Războaiele daco-romane

Stiati ca?

Istoricul Iordanes (sec 6 d. Hr.) încercând să reconstituie istoria Goților, i-a confundat pe aceștia cu Geții
în lucrarea sa Getica. Informațiile culese de ei au fost extreme de folositoare pentru istoria poporului
român.

La mijlocul secolului 1 d.Hr. pericolul roman ce atârna deasupra Daciei era considerabil. La sud de
Dunăre, în provincia Moesia se găseau legiuni și trupe auxiliare romane care amenințau independent
statului dac cu nucleul la Sarmisegetuza.

Pentru a preîntâmpina acest pericol, regii daci ce i-au urmat lui Burebista au organizat o serie de atacuri
cu scopul de a destabiliza sistemul de fortificații roman și pentru a întârzia inevitabila invazie.

Împăratul Vespasian (69-79 d.H.) și apoi fiul lui, Domitian (81-96 d.H) au ripostat mobilizând numeroase
trupe la Dunăre sub conducerea lui Cornelius Fuscus în anul 87 d.H. Acesta a trecut Dunărea și a avansat
prin Banat către nord.

Regele dac Duras a fost obligat de aceste evenimente să cedeze tronul nepotului său, Decebal (87-106
d.H) Lupta decisivă a avut loc la “poarta de fier “ a Transilvaniei într-un loc numit Tapae. Bătalia s-a
dovedit un dezastru pentru Roma, legiunile au fost distruse, Fuscus ucis în luptă și mașinile de război
capturate de daci.

Mulți dintre soldații romani au fost capturați. Totuși Roma reprezenta cea mai mare putere a lumii și
acest lucru a fost dovedit un an mai târziu când au organizat o noua campanie. Armata romană , de data
aceasta a fost condusă de Tetius Iulianus, care a urmat aproximativ aceeași rută și a dus lupta cu dacii
tot la Tapae. Dar de data aceasta romanii au ieșit victorioși.

Complicațiile cu marcomanii din Panonia l-au obligat pe Domitian să accepte o pace, pe care dușmanii
lui Senat au considerat-o rușinoasă pentru Roma , ei până la urmă au câștigat războiul cu dacii. Astfel
Decebal devenea client al Romei, primea ajutoare financiare și păstra mașinile de luptă și prizionierii.

-Pacea din 88 d.H nu a fost atat de ineficianta pentru Imperiu Roman- Decebal se angaja să apere
frontiera Romei și clauzele îl impiedicau să mai fie un pericol pentru Moesia.

Venirea pe tron a împăratului Marcus Ulpius Traianus în anul 98 d.Hr., a marcat o schimbare între Dacia
și Roma. Decis să își consolideze pozitia de împărat printr-o mare victorie externă, Traian s-a îndreptat
către Dacia pe care a hotărât să o cucerească și să o transforme în provincie romană- datorită poziției
geografice și a nivelului de dezvoltare economică.

Pregatirea noului razboi a fost temeinică. In acest sens, au fost recrutate noi trupe, iar granita pe
Dunare a fost fortificata în vederea atacării Daciei: zeci de mii de soldati, înarmați cu săbii, cu sulițe, cu
arcuri, cu platoșe și coifuri din bronz, cu mașini de aruncat pietre și “berbeci” de spart zidurile. Nici
Decebal nu a fost inactiv, solii daci au cutreierat lumea pentru a căuta aliați împotriva stăpânirii romane.
Regii germanici, neamurile sarmatice scitice chiar si parții au fost contactați în vederea formării de
alianțe împotriva Romei.

Primul razboi daco-roman a avut loc între anii 101-102 d.Hr. Traian a trecut Dunărea în două locuri,
Drobeta și Baziași, și a avansat către Munții Orăștiei. Lupta decisivă a avut loc din nou la Tapae, romanii
ieșind victorioși.

Venirea iernii a suspendat luptele, iar Decebal a dat dovadaăde mare măiestrie strategică și diplomatică.
Împreună cu o grupare de triburi sarmatice, el a atacat dispozitivul de fortificații la sud de Dunăre,
trecând fluvial iarna când acesta era înghețat.

Traian a reacționat îmbarcându-și trupele pe Dunăre și a atacat gruparea dacă la Adamclisi. Bătălia a
fost deosebit de sângeroasă, legenda fiind ca împăratul însuși a fost forțat să iși rupă veșmintele pentru
a fi folosite ca bandaje pentru soldații romani răniți. Dacia a fost înfrântă și obligată să accepte pacea
deosebit de grea impusă de Traian. Decebal este obligat să dărâme zidurile de apărare și să cedeze
teritorii.

Al doilea război daco-roman a avut loc între anii 105-106 d.Hr. Această noua confruntare s-a dovedit mai
simplă pentru mașina de razboi romană. În anii păcii sau mai bine zis a armistițiului dintre 102 si 105,
Traian a construit celebrul pod peste Dunare de la Drobeta- opera celebrului architect Apolodor din
Damasc.

Dupa o rezistenta dura Sarmisegetuza a cazut, iar Decebal s-a retras in munti, gândind să strângă oaste
pentru a continua lupta, dar este urmărit de către călăreții romani. Mândru și demn s-a sinucis pentru a
nu fi purtat prizionier și purtat în lanțuri de către cuceritori. Capul și mâna sa dreaptă au fost duse la
Roma, ca dovadă a eliminării unuia dintre cei mai mari dușmani pe care i-a avut vreodată Imperiul
Roman. Serbările de la Roma după cucerirea Daciei au durat 123 de zile, cu participarea a 10 mii de
gladiatori și 11 mii de fiare sălbatice.

Cucerirea romană a Daciei a modificat deodată și radical istoria acestui teritoriu și a lumii dacice. De
acum încolo lumea aceasta urma să poarte în mod vizibil amprenta puternicei civilizației latine.

După biruință, Traian a prefăcut o parte a Daciei (Banatul, Olrenia, o parte a Transilvaniei, vestul
Munteniei) în provincie romană Dacia Romana- si a alipit-o Imperiului Roman. A adus mulți locuitori ai
imperiului și i-a asezat în provincia Dacia.

Din ordinul împaratului Traian, între anii 111-113, după proiectul arhitectului Apollodor din Damasc a
fost ridicată “Columna lui Traian” înaltă de 40 m și lucrată în marmură. În vârful columnei se află la
început un vulture de bronz care a fost inlocuit cu statuia lui Traian. La baza columnei a fost pus un vas
cu ramășițele pământești ale împăratului Traian. Scenele sculptate în formă de spirală, povestesc în 124
de episoade, cele doua războaie daco-romane.