Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT

DISCIPLINA:

DREPT FINANCIAR

TEMA:

SISTEMUL BĂNESC
AL LEULUI

TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

BRAŞOV
2011
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

CUPRINS

1.INTRODUCERE ...................................................................... 3

2.ISTORIA MONETARĂ DE DINAINTEA LEULUI ................... 4

3.PRIMUL LEU .......................................................................... 5

3.1.PERIOADA ANTEBELICĂ ...................................................... 5

3.2.PERIOADA INTERBELICĂ ȘI AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL .... 6

4.AL DOILEA LEU ..................................................................... 7

5.AL TREILEA LEU (ROL) ........................................................ 8

5.1.PERIOADA COMUNISTĂ ....................................................... 8

5.2.PERIOADA POST-REVOLUȚIONARĂ ..................................... 9

6.AL PATRULEA LEU(RON). ................................................. 11

7.CONCLUZII ........................................................................... 12

BIBLIOGRAFIE........................................................................ 13

2
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

1. INTRODUCERE

De la frumoasele monede greceşti şi romane – pe argintul cărora se răsfăţau


chipuri de zei sau de zeiţe – până la bancnotele de plastic care ne foşnesc astăzi
prin buzunare, s-a parcurs un drum foarte lung.
Leul românesc, deja bătrân – are aproape 140 de ani – a fost precedat de monede
dintre cele mai diverse. De-a lungul istoriei, bani din aur, din argint sau din bronz,
veniţi din cele patru zări, au circulat pe teritoriul Principatelor, influenţând economia,
dar şi viaţa de toate zilele a românilor.
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, dintre toate felurile de taleri de argint (monede
de dimensiuni mari, cântărind peste 25 de grame) care au pătruns şi au circulat în
Principatele Române, unul singur a cunoscut un destin cu totul special.

Este vorba despre talerul –


olandez „towenthaler”, numit de
români „leu” pentru ca pe reversul
său apărea figura unui leu rampant
(ridicat în două labe). Această
monedă a circulat până pe la 1750 şi
a intrat atât de bine în conştiinţa
colectivă a românilor, încât a devenit
o monedă de referinţă. Chiar şi după
dispariţia leului din circulaţie, preţurile au continuat să fie calculate în această
monedă până la 1867, când aveau să fie bătuţi primii lei româneşti.
Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi,
Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris.
Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint
şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu
a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat.
La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În
1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au
bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe
avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Însă ele nu au fost puse în
circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie
a României din Bucureşti.1

Actualii lei grei vor circula, cel puţin aşa îşi


doresc oficialii, destul de puţin, după care se
doreşte introducerea monedei euro. Despre care
nu ştim încă dacă va fi şi în România
individualizată şi cum va arăta... 2

1
http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/06/02/istoria-leului-romanesc-i/, accesat la data de 09.04.2011
2
http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html, accesat la data de 09.04.2011
3
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

2.ISTORIA MONETARĂ DE DINAINTEA LEULUI

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în
greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a
fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-
dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din
argint, asemănătoare cu ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur.
De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au
pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat
să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.
În formațiunile statale românești s-a emis monedă, primul fiind Vladislav I în Țara
Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova,
acesta emițând groși de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova,
Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari,
creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.
Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor
circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, zechini
(țechini) venețieni, în total peste 100 de monede. O emisie de monedă a costat până
și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o
monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv
turcilor otomani să îi ceară capul.3 Ei au afirmat totuşi că nu faptul de a fi bătut
monedă i-a deranjat, ci existenţa efigiei domneşti, care l-ar fi jignit pe sultan. Acesta,
în conformitate cu religia musulmană, nu-şi putea pune chipul pe bani.
Regulamentele Organice, adoptate în timpul ocupaţiei ruse în cele două Principate
(1829-1834), au încercat să rezolve şi problema monetară.
S-a stabilit ca monedele de circulaţie în Ţările Române să fie galbenul austriac
(din aur) şi sfanţul de argint. Acesta din urmă (în germană i se spunea „zwanziger”) a
rămas în amintirea noastră doar în expresia „nu mai am nici un sfanţ!”. El valora 20
de creiţari („kreutzer”). În ciuda acestor reforme, celelalte monede au continuat să
circule nestingherite, iar preţurile să fie socotite în… lei! Turcii şi ruşii se opuneau ca
Ţările Române să aibă monedă proprii. Mihail Sturdza şi Barbu Ştirbei au dorit să
bată moneda, dar intenţia lor nu a putut fi materializată.
Circulaţia haotică a monedelor străine şi frumoasa ficţiune a leului sunt zugrăvite
savuros de economistul francez Thibault Lefebure, călător prin Ţara Românească în
anii 1853 şi 1855. El scria: „În timpul cât am stat în Valahia nu am putut găsi, cu toate
cercetările făcute, nici un leu în circulaţie si n-am văzut o para decât o singură dată.
Zarafii păstrează leii şi paralele în vitrinele lor, mai mult ca pe nişte curiozităţi decât
pentru schimb. Dar cu ajutorul acestei monede fictive, bancherii din Valahia s-au pus
la adăpost, şi pe ei şi pe populaţia din Principate, de operaţiunile dezastruoase pe
care le face guvernul turc asupra monedelor. Interesul i-a făcut pe aceşti argintari
şireţi să realizeze unul dintre dezideratele anumitor economişti. Din nefericire, ei
exploatează acest procedeu în profitul lor cu o lăcomie atât de mare, încât l-au făcut
să devină o calamitate publică”.4

3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc, accesat la data de 09.04.2011
4
http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/06/02/istoria-leului-romanesc-i/, accesat la data de 09.04.2011
4
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

3.PRIMUL LEU

3.1.PERIOADA ANTEBELICĂ

Căutând să pună capăt haosului monetar care împiedica dezvoltarea economică,


Alexandru Ioan Cuza, încă de la începutul domniei a decis să introducă o monedă
națională.În acest scop a căutat să bată in Franța, după sistemul monetar al acestei
țari, „românul‟ de argint, pentru care urma să fie încheiat și un împrumut. Acțiunea
nu a reușit însă. Mai exista din 1860 și un proiect de lege pentru crearea monedei
naționale, de data aceasta numită „romanat‟, monedă concepută tot după sistemul
francez, dar nici acesta nu a prins viață. O nouă încercare a avut loc in 1865, când la
București a fost creată o filială a Bancii Imperiale Otomane- ea însăși cu capital
străin- cu numele de „Banca României‟- societate pe acțiuni cu un capital de 25
milioane de franci, din care vărsați 10 milioane, care a primit privilegiul emisiunii pe
30 de ani.Biletele ei urmau să fie primite în toată țara, dar erau convertibile în
monedă metalică doar la București. În ce privește Guvernul, acesta nu avea drept de
a participa la profit și nici drept la control. Înainte însă ca Banca României să fi uzat
de privilegiu, acesta i-a fost retras, acordându-i-se în schimb o despăgubire de
700 000 franci.
Problema monedei naționale a rămas astfel a fi rezolvată abia după detronarea lui
Cuza. În aprilie 1867 a fost promulgată legea pentru înființarea unui nou sistem
monetar și pentru fabricarea monedelor naționale. Potrivit ei, moneda națională urma
să se numească „leu‟- spre a ține seama de obișnuința populației de a opera cu
această denumire- și era inserată în cadrul bimetalismului „Uniunii Monetare
Latine‟(Franta, Elveția, Belgia si Italia), adoptându-se și sistemul zecimal al acesteia.
În felul acesta, leul de calcul (leul vechi) devenea monedă reală. Leul nou era egal cu
2 lei vechi și 28 de parale.sistemul bimetalist va dura 23 de ani. În ajunul războiului
de independența se mai aflau în circulație pe piața internă doar moneda națională și
cea a statelor care făceau parte din Uniunea Monetară Latină.5
Primele monede emise au fost cele
divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani,
5 bani și 10 bani, bătute în Anglia în
1867. În 1868 s-a emis prima monedă
românească de aur cu nominalul de 20
lei, într-un tiraj de doar 200 de
exemplare, aceasta fiind considerată
drept probă. Începând cu 1870 s-au
emis și monede de argint cu nominalele
de 50 de bani (denumite popular "băncuțe"), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au
emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în
1883 și 1890. La 3 martie 1870 se înființează Monetăria Statului, care poate bate
monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales
la Birmingham. Datorită lipsei de monedă națională anterioare momentului 1870,
toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de
exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur
turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi (25,22). Valuta

5
Acad.N.N.Constantinescu, Istoria economică a României, Editura Economică, București, 1998, p.338
5
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA
intră astfel masiv în țară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice
din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit "Mitiță roade
ruble", care a forțat un anumit curs de schimb și o anumită circulație de monedă.
Primele însemne monetare de hârtie sunt
biletele ipotecare, emise conform legii din
12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei,
10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de
către Ministerul de Finanțe, pentru a obține
fondurile necesare susținerii financiare a
Războiului de Independență. La 1 aprilie
1880 este înființată Banca Națională a
României, fiind singura abilitată să emită
monedă de metal și hârtie.
Printr-o lege din 1900 s-a autorizat și
emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20 bani, bătute la
monetăria Bruxelles.
În 1906 s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei,
25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

3.2.PERIOADA INTERBELICĂ ȘI AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

După primul Război Mondial, leul românesc intră


pe panta inflației datorită distrugerii economiei
românești în război și a preschimbării banilor străini
(coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile
nou dobândite precum și a banilor de ocupație
emiși de armata germană. Inflația continuă într-un
ritm moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-al doilea război mondial.
Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944, aduce cu sine și impunerea către
populație a acceptării leului de ocupație rusesc. Obligarea României la plata a uriașe
despăgubiri de război duce inflația la rate astronomice în 1946 și mai ales în 1947.
După încetarea ostilităților se remarcă o oarecare îmbunătățire a rezultatelor
bugetare, fără însă ca în vreun singur an numărul bugetelor deficitare să reprezinte
mai puțin de 58% din total.6
În 1946 este emisă moneda de 100.000 lei iar la 25
iunie 1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei,
acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare
nominal din istoria României.

6
I. Văcărel, Tendințe în evoluția postbelică a finanțelor publice, Editura Politică, București, 1968, p.201
6
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

4.AL DOILEA LEU

În 1947 se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi.


Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără
posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche.
Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie și cea
de sus să păstreze o mare parte din venituri după naționalizare pentru a le folosi la
rezistența împotriva colectivizării și a instalării definitive a comunismului în România.
Acestea marcau trecerea puterii economice în mâna regimului comunist și
deschideau calea transformării economiei României într-o economie specifică
statelor totalitare, pe care se vor grefa excesele autarhice și megalomane ale
dictaturii comuniste . 7
La vremea introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

O instituţie cu atribuţii de control financiar înfiinţată în perioada primului Război


Mondial, după modelul unor structuri similare care funcţionau în ţările Europei vestice
a fost „Corpul finanţelor”, înfiinţat în Ardeal şi Bucovina, în cadrul căruia îşi
desfăşurau activitatea peste 2000 de funcţionari organizaţi în sistem militarizat. După
sfârşitul primului Război Mondial şi realizarea Marii Uniri de la 1918, „Corpul
finanţelor” a fost preluat în bugetul statului sub denumirea de Garda Financiară.8

Interesant de menționat că (doar) pe bancnotele de 20 lei din această perioadă


este înscris "Ministerul Finanțelor" (în loc de "Banca Națională" sau "Banca R.P.R. -
Banca de stat").9

7
S. Saon, Istoria economiei României, Editura Fundația Dacia, Universitatea Sextil Pușcariu, 2001, p.101
8
D. D. Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Editura Deşteaptă-te române, Bucureşti, 1992, p.99
9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc, accesat la data de 09.04.2011
7
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

5. AL TREILEA LEU (ROL)

5.1.PERIOADA COMUNISTĂ
În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre
deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru
diferite modalități de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii etc).

Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu nou. Niciun
avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta.

Toate aceste bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie și număr de culoare


albastră (tipărite în România) și cu serie și număr de culoare roșie (tipărite în
Cehoslovacia).
În 1966 se emit monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica
Socialistă România, acestea rămânând în circulație până după Revoluția română din
1989.10

10
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc, accesat la data de 09.04.2011
8
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

În timpul regimului comunist, s-a renunțat la standardul aurului după ce au fost


necesare ajustări drastice pentru a preveni inflația în urma denominărilor. După
această decizie, leul și-a pierdut paritatea de schimb cu monedele străine și între
1970 și 1989, rata de schimb a fost stabilită de conducere prin măsuri legislative.
Rata de schimb era utilizată de regim pentru a calcula valoarea comerțului către alte
state. În România nu se putea găsi valută și nici nu putea fi vândută persoanelor
private. Posesia sau vânzarea de valută era o faptă penală care putea fi pedepsită
cu până la 10 ani de închisoare. Comerțul extern era considerat parte a altui circuit
economic decât cel intern și i se acorda o importanță sporită.

5.2.PERIOADA POST-REVOLUȚIONARĂ

Prima emisiune monetară post-revoluționară este cea a monedei de 10 lei 1990.


Au apărut, în ordine, bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991),
5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000
lei (1993) și 10.000 lei (1994).
Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 și a doua din 1992.
Bancnotele de 1.000 lei și 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991
(fără stemă) și a doua din 1993 (cu stemă).
11

11
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc, accesat la data de 09.04.2011
9
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei (1998), 5.000 lei
(1998), 100.000 lei (1998), 10.000 lei (1999) și 50.000 lei (2000).
Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 și 2000 - diferă
vioara de lângă portretul lui George Enescu, ca element de siguranță).

În 1999 a fost emisă și o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un caracter mai degrabă
aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999, vizibilă de
pe o suprafață destul de mare din teritoriul României.
Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate
emisiunile din perioada următoare.

A urmat apoi emisiunea monetară din perioada 2000-2003.

Bancnotele de 10.000 lei și 500.000 lei au avut două


emisiuni, prima fiind semnată de Emil Iota Ghizari, guvernator interimar al BNR în
perioada în care Mugur Isărescu era prim-ministru al României. După revenirea în
fruntea BNR a lui Mugur Isărescu, acesta a emis două noi tipuri de bancnote de
10.000 lei și 500.000 lei, identice cu primele, dar cu semnătura sa.
.

10
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

6.AL PATRULEA LEU(RON)

Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este noua unitate monetară a
României. La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin
denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru
10.000 lei "vechi" (simbol bancar: ROL).

De la 1 iulie 2005 sunt în circulație următoarele bancnote și monede:


monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani
bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006), 500 lei.

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel și vechile însemne


monetare, emise în perioada 2000-2003:
monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani)
bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50
lei); 1.000.000 lei (100 lei).

Pentru bancnota de 10 lei au fost două emisiuni diferite (2005 și 2008), având
nuanțe diferite de culoare.

11
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

7.CONCLUZII

În istoria sa nu foarte lungă, dar extrem de agitată, leul românesc a trecut de la


extaz la agonie extrem de uşor, în doar cîţiva ani. În 1914, înainte de intrarea în
război, leul românesc era o monedă foarte stabilă, care, doar în cinci ani, a ajuns
să se numere, datorită cheltuielilor de război şi mutării tezaurului în Rusia, printre
cele mai puţin valoroase monede din Europa. De atunci, moneda românească nu
a mai putut reveni niciodată la valoarea şi la prestigiul său antebelic.
Proiectul baterii unei monede româneşti, care să înlocuiască banii străini de toate
felurile care circulau pe teritoriul ţării noastre, a avut de înfruntat, încă de la
început, împotrivirea Austriei şi a Imperiului Otoman. Acesta din urmă a acceptat
nevoia românilor de a avea banii proprii, cu condiţia ca pe leii româneşti de aur şi
de argint să apară şi un simbol otoman. Legea monetară adoptată la 22 aprilie
1867 instituia leul ca monedă naţională, egal cu 100 de bani (monedă divizionară),
situaţie reeditată acum, la introducerea leului greu.
Înfiinţată la 3 martie 1870, Monetăria Statului bate, în acelaşi an, moneda de argint
de un leu şi pe cea de aur de 20 lei, fără ca vreuna dintre ele să poarte simbolurile
otomane. În anii următori, vor apărea moneda de argint de 50 de bani (numită
"dupcă", în Moldova, şi "băncuţă", în Muntenia) şi cele de doi şi, respectiv, de cinci
lei.
Chipurile suveranilor care s-au succedat în România au rămas întipărite şi pe
monede. Pe cele de 20 şi de 100 de lei - aur din 1922, efigia regelui Ferdinand,
încununat cu frunze de laur, ne duce cu gîndul la cea a lui Napoleon al III-lea.
Chipul regelui Mihai copil, de pe monedele de 5 şi de 20 de lei din 1930 a fost
înlocuit cu cel al tatălui său, Carol al II-lea. Efigia acestuia din urmă a fost
executată, pe leii româneşti dintre 1930 şi 1940, de gravori talentaţi precum André
Lavrillier, Ion Jalea şi Haralambie Ionescu.
Nu trebuie să mai povestim ce s-a întîmplat cu leul românesc după instaurarea
regimului comunist. Cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc foarte bine bancnotele şi
monedele de atunci. Chiar dacă simbolurile şi valoarea au fost modificate, ele au
păstrat, de principiu, imaginile unor lideri, alţii decît regii - Tudor Vladimirescu,
Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Bălcescu. Hotărînd să înlocuiască, după 1990,
figurile politice (cu excepţia celei a lui Nicolae Iorga, pe care însă îl reţinem ca
istoric) cu unele definitorii pentru cultura românească, Banca Naţională a
României a făcut o mişcare înţeleaptă. Fiindcă, indiferent de vremuri şi "greutate",
un ban cu chipul lui Enescu, al lui Eminescu sau Nicolae Grigorescu va fi privit cu
mai multă simpatie decît unul cu chipul unui politician.
Evident, actualii lei grei, vor circula, cel puţin aşa îşi doresc oficialii, destul de
puţin, după care se doreşte introducerea monedei euro. Despre care nu ştim încă
dacă va fi şi în România individualizată şi cum va arăta... 12

12
http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-20.html, accesat la data de 09.04.2011
12
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

BIBLIOGRAFIE

. Acad.N.N.Constantinescu, Istoria economică a României, Editura


Economică, București, 1998

. Dan Drossu Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Editura Deşteaptă-te


române, Bucureşti, 1992

. Iulian Văcărel, Tendințe în evoluția postbelică a finanțelor publice,


Editura Politică, București, 1968

.Stelian Saon, Istoria economiei României, Editura Fundația Dacia,


Universitatea Sextil Pușcariu, 2001

.http://www.informatiabt.com/news/121/ARTICLE/2021/2010-09-
20.html

. http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_românesc

.http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/06/02/istoria-leului-
romanesc-i/

.http://www.monetariastatului.ro/circ-monetara.html

13
SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI TUDORIE CĂTĂLINA ANDREEA

14