- INSTRUMENTELE DE PLĂȚI -

INSTRUMENTELE DE PLĂȚI:

Instrumenele de plăți sunt monedele propriu zise și alte documente bancare operaționale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care
funcționează pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite și securizare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar.

Aceste instrumente sunt emise de banca centrală și băncile comerciale cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o forma
standardizată și un conținut economic și juridic care să permită transferul de fonduri în deplina siguranță și delimitarea responsabilităților
participanților la transferul bancar.

Instrumentele de plăți se împart în două categorii:

INSTRUMENTE CU NUMERAR INSTRUMENTE FĂRA NUMERAR

MONEDA Moneda
MONEDA METALICA ȘI BANCNOTELE SCRIPTURALĂ digitală
 TROCUL:
De-a lungul istoriei, banii au trecut prin mai multe forme și etape de dezvoltare, ceea ce a făcut omenirea să înțeleagă cu adevărat care este
valoarea și importanța acestora. Sistemul de schimb de mărfuri își are originea încă din Epoca de Piatră, atunci când oamenii au început să are
ogoarele și să crească animale. Când aceștia au realizat că produceau mai mult decât puteau consuma a luat naștere TROCUL.

Pentru plăți erau utilizate dinți și piei de animale, pietre, fildeș, cochilii de scoici, boabe de cafea, grâne și chiar vite. În regiunea
noastră, cele mai folosite mijloace de plată erau vârfurile de săgeți, iar ulterior au început să fie confecționate primele monede.
 MONEDA:

Primii bani au fost folosiți de oameni în urmă cu vreo 4.000 mii de ani, la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., când poporul mesopotamian
a creat așa-numitul „shekel”, considerat ca fiind prima formă cunoscută de monedă.
O monedă este, în general, un lingou de metal de formă discoidală, folosită ca o formă de bani. Monedele sunt garantate de către
emitent prin ștanțarea sau imprimarea unor elemente particulare ușor de recunoscut, inclusiv legenda, adică textul scris pe monedă.
Monedele fără legendă se numesc anepigrafe.
În schimb, monedele din aur și din argint datează din jurul anilor 650-600 î.Hr., pe vremea când monedele ștampilate erau utilizate pentru
plata armatelor. Unele atestări documentare sugerează că monedele din metal ar data chiar din jurul anului 1250 î.Hr.

Istoricii spun că primele monede din metale prețioase au început să fie bătute în anii 600 î.Hr., în Cetatea Lydia (Asia de Sud-Vest) și
erau realizate dintr-un aliaj special din aur și argint. Monedele aveau aceeași valoare ca și metalul prețios din care erau produse, iar pentru garanția
greutății erau marcate cu un sigiliu al regelui grec Cressus. Tot atunci a apărut și primul bancher, Pithius.
Fiecare imperiu avea propriile monetării și monede. Cele mai cunoscute monede care au circulat pe teritoriul Daciei antice au fost
„drahma” de argint, kosonii de aur și denarii republicani.
 O veche legendă grecească spune că Solon, unul dintre cei
șapte Înțelepți din Grecia Antică, a bătut o monedă care avea
dimensiunile unei roți de car cu scopul de a-i dezvăța pe greci să
strângă bani în exces. Astfel de monede uriașe erau folosite și pe insula
Yap, iar pentru a putea fi transportate, acestea aveau o gaură în mijloc
pentru a fi prinse pe o prăjină. Cea mai mare monedă descoperită în
această regiune avea un diametru de 3 metri și cântărea aproape 5 tone.
În Europa, monedele au fost folosite până în anii 1600 deoarece exista
posibilitatea topirii metalelor prețioase confiscate din coloniile
cucerite.
Deși sistemul monetar a fost unul dintre cele mai de succes
mijloace de plată, utilizarea banilor din metal ridicau probleme în
cazul produselor scumpe deoarece acestea necesitau un volum uriaș de
monede. În plus, acestea erau și o țintă pentru hoți în timpul
transportării.

Drept urmare, oamenii s-au gândit la un sistem de plată mai ușor și astfel au apărut banii din hârtie (bancnotele). Aceștia s-au numit
inițial „hârtii de valoare” sau „bani reprezentativi”.
 Mii de persoane în primii ani ai României comuniste au făcut închisoare și mulți au murit din cauza monedelor de aur
numite cocoșei sau a deținerii de valută. Aurul, sub orice formă, trebuia predat Băncii Naționale comuniste, inclusiv milionul de medalii
comemorative emise la începutul anului 1945, când 5.895 kg de aur din tezaurul Băncii Naționale a României au fost transformate în monede,
identice (ca dimensiuni și titlu) cu piesa franceză de 20 de franci, pe care era încrustat cocoșul galic. De unde și numele de „cocoșei”.
În anul 1945, Banca Națională Română inițiază campania de vânzare către populație a aurului din rezervă, sub forma cocoșeilor. Un
cocoșel de aur avea 6,55 grame și conținea 900 la mie aur. A fost o modalitate de a ascunde aurul de Armata Sovietică de ocupație. Oricine
depunea 50.000 de lei la împrumutul de refacere, dacă mai plătea 15.000 de lei, primea un cocoșel de aur. Prin Legea Stabilizării din 15 august
1947, comuniștii au pus mâinile pe BNR și pe registrele acesteia. A urmat urmărirea penală arbitrară a proprietarilor de cocoșei.
 Încă din 1859 în încercarea de a crea o monedă națională, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place,
să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”.
Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a
propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar
aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este
vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulație
niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a României din București.
Această problemă avea să se soluționeze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influențarea sistemului monetar național și
pentru fabricarea monedelor naționale. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal și metric – al Uniunii
Monetare Latine. Unitatea monetară adoptată era leul divizat în 100 de bani.
 BANCNOTELE:

Bancnota este un mijloc de plată din hârtie tipărită, emisă de o bancă. Este o monedă fiduciară cunoscută și sub denumirile de bilet de
bancă și de monedă de hârtie. Bancnotele au apărut în Europa ca și note/chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că, purtătorul bancnotei avea o
anumită cantitate de bani în bancă.

Moneda de hârtie a fost introdusă la începutul secolului al X-lea, de negustorii chinezi de ceai, care încheiau mari tranzacții
cu bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice. Administrația chineză a adoptat oficial bancnotele în 1024.
Monedele metalice erau reprezentate simbolic pe bancnotele emise sub dinastia Song. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost
făcută de Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de
un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut. Această hârtie, fără clei, este unsă cu
gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică. De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la
adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie.
În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, România și Vietnam. O duzină de
alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie.
Prima bancnotă pe suport de polimeri emisă de România a fost cea cu valoarea nominală de 2.000 de lei (ROL), din 1999, cu
ocazia eclipsei totale de Soare, din 11 august a acelui an, România fiind prima țară europeană care a pus în circulație astfel de bancnote de
polimeri.

Lira sterlină este valuta oficială
a Regatului Unit.
Simbolul monedei £ este derivat
din cuvântul latin libra ("liră").
Codul ISO-4217 este GBP (Great
Britain Pound).
Dolarul american este
Euro (ISO EUR, cu simbolul €)
unitatea monetară a Statelor Unite.
este moneda oficială a 20 din cele 27 de
state membre ale Uniunii Europene.
Este abreviat în mod normal folosind
simbolul $, USD, sau US$.
Numele euro a fost adoptat oficial la 16
Numele de „dolar” este derivat din „taler”,
decembrie 1995, iar moneda însăși a
moneda din argint de „Joachimsthal”.
intrat pe piețele internaționale la 1
Simbolul $, de obicei scris înainte de suma
ianuarie 1999, înlocuind așa-
numerică a fost rezultatul unei evoluții din
numita unitate monetară
secolul al XVIII-lea din abrevierea scribală
europeană (ECU), iar apoi, la 1
"ps" pentru peso, iar literele "P" și „S" au
ianuarie 2002, a fost introdusă în
ajuns să fie scrise unul peste celălalt dând
circulație înlocuind în cele din urmă
naștere la $.
monedele naționale din Zona euro.
 Natura banilor a evoluat în timp, iar acum economiile moderne, se bazează pe moneda fiduciară. Aceasta reprezintă bani care
constituie un mijloc legal de plată și sunt emiși de o bancă centrală, însă, spre deosebire de banii reprezentativi, nu pot fi convertiți, de exemplu,
într-o cantitate fixă de aur.

Banii nu au valoare intrinsecă – în principiu, hârtia utilizată pentru bancnote este lipsită de valoare; cu toate acestea, sunt acceptați în
schimbul bunurilor și serviciilor, deoarece populația are încredere că banca centrală va menține valoarea banilor stabilă în timp. În cazul în care
băncile centrale nu ar reuși să facă acest lucru, moneda fiduciară și-ar pierde rolul de mijloc de schimb general acceptat și caracterul atractiv de
mijloc de tezaurizare.

Orice poate fi folosit ca ban dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

1. mediu de schimb
2. unitate de contabilitate
3. să fie portabil
4. să fie durabil
5. să fie divizibil
6. să fie fungibil
7. să-și pastreze valoarea (adică puterea de cumpărare)

Moneda îndeplinește numai primele 6 condiții. De-a lungul mileniilor aurul și argintul au jucat rolul de „ban”.
 BANII DIGITALI:

Banii din zilele noastre pot exista și independent de o reprezentare fizică. Aceștia pot figura într-un cont bancar sub forma unor date
informatice sau pot fi stocați sub forma unui cont de economii. Banii digitali sau banii electronici reprezintă valoare monetară stocată, de exemplu
pe un card preplătit sau pe un smartphone. Operațiunile de debitare directă, plățile prin internet și transferurile între carduri constituie forme de
plată fără numerar. (Există chiar și monede digitale mai noi, descentralizate, sau scheme de monede virtuale precum Bitcoin, pentru care nu există
un punct de control central, cum ar fi o bancă centrală. Acestea nu sunt considerate bani din punct de vedere juridic).
În pofida multiplicării rapide a plăților electronice, numerarul este încă foarte folosit. În zona euro, numerarul este utilizat pentru un
procent ridicat din totalul plăților sub 20 EUR. Valoarea numerarului în euro este garantată de BCE și băncile centrale naționale ale țărilor din
zona euro, care formează împreună Eurosistemul.
 Înainte de apariția criptomenedelor, banii virtuali au fost doar un concept apărut în gaming. Aceștia reprezentau puncte câștigate în cadrul jocului, pe care
utilizatorii le puteau schimba în bani reali, sau le puteau schimba între ei in rețea. Ulterior, conceptul de bani virtuali a evoluat rapid și sigur, iar în 2009 a apărut prima
moneda virtuală, Bitcoin, cu misiunea clară de a stoca valoare fără implicarea unei entități guvernamentale. În ziua de astăzi, înca se discută dacă termenul de bani
virtuali este corect sau nu, deoarece în teorie, o moneda virtuală nu există, în vreme ce Bitcoin există, dar în varianta digitală. Tocmai de aceea se dorește renunțarea
termenului de bani virtuali și adoptarea denumirii de criptomonede pentru toate monedele digitale.

Bitcoin deja este un exponent pentru lumea crypto, este cea mai cunoscuta si tranzactionata monedă .Mai târziu au început sa apăra și alte proiecte de
criptomonede, tot pe blockchain, care este o tehnologie descentralizată. Lumea crypto a început să fie tot mai mare, întrucat se introduc tot mai multe monede digitale,
care au scopul de a genera profit în timp.

Transfer de valoare sau mijloc de plată

Anul 2021 a fost cel care a definitivat acceptarea
cripomonedelor în calitate de mijloc de plată, atunci când în iunie, statul El
Salvador devine primul stat din lume care a adoptat Bitcoin ca monedă
națională, alături de dolar.
Putem face plăți cu criptomonede pentru că sunt foarte ușor
de transferat, se pot transfera aproape instant și la costuri foarte scăzute.
Până acum oamenii transferau bani cu prin intermediul serviciilor de
transfer cu ar fi Western Union, Money Gram, Wise Transfer etc., însa
comisioanele erau mari și transferul nu era instan.
Criptomonedele introduc inovatia de a transfera instant,
având avantajul unor comisioane neglijabile.
Stocare de valoare, cu scop investițional
Pe langa clasicele valori tranzactionale precum aurul,
acțiunile la bursa sau „real estate”, criptomonedele au devenit un
„store of value de sine” stătător. Inclusiv marile fonduri de investiții
au în portofoliul lor crypto.
Orice investitor care se respecta are in portofoliu un
minim de 5-10 % în criptomonede, alții și mai mult, aici depinde de
apetitul pentru risc al fiecărui investitor în parte.

TRANZACȚII UȘOARE
Tranzacțiile crypto se pot face cu ușurință,
la costuri reduse și într-un mod mai privat
decât majoritatea altor tranzacții. Folosind
o aplicație simplă pentru smartphone, un
portofel hardware sau un portofel de
schimb, oricine poate trimite și primi o
varietate de criptomonede.
CREȘTERE EXPONENȚIALĂ A
INDUSTRIEI
Industria criptomonedelor a fost una
dintre piețele cu cea mai rapidă
creștere.
SECURITATE
Deoarece se bazează pe criptografie și securitatea
blockchain, criptomonedele descentralizate tind să
creeze forme sigure de plată. Acesta ar putea fi
unul dintre cele mai sigure beneficii ale
criptomonedei. Securitatea cripto este determinată
în mare parte de rata hash. Cu cât rata hash este
mai mare, cu atât este nevoie de mai multă putere
de calcul pentru a compromite rețeaua. Bitcoin
este cea mai sigură criptomonedă, având de
departe cea mai mare rată de hash din orice rețea.
LIBERTATEA
TRANZACȚIONALĂ
Unul dintre marile beneficii ale cripto-ului
este că poate fi folosit pentru a schimba
valoare între două părți. Acest lucru se
poate face independent de orice terță parte,
făcând tranzacția mai liberă și mai
rezistentă la cenzură.
PERIOADE SCURTE DE DECONTARE ȘI
COMISIOANE MICI
În timp ce unii oameni doresc să investească în
criptomonede doar pentru aprecierea prețului, alții
ar putea găsi beneficii în capacitatea de a utiliza
criptomoneda ca mijloc de schimb. Tranzacțiile cu
Bitcoin și Ether ar putea costa oriunde, de la
nichel și cenți la câțiva dolari sau mai mult. Plățile
pentru majoritatea cripto-urilor se decontează în
secunde sau minute. Transferurile bancare la bănci
pot costa mult mai mult și, adesea, durează trei
până la cinci zile lucrătoare pentru a se deconta.
PIEȚE 24/7
Piețele de valori sunt deschise numai în
zilele lucrătoare în timpul programului
obișnuit de lucru, în timpul nopții, în
weekend și de sărbători, majoritatea
piețelor financiare tradiționale nu sunt
deschise pentru afaceri. Piețele cripto, pe
de altă parte, tranzacționează 24 de ore pe
zi, șapte zile pe săptămână, fără excepție.
 PLĂȚILE CONTACTLESS:

Plățile contactless se referă la o metodă de plată în care un card de debit sau de credit contactless care poartă semnul contactless este plasat sau apăsat pe
un terminal POS care citește cardul relevant, procesează informațiile din acesta și permite plata care urmează să fie efectuată.
Tehnologia utilizată pentru a efectua plăți contactless este fie Near Field Communication (NFC), fie Radio Frequency Identification (RFID). Prin acest tip
de tehnologie, o persoană trebuie pur și simplu să își deplaseze cardul între 2 și 10 cm deasupra aparatului pos, care recunoaște detaliile și permite efectuarea plății.
Cercetările indică faptul că de la apariția plăților contactless, s-au făcut miliarde de tranzacții cu această nouă metodă în toată Europa.
Securitatea plăților contactless:

Informațiile care trec între card și terminal sunt greu de interceptat. În plus, terminalele cardurilor fără contact funcționează doar într-un spațiu foarte scurt (2-10 cm),
ceea ce minimizează riscul oricărei interceptări de date.
Mai mult, dacă achizițiile fără contact depășesc 150 EUR pe ciclu de 24 de ore, vi se va cere să introduceți codul PIN. Acest lucru limitează daunele care pot fi cauzate
în cazul în care cardul dvs. este furat sau utilizat de un fraudator.
Conform celei mai recente directive europene privind plățile, PSD2, vi se va solicita, de asemenea, să introduceți codul PIN după fiecare cinci tranzacții.
Extrasul dvs. bancar va indica toate plățile contactless efectuate de dvs., astfel încât să le puteți urmări.
Alte niveluri de securitate, dacă plătiți cu un dispozitiv inteligent sau smartphone, vor necesita, de asemenea, identificarea amprentelor digitale, recunoașterea facială
sau chiar protecție PIN – în funcție de dispozitivul utilizat, astfel încât dvs. și banii dvs. să fiți protejați în cele din urmă.

Cât durează procesarea plăților contactless?

Poate dura 2-4 zile lucrătoare pentru ca plata să se reflecte în contul dvs.

Viitorul plăților contactless:

Cercetările arată că plățile contactless -constituie o metodă de plată foarte populară în rândul tinerei generații cu vârste
cuprinse între 25 și 35 de ani.
 15 CURIOZITĂȚI DESPRE BANI:

1. Se pare că primele „bănci” din istorie au fost templele. Conducătorii oraşelor alegeau templele ca loc de tranzacţionare şi de depozitare a
banilor pentru că securitatea era foarte înaltă. Primele „conturi”, „tranzacţii” şi împrumuturi au fost înregistrate în secolul al XVIII-lea î.H, în
Babilon.
2. În trecut, monedele aveau o întrebuinţare ceva mai romantică. Astfel, marinarii aflaţi pe mare loveau cu capătul unei linguri marginea
monedelor, le tăiau apoi pe mijloc şi confecţionau inele pentru iubitele rămase acasă.
3. Leul românesc datează din secolul al XVII-lea, atunci când țările românești foloseau ca monedă talerii olandezi pe care era gravat un leu. De
aici și denumirea de „leu”.
4. Când spunem „bancnote” ne gândim cel mai adesea la banii din hârtie. Însă bancnotele româneşti sunt fabricate din plastic (polimer), în timp
ce bancnotele euro au în compoziţie fibre de bumbac. În schimb, dolarii americani nu sunt din hârtie, bancnotele din SUA conţinând 75%
bumbac şi 25% in.
5. Fiecare ţară îşi alege culoarea banilor săi, însă de obicei sunt preferate nuanţele mai închise, pământii, care nu atrag atenţia.
6. Banii de hârtie pot transporta virusul gripei pentru mai mult de două săptămâni.
7. Anual se produc mai mulți bani de Monopoly decât bani reali.
8. Primul bancomat din lume a fost inventat de britanicul John Shepherd Barron pentru banca Barclays din Londra, în anul 1967.
9. Cea mai mare bancnotă creată vreodată are mărimea unei coli A4 și valorează 100.000 de peso filipinezi.
10. Cea mai mică bancnotă din lume a fost emisă în Maroc în anul 1944 și este cât un timbru pentru scrisori având 42×31 mm.
11. Chipul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost imprimat pe bancnotele din 33 de țări.
12. Zimbabwe a creat bancnota de 100 de miliarde de dolari pentru lupta împotriva inflației. Aceasta a fost scoasă din circulație după doar o
săptămână.
13. Ultimele cuvinte ale celebrului muzician Bob Marley au fost „Banii nu pot cumpăra viața”.
14. Perioada în care o monedă se află în circulație este de aproximativ 30 de ani.
15. Pentru crearea unei bancnote de 1 dolar guvernul american cheltuie 3 cenți, în timp ce produsul unei monede metalice de 50 cenți costă 8 cenți.
Indivit nr. 1 TROC Individ nr. 2

mere pere

Schimb Schimb

Schimb Schimb pe un
Bun valoros

Schimb Schimb pe
monede
Citate:

Adevărata avere a unui individ sunt timpul și libertatea sa, banii sunt doar un
mijloc prin care se „păstrează” energia economică până în momentul când se dorește a fi
folosită.

„Money grows on the tree of patiance.”

Bibliografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Moned%C4%83_digital%C4%83
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ban_(mijloc_de_plat%C4%83)
3. https://www.libertatea.ro/lifestyle/istoria-banilor-4319975
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lir%C4%83_sterlin%C4%83
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurizare
6. https://ro.pinterest.com/pin/679128818834709391/
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Shekel
8. https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/euro/countries-using-euro_ro
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro
10. https://ppttemplate.net/free-money-ppt-template/
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_pl%C4%83%C8%9Bi
12. https://www.investopedia.com/articles/07/roots_of_money.asp
13. https://historia.ro/sectiune/general/cocoseii-de-aur-de-unde-si-pana-unde-572985.html
14. https://www.criptomonede.net/
15. https://www.facebook.com/marketplace/103791486325790/antique-coins/