în patrimoniul UNESCO În anul 1945 a fost înființată Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, pe scurt, UNESCO. Aceasta este subordonată celei mai mari organizații pentru menținerea păcii în lume, Organizația Națiunilor Unite (ONU). Scopul ei este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea popoarelor în domeniile educației, științei și culturii, precum și prin promovarea respectului față de justiție și drepturile omului, indiferent de sex, rasă, limbă, religie. În prezent, UNESCO numără 193 de state membre. Una dintre misiunile UNESCO este de a proteja și conserva locuri și monumente cu valoare istorică și naturală. Acestea au fost incluse într-o listă de locuri de patrimoniu mondial. România este membră UNESCO din 1956.
Pe lista organizației figurează Delta Dunării,
mănăstirea Hurezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, fortărețele dacice din Munții Orăștiei, bisericile de lemn din Maramureș și centrul istoric vechi din Sighișoara. Fortificațiile dacice din Munții Orăștiei În timpul domniilor regilor Burebista și Decebal, dacii au construit numeroase cetăți fortificate. Centrul puterii lor se afla în Munții Orăștie. Sarmizegetusa Regia a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele pe care le-a purtat cu Imperiul Roman. Inițial, Sarmizegetusa nu era o fortificație militară, ci o așezare religioasă și civilă. Ulterior, a devenit centrul unui sistem de apărare care se întindea pe aproximativ 500 km2 . Astăzi, cetățile care au avut rolul de a apăra capitala dacilor au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra- Roșie, Bănița (județul Hunedoara), Căpâlna (județul Alba). Așezările săsești cu bisericile fortificate din Transilvania Așezările transilvănene cu biserici fortificate oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din zona Transilvaniei. Localitățile sunt dominate de bisericile lor fortificate, care ilustrează perioadele acestor construcții din secolul al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea. Bisericile fortificate transilvănene sunt specifice satelor săsești și secuiești situate în sud-estul Transilvaniei. Odinioară în număr de circa 300, ele au jucat atât un rol religios, cât și unul militar pentru mai bine de cinci secole. În număr de aproximativ 150 de edificii la începutul secolului XXI, bisericile fortificate formează unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european. Dintre acestea pot fi amintite: Prejmer, Dârjiu, Valea Viilor, Câlnic și Saschiz. Bisericile din lemn din Maramureș Opt dintre acestea, considerate adevărate capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramureș și reprezentative pentru arhitectura din zonă, au fost incluse în Patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999.
Înguste și înalte, învelite în șindrilă și bogat
ornamentate, bisericile din lemn din Maramureș sunt expresia credinței și talentului țăranului român. Cetatea Sighișoara Cetatea a fost ridicată începând cu secolul al XIII- lea de către sași. Inițial a fost o mică așezare. Desele invazii au făcut ca în jurul orașului să fie ridicat un impresionant zid de apărare cu 14 turnuri din piatră, din care 9 sunt și astăzi în picioare. Cel mai cunoscut este Turnul cu ceas. Anual, la Sighișoara se organizează Festivalul „Sighișoara medievală”, în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iulie. Pe parcursul a trei zile, participanții se bucură de muzică și dansuri medievale, jonglerii cu steaguri, tabăra cavalerilor, curtea comedianților, expoziții de tot felul. Bisericile pictate din nordul Moldovei
Din 1529 până în 1547, vreme de aproape 20
de ani, un număr important de biserici au fost decorate cu picturi (fresce) în exterior. Ele reprezintă una dintre cele mai populare
destinații turistice din țara noastră.
Opt biserici ale unor mănăstiri din nordul
Moldovei sunt înscrise în patrimoniul UNESCO
(Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Sucevița, Voroneț). În patrimoniul mondial UNESCO nu sunt incluse doar monumente, ci și cuvinte, obiceiuri, tradiții ale popoarelor lumii.
României i-au fost recunoscute, ca parte a
moștenirii umanității, ritualul călușului, doinele (cântece de dor, de dragoste), ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, dansul Feciorescul de Ticuș, meșteșugul țesutului covoarelor tradiționale de perete, mărțișorul.