Ce vrem să știm?

Ce reprezintă UNESCO?

Care este rolul UNESCO?

Care sunt simbolurile organizației și membrii acesteia?

Care sunt monumentele și locurile din România incluse în Patrimoniul UNESCO?

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a fost fondată în 1945, cu
scopul de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea popoarelor în domeniile educației,
științei și culturii, precum și prin promovarea respectului față de justiție și drepturile omului, indiferent
de sex, rasă, limbă, religie. Una dintre misiunile UNESCO este de a proteja și conserva locuri și
monumente cu valoare istorică și naturală

România este membră UNESCO din 1956. Pe lista organizației figurează Delta Dunării, mănăstirea
Hurezi, bisericile pictate din nordul Moldovei, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania,
fortărețele dacice din Munții Orăștiei, bisericile de lemn din Maramureș și centrul istoric vechi din
Sighișoara.

Așezările transilvănene cu biserici fortificate oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din zona
Transilvaniei. Satele din această zonă se disting printr-un sistem specific de cultivare a terenului, un
model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești păstrat încă din Evul Mediu. Localitățile sunt
dominate de bisericile lor fortificate, care ilustrează perioadele acestor construcții din secolul al XIII-lea
și până în secolul al XVI-lea.

Bisericile fortificate transilvănene sunt specifice satelor săsești și secuiești situate în sud-estul
Transilvaniei. Odinioară în număr de circa 300, ele au jucat atât un rol religios, cât și unul militar pentru
mai bine de cinci secole. În număr de aproximativ 150 de edificii la începutul secolului XXI, bisericile
fortificate formează unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe
continentul european.

Dintre acestea pot fi amintite: Prejmer (fig. 11), Dârjiu (fig. 14), Valea Viilor (fig. 15), Câlnic (fig. 16) și
Saschiz. Fortificațiile dacice din Munții Orăștiei au fost ridicate între secolele I î.H. și I d.H. și au
reprezentat nucleul statului dac din perioada domniei regelui Burebista, dar și a lui Decebal, constituind
un complex de cetăți și de așezări dacice special create și amplasate pentru a forma un sistem defensiv
foarte puternic.

În vremea regelui dac Decebal, sistemul fortificat de apărare cuprindea cetățile Sarmizegetusa Regia (fig.
6), Luncani-Piatra Roșie, Costești-Blidaru (fig. 17), Costești-Cetățuie, Căpâlna și Bănița.

Câteva dintre cetățile geto-dacice, inclusiv Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate cu ziduri de apărare
construite printr-o tehnică specială, de inspirație greacă.

Bisericile de lemn din Maramureș se disting de cele din restul țării. Sunt înguste și înalte, cu turle suple și
lungi în partea vestică a construcției. Ele au trecut printr-un proces amplu de restaurare în prima
jumătate a secolului al XX-lea.
Opt dintre acestea, considerate adevărate capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramureș și
reprezentative pentru arhitectura din zonă, au fost incluse în Patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999.