MĂNĂSTIRILE DE LA SFÂNTUL MUNTE ATHOS –

OBIECT DE STUDIU ȘI DESTINAȚIE PENTRU PELERINAJ

Viorel BOLDUMA,
lector superior, Catedra Istoria Românilor,
UPS I. Creangă

Niciun alt popor pravoslavnic nu a făcut

atâta bine pentru Athos, cât au făcut românii.
(Profirii Uspenski)

Summary
In this article is presented the role and importance of Mount Athos for the Ortho-
dox world. There is also emphasized the contribution of the Romanian Countries in
the process of supporting the Athonite Orthodoxy along the centuries.
It is also an attempt to promote and communicate the knowledge about the Atho-
nite Monasteries to the students of the Faculty of History and Geography of UPS „I.
Creanga”.
Keywords: Athonite Monasteries, Romanian Countries, Byzantine tradition, pi-
ligrims, Orthodox.

Muntele Athos este o mică peninsulă de 340 km pătraţi în nordul Mării

Egee și aparţine teritorial de Grecia de Nord, cu capitala la Salonic. Peninsula
atonită are o lungime de circa 30 km și lăţimea medie de 12 km. Capitala Atho-
sului este Careia, iar portul de acces, Dafne1.
Începuturile vieții monahale în Athos se crede că datează din timpul Îm-
păratului Constantin cel Mare (330-337) și al impăratului Teodosie cel Mic
(408-450). Primele așezări monahale sunt considerate Vatopedu și Xeropota-
mu. Perioada de înflorire a monahismului de aici a fost între anii 963 și 1453,
când Athosul se afla sub directa supraveghere și întreţinere a împăraţilor bi-
zantini. După căderea Consantinopolului, Muntele Athos a stat 500 de ani sub
stapânire otomană. În 1912 Athosul intră sub tutela și administraţia Greciei,
iar în 1926 este declarat Republica Monahală Ortodoxă Autonomă în cadrul
Greciei. Jurisdicţional și spiritual, a depins și depinde de Patriarhia Ecumenică
de la Constantinopol, care aprobă orice numiri și schimbări de stareţi și supra-
veghează viaţa duhovnicească2.
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Athos (accesat la data 19.12.2013).
2
„Românii și Muntele Athos”, in Culegere de studii și articole alcătuite de prof. Gheorghe Va-
silescu și Ignatie Monahul, București: Editura „Lucman”, 2007, V-1, pp. 150-155.
154 Noi tendințe în protecția şi promovarea patrimoniului cultural național şi european

Muntele Athos se conduce după un Regulament monastic, elaborat de Co-

munitatea celor 20 de stareţi (conducerea supremă, numită Chinotita) și re-
cunoscut de Patriarhia Ecumenică și de guvernul de la Atena. Alegerea mem-
brilor Chinotitei (legislativului) și a Epistasei (executivului) se face în Biserica
Protaton din Careia. Din partea guvernului grec este numit un guvernator
recunoscut de Chinotita. Regulamentul stabilește regulile de vieţuire, dreptu-
rile și îndatoriile mănăstirilor și călugărilor, precum și condiţiile de vizitare a
Sfântului Munte. În acest regulament se prevede interzicerea sub afurisenie a
intrării femeilor în Sfântul Munte, lucru respectat de altfel de la începuturile
monahismului aici3. Din cele 20 de mănăstiri, 17 sunt grecești, una rusească
(Pantelimon), una sârbă (Hilandaru) și una bulgară (Zografu). Cele 20 de mă-
năstiri, în ordinea după care sunt așezate în catalogul mănăstirilor atonite, sunt
următoarele: Marea Lavră, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumuș,
Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra,
Sfântul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfântul Panteli-
mon (Russikon) și Constamonitu.
Noi, românii, care am facut cele mai multe donaţii în Athos, nu avem o mă-
năstire a noastră, ci doar două schituri: Prodromul și Lacu4.
Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în grecește Prodromu) aparține
Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră.
O altă așezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru Valahu (zis
și Schitul Lacu), care aparține Mănăstirii Sfântul Pavel. Este construit la o al-
titudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul X de
călugări din Moldova5.
Deosebit de strânse au fost legăturile domnitorilor, boierilor și mănăstirilor
din Țările Române cu centrele monastice de la Sfântul Munte Athos6.
Sfântul Munte devine un simbol care reprezentă unitatea ortodoxiei. Pe mă-
sură ce Muntele Athos câstigă în autonomie și mai ales după căderea Constan-
tinopolului, capătă importanță ca simbol al libertăţii credinţei ortodoxe și de
menţinere a tradiţiei bizantine. Este perioada când principii români, care nu
erau încadraţi în administraţia otomană, sprijină foarte mult reconstrucţia la
Sfântul Munte7.
Politica de continuare a tradiţiei bizantine își propune următoarele scopuri:
ajutorarea Muntelui Athos și a întregului Răsărit ortodox, respectarea princi-
piilor corespunzătoare unui ideal greco-roman și bizantin în materie de guver-
nare internă și luptă antiotomană8.
3
„Românii și Muntele Athos”, V-II, p. 500.
4
Ibidem, p. 510.
5
http://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Athos (accesat 19.12.2013); „Românii și Muntele
Athos”, V-II, p. 396.
6
A. Eșanu et al., Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX). Chișinău, 2003, p. 88.
7
M. Crăciun, Protestantism și ortodoxie în Moldova (sec. XIV-XV), Cluj, 1996, p. 35.
8
I. Moldoveanu, Contribuţii la istoria relaţiilor Ţărilor Române cu Muntele Athos (1650-1863),
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007, p. 14.
Materialele Conferinței științifice, 27-28 septembrie 2013 155

Cunoscutul bizantinist Dumitru Nastase a afirmat și a dovedit în multe stu-

dii ale sale că justificarea principală a variatului ajutor către Mănăstirea Pro-
taton (centru nu numai administrativ al Sfântului Munte) și către diverse mă-
năstiri este de natură ideologică. Este vorba de o ideologie de tip imperial, care
îi îndemna pe domnii români să dăruiască importante ajutoare mănăstirilor
din Muntele Athos. De asemenea, aceste ajutoare se pot explica și prin dorinţa
unor dregători, ctitori de mănăstiri sau biserici de a nu le lăsa în paragină după
moarte: pentru aceasta, ei își închinau ctitoriile unora dintre mănăstirile de la
Locurile Sfinte. Totodată, un rol important l-au avut călugării athoniţi, care au
venit în Ţările Române după ajutor, aducând cu ei sfinte moaște sau bucăţi din
Lemnul Sfânt și arătând starea grea în care se găsea mănăstirea lor9.
Pe parcursul sec. XV – a doua jumătate a sec. XVIII, domnitorii Ţărilor
Române au acordat aproape permanent sprijin material mănăstirilor athonite.
Sunt atestate documentar ajutoare din partea domnitorilor moldoveni Vlad
Călugărul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Petru
Șchiopu, Ieremia Movilă, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncovea-
nu ș.a. Suportul către mănăstirile athonite s-a materializat prin: renovarea și
împodobirea unor construcţii mănăstirești, sprijin bănesc, închinări de mă-
năstiri, schituri și biserici moldovenești cu toate metoacele (fenomen ce ia am-
ploare în secolele XVII-XVIII), diverse daruri ș.a.10. Astfel, și în ziua de azi,
pelerinii ortodocși care vizitează mănăstirile athonite pot vedea la majoritatea
acestor mănăstiri diverse daruri oferite din Țările Române.
Este cazul să subliniem ca numărul documentelor românești aflate în ar-
hivele mănăstirilor athonite este în jur de 40 000, conform unor estimări mai
noi11. În ultima perioadă, cercetătorii Florin Marinescu, Petronel Zahariuc,
Ioan Caproșu au început să publice noi documente privitoare la relațiile Țărilor
Române cu mănăstirile athonite12.
Ținând cont de importanța Sfântului Munte Athos pentru poporul român,
deja de ani buni studenților Facultății de Istorie și Etnopedagogie ai Universității
Pedagogice de Stat „I. Creangă” din Chișinău le este propus cursul opțional
9
F. Marinescu, N. Mertzimekis, „Ieremia Movilă și ajutorul acordat unor mănăstiri de la
Muntele Athos”, in Movileștii. Istorie și spiritualitate românească. Vol. 2, Suceava, 2006, p.
187; D. Nastase, „Coroana împărătească a lui Vasile Lupu”, Anuarul Institutului de Istorie
,,A.D. Xenopol”, V-XXXI, Iași, 1994, pp. 43-52.
10
Bodogae Teodor, Ajutoarele românești la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu 1940;
ed. II, București, 2003, p. 230; Zubco Angela, Biserica în Ţara Românească și Moldova în
secolele XIV-XVII, Chișinău, 2001, p. 89.
11
I. Moldoveanu, Contribuţii la istoria relaţiilor Ţărilor Române cu Muntele Athos (1650-
1863), București, 2007, p. 67.
12
Documente românești din arhiva Mănăstirii Xiropotam de la Muntele Athos, ed. F. Mari-
nesu, I. Caproșu, P. Zahariuc, V-I (1432-1800), Iași, 2005; Petronel Zahariuc, De la Iași la
Muntele Athos. Studii și documente de istorie a Bisericii, Iași, 2008; Contribuții privitoare la
relațiile Țărilor Române și bisericilor răsăritene în secolele XIV-XIX, ed. Petronel Zahariuc,
Iași, 2009.
156 Noi tendințe în protecția şi promovarea patrimoniului cultural național şi european

„Relațiile Țărilor Române cu mănăstirile de la Muntele Athos”. Curricula cur-

sului are ca obiectiv cunoașterea de către studenți a rolului și importanței Sfân-
tului Munte Athos pentru lumea ortodoxă. Totodată, studenții pot studia și
determina contribuția Țărilor Române în păstrarea credinței ortodoxe la mă-
năstirile athonite, influența isihasmului asupra vieții religioase și culturale a
Țărilor Române. Cursul conține teme precum: Cadrul geografic și istoric al
Muntelui Athos, Sfântul Munte Athos – centru al isihasmului, Relațiile româ-
no-athonite, Influența Athosului asupra Țărilor Române etc.13.
Din cele expuse putem concluziona că promovarea valorilor spirituale și
a importanței Sfântului Munte Athos pentru lumea creștin-ortodoxă va im-
pulsiona pelerinii din Republica Moldova să-și indrepte atenția spre vizitarea
acestor locuri sfinte.

Bibliografie
1. Bodogae, T. Ajutoarele românești la mănăstirile din Sfântul Munte Athos. Sibiu, 1940;
ed. II, București, 2003.
2. Bolduma, V. Programa analitică și tematica seminarelor la cursul opțional „Relațiile Țărilor
Române cu mănăstirile Sfântului Munte Athos”, Chișinău, 2007.
3. Contribuții privitoare la relațiile Tărilor Române și bisericilor răsăritene în secolele XIV-
XIX. Ed. Petronel Zahariuc. Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2009.
4. Crăciun, M. Protestantism și ortodoxie în Moldova (sec. XIV-XV). Cluj, 1996.
5. Documente românești din arhiva Mănăstirii Xiropotam de la Muntele Athos, ed. F. Ma-
rinesu et al. V-I (1432-1800). Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2005.
6. Documenta Romania Historica, A, Moldova. Vol. I. București, 1975.
7. Marinescu, F., Mertzimekis, N. „Ieremia Movilă și ajutorul acordat unor mănăstiri de la
Muntele Athos”. In Movileștii. Istorie și spiritualitate românească. Vol. 2. Suceava, 2006.
8. Moldoveanu, I. Contribuţii la istoria relaţiilor Ţărilor Române cu Muntele Athos (1650-
1863). București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Româ-
ne, 2007.
9. Nastase, D. „Coroana împărătească a lui Vasile Lupu”. Anuarul Institutului de Istorie
„A.D. Xenopol”, V-XXXI. Iași, 1994.
10. Românii și Muntele Athos, culegere de studii și articole alcătuite de prof. Gheorghe Va-
silescu și Ignatie Monahul. București: Editura „Lucman”, 2007.
11. Zahariuc, Petronel. De la Iași la Muntele Athos. Studii și documente de istorie a Bisericii.
Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2008.
12. Zubco, Angela. Biserica în Ţara Românească și Moldova în secolele XIV-XVII. Chișinău:
Pontos, 2001.
13. Успенский, П. История Афона. Том I-II. М.: Изд-во „Даръ”, 2007.

Surse WEB
http://ro.wikipeda.org/wiki/Muntele_Athos

13
V. Bolduma, Programa analitică și tematica seminarelor la cursul opțional „Relațiile Țărilor
Române cu mănăstirile Sfântului Munte Athos”, Chișinău, 2007, pp. 2-5.