Valuta națională a Moldovei
TIMUȘ MARIA-IPF32
Leul moldovenesc (codul ISO 4217: MDL) este moneda
națională a Republicii Moldova. Un leu este subdivizat în
100 bani (singular: ban [2]). În momentul de față sunt
disponibile bancnote cu valorile: 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200,
500, 1.000 lei și monede de valori: 1 (nu se mai folosesc), 5,
10, 25, 50 bani,1 leu ,2 lei, 5 lei, 10 lei. Leul a înlocuit
cuponul moldovenesc pe 29 noiembrie 1993. Schimbul s-a
realizat după cursul 1 leu pentru 1.000 cupoane. Între
1918–1939, când Moldova era parte componentă a
României, leul românesc circula în această zonă. Când
Bancnota de 1 leu (emisiunea 1994) Republica Moldova făcea parte din URSS, moneda era
rubla sovietică.
Rolul de bază pe piața internă și externă a Țării Moldovei îl jucau monedele din
străinătate confecționate din aur și argint: ducații, florinii, zloții etc. În secolul al
XVII-lea [Link]. În Balcani și Țara Moldovei și-a făcut apariția și moneda olandeză
«leeuwendaalder» pe care era chipul unui leu. Locuitorii Moldovei numeau aceste
monede lei. În 1867, după Unirea Principatelor Române, cu numele de „leu” a fost
botezată moneda României, iar după căderea Uniunii Sovietice și bancnota Republicii
Moldova a luat același nume. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași istorie.
În perioada dominării Imperiului Rus și formării ulterioare a Guberniei Basarabia, pe teritoriul
situat între râul Prut și râul Nistru a fost introdusă ca unitate monetară rubla țaristă .
În perioada celui de-al doilea război mondial, sistemul monetar din Basarabia era într-o stare de
haos: erau în circulație în același timp rubla sovietică, marca germană (Reichsmark, introdusă în
perioada de ocupație) și leul românesc. A fost planificat, însă fără succes introducerea unei
monede speciale, Leul Institutului de Finanțe Externă[8]. După Operațiunea Iași-Chișinău, până
în septembrie 1944, teritoriul RSSM a fost inclus în componența Uniunii Sovietice, iar rubla
sovietică au devenit singurul mijloc legal de plată.
Până la proclamarea Independenței Republicii Moldova, pe 11 iunie 1991, filiala republicană a
Băncii de Stat a URSS a fost redenumită în Banca Națională a Moldove și, deja, erau luate decizii
cu privire la elaborarea monedei naționale. Ca o măsură temporară de stabilizare a circulației
monetare în condițiile unui deficit acut de numerar și a unor creșterii prețurilor, pe lângă rubla
sovietică au fost introdusă în martie-aprilie 1991 așa-numita Cartela consumatorului.
Pe 10 iunie 1992 a fost introdusă în circulație moneda temporară – cuponul moldovenesc. În 1992-
1993 au fost emise bancnote cu nominalul de 50, 200, 1.000 și 5.000 de cupoane. care folosite în
paralel cu rubla sovietică în raport de 1:1.
Pe 29 noiembrie 1993, cuponul a fost înlocuit cu Leul, care a devenit singurul mijloc legal de plată
pe 2 decembrie 1993. Schimbul a fost făcut cu o rată de 1 leu = 1.000 de cupoane.
Designul leului moldovenesc a fost elaborat de artistul plastic
Gheorghe Vrabie.
1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare orientat spre
centru, vizibil la privirea în contralumină.
2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și
ghioșul central, vizibil la privirea în contralumină.
3. Elementul de suprapunere față-verso: la privirea bancnotei în
contralumină conturul exterior al imaginilor soarelui de pe fața bancnotei și
semilunii de pe verso trebuie să coincidă, la fel și cercul soarelui cu cercul în
care este înscrisă semiluna. La suprapunere litera „V” de pe fața bancnotei și
imaginea Columnei lui Traian și a Coloanei Infinitului de pe verso trebuie să
formeze silueta literei „M” (Moldova).
Monedele
moldovenești -de schimb
poartă numele — «ban».
Toate monedele moldovenești
cu excepția celei de 50 bani
sunt confecționate din
aluminiu, cele de 50 bani
pînă la 2 februarie 1998 la
fel erau confecționate din
aluminiu, după care au
început să fie confecționate
din oțel placat cu alamă.
În februarie 2018, au fost
introduse în circulație
monede de 1, 2, 5 și 10 lei.
Bancnote Moldovenești
Leu moldovenesc 2019
Denumirea monedei noastre naționale a fost preluată de la leul românesc , care, la rândul său, provine de
la leul rampant de pe reversul talerilor olandezi (leeuwendaalder) care au circulat în principatele româneşti între
anii 1650-1700.
Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani, iar în 1867
leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite (Moldova şi Ţara Românească). Primele monede emise de
Principatele Româneşti au fost din bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani. Ele erau bătute în Anglia.
Prima atestare documentară a banului, subdiviziune a leului, a apărut în 1413. Denumirea vine de la numele
monedelor voievodatelor Croaţiei şi Sloveniei – dinarii banales – care au circulat în ţările româneşti începând cu
1270.
Pregătirile pentru introducerea valutei naţionale au început în anul 1992, când Parlamentul a adoptat 2
documente cu privire la valută şi asigurarea leului moldovenesc. Chiar a fost creat şi un comitet special pentru
introducerea în circulaţie a valutei naţionale. Astfel, la 29 noiembrie 1993, a fost pus în circulaţie leul
moldovenesc, conform cursului de 1000 cupoane – pentru 1 leu. Tot atunci un dolar valora 3,85 lei.
Artistul plastic Gheorghe Vrabie este autorul leului moldovenesc. El a muncit la designul valutei naţionale în
Imprimeria Băncii Naţionale Române de la Bucureşti, deoarece „condiţiile de la Chişinău erau improprii”. Nici
familia lui Gheorghe Vrabie nu a ştiut unde este şi cu ce se ocupă pe durata creării bancnotelor moldoveneşti.
Gheorghe Vrabie îşi aminteşte că, atunci cînd s-a decis că el va fi autorul monedei naţionale, a fost trimis la
Bucureşti, spunându-i-se ca nici măcar soţia să nu ştie unde este el. „Am lucrat trei luni, la Bucureşti, cu
santinela lângă mine, fără să ştie nimeni unde sunt, deoarece autorităţile aveau grijă să nu se scurgă informaţia.”
Cele opt bancnote cu valoare nominală de la 1 – la 1000 lei se tipăresc în Franţa. Monedele, însă, sunt bătute la
Chişinău, cu excepţia celor de 50 de bani, care se fabrică în Cehia.
Ştiaţi că... Banii ca mijloc de plată, erau utilizați din timpurile
străvechi ale civilizației umane. La început, au fost utilizaţi în
comerț ca mijloc de plată, sub formă de monede, mai tîrziu au
apărut bancotele și apoi mijloacele electronice de plată. În
acest articol vă propunem să descoperim împreună apariţia şi
evoluţia bancnotei din Republica Moldova – leul moldovenesc.
Ştiaţi că... Prima atestare documentară a banului, subdiviziune a leului, a apărut în 1413. Denumirea vine de la
numele monedelor voievodatelor Croaţiei şi Sloveniei – dinarii banales – care au circulat în ţările româneşti începînd
cu 1270.
Ştiaţi că... În anii 1994-1995 au fost emise bancnotele de 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 şi 200 lei. Abia peste patru ani au fost
puse în circulaţie şi bancnotele de 500 de lei. Cele mai recente bancnote emise sînt cele de 1000 lei (2003).
Ştiaţi că... Iniţial au fost trei bancnote: de unu, de cinci şi de zece lei, de circulaţie scurtă, care au avut doar un singur
element de siguranţă. Bancnota de cinci lei era albastră, cea de un leu galbenă, iar cea de zece – roşie, ansamblul
tricolorului, evocînd astfel culorile drapelului.
Ştiaţi că... La începutul anilor 90, unele persoane de la conducere propuneau ca valuta naţională să se numească ducat sau
taler. Însă echipa implicată în confecţionarea bancnotelor a refuzat categoric. În cele din urmă s-a insistat, totuşi, ca valuta
naţională să se numească „leul moldovenesc”.
Ştiaţi că... Bancnotele de 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 lei, care au fost
elaborate ulterior şi care se află în circulaţie pînă în prezent au zece
semne de siguranţă.
