Istoria monedei romanesti

Istoria banilor Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc

este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc
Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale
polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene,
apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu ale
celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur.
De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau
imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană,
dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de
monede bizantine. În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul
voievod care a emis monede fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând
ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând
groși de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a
avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari,
guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund
foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni
ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100
de tipuri de monede.
 O emisie
de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin
Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând
astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul. Prin
Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în
Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc:
galbenul austriac, sfanțul de argint (din germană Zwanziger: „denumirea
monedei de 20 creițari"). Ca o
recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de
monedă, care să se numească „român", sau „romanat" (după propunerea lui Ion
Heliade Rădulescu). Acest lucru însă nu era posibil, fiind condiționat de
cantitatea de metal din vistieria statului, dar și de puterea otomană, care nu
accepta emisia de monede proprii a statelor vasale. Primul leu La 22 aprilie
1867 este stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la
5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite
bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani,
5 bani și 10 bani, bătute în Anglia în 1867.
În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20
lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept
probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu nominalele de 50 de
bani (denumite popular „băncuțe"), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și
monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883
și 1890. La 3 martie 1870, se înființează Monetăria Statului, care poate bate
monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai
ales la Birmingham.
Datorită lipsei de monedă națională anterioare momentului 1870,
toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit,
ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de
aur turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi (25,22).
Valuta intră astfel masiv în țară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri
drastice din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit
„Mitiță roade ruble", care a forțat un anumit curs de schimb și o anumită
circulație de monedă.
Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise
conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50
lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a obține fondurile
necesare susținerii financiare a Războiului de Independență.
La 1 aprilie 1880, este înființată Banca Națională a României, fiind singura
abilitată să emită monedă de metal și hârtie. Printr-o lege din 1900, s-a
autorizat și emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20
bani, bătute la monetăria Bruxelles. În 1906, s-au bătut o serie de monede de
aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei
40 de ani de domnie a regelui Carol I.
După Primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflației
datorită distrugerii economiei românești în război și a preschimbării banilor
străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile nou dobândite
precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-
un ritm moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-Al Doilea Război
Mondial. Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944, aduce cu sine și
impunerea către populație a acceptării leului de ocupație rusesc.
Obligarea României la plata a uriașe despăgubiri de război duce inflația la
rate astronomice în 1946 și, mai ales, în 1947. În 1946 este emisă moneda de
100.000 lei, iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei, acestea
fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria României. Al
doilea leu În 1947, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei
vechi.
 Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare
prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din
moneda veche. Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din
clasa mijlocie și cea de sus să păstreze o mare parte din venituri după
naționalizare pentru a le folosi la rezistența împotriva colectivizării și a instalării
definitive a comunismului în România.
La vremea introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1
dolar. Interesant de menționat că (doar) pe bancnotele de 20 lei din această
perioadă este înscris „Ministerul Finanțelor" (în loc de „Banca Națională" sau
„Banca R.P.R. - Banca de stat").

Al treilea leu şi perioada comunistă În 1952 se face reforma monetară, la un

raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de denominarea precedentă,
diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalități de schimb
(bani lichizi, depozite bancare, datorii etc).
Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu nou. Niciun
avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta. Toate aceste
bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie și număr de culoare albastră (tipărite
în România) și cu serie și număr de culoare roșie (tipărite în Cehoslovacia). În
1966 se emit monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica
Socialistă România, acestea rămânând în circulație până după Revoluția română
din 1989.
Bancnotele din emisiunea 1991-1994 Au apărut, în ordine, bancnotele de 500
lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991), 5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500
lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) și 10.000 lei (1994).
Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 și a doua din
1992. Bancnotele de 1.000 lei și 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima
din 1991 (fără stemă) și a doua din 1993 (cu stemă). Bancnotele din emisiunea
1996-2000 Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei
(1998), 5.000 lei (1998), 100.000 lei (1998), 10.000 lei (1999) și 50.000 lei
(2000). Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 și
2000 - diferă vioara de lângă portretul lui George Enescu, ca element de
siguranță). În 1999 a fost emisă și o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un
caracter mai degrabă aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare
din 11 august 1999, vizibilă de pe o suprafață destul de mare din teritoriul
României. Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă
folosită la toate emisiunile din perioada următoare.
Monedele și bancnotele din emisiunea 2000-2003 Al patrulea leu (RON) -
aflat în circulație în prezent Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este noua
unitate monetară a României. La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut
ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol
bancar: RON) pentru 10.000 lei "vechi" (simbol bancar: ROL). De la 1 iulie 2005
sunt în circulație următoarele bancnote și monede: monede: 1 ban, 5 bani, 10
bani, 50 bani bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006),
500 lei În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel și vechile
însemne monetare, emise în perioada 2000-2003: monede: 100 lei (1 ban); 500
lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani) bancnote: 10.000 lei (1 leu);
50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei)

Elev:Ammar Mariam

Clasa:a VII-a B

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_rom%C3%A2nesc