FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Coord. Ştiinţific Studente
Conf. Dr. Ioan Viorica Toader Mădălina Pămînt Nicoleta Talerii olandezi Kosoni de aur Ducaţi munteni Când a apărul primul leu? Al doilea leu Al treilea leu Al patrulea leu Ştiaţi că…? Concluzii În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă talerii olandezi care aveau gravat pe ei un leu. Chiar și după ieșirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani, acesta devenind unitatea monetară a Principatelor Unite în 1867.
Löwenthaler – taleri leu
Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de opt grame, emisă de orașul grecesc Histria, în anul 480 î.H. Ea a fost urmată și de alte variante de monede ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. Înformațiunile statale românești, primul voievod care a emis monede a fost Vladislav I din Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând groși de argint. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri de monede. O emisie de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă- medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul. Pe 22 aprilie 1867 este stabilită moneda națională “leu”, aceasta fiind din argint cu greutatea de cinci grame sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, bătute în Anglia în 1867. La 1 aprilie 1880 este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie. În 1948, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o sumă fixă din moneda veche. La vremea introducerii, paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar. Bancnota de 1000 de lei - 1948
Bancnota de 20 de lei - 1950
În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalități de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii etc). Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu nou. Nu a fost dat nici un avertisment premergător. Bancnota de 500 de lei - 1991
Bancnota de 50 000 de lei - 1996
În1999 a fost emisă și o bancnotă de 2.000 lei, aceasta având un caracter mai degrabă aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999, vizibilă de pe o suprafață destul de mare din teritoriul României. Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate emisiunile din perioada următoare.
Bancnota de 2.000 de lei - 1999
Pe 1 iulie 2005, România a realizat o nouă reformă monetară, schimbând leul anterior (ROL) cu un leu nou (RON). 1 RON este egal cu 10.000 ROL. Este de așteptat ca România să treacă la moneda unică europeană cel mai devreme în 2019.
Bancnota de 50 de lei - 2005
Cel mai puternic leu din istoria României a fost cel din 1867, atunci când cu un leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei. Până azi, România e singura ţară europeană care foloseşte bani din plastic. Asemenea bancnote se mai pot întâlni în Asia şi Australia. Cei de la BNR spun că bancnotele de plastic sunt mai rezistente şi mult mai greu de falsificat. Banii de hartie pot transporta virusul gripei pentru mai mult de doua saptamani. În concluzie, consider că leul românesc a avut o istorie lungă şi deosebit de interesantă: a depăşit perioada stăpânirii otomane, a trecut prin două razboaie mondiale şi a suferit trei denominări. Nu numai din aceste motive leul este un mijloc de mândrie,dar şi pentru că după noi au mai apărut şi alţi “lei”: leva bulgărească (1887), leka albaneză (1920) şi leul moldovenesc (1991). Sunt de parere că acum, în pragul adoptării Euro ar trebui să facem o incursiune în timp şi să reţinem principalele aspecte legate de istoria leului pentru a nu da uitării spiritul acestuia odată cu folosirea noii monede.