

n+1 ori

k ori

unde n (0, 1) si n = x0 + n (x x0 ) [x0 , x].

Functia g satisface ipotezele teoremei 4, deci putem scrie formula lui Mac Laurin deci
exista n (0, 1), astfel nc
at
g(t) = g(0) +

t 0
t2
tn
tn+1 (n+1)
g (0) + g 00 (0) + ... + g (n) (0) +
g
(n t)
1!
2!
n!
(n + 1)!

Datorit
a faptului c
a diferentiala de ordinul k a unie functii reale de variabila vectoriala este form
a de gradul k pe Rn , deducem ca:
tk g (k) (0) = dk f (x0 ; ts, ts, ..., ts),
| {z }

tn+1 g (n+1) (n ) = dn+1 f (n ; ts, ts, ..., ts)

| {z }

k 1, n;

n+1 ori

k ori

(16)
Deoarece ts = x x0 , din ultimele doua formule rezulta si ipoteza.
Deoarece dk f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ) este polinom omogen de grad k n coor|
{z
}
k ori

donatele x1 x01 , x2 x02 , ..., xn x0n ale vectorului x x0 , rezulta ca suma primilor
n + 1 termeni din membrul doi al lui (??) este un polinom de gradul n n aceste variabile
care se numeste polinomul Taylor de grad n asociat functiei f , centrat n x0 si se noteaza
cu Tn (x; x0 , f ). Deci,
Tn (x; x0 , f ) = f (x0 ) +

n
X
1 k
d f (x0 ; x x0 , x x0 , ..., x x0 ),
|
{z
}
k!
k=1

k ori

Cu aceast
a notatie, (??) se scrie n forma mai simpla:
f (x) = Tn (x; x0 , f ) + Rn (x; x0 , f ),

(17)

unde functia Rn (; x0 , f ) : D R, ale carei valori sunt

Rn (x; x0 , f ) =

1
dn+1 f (x0 + n (x x0 ); x x0 , x x0 , ..., x x0 ),
|
{z
}
(n + 1)!

(18)

n+1 ori

cu n (0, 1), se numeste rest de ordinul n, al functiei f n punctul x0 D, sub forma

lui Lagrange.
Formula (17) se numeste formula lui Taylor n punctul x0 atasat funtiei f cu rest de
ordin n sub forma lui Lagrange dat de (18).
14

Dinamica

Andrei Plugariu

Observatia 7. Formula lui Taylor ntr-o vecin

atate a punctului x0 = (x0 , y0 ) D,
cu rest de ordin n sub forma lui Lagrange, pentru funtia real
a f , definit
a pe multimea
3
deschis
a D din R , este
f (x, y) = f (x0 , y0 ) +
1
2!

(x x0 ) + (y y0 )
x
y

!(2)
f (x0 , y0 ) + ... +

f
f
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 )+
x
y

n
1X
nf
Cnk nk k (x0 , y0 )(x x0 )nk (y y0 )k +
n!
x
y
k=0
n+1
X

1
(n + 1)!

k=0

k
Cn+1

n+1 f
(x x0 )n+1k (y y0 )k ,
xn+1k y k

n = (x0 + n (x x0 ), y0 + n (y y0 )), iar n (0, 1).

Exercitiul 7. S
a se scrie formula lui Taylor n punctul x0 = (x0 , y0 ) = (0, ) cu rest de
ordin doi pentru functia real
a f (x, y) = y sin xy.
Solutie. Pentru functia dat
a, avem:
f (x0 ) = 0;

f
(x0 ) = 2 ;
x

f
2f
(x0 ) = 0; 2 (x0 ) = 0;
y
x

2f
(x0 ) = 0;
y 2

2f
(x0 ) = 2.
xy

Inlocuind valorile de mai sus n formula din observatie, n care n = 2, x0 = 0, y0 = ,

obtinem
!(3)

2
y sin xy = x + x(y ) + x
+ (y )
f (2 ).
x
y
In formula lui Taylor de mai sus, ridicarea la puterea a treia este simbolica si, neglijand ultimul termen, g
asim c
a y sin xy 2 x + x(y x).
Exercitiul 8. S
a se scrie formula lui Mac Laurin de ordinul doi pentru functia f (x, y, z) =
cos(x + y + z)
Solutie. Pentru functii de trei variabile, formula lui Mac Laurin are forma asemanatoare
cele pentru funtii de dou
a variabile. In cazul nostru:
!
f
f
1 f
f (x, y, z) = f (0, 0, 0) +
(0, 0, 0)x +
(0, 0, 0)y +
(0, 0, 0)z +
1! x
y
z
1 2f
(
(0, 0, 0)x2 +
2! x2
2f
+2
(0, 0, 0)xy +
xy
+ R2 (x, y, z)
+

2f
2f
2
(0,
0,
0)y
+
(0, 0, 0)z 2 +
y 2
z 2
2f
2f
(0, 0, 0)xz +
(0, 0, 0)yz)+
xz
yz

15

Dinamica

Andrei Plugariu

expresia restului contin

and derivatele partiale de ordinul trei ale funtiei ntr-un punct
(, , ), = 1 x, = 2 y, = 3 z, 1 (0, 1), 2 (0, 1), 3 (0, 1).
f (0, 0, 0) = cos 0 = 1;
f
f
(x, y, z) = sin(x + y + z);
(0, 0, 0) = 0 si analog
x
x
f
f
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0) = 0;
y
z
2f
2f
2f
2f
(x, y, z) = cos(x + y + z);
(0, 0, 0) = 1 =
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0);
xy
xy
xz
yz
2f
2f
2f
(x,
y,
z)
=
(x,
y,
z)
=
(x, y, z) = cos(x + y + z) (0, 0, 0) = 1
x2
y 2
z 2
Prin urmare:


1 2
x + y 2 + z 2 + 2xy + 2yz + xz + R2 (x, y, z) =
2!
1
= 1 (x + y + z)2 + R2 (x, y, z).
2!

f (x, y, z) = 1

16

Dinamica

Andrei Plugariu

Bibliografie
[1] A. Gavrilut: Calcul diferential si integral pentru functii de mai multe variabile-curs
[2] Ion Cr
aciun: Analiz
a matematica. Calcul diferential-curs, Iasi,2011
[3] Gh. Siretchi:Calcul diferential si integral,Ed. Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti,1985
[4] Lia Aram
a, Teodor Morozan:Probleme de calcul diferential si integral, Ed. Tehnica,
Bucuresti,1978
[5] R. Cristescu: Matematici generale, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti,1967
[6] Stan Chirit
a: Probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989
[7] A. Precupanu:Analiz
a matematica
[8] A. Plugariu: Clase speciale de functii reale de variabila reala
[9] N. Pflueger: Taylors theorem, 2011

17