UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.338.43(478)(043.2)

BULGAC EDVARD

ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII POTENŢIALULUI

DE PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE AGRICOLE

SPECIALITATEA: 08.00.05 – ECONOMIE ŞI MANAGEMENT (ÎN

AGRICULTURĂ)

TEZĂ de doctor în economie

Conducător ştiinţific: Tcaci Natalia

Doctor în economie,
conferenţiar universitar

Autorul:

Chişinău, 2010
© Bulgac Edvard, 2010

2
 CUPRINS

ADNOTARE........................................................................................................................ 5
LISTA ABREVIERILOR.................................................................................................. 8
INTRODUCERE ................................................................................................................. 9
1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ESTIMAREA EFICIENŢEI
POTENŢIALULUI DE PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE AGRICOLE.......................... 13
1.1 Noţiunea de potenţial de producţie ca obiect al estimării activităţii întreprinderii.......... 13
1.2 Estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole. 24
1.3 Concluzii la capitolul 1………………………………………………………………… 34
2. DIAGNOSTICUL POTENŢIALULUI DE PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE
AGRICOLE LA ETAPA ACTUALĂ.............................................................................. 37
2.1 Analiza potenţialului productiv al fondului funciar......................................................... 37
2.2 Implicaţii actuale ale forţei de muncă la dezvoltarea potenţialului de
producţie................................................................................................................................. 52
2.3. Analiza utilizări potenţialului financiar........................................................................... 65
2.4 Concluzii la capitolul 2..................................................................................................... 80
3. DIRECŢIILE DE EFICIENTIZARE A POTENŢIALULUI DE PRODUCŢIE ÎN
UNITĂŢILE AGRICOLE................................................................................................ 83
3.1 Sporirea capacităţii productive a terenurilor agricole....................................................... 83
3.2. Implementarea tehologiilor inovaţionale......................................................................... 96
3.3. Sporirea stabilităţii financiare a întreprinderilor agricole................................................ 106
3.4 Concluzii la capitolul 3..................................................................................................... 118
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI............................................................. 120
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 125
ANEXA 1 Dinamica suprafeţelor de terenuri agricole în unităţile agricole din
Republica Moldova............................................................................................................... 135
ANEXA 2 Dinamica producţiei de porumb-boabe şi folosirea potenţialului productiv
în toate categoriile de gospodării din Republica Moldova............................................... 136
ANEXA 3 Dinamica producţiei de floarea-soarelui şi folosirea potenţialului
productiv în toate categoriile de gospodării din Republica Moldova.............................. 137
ANEXA 4 Dinamica producţiei de legume şi folosirea potenţialului productiv în
toate categoriile de gospodării din Republica Moldova.................................................... 138
ANEXA 5 Dinamica producţiei de fructe şi folosirea potenţialului productiv în toate
categoriile de gospodării din Republica Moldova.............................................................. 139

3
ANEXA 6 Normativele pentru determinarea adaosului producţiei după cota de
participare a îngrăşămintelor în formarea productivităţii culturilor agricole............... 140
ANEXA 7 Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea grâului de
toamnă în întreprinderile agricole din Republica Moldova............................................. 143
ANEXA 8 Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea
porumbului în întreprinderile agricole din Republica Moldova...................................... 144
ANEXA 9 Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea sfeclei
pentru zahăr în întreprinderile agricole din Republica Moldova.................................... 145
ANEXA 10 Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea florii-
soarelui în întreprinderile agricole din Republica Moldova............................................. 146
ANEXA 11 Componenţa şi structura în dinamică a dotaţiilor, subvenţiilor şi
compensaţiilor alocate întreprinderilor agricole din regiunea Centru...................... 147
ANEXA 12 Structura datoriilor pe termen scurt după termenii de scadenţă în
întreprinderile agricole din regiunea Centru................................................................ 148
ANEXA 13 Ecuaţia de regresie a productivităţii medii anuale a unui lucrător ocupat
în agricultură......................................................................................................................... 149
ANEXA 14 Ecuaţia de regresie a randamentului unui hectar de terenuri agricole....... 150
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII.......................................... 151
CURRICULUM VITAE.................................................................................................... 152

4
 ADNOTARE
Bulgac Edvard
„Analiza eficienţei utilizării potenţialului de producţie în unităţile agricole”
Teza de doctor în economie. Chişinău, 2010.
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografia
din 137 surse, 14 anexe, 124 pagini de text de bază, 6 figuri, 31 formule şi 41 tabele. Rezultatele
obţinute sunt publicate în 9 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte cheie: potenţial de producţie, potenţial de resurse, potenţial economic, potenţial
financiar, analiza eficienţei economice, randamentul fondului funciar, productivitatea medie a unui
lucrător ocupat în agricultură, recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate, rata profitabilităţii
muncii, stabilitatea financiară.
Domeniul de studiu: eficienţa potenţialului de producţie în unităţile agricole.
Scopul şi obiectivele lucrării: Studierea conceptului „potenţial de producţie” şi a legăturilor
cu potenţialul economic şi potenţialul financiar; Abordarea aspectelor metodologice privind
estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole; Analiza
potenţialului productiv al fondului funciar şi a implicaţiilor forţei de muncă asupra eficienţei
utilizării resurselor; Cercetarea posibilităţilor de utilizare a funcţiilor de producţie în analiza
randamentului fondului funciar şi a productivităţii muncii; Determinarea nivelului de asigurare cu
surse proprii şi a capacităţii de plată asupra rezultatelor financiare şi a rentabilităţii produselor
finite.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică: precizarea sistemului de indicatori pentru estimarea
eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole; elaborarea normativelor
vizând cota de participare a îngrăşămintelor în formarea productivităţii culturilor agricole şi
determinării adaosului în condiţii de producţie; argumentarea dozelor optime de încorporare a
îngrăşămintelor la sfecla pentru zahăr în dependenţă de tipul solului şi cantitatea de precipitaţii;
stabilirea cotei de participare a factorilor în formarea productivităţii medii anuale a unui lucrător
ocupat în agricultură; argumentarea nivelului optim a ratei autonomiei financiare şi lichidităţii
curente pentru întreprinderile agricole; elaborarea pronosticului producţiei agricole globale în calcul
la un hectar de terenuri agricole; argumentarea sumei minime şi optime a subvenţiilor, dotaţiilor şi
compensaţiilor în calcul la un hectar de ternuri agricole.
Semnificaţia teoretică: Precizările metodice şi concluziile realizate formează elemente de
metodologie pentru estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în unităţile agricole.
Totodată teza poate fi propusă ca sursa bibliografică în procesul didactic la facultăţile şi instituţiile
de învăţământ economic superior.
Valoarea aplicativă a lucrării rezultă din recomandările expuse, implimentarea cărora va
spori eficienţa potenţialului de producţie, dintre care: aplicarea în procesul didactic a indicatorilor
„recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate” şi „rata profitabilităţii muncii” precum şi a
normativelor vizând cota de participare a îngrăşămintelor în formarea recoltei pentru determinarea
eficienţei economice a îngrăşămintelor în condiţii de producţie.
Implimentarea rezultatelor ştiinţifice: unele recomandări elaborate în teză au fost
acceptate spre implimentare în activitatea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al
Republicii Moldova.
Rezultatele implimentării investigaţiilor ştiinţifice din teză au demonstrat perfecţionarea
adoptării deciziilor manageriale prin evaluarea complexă a potenţialului de producţie şi optimizarea
subvenţiilor în sectorul agrar.

5
 ANNOTATION
Bulgac Edvard
“Analysis of efficiency of production potential utilization in agricultural units”
Doctor’s thesis in economics. Chişinău, 2010.
Thesis’s structure: introduction, three chapters, general conclusions and recomandations,
bibliography from 137 sources, 14 annexes, 124 pages of basic text, 6 figures, 31 formulas and 41
tables. Obtained results is being published in 9 scientific papers.
Key words: production potential, resource potential, economical potential, financial
potential, analysis of economical efficiency, agricultural grounds efficiency, average productivity of
an worker engaged in agriculture, return on consumed and used resources, rate of labour
profitableness, financial stability.
Activity domain: production potential efficiency in agricultural enterprises.
Purpose and objectives of thesis: Contemplation of „production potential” concept and
liaisons with economical potential and financial potential, Onset of methodological aspects
regarding to estimation of economical efficiency of production factors in agricultural enterprises;
Analysis production potential of landed fund and implications of labor force over utilisation
efficiency of resources; Research of posibilities of utilisation of production functions in analysis of
landed fund efficiency and labor productivity; Determination of level of insurance with own sources
and solvency over financial results and profitableness of finite products.
Newness and scientific originality: specification of system of indicators for economical
efficiency of production potential in agricultural enterprises; elaboration of normatives regarding to
participation quota of fertilizers in formation of agricultural plants productivity and determination
of additions in condition of production; argumentation of optimal dozes of incorporation of
fertilizers for sugar beet in dependence of soil type and and precipitations amount; settlement of
participation quota of factors in formation of average productivity of a worker engaged in
agriculture; elaboration of forecast of agricultural production per hectare of agricultural grounds;
argumentation of minimal and optimal sum of subventions and dotations per hectare of agricultural
grounds.
Theoretical semnification: Methodical specifications and realized conclusions form
methodological elements for economical efficiency estimation of production potential in
agricultural enterprises. In the same time thesis could be purposed as bibliographical source in
didactical process in the faculties and institutions of superior economical universities.
Practical value of thesis consist of exposed recomendations, which implementations will
increase production potential efficiency, from which: aplication in didactical process of such
indicators as „return on consumed and used resources” and „ rate of labor proffitableness” also
normatives regarding to participation quota of fertilizers in ground yield formation for
determination of economical efficiency of fertilizers in conditions of production.
Implimentation of scientific results: some of obtained recomendations in the thesis was
accepted for implementation in activity of Ministry of Agriculture and food industry from Republic
of Moldova.
Results of introducing scientific investigation from thesis have shown to us the improvement
of managerial decisions modulation through complex evaluation of production potential and
optimization of subsidies in agricultural branch.

6
 АННОТАЦИЯ
Булгак Едвард
“Анализ эффективности использования производственного потенциала в
сельскохозяйственных предприятиях”
Диссертация на соискание учёной степени доктора экономических наук. Кишинэу,
2010.
Структура диссертации: введение, три главы, выводы и предложения, список
использованной литературы из 137 источников, 14 приложений, 124 страниц основного
текста, 6 рисунков, 31 формул и 41 таблиц. Результаты исследований были опубликованы в 9
научных работах.
Ключевые слова: производственный потенциал, ресурсный потенциал,
экономический потенциал, финансовый потенциал, анализ экономической эффективности,
землеотдача, годовая производительность труда одного работника занятого в сельском
хозяйстве, ресурсоотдача, уровень рентабельности труда.
Область исследования: эффективность производственного потенциала в сельском
хозяйстве
Цель и задачи диссертационной работы: Изучение понятия «производственный
потенциал» и его взаимосвязей с экономическим и финансовым потенциалом; Уточнение
отдельных методических аспектов по оценке экономической эффективности
производственного потенциала в сельскохозяйственных предприятиях; Анализ потенциала
земельных угодий и использования рабочей силы на изменение показателей использования
ресурсов; Исследование возможностей использования производственных функций в
землеотдачи и производительности труда; Определение уровня обеспеченности
собственными источниками средств и платёжеспособности на изменение рентабельности
готовой продукции.
Новизна и научная оригинальность исследований: Уточнение системы
показателей по оценки экономической эффективности производственного потенциала в
сельском хозяйстве; разработка нормативов по определению доли удобрений в
формировании урожайности сельскохозяйственных культур и прибавки урожая в
производственных условий; Установление доли факторов в формировании годовой
производительности труда одного работника занятого в сельском хозяйстве; Аргументация
оптимального уровня финансовой автономности и текущей ликвидности для
сельскохозяйственных предприятий; Разработка прогноза выхода валовой продукции
сельского хозяйства в расчёт на 1 гектар сельскохозяйственных угодий; Аргументация
минимальной и оптимальной суммы субсидий, дотаций и компенсаций в расчёте на 1 гектар
сельскохозяйственных угодий.
Теоретическая значимость состоит в уточнении отдельных теоретических и
методических аспектов по оценки экономической эффективности производственного
потенциала в сельскохозяйственных предприятиях. Одновременно диссертация может быть
использована в качестве учебного пособия для экономических специальностей
сельскохозяйственных и экономических выших учебных заведений.
Практическая значимость работы состоит в использовании рекомендации по
повышению экономической эффективности производственного потенциала
сельскохозяйственных предприятий среди которых: использование в учебном процессе
показателей ресурсоотдачи и уровня рентабельности труда а также применение нормативов

7
доли удобрений в формировании урожая для расчета экономической эффективности
удобрений в производственных условиях.
Внедрение результатов исследований: отдельные рекомендации разработанные в
диссертации были приняты для внедрения в практической деятельности Министерства
Сельского Хозяйства и Пищевой Промышленности Республики Молдова.
В результате внедрения научных разработок отмечается совершенствование
процесса принятия управленческих решений на основе комплексной оценки
производственного потенциала и оптимизации субсидирования в аграрном секторе.

LISTA ABREVIERILOR

CAP – cooperative agricole de producţie,

SRL – societăţi cu răspundere limitată,
SA – societăţi pe acţiuni,
PRP – recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate,
RFR – rata profitabilităţii muncii,
VVP – venitul din vânzarea produselor agricole,
CPV – costul produselor agricole vândute,
Pimp – profitul perioadei de gestiune până la impozitare,
Rop – rezultatul financiar din activitatea operaţională,
Rinv – rezultatul financiar din activitatea de investiţii,
Rf – rezultatul din activitatea financiară,
Rexp – rezultatul excepţional,
Pn – profitul net,
Tagr – valoarea terenurilor agricole
MF- valoarea medie a mijloacelor fixe productive,
SMM – valoarea medie a stocurilor de mărfuri şi materiale,
CP – valoarea medie a capitalului permanent,
Cpr – valoarea medie a capitalului propriu,
TA – suma totală a activelor după bilanţul contabil,
ATL – valoarea medie a activelor pe termen lung,
AC – valoarea medie a activelor curente,
TP – suma totală a pasivelor (surselor de finanţare a patrimoniului),
DTL – datorii pe termen lung,
DTS – datorii pe termen scurt,
MB – mijloace băneşti,
ITS – investiţii pe termen scurt,
CTS – creanţe pe termen scurt.

8
 INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Integrarea Republicii Moldova

în comunitatea europeană şi asigurarea securităţii alimentare necesită o dezvoltare stabilă a
agriculturii prin sporirea substanţială a gradului de valorificare a resurselor disponibile.
Atingerea acestui obiectiv prioritar pentru ţara noastră presupune utilizarea eficientă în cadrul
unităţilor agricole a potenţialului de producţie.
Examinând lucrările savanţilor-economişti autohtoni şi de peste hotare, am constatat
existenţa opiniilor diverse referitor la aspectele teoretice şi metodologice ale potenţialului de
producţie. Majoritatea cercetărilor efectuate oglindesc aspectele potenţialului de producţie
preponderent în întreprindeerile industriale şi prestatoare de servicii.
Analiza lucrărilor publicate la temă ne-a demonstrat, că în ele n-au fost abordate
suficient aspectele metodologice privind eficienţa economică a potenţialului de producţie în
unităţile agricole, interdependenţa dintre potenţialul de producţie şi potenţialul financiar,
sistemul de imdicatori pentru estimarea eficienţei economice, ţinând cont de particularităţile
ramurale ale agriculturii.
Deasemenea au rămas nesoluţionate problemele ce ţin de asigurarea stabilităţii
financiare a întreprinderilor agricole şi evaluarea eficienţei subvenţiilor prin prisma variabilităţii
indicatorilor de rezultate economice.
Necesitatea studierii aspectelor menţionate a potenţialului de producţie în unităţile
agricole a determinat actualitatea temei de cercetare, scopul şi obiectivele tezei.
Scopul şi obiectivele lucrării îl constituie studierea aspectelor teoretice şi
metodologice ale estimării eficienţei potenţialului de producţie, analiza potenţialului productiv al
fondului funciar, analiza utilizării potenţialului financiar, elaborarea unor recomandări privind
sporirea eficienţei potenţialului de producţie şi asigurarea stabilităţii financiare a întreprinderilor
agricole.
Scopul propus este concretizat în următoarele obiective de bază:
 studierea conceptului „potenţial de producţie” şi a legăturilor cu potenţialul economic şi
potenţialul financiar;
 abordarea aspectelor metodologice privind estimarea eficienţei economice a potenţialului
de producţie în întreprinderile agricole;
 analiza potenţialului productiv al fondului funciar şi a implicaţiilor forţei de muncă
asupra eficienţei utilizării resurselor;
 analiza utilizării potenţialului financiar în întreprinderile agricole;
 analiza eficienţei economice şi energetice a îngrăşămintelor;
  cercetarea posibilităţilor de utilizare a funcţiilor de producţie în analiza randamentului
fondului funciar şi a productivităţii muncii;
 determinarea nivelului de asigurare cu surse proprii şi a capacităţii de plată asupra
rezultatelor financiare şi a rentabilităţii produselor finite.
Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al tezei. Problemele eficienţei utilizării
potenţialului de producţie au fost studiate de savanţii economişti-autohtoni: L. Babii, T. Bajura,
N. Burlacu, P. Catan, V. Doga, P. Movileanu, S. Muravschi, A. Onofrei, D. Parmacli, P.
Ţurcanu, E. Timofti, A. Stratan, N. Tcaci şi alţii; din Occident: Brigham Eugene F., Ehrhardt
Michael C., Frideric Taylor, Henry Fayol, Adam Smith, John M. Keynes, Ross Stephen A.,
Westfield Randolph W., Jordan Bradford D. şi alţii; din Romania: I. Adumitresei, C.
Anghelache, I. Capanu, A. Gheorghiu, C. Cojocaru, C. Hartulari, M. Niculescu, M. Păun şi alţii;
din Federaţia Rusă: M. Bacanov, S. Barngoliţ, V. Covaliov, G. Saviţcaia, V. Samogchin, L.
Sosnenco, A. Şeremet, G. Truşina şi alţii.
Metodologia cercetării s-a bazat pe utilizarea următoarelor metode: metoda dialectică
cu componentele ei: analiza, sinteza, inducţia diducţia, abstracţia ştiinţifică şi metodele inerente
disciplinelor economice: comparaţia, grupările statistice, metoda ratelor, recalculării precum şi
metodele economico-matematice.
Baza informaţională a cercetărilor o constituie materialele Biroului Naţional de
Statistică al Republicii Moldova, formularele specializate şi rapoartele financiare pe activitatea a
238 întreprinderi agricole din regiunea Centru a Republicii Moldova, datele expirienţilor
multianuale a instituţiilor de cercetări ştiinţifice, Cadastrului funciar al Republicii Moldova.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute vizează următoarele aspecte:
 aprofundarea şi dezvoltarea teoretică a noţiunilor: potenţial de producţie, potenţial de resurse,
potenţial economic şi potenţial financiar;
 precizarea sistemului de indicatori şi a metodei de calcul pentru estimarea eficienţei
economice a potenţialului de producţie în unităţile agricole, ţinând cont de particularităţile
agriculturii şi categoria de resurse;
 elaborarea normativelor vizând cota de participare a îngrăşămintelor în formarea
productivităţii culturilor agricole în scopul determinării adaosului de producţie în condiţiile
unităţilor agricole;
 argumentarea necesităţii diferenţierii dozelor de îngrăşăminte în funcţie de tipul solului şi
cantitatea de precipitaţii în scopul majorării recuperabilităţii resurselor consumate;
 stabilirea cotei de influenţă a factorilor, care asigură creşterea productivităţii muncii şi
evidenţiază premizele reale de majorare a salariului în sectorul agrar;

10
  argumentarea nivelului optim al ratei autonomiei financiare şi lichidităţii curente în scopul
descoperirii rezervelor de sporire a stabilităţii financiare în întreprinderile agricole;
 elaborarea pronosticului producţiei agricole globale în calcul la un hectar de terenuri agricole
în scopul majorării gradului de valorificare a potenţialului productiv al fondului funciar;
 argumentarea sumei minime şi optime a subvenţiilor, dotaţiilor şi compensaţiilor în calcul la
un hectar de ternuri agricole pentru adoptarea deciziilor eficiente privind distribuirea
mijloacelor de subvenţionare şi reducerii riscurilor.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în:
 examinarea şi perfecţionarea sistemului de indicatori vizând estimarea eficienţei potenţialului de
producţie şi potenţialului financiar, care va contribui la soluţionarea problemelor privind
asigurarea concordanţei justificate dintre efortul depus şi rezultatele obţinute de întreprinderile
agricole;
 aplicarea în procesul didactic şi în practică a indicatorilor „recuperabilitatea resurselor
consumate şi utilizate”, „rata profitabilităţii muncii” pentru evaluarea complexă a potenţialului
de producţie în unităţile agricole şi eficientizarea deciziilor manageriale;
 implimentarea în practică a normativelor vizând cota de participare a îngrăşămintelor în
formarea recoltei pentru determinarea eficienţei economice a îngrăşămintelor în condiţiile
concrete de producţie;
 aplicarea în practică a indicatorilor eficienţei energetice a îngrăşămintelor pentru asigurarea
exactităţii informaţiei privind structura resurselor consumate şi neutralizarea inflaţiei asupra
rezultatelor finale;
 folosirea la nivelul organelor de conducere a agriculturii propunerilor autorului privind
determinarea sumelor minime şi optime de subvenţii, dotaţii şi compensaţii în calcul la un hectar
de terenuri agricole în scopul gestionării mai eficiente a mijloacelor subvenţionate şi reducerii
riscurilor în sectorul agrar;
 aplicarea în procesul didactic la disciplina „Analiza economico-financiară” a nivelului optim
privind rata autonomiei financiare şi a lichidităţii curente care contribuie la determinarea mai
exactă a stabilităţii financiare în întreprinderile agricole;
Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetărilor au fost expuse în cadrul a
patru simpozioane ştiinţifice internaţionale şi naţionale şi au fost publicate în nouă lucrări
ştiinţifice.
Structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura logică a tezei,
care include: întroducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 137
surse, 14 anexe, 124 pagini text de bază, 6 figuri, 31 formule şi 41 tabele.

11
 Capitolul I „Aspecte teoretice privind estimarea eficienţei potenţialului de
producţie în unităţile agricole” este dedicat studierii viziunilor teoretice a conceptelor cu
privire la potenţialul de producţie, economic şi financiar. Sunt conturate două aspecte
metodologice ale potenţialului de producţie, examinate metodele de estimare a eficienţei
potenţialului de producţie şi potenţialului financiar în literatura de specialitate. În cadrul acestui
capitol este expusă şi argumentată viziunea autorului referitor la sistemul de indicatori pentru
analiza eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole şi includerea
indicatorilor ce reflectă eficienţa sumară a tuturor resurselor antrenate în procesul de producţie.
În capitolul II „Diagnosticul potenţialului de producţie la etapa actuală în unităţile
agricole” se analizează dinamica producţiei agricole şi folosirea potenţialului de producţie în
toate categoriile de gospodării agricole. În profilul regiunilor de dezvoltare se estimează eficienţa
economică potenţialului de producţie. Sunt determinate implicaţiile forţei de muncă asupra
eficienţei economice a potenţialului productiv. Este scos în evidenţă decalajul dintre creşterea
productivităţii muncii şi a salariului mediu lucrătorilor ocupaţi în agricultură; argumentată
existenţa premiselor reale de majorare a salariului în sectorul agrar; calculată cota de participare
a factorilor în formarea productivităţii medii unui lucrător ocupat în agricultură; argumentată
concordanţa dintre situaţia financiară a întreprinderilor agricole şi dezvoltarea potenţialului de
producţie.
Capitolul III „Direcţiile de eficientizare a potenţialului de producţie în unităţile
agricole” este consacrat evidenţierii rezervelor de creştere a capacităţii productive a terenurilor
agricole, argumentării posibilităţilor de implimentare a tehnologiilor inovaţionale şi sporirii
stabilităţii financiare a întreprinderilor agricole. În acest capitol autorul propune normativele de
determinare a adaosului producţiei din contul îngrăşămintelor, diferenţierea dozelor de
încorporare a îngrăşămintelor în funcţie de tipul solului şi condiţiile climaterice, sumele minime
şi optime pentru subvenţionarea producătorilor agricoli în scopul adoptării deciziilor manageriale
vizând problemele distribuirii mijloacelor de subvenţionare şi eficientizării potenţialului de
producţie.
Publicaţii. Tezele, principiile şi enunţările de bază ale temei cercetate au fost publicate
în 9 lucrări ştiinţifice cu un volum de circa 2,3 coli de autor.
Cuvinte cheie: potenţial de producţie, potenţial de resurse, potenţial economic,
potenţial financiar, analiza eficienţei economice, randamentul fondului funciar, productivitatea
muncii, recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate, rata profitabilităţii muncii, stabilitatea
financiară.

12
 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ESTIMAREA EFICIENŢEI POTENŢIALULUI DE
PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE AGRICOLE
1.1. Noţiunea de potenţial de producţie ca obiect al estimării activităţii întreprinderii

Noţiunea de potenţial provine de la cuvântul latin „potenţia” cea ce în traducere directă

înseamnă puterea, capacitatea şi posibilitatea în atingerea unui anumit scop privind producerea
bunurilor (sau prestarea serviciilor). Această noţiune este multilaterală şi poate fi abordată în mai
multe aspecte.
Astfel I. Adumitresei, E. Niculescu [13, p.65], I. Capanu, C. Anghelache [28, p.9] definesc
potenţialul „ca drept ansamblul resurselor materiale şi umane cunoscute şi determinate, aflate în
rezervă şi susceptibile de a fi valorificate prin producerea de bunuri şi servicii”. Din această
definiţie se evidenţiază caracterul cuantificabil şi util, structurarea pe elemente materiale şi umane
a potenţialului întreprinderii.
În sfera social-economică din care face parte orice unitate economică, potenţialul se
caracterizează ca o totalitate de resurse materiale, de muncă, financiare, etc. În opinia lui V.
Covaliov [109, p.211] „sistemul social-economic este determinat ca un ansamblu de resurse unit
într-un întreg, cu participarea obligatorie şi preponderentă a factorului uman”.
Referitor la sfera producţiei materiale noţiunea de potenţial, în viziunea S. Muravschi [57,
p.71-72] cuprinde nu numai mijloace şi rezervele materiale atrase în funcţiune şi folosite de om
pentru rezolvarea anumitor probleme, dar include şi persoanele antrenate în procesul muncii cu
toate calităţile lor sufleteşti, formele de organizare a muncii, însuşi procesul tehnico-tehnologic şi
rezultatul obţinut în urma procesului de producţie.
Dar, ca şi alte categorii economice noţiunea de potenţial are un caracter complex menit să
exprime diferite laturi a activităţii agentului economic.
Unul dintre parametrii de bază al acestui concept este potenţialul economic ce
caracterizează capacitatea globală în obţinerea volumului maxim de producţie şi prestări de servicii
utilizând eficient resursele disponibile.
Potenţialul economic poate fi cercetat la nivel de economie naţională, ramură, regiune,
întreprindere ceea ce se explică prin componenţa şi structura diferită a resurselor alocate, specificul
ramural, cât şi cererea şi oferta la produsul finit [81, p.10].
Savanţii americani Brigham Eugene F. şi Ehrhardt Michael C. consideră că potenţialul
economic al întreprinderii include competitivitatea producţiei, potenţialul de producere, baza
ştiinţifică, organizarea şi structura conducerii, marketingul şi situaţia financiară a întreprinderii
[134, p.647]. În acest context prioritate revine costului şi structurii capitalului întreprinderii.
Majoritatea cercetătorilor abordează, în mod special, conţinutul potenţialului economic sub aspectul
structurii optime a capitalului şi a legăturilor dintre gradul de valorificare a resurselor şi situaţia
financiară a întrepinderii.
De exemplu, autorii Modelului Modigliani-Miller, Franco Modigliani şi Merton H. Miller,
susţin că potenţialul economic al întreprinderii în mare măsură depinde de relaţia dintre profitul
net din activitatea operaţională (net operating income) şi rata profitului (rate of return), stabilită pe
un anumit segment de piaţă [134, p.583]. Conform opiniei acestor savanţi potenţialul economic
este caracterizat de echilibrul financiar şi capacitatea de valorificare a resurselor existente ceea ce
este suficient pentru aprecierea solvabilităţii şi competitivităţii întreprinderii.
O altă abordare a noţiunii de potenţial economic, este prezentată de autorii Ecuaţiei Du
Pont - Ross Stephen A., Westfield Randolph W., Jordan Bradford D. Conform acestei opinii
potenţialul economic al întreprinderii este caracterizat de rentabilitatea capitalului propriu (ROE) şi
rentabilitatea activelor întreprinderii (ROA) [137, p.65].
Prin urmare, analizând opiniile savanţilor americani şi englezi, putem concluziona că
potenţialul economic al întreprinderii este interpretat prin analiza situaţiei financiare, în special a
modului de repartizare a resurselor financiare şi a fluxurilor de mijloace băneşti.
Problema abordării noţiunii de potenţial economic al întreprinderii, se evidenţiază şi la
alţi autori, opiniile cărora se axează pe unele consecinţe atît obiective, cît şi subiective cu care se
confruntă statele lor în perioada de criza economică. Ţinând cont de specificul naţional şi regional,
unităţile de producţie pe teren se confruntă cu unele probleme mai mult sau mai puţin agravate
de dezvoltare economică în procesul alinierii acestora la condiţiile actuale ale mediului
concurenţial.
Abordând conţinutul acestui concept savanţii români Capanu I., Anghelache C. sunt de
părerea, că potenţialul economic reprezintă resursele de muncă, bunurile tehnico-materiale durabile
şi nedurabile şi resursele naturale utilizabile, care există în societate la un moment dat. Deci, în
opinia acestor autori, conţinutul potenţialului economic poate fi structurat în trei categorii:
 resursele de muncă existente în societate, respectiv populaţia în vârstă aptă de muncă
din punct de vedere fizic şi spiritual;
 resursele tehnico-materiale existente la un moment dat în societate;
 resursele naturale utilizabile, respectiv fondul funciar (agricol, silvic), zăcămintele de
minereuri utilizabile în calitate de materii prime.
La formarea şi dezvoltarea potenţialului economic influenţează un complex de factori ce
determină întreprinderea ca un model de elemente interdependente. Aceste elemente ce formează
structura potenţialului economic sunt: potenţialul de producţie, potenţialul financiar şi factori
externi (figura 1.1).

14
 Importanţa şi valoarea semnificativă a fiecărui element este determinată de caracterul
economico-organizaţional şi criteriul de eficienţă. Considerăm, că rezultatele activităţii
întreprinderii agricole în primul rând depind de potenţialul de producţie, care include potenţialul de
resurse umane, funciare, tehnico-materiale şi inovaţionale.
În condiţiile economiei centralizate principalul obiectiv al întreprinderilor se rezuma la
producerea cantităţii planificate de bunuri şi servicii şi sporirea acestei cantităţi chiar şi în
detrimentul calităţii. Economia de piaţă, însă, pune în faţa agenţilor economici probleme de

Potenţialul
economic al
întreprinderii
agricole

Potenţialul Potenţialul
financiar Factorii
(situaţia de externi
financiară producţie

- conjunctura pieţii;
-politica statului;
-condiţii sociale;
potenţialul potenţialul de potenţialul potenţialul etc.
uman resurse funciare tehnico-material inovaţional

Figura 1.1. Structura potenţialului economic al întreprinderii agricole.

Sursa: Elaborată de autor

rentabilitate, profitabilitate şi eficienţă în domeniul utilizării factorilor de producţie. Sarcina

principală a conducerii întreprinderii devine sporirea gradului de eficienţă a activităţilor desfăşurate
şi a capacităţii de concurenţă, precum şi consolidarea stabilităţii financiare şi reducerea riscurilor.
În viziunea unor autori autohtoni [N. Băncilă, 2005; N. Burlacu, V. Cojocaru, 2000] odată
cu trecerea la economia de piaţă, se schimbă radical criteriile de apreciere a activităţii agenţilor
economici. Activitatea întreprinderii este apreciată pe baza unui sistem de indicatori specifici cum
ar fi: eficienţa activităţii desfăşurate, puterea de concurenţă a întreprinderii, stabilitatea financiară
etc. De menţionat că printre aceşti indicatori, potenţialului economic îi revine un rol determinant.
Astfel după părerea acestor autori, potenţialul economic al întreprinderii, ce determină
locul acesteia pe piaţă, este caracterizat de volumul total al activelor întreprinderii, capacitatea de

15
desfacere, suma profitului net, valoarea capitalului propriu şi împrumutat, capacitatea de producţie,
potenţialul de resurse umane şi potenţialul tehnico-ştiinţific al acesteia.
În cercetările autorilor autohtoni N. Burlacu, V. Cojocaru noţiunea de potenţial economic al
întreprinderii se bazează pe conceptul de competitivitate, care spre deosebire de opiniile savanţilor
americani şi englezi presupune adoptarea deciziilor în următoarele probleme [24, p.97]:
1. volumul total al capitalului de producţie necesar pentru activitatea întreprinderii;
2. modul de repartizare a capacităţilor de producţie conform tipurilor concrete de produse;
3. politica în domeniul resurselor umane;
4. mijloacele de ridicare a calităţii producţiei şi metodele de control utilizate;
5. sistemul de planificare a producţiei şi controlul asupra rezervelor;
6. procesul de elaborare a noilor produse;
7. alegerea sistemului de calcul a indicatorilor activităţii economice şi stimulare a muncii;
8. direcţiile politicii investiţionale;
9. structura organizatorică a întreprinderii.
Savanţii ruşi V. Covaliov, G. Saviţcaia menţionează că prin noţiunea de potenţial economic
se subînţelege capacitatea întreprinderii de a atinge obiectivele sale, utilizând resursele materiale,
umane şi financiare disponibile cu un grad înalt de eficienţă [109, p.274; 120, p.163].
În viziunea, L.Sosnenco potenţialul economic este definit ca sinteză a potenţialului de
producţie şi potenţialului financiar al întreprinderii. Modificarea potenţialului economic are loc ca
rezultat al activităţii economico-financiare a întreprinderii, iar creşterea potenţialului economic
asigură dezvoltarea viabilă a întreprinderii în viitor. Asupra acestui proces influenţează atît factorii
interni cît şi cei externi [123, p.21-22].
La categoria factorilor interni în opinia acestui savant se atribuie: structura producţiei
(lucrărilor şi serviciilor); apartenenţa ramurală a subiectului de gospodărire; valoarea capitalului
statutar, costurile şi veniturile totale, starea patrimoniului şi mijloacelor financiare ale întreprinderii,
inclusiv rezervele şi economiile ei etc. Ca factori externi autorul menţionează: conjunctura
preţurilor pe piaţa de desfacere, nivelul de tehnologizare a producţiei, capacitatea de cumpărare a
consumatorilor, politica fiscală şi de creditare a statului etc.
Potenţialul economic al întreprinderii, în opinia savanţilor V. Covalev, V. Privalov,
reprezintă unul din cele mai importante elemente ale activităţii întreprinderii, deoarece este criteriul
de bază în determinarea soartei sau perspectivelor de dezvoltare ale acesteia. Concomitent aceşti
savanţi susţin că rezultatul utilizării potenţialului economic poate fi exprimat după diferite criterii
în funcţie de tipul subiectului de gospodărire, utilizatorii informaţiei, şi politica fiscală a statului
[108, p.93].

16
 S. Barngoliţ identifică rezervele cu potenţialul întreprinderii şi le consideră ca resurse sub
formă de fonduri de asigurare cu materie primă şi materiale, care temporar nu sunt folosite după
destinaţie. Astfel de rezerve se planifică pentru satisfacerea cerinţelor suplimentare în seminţe,
furaje, produse petroliere etc. Aceste rezerve pot fi valorificate în procesul de producţie în cazul
modificării volumului, structurii şi sortimentului producţiei [97, p.96].
În procesul analizei economice rezervele sunt studiate din punct de vedere al corespunderii
mărimii lor efective necesităţilor reale, care să asigure procesul ritmic şi neîntrerupt al producţiei.
Depistarea şi valorificarea rezervelor în acest caz constă în reducerea pierderilor de materie
primă, materiale, muncă vie în comparaţie cu normele stabilite şi în implementarea tehnologiilor
avansate.
Însă ţinem să menţionăm că posibilităţi de sporire a eficienţei producţiei (adică rezerve) pot
să existe şi în cazul când întreprinderea dispune de forţă de muncă calificată, cu un grad înalt de
înzestrare tehnică, maşini şi utilaje moderne, care în ansamblu asigură folosirea raţională a
resurselor materiale şi respectarea tehnologiilor de producţie.
Totalizând opiniile savanţilor observăm, că majoritatea din ei definesc potenţialul economic
ca ansamblul tuturor mijloacelor fixe şi resurselor materiale, care pot fi atrase în acţiune, forţa de
muncă, însuşi procesul de producţie şi rezultatele obţinute în urma acestui proces.
Considerăm oportună viziunea autorilor N. Tcaci, A. Nicolaescu, conform căreia resursele
sunt atrase şi transformate în rezultate datorită utilizării forţei de muncă, factorilor naturali şi
valorificării rezervelor. Resursele şi rezervele pot fi exprimate în unităţi naturale, de muncă şi
valorice. Exprimarea valorică a resurselor şi rezervelor reprezintă nu altceva decât activele
întreprinderii. În acest context autorii concluzionează, că potenţialul economic este capacitatea
întreprinderii în dezvoltarea activităţii desfăşurate, utilizând eficient resursele existente şi
valorificând rezervele interne [81, p.11-12]. Suntem de acord cu această părere.
Generalizând cele expuse ne vom exprima propria viziune referitor la conceptul de potenţial
economic.
Astfel, în opinia noastră, potenţialul economic reprezintă totalitatea de resurse şi rezerve,
care pot fi folosite în activitatea economico-financiară a întreprinderii şi capacitatea acestora de a
asigura valorificarea maximă a potenţialului de producţie şi potenţialului financiar.
Conform prezentării grafice (figura 1.1) observăm, că elementul formator al potenţialului
economic este potenţialul de producţie. Referitor la noţiunea potenţial de producţie ca obiect de
estimare a activităţii întreprinderii pot fi întâlnite mai multe tălmăciri.
Pornind de la conceptele „primilor adepţi ai gândirii economice" - mercantiliştii, apoi
reprezentanţii liberalismului clasic, keynesiştii până la curentele moderne, în centrul atenţiei multor
cercetători a fost căutarea unor posibilităţi de valorificare a potenţialului şi capacităţilor de

17
producţie ale întreprinderii pentru sporirea afluxului global de avantaje economice la nivelul micro
sau macro economic.
Odată cu începutul revoluţiei industriale, abordarea noţiunii de potenţial de producţie al
întreprinderii devine tot mai explicită prin lucrările: „On the Economy of Machinery and
Manufactures" de Charles Bablage, „Scientific Management" de Frideric Taylor, „Administration
generale industrielle" de Henry Fayol etc. În aceste lucrări conceptul de potenţial de producţie al
întreprinderii este prezentat ca noţiune de competitivitate [135, p.312]. Competitivitatea
întreprinderii presupune capacitatea ei de a lua decizii în următoarele situaţii: determinarea
volumului total de capital de producere ce trebuie creat; repartizarea capacităţilor de producţie
conform tipurilor concrete de produse, specializarea şi amplasarea pe piaţă; determinarea cantităţii
de utilaje şi materiale necesare pentru producere; stabilirea numărului şi calificării forţei de muncă
necesare etc.
M. Niculescu în lucrarea sa „Diagnostic global strategic" prin potenţial de producţie
subînţelege potenţialul tehnico-productiv şi procesul de producere al întreprinderii. Potenţialul
tehnico-productiv este determinat de starea potenţialului tehnic şi de producere existent la
întreprindere şi evoluţia lui în timp [59, p.21].
În opinia savanţilor ruşi M. Bacanov şi A. Şeremet potenţialul de producţie a întreprinderii
se defineşte ca volumul maxim al producţiei în condiţiile utilizării eficiente a mijloacelor de
producţie şi a resurselor de muncă disponibile. Volumul maxim de producţie înseamnă folosirea
deplină a capacităţii de producţie, a utilajului şi împlimentarea în procesul de producere a
tehnologiilor avansate. Spre deosebire de capacitatea de producţie, potenţialul productiv se
caracterizează prin folosirea optimă a resurselor de producţie în condiţiile actuale a progresului
tehnico-ştiinţific [95, p.37].
Astfel, la părerea acestor autori, potenţialul de producţie reprezintă posibilităţile curente şi
viitoare de producere ale întreprinderii inclusiv asigurarea la timp cu resurse umane, materiale,
financiare şi utilizarea lor eficientă.
În condiţiile actuale de dezvoltare, principalele probleme cu care se confruntă agenţii
economici în Republica Moldova sunt insuficienţa resurselor proprii pentru asigurarea
desfăşurării procesului de producţie şi necesitatea atragerii investiţiilor din exterior.
În această ordine de idei S. Muravschi caracterizează potenţialul de producţie ca o
categorie social-economică complexă, care incorporează în sine mai întâi potenţialul de resurse ca
element static antrenat în procesul de producţie, apoi însăşi procesul de producţie ca element
dnamic şi, în sfârşit rezultatele finale ale procesului de producţie elementul principal al cărora îl
constituie produsul natural-substanţial final, iar celelate elemente se prezintă prin proporţiile

18
economice dintre produsul final şi resursele folosite şi dintre produsul final şi scopurile urmărite,
adică indicatorii economici şi sociali obţinuţi după realizarea procesului de producţie.
În opinia M. Bacanov, A. Şeremet, G. Saviţcaia, M. Niculescu, V. Doga, S. Muravschi
potenţialul de producţie poate fi clasificat în real şi calculat (hipotetic).
Potenţialul de producţie real reprezintă volumul maxim obţinut al produsului respectiv
într-o perioadă anumită de timp. De exemplu, randamentul maxim a unui hectar de sfeclă pentru
zahăr în ultimii 15 ani în Republica Moldova a constituit 388,9 chintale la hectar (anul 2008). Acest
rezultat reflectă potenţialul real la producţia sfeclei pentru zahăr.
Prin potenţial de producţie calculat (hipotetic) se subînţelege potenţialul maxim admisibil
care poate fi prognozat în perspectivă cu condiţia creşterii valorii efective a factorilor de producţie.
Cunoaşterea potenţialului de producţie real şi potenţialului hipotetic constituie repere în
condiţiile actuale de concurenţă atât pentru producătorii agricoli, cât şi pentru organele de
conducere a agriculturii.
Există unele opinii [V. Bezrucov, 2002] conform cărora potenţialul de producţie este identic
cu potenţialul de resurse, ceea ce considerăm incorect din punct de vedere metodologic.
Pornind de la aceasta vom delimita noţiunile de potenţial de producţie şi potenţial de resurse.
Potenţialul de resurse conform savanţilor L. Sosnenco (2004), S. Muravschi (2003), I.
Capanu, C. Anghelachi (2004) reprezintă ansamblu de elemente natural-substanţiale care pot fi
consumate şi utilizate de către om în procesul muncii pentru producerea diferitor valori utilizabile.
În componenţa potenţialului de resurse, în sensul larg al cuvântului, întră şi însuşi omul
(întreaga populaţie) ca un element al naturii, care posedă posibilitatea de reproducţie şi participă
nemijlocit în procesul infinit al schimbului de substanţe în calitate de consumator. În sensul îngust
al cuvântului, omul întră în componenţa potenţialului de resurse în calitate de muncitor ca element
principal al forţelor de producţie care asigură procesul de producţie la un anumit nivel de participare
în acest proces într-o oarecare perioadă de timp, fiindcă fără participarea omului nu se realizează
procesul de prpoducţie ca atare, ci există numai procesul dezvoltării naturii după anumite legităţi (S.
Muravschi, 2003, p.72).
Astfel, resursele constituie baza materială a procesului de producţie în statică, adică până la
momentul antrenării lor în acest proces. Ele sunt ca atare numai momentul iniţial al procesului de
producţie şi pot fi antrenate în cadrul lui în diferite combinaţii în dependenţă de caracterul
procesului şi asigură diferite rezultate finale ale muncii.
Conform SNC 3 „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii” valoarea resurselor consumate
şi utilizate în procesul de producţie constituie suma consumurilor la obţinerea produselor sau
prestării serviciilor.

19
 Din acest punct de vedere putem deduce, că resursele consumate şi utilizate constituie numai
partea consumurilor, adică partea ce poate fi consumată şi utilizată în procesul de producţie dar nici
într-un caz nu poate fi rezultat al acestui proces. După conţinutul lor resursele asigură obţinerea
rezultatului, se află cu el într-o relaţie dialectică contradictorie şi nu sunt identice cu rezultatul. Unul
şi acelaşi fel de resurse poate fi antrenat în diferite procese de producţie şi contribuie la obţinerea
diferitor rezultate.
Reieşind din cele expuse pot fi conturate două aspecte metodologice de cercetare a
potenţialului de producţie.
- Primul aspect reprezintă ansamblul resurselor disponibile ale întreprinderii (direcţia de
resurse). În acest caz potenţialul de producţie constituie valoarea tuturor resurselor consumate sau
utilizate în procesul de producţie.
Resursele constituie baza materială a procesului de producţie până la momentul atragerii lor
în acest proces. Ele formează momentul iniţial al procesului de producţie şi pot fi aplicate sub
diferite combinaţii în dependenţă de specificul ramural şi respectiv contribuie la obţinerea
diferitor rezultate finale.
Resursele constituie consumurile şi cheltuielile procesului de producţie şi desfacere, adică,
acea parte care a fost consumată sau utilizată, dar nici într-un caz partea care poate fi considerată
ca rezultat al activităţii întreprinderii.
- Al doilea aspect al potenţialului de producţie constă în capacitatea agentului economic de
a valorifica eficient resursele disponibile pentru a obţine rezultate scontate privind producţia
agricolă globală, veniturile din vânzări, rezultatele financiare etc. (direcţia de rezultate). În acest
caz potenţialul de producţie reprezintă valoarea maximă a bunurilor pe care întreprinderea va fi
capabilă să le producă dacă va aplica cele mai optime combinaţii de resurse.
Apreciind valoarea acestor aspecte metodologice a potenţialului de producţie, ţinem să
menţionăm, că indiferent de forma de exprimare a resurselor acestea constituie o condiţie iniţială
a procesului de producţie. Fiind un ansamblu de elemente natural-substanţiale ce determină
rezultatele activităţii întreprinderii resursele pot fi identificate cu eforturile depuse.
Potenţialul de producţie încorporează în sine potenţialul de resurse umane, tehnico-materiale
şi posibilităţile de implimentare în producţie a potenţialului tehnico-ştiinţific (figura 1.1).
Potenţialul de producţie al întreprinderii poate fi utilizat raţional în anumite condiţii a
mediului extern şi a situaţiei financiare stabile. Mediul extern determină structura şi sortimentul
producţiei. Influenţa mediului extern v-a contribui la modificarea şi diversificarea producţiei, adică
poate să evidenţieze acele resurse care nu se folosesc în activitatea întreprinderii. În aşa mod mediul
extern introduce unele corectări în determinarea potenţialului de resurse cât şi în luarea deciziilor
manageriale referitor la valorificarea rezervelor de folosire raţională a resurselor existente.
 Rezultatele studiului vizând potenţialul de producţie ne oferă posibilitatea de a ne exprima
propria viziune referitor la acest concept. În opinia noastră potenţialul de producţie reprezintă
ansamblul resurselor antrenate în procesul de producţie, combinarea optimă a factorilor de
producţie, care asigură creşterea eficienţei economice şi fortificarea stabilităţii financiare a unităţilor
agricole.
Potenţialul financiar, ca latură componentă a potenţialului economic, reprezintă
posibilităţile întreprinderii de utilizare şi combinare eficientă a resurselor financiare proprii şi
împrumutate [38, p.5-12].
Potenţialul financiar, de asemenea este determinat de rezultatul financiar, prezentat în
Raportul de profit şi pierderi (anexa nr.2 la SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare").
Caracteristica lui poate fi efectuată pentru prognozele de scurtă durată şi pe termen lung. În primul
caz, vom analiza lichiditatea şi capacitatea de plată a întreprinderii, în al doilea - stabilitatea ei
financiară.
Noi susţinem părerea, că potenţialul financiar include ambele aspecte. Mai mult ca atît,
aceste aspecte ale potenţialului financiar se află în concordanţă cu potenţialul de producţie, astfel
încât structura iraţională a patrimoniului, gestionarea necalitativă a resurselor disponibile conduce,
în primul rând, la înrăutăţirea situaţiei financiare a întreprinderii şi viceversa.
Astfel, uzarea utilajului, neaprovizionarea la timp cu materie primă şi materiale poate
determina nerealizarea volumului programat de producţie. „Îngheţarea" nejustificată a resurselor
financiare în stocuri de produse şi creanţe pe termen scurt va determina incapacitatea de plată
curentă, iar creşterea capitalului împrumutat - la reducerea autonomiei financiare a întreprinderii.
Potenţialul financiar caracterizează situaţia financiară a întreprinderii, creşterea creanţelor şi
a datoriilor cât şi a producţiei livrate şi neachitate, precum şi a altor neachitări băneşti. Aici
devine semnificativă prima lege a economistului B. Raian, conform căreia „întreprinderea nu v-a
supraveţui, folosind potenţialul de resurse în modul cel mai efectiv, dacă nu v-a dispune de
mijloace băneşti necesare pentru acoperirea consumurilor şi cheltuielilor la întreţinerea acestui
potenţial”.
Totodată criza economică adâncă, consecinţei secetei din ultimii ani, cât şi cerinţele dure ale
pieţei nu permit o redresare financiară rapidă. Multe întreprinderi agricole din Republica Moldova
sunt sortite falimentului. În acest context numai pe baza unui potenţial de producţie competitiv, cu o
strategie bine argumentată se va asigura eficienţa şi viabilitatea agriculturii pe viitor.
Însă stabilitatea financiară poate fi obţinută numai printr-o utilizare complexă şi eficientă a
potenţialului de producţie. Această problemă este multilaterală şi cuprinde următorii factori: naturali
şi tehnico-materiali, munca, nivelul de dezvoltare a cercetărilor ştiinţifice agrare, factorii economici,
incluzându-i pe cei financiari, sociali, organizaţional-administrativi, inclusiv integraţia verigilor

21
structurale ale complexului agroindustrial. Baza sistemului de factori ai dezvoltării durabile a
producţiei agricole o constituie, în primul rând, resursele de pământ. Pământul, conform definiţiei
lui V. Petti [35, p.137], este măsura tuturor bogăţiilor. Pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare
zonă se caracterizează prin anumite particularităţi ale solului. În acest context, e necesară aplicarea
unui sistem de prelucrare a pământului adaptat, bazat nu numai pe omologarea culturilor agricole,
ci şi pe evidenţa particularităţilor bioclimaterice ale fiecărui soi concret de cultură, pe
adaptabilitatea lui la zonele economice, la microzone.
Factorii principali ai dezvoltării durabile a producţiei agricole sunt sporirea fertilităţii
solului şi reproducerea ei. O importanţă majoră în formarea solului şi obţinerea unor recolte stabile
are echilibrul pozitiv al humusului- substanţă organică ce stă la baza energetică a proceselor
biologice şi a regulatorilor naturali de creştere a recoltei culturilor agricole. Dar, odată cu
intensificarea proceselor de eroziune a tuturor terenurilor agricole din republică, are loc majorarea
pierderilor fertilităţii solurilor şi respectiv micşorarea conţinutului de humus.
Din tot complexul de factori negativi ce frânează dezvoltarea durabilă a producţiei agricole,
o influenţă coniderabilă o are seceta care din an în an devine tot mai pronunţată.
Factorii naturali în condiţiile actuale, deocamdată rămân indirijabili, mai întâi de toate din
cauza nivelului insuficient de dezvoltare a cercetărilor privind elaborarea măsurilor de irigare,
lucrare a solului şi aplicare a îngrăşămintelor.
Totodată, considerăm, că există posibilităţi pentru crearea bazei sistemului ecologic
alternativ de prelucrare a pământului. Pentru aceasta e necesară realizarea, în primul rând, a unui
complex de măsuri agrotehnice natural-biologice.
La fel de o importanţă decisivă revine şi măsurilor economice, sociale, organizatorico-
administrative, precum şi celor tehnico-tehnologice.
În sistemul factorilor economici de dezvoltare durabilă a producţiei agricole, un loc
important îl ocupă şi problemele intensificării. În condiţiile contemporane intensificarea trebuie să
aibă un caracter intensiv-ecologic, ce ar exclude în mod absolut sau ar permite în dimensiuni
minimale influenţa antropogenă asupra solului. În acest scop, orice cultură e raţional să fie cultivată
numai în condiţiile în care ea e mai adaptabilă; e necesar să fie stabilite nişte limite pentru utilizarea
diferitelor procedee de intensificare; culturile trebuie să fie protejate de influenţele negative externe.
O nouă abordare a intensificării producţiei agricole e legată organic cu implementarea
tehnologiilor avansate. Tehnologia producţiei în orice ramură, în particular în agricultură, înseamnă
aplicarea sistemului metodelor interactive de producere a materiei prime pentru fabricarea
produsului finit. Aceasta se referă şi la integrarea producţiei agroindustriale.
Integrarea ramurilor într-un sistem interactiv unic, îndeosebi în condiţiile pieţei libere, este
un proces complex. Dar el este destul de real şi poate fi realizat cu o singură condiţie de bază: dacă

22
va fi stabilită o interacţiune strânsă a diferitor ramuri a agriculturii şi industriei alimentare în tot
ciclul de producţie – fabricare, schimb, distribuire şi consum. Cu alte cuvinte, diferite ramuri
trebuie să fie subordonate unui scop final unic - producerea produselor alimentare de calitate înaltă
pentru populaţie şi a materiei prime pentru ramurile adecvate ale economiei naţionale.
Pe lângă noţiunile de potenţial de producţie şi financiar, abordate anterior, savanţii G.
Truşina, I. Pristaş examinează conţinutul potenţialului economic prin prisma conceptului
„dezvoltării întreprinderii". Conceptul dat este fundamentat pe ideea că întreprinderea reprezintă un
sistem dinamic, parametrii căreia se schimbă permanent. Autorii acestui concept subliniază
importanţa procesului reproducţiei individuale lărgite, pentru care sunt necesare astfel de condiţii
ce ar stimula investirea mijloacelor proprii în dezvoltarea economică. Cercetările ulterioare ale
procesului de dezvoltare al întreprinderii se vor axa pe două probleme: tendinţa lărgirii activităţii
investiţionale, pe de o parte, şi posibilitatea de acumulare de capital şi disponibilului de mijloace
pentru investiţii, pe de altă parte [129, p.75].
Unul din parametrii de bază ale conceptului dezvoltării întreprinderii este „posibilitatea
potenţială a întreprinderii", care include competitivitatea producţiei, potenţialul de producţie,
baza ştiinţifică, structura organizaţională a gestiunii, marketingul, situaţia financiară etc.
Rezultatele utilizării potenţialului de producţie şi financiar al întreprinderii reprezintă un
instrument important al managementului modern, având drept scop următoarele:
1. descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne;
2. fortificarea autonomiei financiare şi creşterea eficienţei economice;
3. diagnosticul şi reglarea activităţii întreprinderii.
Toate acestea contribuie la fundamentarea procesului decizional al întreprinderii şi la
întocmirea noii strategii de menţinere şi dezvoltare a acesteia în mediul concurenţial actual.
Situaţia economică din agricultură din ultimii ani atestă despre influenţa factorilor externi
asupra rezultatelor activităţii economice. De exemplu, veniturile din vânzări sunt condiţionate de
conjunctura pieţei şi de oferta pe piaţă a produselor agricole, care la rândul său este influenţată de
condiţiile climaterice. Creşterea capitalului propriu depinde nu numai de eficienţa activităţii
economico-financiare, dar şi de politica fiscală a statului.
Asigurarea independenţei economice şi dezvoltarea previzională a întreprinderii este
realizabilă în condiţiile utilizării raţionale atît a potenţialul său de resurse, cât şi reacţionării
oportune la schimbările mediului exterior. Astfel, perfecţionarea gestiunii potenţialului de producţie
şi a elementelor acestuia în conformitate cu factorii externi va contribui la sporirea eficienţei
economice a activităţii de producţie şi financiare a întreprinderilor agricole.
Deci, putem concluziona, că din toate subsistemele potenţialului economic care se află în
interdependenţă, un caracter complex şi rezultativ îl posedă potenţialul de producţie deoarece acesta

23
încorporează resursele, însăşi procesul de producţie şi rezultatele acestui proces. Rezultatele finale
ale procesului de producţie pot fi estimate după valoarea producţiei obţinute, veniturile din vânzări,
profitul cât şi de proporţiile dintre rezultatele obţinute şi eforturile depuse, adică de eficienţa
economică, care va fi examinată în capitolele ulterioare.

1.2. Estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole.

Dezvoltarea relaţiilor economiei de piaţă impune cerinţe în sporirea productivităţii muncii,
competitivităţii producţiei pe baza implementării inovaţiilor tehnico-ştiinţifice. Un rol important în
acest proces revine estimării eficienţei economice a potenţialului de producţie al întreprinderii
agricole.
Savanţii ruşi G. Saviţcaia, V. Samogchin, A. Şeremet [120, 121, 130] susţin, că estimarea
eficienţei potenţialului de producţie al întreprinderii prevede determinarea indicatorilor de
profitabilitate şi rentabilitate. Un rol important în problema estimării potenţialului de producţie, în
viziunea acestor autori, revine analizei rapoartelor financiare care include:
- aprecierea generală a situaţiei financiare şi a schimbărilor ei pe parcursul perioadei de
gestiune;
- analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii şi eficienţa gestiunii acestora;
- analiza lichidităţii activelor şi capacităţii de plată;
- analiza stabilităţii şi autonomiei financiare a întreprinderii.
Conform teoriei savantului-economist englez, Charles Gibson, estimarea potenţialului de
producţie este procesul de cercetare a eforturilor depuse de întreprinderea angajată într-o afacere,
în primul rând, gradul de valorificare a forţei de muncă şi capitalului în raport cu rezultatele
obţinute, respectiv procesul de cercetare al performanţelor economico-financiare ce se realizează
fără a exclude din ecuaţie echilibrul ecologic [135, p.214].
În opinia savanţilor ruşi V. Covaliov, V.Privalov, se consideră ca obiectiv al estimării
potenţialului de producţie determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative a indicatorilor de
volum şi în estimarea ritmului de creştere a acestora. În cazul dat se examinează şi se estimează
următorii indicatori [108, p.204]:
1. Profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
2. Veniturile din vânzări;
3. Volumul producţie fabricate;
4. Volumul producţiei vândute;
5. Randamentul resurselor materiale consumate;
6. Randamentul mijloace fixe productive;
7. Randamentul utilizării forţei de muncă.

24
 Această estimare este bazată pe o viziune sistemică, analiză complexă a factorilor,
selectare cantitativă şi calitativă a informaţiei obiective. Estimarea potenţialului de producţie este
una dintre funcţiile de bază ale gestiunii întreprinderii.
În concepţia savanţilor români M. Păun, C. Hartulari estimarea potenţialului de producţie
presupune examinarea următoarelor elemente funcţionale ale întreprinderii [63, p.187]:
- estimarea potenţialului tehnic;
- estimarea potenţialului de producţie;
- estimarea calităţii şi competitivităţii;
- estimarea potenţialului comercial;
- estimarea utilizării factorilor de producţie;
- estimarea potenţialului financiar.
În baza estimării acestor elemente se evidenţiază nu numai rezultatul de producţie sub
formă natural-substanţială a produsului finit, dar şi preţul obţinerii acestui produs, adică eficienţa
economică.
Prin urmare, cunoaşterea dimensiunilor întreprinderii, a veniturilor din vânzări şi eficienţei
utilizării resurselor alocate procesului de producţie şi comercializare, ne permite crearea imaginii
generale despre activitatea desfăşurată.
Ţinem să menţionăm, că obiectivul estimării potenţialului de producţie constă în
determinarea eficienţei potenţialului tehnic, funciar, uman şi al potenţialului financiar. Aceasta se
explică prin legăturile interdependente dintre elementele potenţialului de producţie şi a potenţialului
financiar. Astfel pentru fortificarea potenţialului de producţie a întreprinderii este necesară
asigurarea unui disponibil suficient de mijloace proprii, ceea ce este posibil numai în condiţiile unei
situaţii financiare stabile. Prin urmare pentru găsirea rezervelor de sporire a situaţiei financiare este
necesară efectuarea analizei rapoartelor financiare, care va permite estimarea activităţii
întreprinderii şi luarea unor decizii eficiente privind formarea şi distribuirea resurselor financiare şi
fluxurilor de mijloace băneşti. La rândul său situaţia financiară a întreprinderii depinde de nivelul
asigurării cu resurse şi eficienţa folosirii acestora.
Abordând preoblemele estimării elementelor componente a potenţialului de producţie
cercetătorul român Gh. Iosif consideră oportună aprecierea eficienţei potenţialului tehnic după
următorii indicatori rezultativi: producţia marfă, valoarea adaugată, producţia exerciţiului, cifra de
afaceri şi profitul brut, toţi calculaţi la o mie lei de mijloace fixe şi active circulante. Pe lângă
aceasta se mai analizează structura potenţialului tehnic, gradul de uzură, gradul de exploatare,
gradul de mecanizare al producţiei, precum şi efectele procesului de producţie asupra mediului
ambiant [47, p.509]. În opinia aceluiaşi autor, pentru estimarea resurselor materiale este nacesar să
se calculeze consumul specific al materialelor consumate şi randamentul resurselor materiale.

25
 În ceea ce priveşte estimarea eficienţei fondului funciar în opinia A.Gheorghiu [42] şi
C.Cojocaru [31] se propune o serie de indicatori sintetici ce caracterizează capcitatea potenţial-
productivă a fondului funciar: coeficientul de irigare a terenului agricol sau terenului arabil,
coeficientul de eroziune a terenului agricol, coeficientul de salinizare a terenului agricol etc. Un loc
aparte în cadrul analizei fondului funciar îl reprezintă randamentul acestuia, adică producţie
obţinută pe unitate de suprafaţă calculată pe culturi şi în dinamică. Deoarece fondul funciar exercită
o acţiune nu numai asupra randamentului mediu la hectar dar şi asupra principalelor indicatori
economico-financiari, estimarea trebuie efectuată după următori indicatori valorici:
 valoarea producţiei la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a
patrimoniului;
 valoarea producţiei marfă la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a
patrimoniului;
 valoarea adăugată la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a
patrimoniului;
 veniturile la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a patrimoniului;
 profitul brut la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a patrimoniului;
 cifra de afaceri la un hectar de teren agricol sau la o mie lei valoare a patrimoniului;
Estimarea acestor indicatori este strâns legată de respectarea unor corelaţii de eficienţă
economică absolut necesare în exploatarea fondului funciar, cum ar fi: ritmul de creştere a
indicatorilor economico-financiari să fie superior ritmului de creştere a terenului agricol sau a celui
arabil.
In cadrul estimării potenţialului de resurse umane autorii români M. Păun şi C. Hartulari
propun efectuarea analizei în următoarele aspecte: cantitativ, structural şi calitativ, precum şi
eficienţa utilizării forţei de muncă. Analiza cantitativă, structurală şi calitativă a forţei de muncă se
caracterizează prin determinarea numărului mediu scriptic de salariaţi, inclusiv pe categoria de
lucrători ocupaţi în agricultură, numărul maxim de lucrători agricoli în condiţiile unui anumit nivel
de producţie.
Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă presupune determinarea nivelului
productivităţii muncii la un lucrător ocupat în agricultură şi pe produse aparte, cît şi determinarea
nivelului salariului mediu şi compararea acestuia cu nivelul mediu pe economie sau cu cel
înregistrat de întreprinderile similare [63, p.111].
Estimarea potenţialului financiar în viziunea acestor autori se realizează prin două etape:
1. Analiza rapoartelor financiare în dinamică sub aspect structural;
2. Analiza indicatorilor financiari - ratelor de lichiditate, capacităţii de plată şi stabilităţii
financiare.

26
 Pe lângă cele expuse, noi considerăm că în contextul relaţiilor economiei de piaţă, estimarea
potenţialului de producţie al întreprinderii agricole trebuie efectuată prin intermediul unui sistem de
indicatori care să exprime eficienţa economică a resurselor consumate şi utilizate.
Eficienţa economică în agricultură se poate defini ca fiind o categorie economică ce exprimă
raportul dintre rezultatele economice şi efortul depus pentru obţinerea lor.
Considerăm că indicatorii ce exprimă rezultatele obţinute în unităţile agricole sunt: valoarea
producţiei agricole în preţuri comparabile, veniturile din vânzări, profitul brut, profitul până la
impozitare, profitul net. Indicatorii care reflectă eforturile sintetic pot fi exprimaţi prin valoarea
resurselor utilizate şi consumate, iar parţial prin suprafaţa terenurilor agricole, numărul mediu de
lucrători ocupaţi în agricultură, fondul de retribuţie, valoarea medie a mijloacelor fixe productive,
valoarea materialelor consumate.
Reieşind din modul de exprimare a eforturilor depuse, pot fi concepute două forme a
eficienţei utilizării potenţialului de producţie în agricultură:
 parţială – care exprimă eficienţa utilizării numai a unei categorii de resurse (de
exemplu: randamentul terenurilor agricole sau productivitatea medie a unui lucrător
ocupat în agricultură);
 globală – exprpimă eficienţa utilizării tuturor resurselor disponibile, care au fost
utilizate şi consumate în procesul de producţie.
În funcţie de asemenea mod de abordare se poate concepe la un sistem de indicatori, care
exprimă specificul ramural, categoria de resurse şi proporţiile economice dintre rezultatele obţinute
şi resursele folosite.
Examinând opiniile savanţilor A. Gheorghiu, D. Mărgulescu, A. Şeremet, G. Saviţcaia
referitor la aspectele metodologice privind estimarea eficienţei economice a potenţialului de
producţie am constatat, că în marea majoritate investigaţiile efectuate reflectă rezultatele pentru
întreprinderile de prelucrare a producţiei agricole, prestatoare de servicii şi comerciale. Investigaţii
vizând estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în agricultură sunt insuficiente.
Cele expuse ne-au permis să ne exprimăm propria viziune vis-a-vis de precizarea sistemului
de indicatori pentru estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile
agricole.
Reieşind din faptul, că în agricultură potenţialul de resurse cuprinde suprafaţa terenurilor
agricole, efectivul mediu de lucrători ocupaţi în agricultură, valoarea medie a mijloacelor fixe
productive cu destinaţia agricolă, valoarea materialelor consumate (seminţelor, îngrăşămintelor,
nutreţurilor, mijloacelor de protecţie a plantelor şi animalelor etc.) în sistemul de indicatori vom
poziţiona în primul rând indicatorii parţiali de eficienţă care reflectă mărimea efectului obţinut la o
unitate de resurse utilizate şi consumate. Indicatorii sintetici ce exprimă eficienţa economică sumară

27
(globală) a potenţialului de producţie vor fi poziţionaţi numai după indicatorii parţiali (figura 1.2),
deoarece aceştia evidenţiază ansamblul de efecte pe care le generează resursele investite.
În continuare vom prezenta conţinutul economic şi metoda de calcul a indicatorilor
eficienţei economice a potenţialului de producţie după ordinea prezentării lor în figura 1.2.
Productivitatea culturilor agricole caracterizează volumul fizic obţinut al producţiei medii la
hectar exprimat în unităţi naturale.
Producţia animalieră (pe tipuri de produse) la 100 hectare terenuri agricole (sau arabile, sau
de culturi cerealiere) face parte din indicatorii naturali şi exprimă eficienţa gradului de îmbinare a
sectorului vegetal şi animalier, cât şi a terenurilor agricole.
Randamentul terenurilor agricole se consideră unul din principalii indicatori, ce
caracterizează valoarea producţiei agricole globale obţinute la un hectar de terenuri agricole. Se
calculează după formula:
= (1.1)
unde: VPG – valoarea producţiei agricole globale în preţuri comparabile ale anului 2005, mii lei;
Sta – suprafaţa terenurilor agricole, hectare.
Însă ţinem să menţionăm că randamentul terenurilor agricole, în condiţiile actuale, trebuie să
exprime nu numai valoarea producţiei obţinute dar şi suma veniturilor din vânzări (VV), cât şi a
profitului ce revine la fiecare hectar de terenuri agricole. Astfel formula 1 se va prezenta:
( , )
= (1.2)

unde: PB, Pimp, Pn – respectiv profitul brut, profitul perioadei de gestiune până la
impozitare şi profitul net.
Productivitatea medie anuală a unui lucrător ocupat în agricultură reflectă valoarea
producţiei agricole globale ce revine la un lucrător mediu anual ocupat în agricultură. Se calculează:

= (1.3)

unde: La – efectivul mediu anual de lucrători ocupaţi în agricultură, persoane.

Unul din cele mai importante efecte, care pune în evidenţă eficienţa muncii este corelaţia
dintre ritmul de creştere a productivităţii muncii şi salariului mediu. Principala cerinţă a corelaţiei
este că dinamica productivităţii muncii să devanseze pe cea a salariului mediu.
Această cerinţă ce trebuie respectată este pusă în mod sintetic cu ajutorul indecelui de
corelaţie (Ic):
,
Ic = (1.4)
,

unde: Iw – indecele productivităţii muncii;

Is – indecele salariului mediu.

28
 Randamentul mijloacelor fixe productive cu destinaţie agricolă exprimă valoarea producţiei
agricole globale în calcul la un leu de mijloace fixe productive cu destinaţie agricolă. Se calculează:

r = (1.5)

unde: - valoarea medie a mijloacelor fixe productive cu destinaţie agricolă, mii lei.
Randamentul resurselor materiale consumate caracterizează valoarea producţiei agricole
globale la un leu de materiale consumate. Se calculează după formula 1.6.

= (1.6)

unde: CM – valoarea materialelor consumate la producţia agricolă globală, mii lei.

După conţinutul economic indicatorii parţiali de eficienţă, în opinia noastră nu asigură o
caracteristică deplină a eficienţei resurselor de producţie deoarece suma totală a producţiei globale
se atribuie unui singur tip de resurse, ceea ce ar însemna că volumul total al producţiei a fost obţinut
numai pe seama acestuia.
Pentru înlăturarea acestui dezavantaj a indicatorilor parţiali de eficienţă economiştii
americani Cobb şi Douglas au propus utilizarea funcţiei de producţie, cea mai performantă metodă
de calcul care exprimă influenţa cantitativă a resurselor de producţie asupra variabilei dependente
(85, p. 42).
Forma generală a funcţiei de producţie poate fi exprimată:
y= F(x1,x2…xn) (1.7)
unde: y – valoarea producţiei (ieşirile din sistem);
x1, x2, xn – volumul resurselor de producţie (intrările în sistem).
Estimarea eficienţei potenţialului de producţie în baza funcţiilor de producţie este prezentată
în capitolele 2 şi 3 al tezei.
Caracterul complex al eficienţei economice impune calculul şi analiza indicatorilor sintetici
de rând cu cei parţiali. Pentru aceasta propunem aplicarea următorului indicator recuperabilitatea
resurselor consumate şi utilizate, care reflectă eficienţa sumară (globală) a tuturor resurselor
utilizate şi consumate la producţia agricolă. Formula de calcul poate fi exprimată:
= × 100 (1.8)

unde: VPG – valoarea producţiei agricole globale în preţuri curente, mii lei;
ZP – suma totală a consumurilor de producţie ce exprimă valoarea tuturor resurselor
consumate şi utilizate, mii lei.
Indicatorul caracterizează valoarea producţiei agricole globale în preţuri curente ce
revine la 100lei consumuri de producţie. În opinia noastră aplicarea acestui indicator va asigura o
apreciere mai obiectivă şi deplină a utilizării potenţialului de producţie în întreprinderile agricole.

29
 Indicatorii eficienţei economice a potenţialului de producţie în unităţile agricole

Indicatorii eficienţei utilizării Indicatorii eficienţei utilizării Indicatorii eficienţei utilizării Indicatorii eficienţei globale a
fondului funciar potenţialului uman potenţialului tehnico-material potenţialului de producţie

Productivitatea Productivitatea medie anuală Randamentul mijloacelor fixe Recuperabilitatea

culturilor agricole, q
Producţia globală de lapte,
masă vie a bovinelor şi
ovinelor (q) la 100 ha
terenuri agricole,
porcinelor (q) la 100 ha
terenuri arabile, ouă (mii
bucăţi) şi carne de păsări
(q) la 100 ha culturi
cerealiere
a unui lucrător ocupat în productive cu destinaţie resurselor consumate şi
agricultură, lei agricolă, lei utilizate, lei
= × 100
Indicele corelaţiei dintre Randamentul resurselor
ritmul de creştere a materiale consumate, lei
productivităţii muncii şi Rentabilitatea resurselor
consumate şi utilizate , %
salariului mediu
Rata rentabilităţii mijloacelor = × 100
Rata profitabilităţii muncii de producţie (fixe şi
( )
RFR= circulante), %

Randamentul terenurilor
agricole ( = ), lei

Figura 1.2. Sistemul de indicatori pentru estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole
Sursa: Elaborat de autor

30
 În sistemul de indicatori prezentaţi pentru analiza eficienţei potenţialului de producţie
(figura 1.2) de asemenea propunem aplicarea unui astfel de indicator ca rata profitabilităţii
muncii ce caracterizează suma profitului brut (sau profitului net) obţinut la fiecare leu a fondului
de retribuţie a lucrătorilor ocupaţi în agricultură. În acest caz poate fi aplicată următoarea
formulă de calcul:
( )
= (1.9)

unde: FR – fondul de retribuţie a lucrătorilor ocupaţi în agricultură mii lei.

Rata rentabilităţii mijloacelor de producţie exprimă eficienţa mijloacelor investite în
activitatea întreprinderii. Propunem calculul acestui indicator în baza informaţiei din Raportul
financiar după formula:

= × 100 (1.10)

unde: - valoarea medie a stocurilor de mărfuri şi materiale, mii lei.

Numitorul formulei 1.10 se deosebeşte de formula de calcul care actualmente se aplică în
practică prin faptul, că noi propunem înlocuirea valorii medii a activelor curente cu valoarea
medie a stocurilor de mărfuri şi materiale deoarece + constituie suma activelor cu
destinaţie de producţie sau elementul ce exprimă potenţialul tehnico-material al întreprinderii.
Calculat astfel indicatorul RMP caracterizează mărimea profitului până la impozitare ce revine la
fiecare leu de resurse tehnico-materiale investite în activitatea operaţională.
Rata rentabilităţii resurselor consumate şi utilizate (rentabilitatea produselor finite)
exprimă mărimea profitului brut la fiecare leu de resurse consumate şi utilizate pentru obţinerea
produselor finite exprimată în procente. Se calculează după formula:
= × 100 (1.11)

unde: PB – profitul brut din vânzarea produselor finite; CPV – costul produselor finite vândute.
Estimarea potenţialului financiar al întreprinderii agricole poate fi efectuată utilizând un
sistem restrâns de indicatori rezultativi (de volum) care se află într-o concordanţă bine
determinată.
Astfel prezintă interes aplicativ metoda estimării potenţialului financiar al întreprinderii
în baza modificării ritmurilor de creştere a următorilor trei indicatori economici: valoarea de
bilanţ a patrimoniului întreprinderii (valoarea activelor totale); veniturile din vânzări; profitul
perioadei de gestiune până la impozitare.
Considerăm, că estimarea după aceşti indicatori va permite determinarea interdependenţei
dintre potenţialul de producţie şi potenţialul financiar, ţinând cont de respectarea următoarei
condiţii: ritmul de creştere al activelor întreprinderii (ITA) nu trebuie să depăşească ritmul de

31
 creştere al veniturilor din vânzări (IVV), iar acesta - ritmul de creştere al profitului perioadei de
gestiune până la impozitare (IPimp), conform relaţiei:
ITA < IVV < IPimp (1.12)
Deci, din inegalitatea prezentată rezultă că utilizarea eficientă a potenţialului de producţie
trebuie să asigure întreprinderii obţinerea veniturilor suficiente pentru acoperirea consumurilor,
cheltuielilor cât şi a unui anumit grad de profitabilitate. Cu cît gradul de profitabilitate atins este
mai înalt cu atît posibilităţile de dezvoltare ale întreprinderii pe viitor sunt mai mari şi viceversa.
În rezultatul investigaţiilor efectuate, propunem identificarea rezervelor de sporire a
profitului brut în dependenţă de modificarea productivităţii muncii, consumurilor per unitate de
producţie globală, cât şi a altor factori conform formulei:
∆PB = IW × Il.a.(VPG0 – ZP0 × Icor) (1.13)
unde: ∆PB – rezervele de sporire a profitului brut; Il.a. – indicele efectivului de lucrători ocupaţi
în agricultură; VPG0 – valoarea producţiei agricole globale din perioada de bază; ZP0 –
consumurile de producţie din perioada de bază; Icor – indicele consumurilor de producţie la un
leu producţie globală;
Aplicarea formulei 1.13 va permite elaborarea pronosticului profitului şi cuantificarea
influenţei factorilor asupra ratei profitabilităţii muncii, ţinând cont de eficienţa potenţialului de
producţie în unităţile agricole.
De rând cu aprecierea interdependenţei dintre eficienţa economică a potenţialului de
producţie şi potenţialului financiar, apare necesitatea în precizarea sistemului de indicatori, care
în opinia noastră poate fi aplicat pentru estimarea potenţialului financiar al întreprinderilor
agricole.
În urma examinării şi abordării comparative a literaturii de specialitate menţionăm, că
sistemul de indicatori care poate să asigure o apreciere obiectivă a potenţialului financiar, ţinând
cont de particularităţile întreprinderilor agricole, trebuie să reflecte caracterul optim şi utilizarea
eficientă a resurselor economice, stabilitatea financiară şi atractivitatea investiţională (tab.1.1)
Tabelul 1.1 Sistemul de indicatori rezultativi recomandat pentru
estimarea potenţialului financiar al întreprinderii agricole

Indicatori Metoda de calcul Caracteristica

A B C
I. Indicatorii vizând ponderea potenţialului productiv şi eficienţa utilizării resurselor economice
1. Ponderea potenţialului Reflectă ponderea resurselor care pot fi
productiv al întreprinderii + + utilizate direct pentru obţinerea
=
agricole în componenţa producţiei agricole, prestarea lucrărilor şi
patrimoniului serviciilor la terţi

32
2. Rata recuperabilităţii activelor
totale
3. Rata recuperabilităţii activelor
curente
4. Viteza de rotaţie a activelor
curente
5. Rata rentabilităţii mijloacelor
de producţie
6. Rata rentabilităţii activelor
II. Indicatorii stabilităţii financiare
7. Rata autonomiei financiare
8. Rata de finanţare a activelor
curente
9. Rata stabilităţii financiare
10. Rata rentabilităţii capitalului
propriu
III. Indicatorii solvabilităţii şi atractivităţii investiţionale
11. Rata lichidităţii absolute
12. Rata lichidităţii intermediare
= contul mijloacelor băneşti, creanţelor
13. Rata lichidităţii curente
14. Rata solvabilităţii generale
Sursa: Elaborat de autor.
Sistemul de indicatori prezentat în tabelul 1.1 permite estimarea potenţialului financiar
cât şi a unor aspecte a potenţialului de producţie. Acest sistem are la bază trei compartimente cu
Caracterizează de câte ori veniturile din
=
̅ vânzări au reînnoit activele
Exprimă eficienţa utilizării activelor
= curente sau venitul din vânzări la fiecare
leu de active curente
× 360 Reflectă perioada de timp (în zile) pentru
= efectuarea unei rotaţii a activelor curente
Exprimă eficienţa cu care sunt utilizate
= × 100 activele cu destinaţie de producţie pentru
+
obţinerea profitului până la impozitare
Reflectă eficienţa patrimoniului
= ̅ × 100
întreprinderii indiferent de sursele de
finanţare
Caracterizează cota capitalului propriu în
=
totalul surselor de finanţare a activelor
Reflectă proporţia în care activele
−
= curente nete acoperă suma totală a
activelor curente
Caracterizează ponderea capitalizării pe
+
= termen lung la finanţarea activităţii
întreprinderii
Exprimă eficienţa cu care este utilizat
= × 100 capital propriu pentru obţinerea
profitului net
Exprpimă gradul în care întreprinderea
este capabilă să-şi achite datoriile pe
=
termen scurt mobilizând mijloacele
băneşti disponibile
Reflectă capacitatea întreprinderii în
achitarea datoriilor pe termen scurt din
+ +
pe termen scurt şi investiţiilor pe
termen scurt
Caracterizează posibilitatea activelor
curente de transformare în active
=
lichide pentru achitarea datoriilor pe
termen scurt
Exprimă gradul de acoperire a surselor
=
+ împrumutate cu activele disponibile
33
o legătură reciprocă, care reflectă eficienţa gestionării resurselor economice, stabilitatea
financiară, capacitatea de plată şi solvabilitatea întreprinderilor agricole.
În opinia noastră indicatorii prezentaţi în tabelul 1.1 exprimă diverse legături dintre
situaţia financiară, activitatatea de producţie şi de comercializare a întreprinderilor agricole. De
exemplu, situaţia financiară stabilă determină un potenţial de producţie eficient la fel şi
posibilităţi mai avantajoase în implimentarea tehnologiilor avansate şi în obţinerea unui volum
de producţie mai sporit de o calitate mai bună. Divizarea indicatorilor în trei compartimente a
fost determinată de însemnătatea lor în funcţie de diferite stadii de dezvoltare a întreprinderii. De
exemplu, în stadiul de declin economic are loc destabilizarea tuturor indicatorilor, însă cei mai
sensibili sunt indicatorii de rentabilitate. Cu creşterea pericolului de faliment pot fi constatate
reduceri esenţiale a ratelor de lichiditate şi stabilitate financiară.
Din cele expuse putem deduce că toţi indicatorii eficienţei economice a potenţialului de
producţie şi potenţialului financiar se află într-o strânsă legătură şi modificarea spre exemplu a
indicatorilor de randamente vizând utilizarea resurselor va determina o schimbare în aceiaşi
direcţie a indicatorilor recuperabilităţii activelor, stabilităţii financiare, lichidităţii şi
solvabilităţii.

1.3. Concluzii la capitolul 1

Primul capitol al tezei conţine generalizarea principalelor concepte privind noţiunile de
potenţial economic, potenţial de producţie şi potenţial financiar, abordate în literatura de
specialitate. Este caracterizată semnificaţia noţiunii de potenţial economic sub aspect structural
al elementelor componente şi a legăturilor reciproce între ele. Investigaţiile efectuate relevă
diversitatea opiniilor referitor la conceptele: potenţial economic, potenţial de producţie, potenţial
financiar.
Studiul efectuat ne-a permis să deducem, că din toate subsistemele potenţialului
economic, principalul element formator cu caracter complex şi rezultativ este potenţialul de
producţie, deoarece acesta încorporează în sine resursele, însăşi procesul de producţie şi
rezultatele acestui proces. În acest context au fost conturate două aspecte metodologice ale
potenţialului de producţie, delimitate noţiunile potenţial de producţie şi potenţial de resurse,
argumentată necesitatea cunoaşterii potenţialului de producţie real şi hipotetic ca repere în
reducerea riscurilor producţiei agricole şi în obţinerea rezultatelor scontate.
De asemenea au fost studiate principalele curente şi şcoli economice în funcţie de
accepţiunea şi viziunea diferitor savanţi asupra problemelor de estimare a potenţialului de
producţie şi potenţialului financiar. În cadrul acestui capitol este expusă viziunea autorului

34
privind necesitatea studierii potenţialului de producţie pentru sporirea eficienţei activităţii
unităţilor agricole, în special în condiţiile alinierii la exigenţile economiei europene şi mondiale.
Autorul a aprofundat şi a dezvoltat conceptul potenţial de producţie, şi îşi exprimă opinia
referitor la conţinutul, structura şi necesitatea sporirii eficienţei economice în condiile
adaptabilităţii agriculturii la schimbările climaterice.
Astfel, potenţialul de producţie, în opinia noastră reprezintă ansamblul resurselor
antrenate în procesul de producţie, combinarea optimă a factorilor de producţie, care asigură
creşterea eficienţei economice şi fortificarea stabilităţii financiare a unităţilor agricole.
Obiectivul estimării potenţialului de producţie constă în determinarea eficienţei
potenţialului funciar, uman, tehnic şi al potenţialului financiar. Aceasta se explică prin legăturile
interdependente dintre elementele potenţialului de producţie şi a potenţialului financiar. Astfel,
pentru fortificarea potenţialului de producţie a întreprinderii este necesară asigurarea unui
disponibil suficient de mijloace proprii, ceea ce este posibilă numai în condiţiile unei situaţii
financiare stabile.
Au fost conturate două aspecte metodologice în aprecierea eficienţei economice a
potenţialului de producţie în unităţile agricole. Primul aspect reprezintă ansamblul resurselor
disponibile ale întreprinderii (direcţia de resurse). În acest caz, valoarea tuturor resurselor
consumate şi utilizate în procesul de producţie constituie doar partea materială a potenţialului de
producţie. Al doilea aspect al potenţialului de producţie constă în capacitatea agentului
economic de a valorifica eficient resursele disponibile pentru a obţine rezultate scontate
privind producţia agricolă globală, veniturile din vânzări, rezultatele financiare etc. (direcţia de
rezultate).
În funcţie de asemenea mod de abordare autorul a argumentat necesitatea aplicării unui
sistem de indicatori, care să exprime specificul agriculturii ca ramură, categoria de resurse şi
proporţiile economice dintre rezultatele obţinute şi resursele folosite.
Au fost relevate avantajele şi neajunsurile indicatorilor prezentaţi cât şi impedimentele ce
necesită a fi înlăturate la aplicarea lor ţinând cont de particularităţile activităţii întreprinderilor
agricole.
Autorul a selectat şi a precizat sistemul de indicatori pentru estimarea eficienţei
economice a potenţialului de producţie şi potenţialului financiar în întreprinderile agricole. S-au
propus indicatorii relativi ce exprimă interdependenţa dintre eficienţa potenţialului de producţie
şi potenţialului financiar. A fost precizat sistemul de indicatori pentru estimarea potenţialului
financiar a întreprinderilor agricole.
În rezultatul studiului efectuat privind estimarea eficienţei utilizării potenţialului de
producţie autorul propune:
35
- sistemul de indicatori şi metoda de calcul pentru analiza comparată a eficienţei economice a
potenţialului de producţie şi potenţialului financiar în întreprinderile agricole;
- indicatorul recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate care reflectă multilateral şi
complex eficienţa economică a potenţialului de producţie în unităţile agricole;
- indicele corelaţiei dintre ritmul de creştere a productivităţii muncii şi salariului mediu ce
permite scoaterea în evidenţă a premizelor de majorare a salariului în sectorul agrar
- indicatorul rata profitabilităţii muncii care redă incidenţa directă a productivităţii muncii,
utilizării intensive a resurselor materiale cât şi a reducerii (sau majorării) cheltuielilor cu
salariile în unităţile agricole;
- precizarea formulei de calcul a rentabilităţii mijloacelor de producţie pentru asigurarea
exactităţii vizând eficienţa utilizării potenţialului tehnico-material în unităţile agricole.

36
2. DIAGNOSTICUL POTENŢIALULUI DE PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE AGRICOLE
LA ETAPA ACTUALĂ

2.1. Analiza potenţialului productiv al fondului funciar.

În raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare securitatea alimentară,
fundamentarea ecologică a agriculturii, resursele naturale de care depinde ea (solurile, energia
solară, apa etc.), echilibrul ecologic au fost recunoscute drept sectoare prioritare pentru
soluţionarea problemei dezvoltării globale durabile [9, p.7].
În Republica Moldova agricultura este ramura de bază a economiei naţionale deoarece
celelalte ramuri îşi iau începutul în agricultură. În pofida faptului, că în ultimii ani se constată o
reducere bruscă a agriculturii în componenţa produsului intern brut considerăm, că în această
ramură este preocupată mai mult de 60% din populaţia ţării, adică preponderent din localităţile
rurale.
Din datele prezentate în figura 2.1 se observă reducerea considerabilă în dinamică a
ponderii agriculturii în componenţa produsului intern brut. Astfel, dacă în anul 2000 ponderea
agriculturii alcătuia 25,4%, apoi în 2003 – 18,3%.

30
25,4
25 22,4
Ponderea agriculturii în PIB, %

21,2

20 18,3
17,6
16,4
14,5 15,2
15

9,9
10

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 2.1. Ponderea agriculturii Republicii Moldova în componenţa produsului intern

brut
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al RM.

O reducere relativ lentă faţă de 2003 s-a înregistrat în anii 2004 şi 2005, după care
urmează o reducere puternică. Astfel în anul 2007 faţă de anul 2000 şi 2003 ponderea agriculturii
în produsul intern brut a diminuat respectiv cu 15,5 şi 8,4 puncte procentuale. În anul 2008 se

37
constată o ameliorare a situaţiei în agricultură, ceea ce a permis creşterea ponderii în componenţa
PIB până la 15,2%.
În opinia noastră ponderea redusă a agriculturii se explică prin faptul, că fabricile de
prelucrare achiziţionează producţia agricolă la preţuri foarte joase, care nu acoperă consumurile
suportate de producătorii agricoli pe când aceştea sunt nevoiţi să achite preţuri exagerate la
îngrăşăminte, piese de schimb, tehnică agricolă, etc.
Un indicator sintetic, fundamental, ce caracterizează volumul activităţii agriculturii din
punct de vedere valoric îl reprezintă producţia agricolă globală în preţuri comparabile sau
curente. Analizând dinamica producţiei globale vegetale în toate categoriile de gospodării în
preţuri curente observăm (tab.2) o tendinţă de creştere considerabilă cu excepţia anilor 1998,
2001 şi 2007.
Tabelul 2.1 Dinamica producţiei vegetale globale în toate
categoriile de gospodării a Republicii Moldova
Indicele creşterii Ponderea
Producţia globală Abaterea absolută, (reducerii) producţiei
Anii vegetală în preţuri +,- producţiei vegetale vegetale în
curente, mil lei mil lei în preţuri producţia agricolă
comparabile, % globală, %
1995 2687 - - 63,3
1996 2941 +254 84 64,4
1997 3186 +245 121 62,5
1998 2875 -311 84 60,2
1999 4206 +1331 89 65,8
2000 5790 +1584 99 70.0
2001 5727 -63 109 66,2
2002 6298 +571 102 66,5
2003 7086 +788 82 68,4
2004 7900 +814 129 66,9
2005 8449 +549 98 66,6
2006 9079 +630 92 66,1
2007 7941 -1138 69 61,9
2008 10600 +2659 87 64,2
Sursa: Calculele autorului în baza: [82, p.10].
Un ritm impunător de creştere se constată în anii 1999, 2000 şi 2008 unde indicii creşterii
producţiei în preţuri curente au alcătuit respectiv 1,46, 1,38 şi 1,33. În acelaşi timp se constată
reducerea producţiei vegetale în preţuri comparabile de la 11 până la 13%. O creştere esenţială a
producţiei vegetale se înregistrează în anul 2004 faţă de anul 2003 cu 814 mil.lei sau cu 11,5%.
În această perioadă are loc creşterea producţiei şi în preţuri comparabile – cu 29%.

38
 Ţinem să menţionăm, că în majoritatea perioadelor analizate se constată reducerea
producţiei vegetale în preţuri comparabile. Cel mai înalt ritm de reducere a avut loc în anul 2007
în comparaţie cu 2006 cu 31% unde producţia vegetală globală în preţuri curente a diminuat cu
1138 mil.lei sau cu 12,53%. Ca urmare se constată şi reducerea ponderii producţiei vegetale în
componenţa producţiei agricole globale de la 66,1% până la 61,9%.
Însă comparaţiile volumului producţiei vegetale în preţuri curente nu reflectă modificarea
volumului real deoarece nu se ia în consideraţie rata inflaţiei.
Pornind de la aceasta, în scopul neutralizării influenţei factorului de preţ s-a recurs la
calculul indecelui de modificare a producţiei în preţuri comparabile. Pentru a determina ritmul
mediu anual de creştere (reducere) a producţiei vegetale în preţuri comparabile (Km) vom aplica
formula:

K m  n 1 k1 * k 2  k n (2.1.)

unde: k1, k2 … kn – indicele de creştere (reducere) în comparaţie cu anul precedent;

n – numărul seriei dinamicii.
Calculele efectuate în baza datelor tabelului 2.1 ne-au permis obţinerea ritmului mediu
anual de reducere care constituie 0,962.
Km= √0,84 ∗ 1,21 ∗ 0,84 ∗ 0,89 ∗ 0,99 ∗ 1,09 ∗ 1,02 ∗ 0,82 ∗ 1,29 ∗ 0,98 ∗ 0,92 ∗ 0,69 ∗ 0,87=
0,962
Acest rezultat atestă faptul, că în anii 1995-2008 producţia globală vegetală nu s-a
majorat, dar dimpotrivă s-a redus în mediu pe an cu 3,8%.
Tendinţele evidenţiate în modificarea producţiei vegetale sunt caracteristice şi pentru
producţia agricolă globală în ansamblu. Analizând indicii producţiei agricole globale pe categorii
de gospodării (figura 2.2) putem constata următoarele:

Figura 2.2. Indicii volumului producţiei agricole, pe categorii de gospodarii (în procente)
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2008, p.320

39
 - în comparaţie cu anul 2000 producţia agricolă globală în toate gospodăriile a diminuat
cu 12%;
- în întreprinderile agricole – cu 5%, iar în gospodăriile ţărăneşti şi la populaţiei cu 14%.
În anul 2007 reducerea producţiei agricole globale a fost cauzată de seceta îndelungată şi în
consecinţă productivitatea culturilor agricole a scăzut de 2-3 ori. Diminuarea producţiei agricole
globale în gospodăriile ţărăneşti s-a produs şi în rezultatul reducerii suprafeţelor cultivate cu
28,5% (anexa 1, figura A. 1.2). La fel se constată reducerea producţiei agricole globale în anul
2003 în ansamblu pe republică cu 5%; în întreprinderile agricole cu 2%, iar în gospodăriile
ţărăneşti şi ale populaţiei cu 13%.
Concomitent, datele prezentate în figura 2.2 atestă o creştere considerabilă a indicilor
producţiei agricole globale în anii 2004, 2005 şi 2006. Astfel, comparativ cu anul 2000 în
perioada de referinţă producţia globală în întreprinderile agricole s-a majorat respectiv cu 37, 29
şi 23%. Creşterea se datorează în primul rând extinderii suprafeţelor cultivate: în SRL cu 9,67%;
în cooperativele agricole de producţie (CAP) – 79% şi în societăţi pe acţiuni (SA) cu 40,6%
(anexa 1, figura A. 1.1).
Ţinem să menţionăm, că ritmul de creştere a producţiei agricole globale în întreprinderile
agricole în perioadele de referinţă a depăşit ritmul de creştere în medie pe republică respectiv cu
22, 13 şi 8 puncte procentuale, iar în comparaţie cu indicii înregistraţi de gospodăriile ţărăneşti şi
ale populaţiei respectiv cu 30, 18 şi 11 puncte procentuale. Aceste rezultate atestă despre
posibilităţile realizării potenţialului de producţie maxim admisibil în gospodăriile agricole.
Pentru a analiza eficienţa utilizării potenţialului productiv a fondului funciar vom folosi
datele efective pe fiecare an şi în medie pe perioadele 1991-1995, 1996-2000, 2001-2005 şi
2006-2008 vizând producţia medie la hectar în profilul culturilor agricole (tab. 2.2, 2.3, 2.4).
Tabelul 2.2 Dinamica producţiei grâului de toamnă şi nivelul folosirii potenţialului
productiv în toate categoriile de gospodării din Republica Moldova
Producţia medie Prpoducţia medie
la hectar, la hectar în %
chintale faţă de:
Suprafaţa Randa-
Producţia globală
Anii productivă, În med. mentul
mii tone Poten-
mii hectare pe maxim
Pe an ţialul
perioa- în med.
real
da pe pe-
rioada
A 1 2 3 4 5 6
1991 302,9 1057,0 34,9
1992 282,3 926,0 32,8
1993 345,7 1393,0 40,3 32,67 100 100
1994 300,9 659,0 21,9
1995 394,1 1277,0 32,4
40
 1996 335,2 673,7 20,1
1997 355,7 1152,6 32,4
1998 356,5 951,9 26,7 24,48 74,93 60,74
1999 339,5 797,8 23,5
2000 369,9 725,0 19,6
2001 433,9 1180,2 27,2
2002 442,7 1113,1 25,1
2003 202,0 100,6 5,0 19,6 60,0 48,63
2004 310,8 853,9 27,5
2005 401,2 1047,1 26,1
2006 290,2 677,9 23,4
2007 307,1 402,1 13,1 23,44 71,75 58,16
2008 408,6 1277,4 31,3
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova
Analizând în dinamică producţia grâului de toamnă putem constata, că suprafeţele
însămânţate variază de la 202 în 2003 până la 442,7 mii hectare în 2002, adică amplitudinea a
constituit 240,7 mii hectare, ceea ce se explică prin faptul că în anul 2003 o mare parte din
suprafeţele ocupate cu grâu de toamnă au îngheţat şi în rezultat randamentul unui hectar a
diminuat până la nivelul anilor 1921-1939 – 5 chintale. Comparând datele medii pe perioade
observăm o tendinţă de reducere în dinamică. Astfel în medie pe perioada anilor 1991-1995
producţia de grâu la hectar a constituit 32,67 chintale, ceea ce este rezultatul mediu cel mai înalt
în ultimii 18 ani. Randamentul maxim al unui hectar de grâu de toamnă a constituit 40,3 chintale
în anul 1993. Această cifră poate fi considerată ca potenţial maxim admisibil care deja a fost
atins în condiţiile Republicii Moldova.
Producţia medie la hectar în perioada 1996-2000 a alcătuit 24,48 chintale, ceea ce e cu
8,19 chintale mai puţin decât în medie pe anii 1991-1995. În raport cu randamentul maxim
obţinut în medie pe perioada 1991-1995 producţia medie de grâu constituie 74,93%, adică a
diminuat cu 25,07%. În perioada dată potenţialul de producţie se foloseşte doar la nivelul de
60,74%.
Datele tabelului 3 atestă faptul, că în perioada anilor 2001-2005 producţia medie la hectar
la fel se află în reducere faţă de primele două perioade şi constituie 19,6 chintale sau 60,0% faţă
de randamentul maxim în mediu pe anii 1991-1995 şi 48,3% faţă de potenţialul real.
În medie pe anii 2006-2008 randamentul unui hectar de grâu s-a majorat faţă de media
2001-2005 cu 3,84 chintale şi constituie 78,75% faţă de randamentul mediu al perioadei 1991-
1995 şi 58,16% faţă de potenţialul maxim admisibil.
Analizând nivelul de folosire a potenţialului productiv la producţia de porumb-boabe
observăm (anexa 2) în dinamică o reducere semnificativă a producţiei medii la hectar de la 48,1
chintale în anul 1991 până la 7,8 chintale în anul 2007. Randamentul maxim la hectar a fost
obţinut în perioada 1991-1995 – 33,12 chintale. În medie pe anii 2000-2003 randamentul la
41
hectar a diminuat cu 8,31 chintale, constituind 24,81 chintale. Reducerea randamentului unui
hectar de porumb în această perioadă se explică prin nerespectarea tehnologiei de cultivare,
reducerii acute a cantităţii de îngrăşăminte încorporate. Începând cu anul 2004 se observă
creşterea productivităţii porumbului cu 5,2 chintale faţă de 2003 constituind 30,7 chintale.
Productivitatea relativ înaltă se menţine şi în anii 2005, 2006 şi 2008. În legătură cu seceta
îndelungată din primavara-vara anului 2007 productivitatea porumbului a alcătuit doar 7,8
chintale – cel mai redus nivel în ultimii 18 ani.
Analizând ritmul de creştere (reducere) a productivităţii porumbului pe perioade
observăm tendinţă de reducere în dinamică faţă de perioada 1991-1995 respectiv cu 2,5, 25,09 şi
18,78%. Dacă în anii 1991-1999 potenţialul real al porumbului era folosit la nivel de 68,86-
67,13%, apoi în anii 2000-2008 potenţialul real al culturii este utilizat la nivel de 51,58-55,92%.
Una din principalele culturi tehnice pentru Republlica Moldova cu mari perspective este
sfecla pentru zahăr. Producţia medie la hectar variază de la 164,2 (anul 2000) până la 388,9(anul
2008). Totuşi, menţionăm, că producţia medie la hectar este cu mult mai redusă faţă de
potenţialul real (tabelul 2.3).
Tabelul 2.3 Dinamica producţiei de sfeclă pentru zahăr şi folosirea potenţialului productiv
Producţia medie Producţia medie
la hectar, la hectar în %
chintale faţă de:
Suprafaţa Randa-
Producţia globală
Anii productivă, mentul
mii tone În medie Poten-
mii hectare maxim
Pe an pe perioa- ţialul
în medie
dă real
pe pe-
rioadă
A 1 2 3 4 5 6
1991 79,9 2262,0 283,0
1992 82,6 1973,0 239,0
1993 83,0 2248,0 271,0 241,1 88,9 62,0
1994 83,0 1527,0 184,0
1995 90,0 2080,0 231,0
1996 79,3 1807,1 228,0
1997 70,8 1748,5 247,0
1998 71,5 1451,9 203,0 204,0 75,22 52,46
1999 61,1 1008,8 165,0
2000 62,7 1029,1 164,2
2001 59,5 1085,0 182,4
2002 49,7 1129,4 227,2
2003 38,0 656,8 172,8 220,7 81,38 56,75
2004 34,9 911,3 261,1
2005 34,2 991,2 289,8
2006 42,4 1177,3 277,7
2007 34,3 612,3 178,5 271,2 100 69,74
2008 24,7 960,7 388,9 100
42
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Variaţia majorată a randamentului mediu la hectar denotă, că la această cultură există o

tendinţă de instabilitate în unele perioade, ceea ce se reflectă asupra nivelului de folosire a
potenţialului productiv.
Conform calculelor efectuate se constată (tab.2.3), că în perioada 1991-2008 au avut loc
modificări esenţiale în suprafaţa productivă, producţia globală şi randamentul la hectar. Astfel
suprafaţa cultivată de sfeclă a diminuat de la 90 mii hectare în anul 1995 până la 24,7 mii hectare
în 2008 sau cu 65,3 mii hectare. Din an în an devine tot mai pronunţată tendinţa de reducere atât
a suprafeţei productive cât şi a producţiei globale. În anul 2007 producţia globală a alcătuit 712,3
mii tone sau 61,8% faţă de anul 2005 în condiţiile suprafeţelor neschimbate. Cel mai înalt
randament al unui hectar de sfeclă a fost obţinut în anul 2008 care a alcătuit 388,9 chintale.
Această cifră o putem considera în callitate de potenţial real al randamentului unui hectar de
sfeclă. Analizând producţia medie la hectar pe perioade observăm că cel mai înalt nivel a fost
atins în anii 2006-2008 – 271,2 chintale sau cu 18,62% mai mult decât în perioada 2001–2005.
Ameliorarea situaţiei privind creşterea capacităţii productive a suprafeţelor ocupate cu sfeclă
pentru zahăr se datorează faptului, că începând cu anul 2004 întreprinderile agricole au fost
asigurate cu seminţe calitative, rezistente la secetă, cu îngrăşăminte minerale la timpul oportun şi
au efectuat lucrare solului conform tehnologiilor recomandate.
Considerăm, că executarea acestor măsuri în combinare cu condiţiile climaterice
favorabile (excepţie fiind anul 2007) au permis obţinerea celor mai înalte randamente în anii
2004, 2005, 2006 şi 2008 din ultimii 10 ani.
În perioada de referinţă se constată creşterea suprafeţelor recoltate de floarea-soarelui de
la 126,9 (1991) până la 352,4 (2003) mii hectare. În anul 2008 floarea-soarelui a fost recoltată pe
o suprafaţă de 228 mii hectare (anexa 3).
Însă ţinem să menţionăm existenţa unei tendinţe uşoare de instabilitate în ceea ce priveşte
randamentul mediu la hectar. Cel mai înalt randament la hectar a fost obţinut în 2008 – 16,3
chintale. Această cifră se consideră ca potenţial real al culturii în unităţile agricole. Din
perioadele de referinţă cele mai înalte randamente se constată în anii 1991–1995 - 13,68 q/ha. În
anii 1998 şi 2007 se constată reducerea randamentului mediu la hectar, ceea ce confirmă că
producţia florii-soarelui se obţine sub nivelul potenţialului productiv. În medie pe anii 1996-1999
producţia medie la hectar s-a redus faţă de 1991-1995 cu 13,45%, iar potenţialul real a fost
folosit la nivelul de 72,64%. În perioada 2000-2003 producţia medie la hectar a crescut cu 3,46%
faţă de perioada 1996-1999. Însă în perioada 2004-2008 se constată o reducere lentă a
randamentului din cauză că în anul 2007 s-au obţinut doar 6,7 chintale la hectar. În ultimii cinci

43
ani potenţialul productiv al culturii a fost realizat la nivelul de 74,54%, iar în comparaţie cu
1991-1995 acesta a constituit 88,82%. Potenţialul productiv al florii-soarelui (16,3) ar puttea fi
atins permanent dacă s-ar administra îngrăşăminte şi s-ar efectua cantitativ şi calitativ lucrarea
solului.
Analizând folosirea potenţialului de producţie la legume menţionăm reducerea
suprafeţelor cultivate de la 81,7 (1991) până la 37,7 (2007) mii hectare (anexa 4). Randamentul
mediu la hectar are un caracter instabil. Cel mai înalt nivel al producţiei medii la hectar s-a
obţinut în perioada 1991-1995 – 96,73 chintale. În perioadele 1996-1999 şi 2000-2003
randamentul mediu la hectar a diminuat respectiv cu 22,14 şi 21,06%. Nivelul de folosire a
potenţialului productiv al legumiculturii în aceste perioade a alcătuit respectiv 62,24 şi 63,11%.
O ameliorare a situaţiei din această ramură se constată începând cu anul 2003. În medie pe
perioada 2004-2008 randamentul mediu la hectar a sporit cu 15,75 chintale sau cu 20,63% faţă
de perioada 2000-2003. În ultimii cinci ani potenţialul productiv al legumiculturii a fost
valorificat la nivel de 76,12%.
Considerăm, că pentru a spori randamentul unui hectar de legume în condiţiile de secetă
este necesară extinderea suprafeţelor irigate, lucrarea calitativă a solului şi administrarea dozelor
optime de îngrăşăminte.
Însă ţinem să menţionăm, că rezultatele procesului de producţie din agricultură sunt
influenţate tot mai mult de condiţiile climaterice. Acestea generează ca asupra producţiei
agricole să planeze în permanenţă incertitudinea şi riscul în obţinerea rezultatelor scontate.
Dezvoltarea pomiculturii depinde de fluctuaţiile anuale ale condiţiilor climaterice dar şi
de factorii economici. Astfel suprafaţa plantaţiilor de rod a diminuat de la 174 (anul 1994) până
la 99 (anul 2008) mii hectare (anexa 5). Randamentul mediu la hectar are o tendinţă de reducere.
Cele mai sporite randamente au fost obţinute în perioada 1991-1995 – 43,2 q/ha. Potenţialul real
al ramurii constituie 63,0 chintale (anul 1997).
Calculele efectuate (anexa 5) atestă, că în periodele ulterioare potenţialul productiv al
pomiculturii este folosit la un nivel destul de redus şi variază de la 50,63 (2000-2003) până la
55,24% (2004-2008).
O cultură tradiţională pentru Republica Moldova este viţa-de-vie care în condiţiile
reliefului deluros face posibilă valorificarea terenurilor cu mari înclinaţii şi cu soluri erodate.
Analizând dinamica dezvoltării producţiei de struguri observăm (tab.2.4) reducerea
plantaţiilor de la 177 mii hectare în 1995 până la 137,0 mii hectare în 2008. În medie pe anii
1991-1996 producţia globală anuală a constituit 806,4 mii tone. În această perioadă a fost obţinut
un nivel maxim al productivităţii care constituie în medie 47,4 chintale. În anul 1993 a fost
obţinută cea mai înaltă productivitate a plantaţiilor viticole – 53,8 chintale. Această cifră a fost
44
considerată ca potenţialul real al ramurii. Producţia medie la hectar în perioada 1997-2002 în
raport cu potenţialul real a constituit doar 60,6%.
Odată cu adoptarea programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în
anii 2002-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1313 din 7 octombrie
2002 au fost întreprinse măsuri pentru stoparea declinului în această ramură. Astfel în medie pe
anii 2003-2008 producţia globală de struguri a sporit cu 19,7% faţă de media 1997-2002 (tab.5).
În această perioadă producţia medie la hectar a constituit 42,3 chintale, adică s-a majorat faţă de
perioada 1997-2002 cu 9,7 chintale sau cu 29,8%. În raport cu nivelul maxim obţinut în medie pe
anii 1991-1996 randamentul unui hectar de viţa-de-vie constituie 89,2%, iar faţă de potenţialul
real al ramurii – 78,6%.
Concomitent ţinem să menţionăm, că împlimentarea în practică a Programului de
restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei a stopat reducerea producţiei globale şi a
randamentului unui hectar de plantaţii viticole. Astfel în anii 2003-2008 producţia medie la
hectar în raport cu potenţialul real a sporit cu 18,0 puncte procentuale (78,6% – 60,6%).
În urma calculelor efectuate în tabelele 2.2, 2.3, 2.4 şi anexele 2, 3, 4, 5, putem deduce că
în anii 2006-2008 potenţialul productiv al fondului funciar a fost valorificat la nivel de 58,2 –
72,3%, ceea ce constituie o problemă de prim plan pentru Republica Moldova.
Dezvoltarea unei producţii agricole de înaltă productivitate se materializează în condiţiile
folosirii raţionale a pământului. În conformitate cu Programul Naţional complex de sporire a
fertilităţii solului în 2001-2020 „prin utilizarea raţională a terenurilor se asigură o colaborare
armonioasă între factorii naturali şi cei umani, fapt ce contribuie la prevenirea şi combaterea
degradării solurilor, cât şi la sporirea productivităţii acestora” [9, p.52-53].

45
 Tabelul 2.4 Analiza dinamicii producţiei de struguri în toate categoriile
de gospodării şi nivelul folosirii potenţialului productiv

Producţia medie la
Producţia medie la
hectar în % faţă
hectar, chintale
de:
Suprafaţa Randa-
Producţia globală,
Anii plantaţiilor de rod, În med. mentul
mii tone Poten-
mii hectare pe maxim
Pe an ţialul
perioa- în med.
real
da pe pe-
rioada
A 1 2 3 4 5 6
1991 169,0 774,0 44,9
1992 167,0 824,0 48,7
1993 171,0 928,0 53,8 47,4 100 100
1994 168,0 670,0 39,7
1995 177,0 875,0 49,6
1996 169,0 767,3 45,2
1997 165,0 300,8 18,2
1998 157,0 342,7 21,6
1999 147,0 464,9 31,4 32,6 68,8 60,6
2000 141,5 703,9 49,5
2001 149,7 505,0 33,5
2002 148,0 641,0 43,3
2003 142,8 664,0 46,5
2004 138,4 686,0 49,5
2005 140,2 518,0 36,2 42,3 89,2 78,6
2006 140,4 466,0 31,9
2007 138,3 598,0 41,0
2008 137,0 608,3 44,4
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Ca urmare a celor menţionate se desprinde necesitatea analizei economice a utilizării fondului

funciar, a creşterii capacităţii productive ca posibilitate de descoperire şi utilizare a rezervelor de
creştere a eficienţei economice a activităţii întreprinderilor agricole.
Analiza potenţialului productiv se efectuiază în baza notei medii de bonitate după următoarele
formule:
∑( ∗ )
= (2.2),

∑( ∗ )
= (2.3)

unde: - nota medie de bonitate pe cultură;

S – suprafaţa aferentă unui tip de sol;
n – nota de bonitate a tipului de sol;
- nota medie de bonitate pe întreprindere;
46
 gc – ponderea suprafeţei fiecărei culturi în suprafaţa totală pe întreprindere.
Notele medii de bonitate sunt indicatori de bază ce caracterizează calitatea solului sau
capacitatea productivă a terenurilor disponibile.
Conform cercetărilor efectuate de Institutul Naţional pentru Pedologie, Agrochimie şi
Hidrologie s-a constatat, că nota medie de bonitate a terenurilor agricole pe republică constituie
63 puncte dintre care a terenului arabil 68 puncte (tab.2.5).
Tabelul 2.5 Nota medie de bonitate în funcţiune de însuşirile terenului agricol
în profilul regiunilor de dezvoltare a Republicii Moldova
Categorii de terenuri agricole Suma medie
Regiuni de dezvoltare Plantaţii Plantaţii anuală de
Teren arabil precipitaţii, mm
pomicole viticole
Nord 76 74 70 550-630
Centru 64 71 69 550-660
Sud 64 67 62 460-550
Sud-Est 69 69 67 500-550
Pe republică 68 70 67 530-590
Sursa: S. Andrieş, V. Ţîganoc [14, p.28]
Conform datelor prezentate în tabelul 2.5 observăm o diferenţiere în capacitatea
productivă a terenurilor. Astfel regiunea de Nord dispune de un potenţial mai înalt al ternurilor
agricole, unde nota medie de bonitate variază între 70-76 puncte. În regiunile de Centru, Sud-Est
şi Sud se constată o reducere a capacităţii productive a terenului arabil cu 8,6 – 9,2%, plantaţiilor
pomicole cu 4,1 – 9,5% şi plantaţiilor viticole cu 1,4 – 11,4%.
Din datele tabelului 6 se observă şi o repartizare neuniformă a pricipitaţiilor anuale în
profilul regiunilor de dezvoltare. În regiunea de Nord valoarea medie anuală a precipitaţiilor este
mai înaltă decât în celelalte zone cu 9,75 – 16,1%. Fertilitatea înaltă a solului şi cantitatea
comparativ mai mare de precipitaţii în regiunea de Nord contribuie la evitarea riscului producţiei
agricole.
În acest context ţinem să menţionăm, că din an în an seceta pe teritoriul republicii devine
tot mai pronunţată şi acest factor conduce la scăderea capacităţii productive a terenurilor
agricole. Frecvenţa de manifestare a secetei în zece ani constituie:
- în regiunea de Nord – odată;
- în regiunea Centru – 2-3 ori;
- în regiunile de Sud şi Sud-Est – 3-4 ori.
Aceste date confirmă necesitatea privind adaptarea totală a agriculturii la condiţiile de
secetă cu luarea în consideraţie a particulariăţilor fiecărei regiuni.
Pentru a aprecia nivelul actual al potenţialului de resurse în profilul regiunilor de
dzvoltare a Republicii Moldova vom analiza datele tabelului 2.6.

47
Tabelul 2.6 Potenţialul de resurse şi indicatorii rezultativi în profilul regiunilor de dezvoltare
din Republica Moldova (în medie 2006-2008)

Republica inclusiv pe regiuni de dezvoltare:

Indicatori Moldova – UTA
Nord Centru Sud
total Gagauzia
A 1 2 3 4 5
1. Ponderea, %:
- în suprafaţa totală de terenuri
agricole 100 41,9 23,1 25,5 9,4
- în efectivul de lucrători
ocupaţi în agricultură 100 42,5 26,5 22,7 8,4
- în valoarea medie a
mijloacelor fixe productive cu
destinaţie agricolă 100 32,1 26,6 31,5 9,8
2. Gradul de înzestrare tehnică
a forţei de muncă, lei 48459,0 36646,8 48764,0 67176,8 56709,4
3. Valoarea producţiei agricole
globale în preţuri comparabile
ale anului 2005:
- mii lei 2972713 1297849 815821 661284 197759
- în procente 100 43,7 27,4 22,3 6,6
4. Venituri din vânzări:
- mii lei 4426495 1792730 1425331 942843 265591
- în procente 100 40,5 32,2 21,3 6,0
5. Profitul brut:
- mii lei 651754 309936 191118 140761 9939
- în procente 100 47,6 29,3 21,6 1,5
6. Profitul net:
- mii lei 357898 224294 42947 88075 2582
- în procente 100 62,7 12,0 24,6 0,7
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.6 observăm o amplitudine semnificativă

privind nivelul potenţialului de resurse şi în modificarea rezultatelor finale în profilul regiunilor
de dezvoltare a Republicii Moldova. Astfel regiunea de Nord deţine 43,7% din valoarea
producţiei agricole globale, pe când regiunile de Centru, Sud şi UTA Gagauzia au o pondere cu
mult mai redusă, ceea ce constituie respectiv 27,4, 22,3 şi 6,6%. Aproximativ aceeaşi pondere a
regiunilor de dezvoltare se menţine şi în formarea veniturilor din vânzări, profitului brut şi
profitului net, necatând la faptul că regiunea de Sud şi UTA Gagauzia dispun de cel mai înalt
grad de înzestrare tehnică a forţei de muncă.
Contribuţia diferită a regiunilor de dezvoltare în formarea rezultatelor finale – valorii
producţiei agricole globale, veniturilor din vânzări şi profitului se explică prin faptul, că acestea
dispun de un potenţial de resurse neomogen. De exemplu, ponderea terenului agricol pe regiuni
constituie respectiv 41,9, 23,1, 25,5 şi 9,4%. La fel ponderea lucrătorilor ocupaţi în agricultură se
48
prezintă pe regiuni de dezvoltare în felul următor: Nord – 42,5; Centru – 26,5; Sud – 22,7; UTA
Gagauzia – 8,4%. Aceste cifre denotă, că regiunea de Nord dispune de un potenţial de resurse
mai mare comparativ cu alte regiuni şi respectiv a obţinut rezultate finale mai majorate. Astfel,
ponderea acestei regiuni în componenţa veniturilor din vânzări, profitul brut şi profitul net
depăşeşte regiunile Centru, Sud şi UTA Gagauzia de la 8,3 până la 62,0%.
Mai mult ca atât capacitatea productivă a ternurilor agricole şi suma medie anuală de
precipitaţii pe regiuni de dezvoltare se deosebeşte considerabil (tabelul 2.5).
Reieşind din aceasta vom analiza eficienţa economică a folosirii potenţialului de
producţie în profilul regiunilor de dezvoltare (tabelul 2.7).
Analizând eficienţa utilizării potenţialului de producţie în întreprinderile agricole după
indicatorii valorici observăm (tab.2.7) o diferenţiere semnificativă în profilul regiunilor de
dezvoltare.
În medie pe anii 2006-2008 cele mai înalte randamente ale fondului funciar au fost
obţinute în regiunea Centru unde la fiecare hectar de teren agricol s-a obţinut producţie agricolă
globală în preţuri comparabile, venituri din vânzări şi profit brut respectiv cu 520,5, 2251,3 şi
105,1 lei mai mult decât în regiunea de Nord.
Tabelul 2.7 Eficienţa economică comparată a utilizării potenţialului de producţie
în unităţile agricole din Republica Moldova (în medie 2006-2008)

Regiunile de dezvoltare
În medie pe
Indicatori UTA
Nord Centru Sud republică
Gagauzia
A 1 2 3 4 5
1. Revine la un hectar de terenuri
agricole, lei:
- producţie agricolă globală în
preţuri comparabile ale anului 2005
- venit global 3704,9 4225,4 3098,5 2508,1 3557,8
- venituri din vânzări 1422,9 1108,7 1535,3 810,2 1321,2
- profit brut 5296,6 7378,0 4414,4 3347,9 5297,1
- profit net 884,8 989,9 659,5 126,1 409,0
640,9 221,3 412,7 30,6 428,3
2. Productivitatea medie anuală a
unui lucrător ocupat în agricultură,
lei 38408,9 38760,0 36627,5 29781,5 37377,1
3. Randamentul mijloacelor fixe
productive cu destinaţie agricolă,
lei 1,048 0,795 0,545 0,525 0,771
4. Rata rentabilităţii producţiei
agricole, % 20,86 15,5 17,56 3,91 9,06
5. Rata profitabilităţii vânzărilor, % 17,26 13,42 14,94 3,77 7,72
6. Rata rentabilităţii mijloacelor de
producţie, % 9,7 2,41 5,6 0,6 5,75
49
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Productivitatea medie anuală a unui lucrător ocupat în agricultură în această regiune a
depăşit nivelul regiunii de Nord şi media pe republică respectiv cu 0,9 şi 3,7%. Concomitent
randamentul mijloacelor fixe productive în regiunea de Nord a depăşit nivelul mediu pe
republică cu 35,9%. Aceasta se explică prin faptul că cota regiunii de Nord în formarea
producţiei agricole globale a depăşit ponderea în formarea potenţialului tehnic cu 11,6 puncte
procentuale (tab.2.6).
Datele tabelului 2.7 ne atestă că în regiunile Sud şi UTA Gagauzia randamentul
terenurilor agricole este mai redus decât în medie pe republică respectiv cu 14,8 şi 41,9%. La fel
se constată în aceste regiuni şi diminuarea veniturilor din vânzări la fiecare hectar de teren
agricol respectiv cu 20,0 şi 51,2% în comparaţie cu datele medii pe republică.
Totodată ţinem să menţionăm, că în regiunile de Nord şi Sud cheltuielile activităţii
operaţionale sunt la un nivel mai scăzut decât în regiunea Centru, ceea ce a contribuit la
obţinerea rezultatelor financiare mai sporite. Astfel, în aceste regiuni la fiecare hectar de terenuri
agricole s-a obţinut profit net aproape de 2,9 şi 1,86 ori mai mult decât în regiunea Centru.
Rezultatele calculelor (tab.2.7) atestă un nivel comparativ majorat al rentabilităţii
producţiei agricole în regiunile de Nord şi Sud. Rata rentabilităţii producţiei agricole în aceste
regiuni depăşeşte datele regiunii de Centru respectiv cu 5,36 şi 2,06 puncte procentuale. Aceiaşi
legitate se respectă şi la modificarea profitabilităţii vânzărilor situaţia în cauză se explică prin
faptul că costul la un leu venituri din vânzări în regiunea Centru este mai majorat decât în
regiunile de Nord şi Sud respectiv cu 4,64 şi 1,79%.
Luând în consideraţie că în medie pe anii 2006-2008 din suma totală a profitului până la
impozitare regiunea de Nord a deţinut 226062 mii lei sau 62,1%, rentabilitatea mijloacelor de
producţie a atins nivelul maxim constituind 9,7%, ceea ce depăşeşte media pe republică şi
regiunile de Centru şi Sud respectiv cu 3,95, 7,29 şi 4,1 puncte procentuale.
Referitor la eficienţa redusă a potenţialului de producţie în UTA Gagauzia, după părerea
noastră, aceasta este un rezultat al nivelului scăzut de bonitate a solului şi al înzestrării tehnice a
forţei de muncă, a cantităţii insuficiente de depuneri atmosferice în perioada de vegetaţie a
culturilor agricole, cât şi a altor factori de ordin tehnologic şi economic.
Reieşind din necesitatea relevării schimbărilor ce s-au succedat sau vor interveni în
viitor, vom analiza eficienţa potenţialului de producţie în dinamică după indicatori parţiali şi
sintetici (tab.2.8)

50
 Tabelul 2.8 Evoluţia eficienţei economice a potenţialului de producţie
în întreprinderile agricole din regiunea Centru
Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
1. Randamentul terenurilor agricole, lei 3552,7 3684,5 2934,5 5089,1 3850,5
2. Productivitatea medie a unui lucrător ocupat în
agricultură, lei 28279,5 41056,2 34998,12 63358,9 49552,3
3. Randamentul mijloacelor fixe productive cu
destinaţie agricolă, lei 0,682 0,603 0,577 0,748 0,674
4. Randamentul materialelor consumate, lei 0,98 0,989 0,806 0,986 0,913
5. Producţia agricolă globală în preţuri curente la
100 lei consumuri, lei 111,42 101,25 95,52 102,76 76,65
6. Rata de eficienţă a retribuţiei 1,086 1,03 0,823 1,055 0,547
7. Nivelul rentabilităţii mijloacelor de producţie,
% 0,49 2,77 2,51 4,53 3,64
8. Rata rentabilităţii resurselor consumate, % 18,51 16,1 15,51 18,47 17,22
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Conform calculelor efectuate în tabelul 2.8 putem constata, că în întreprinderile agricole
din regiunea Centru se observă un caracter instabil în evoluţia indicatorilor de eficienţă a
potenţialului de producţie. Astfel, după indicatorii parţiali cele mai înalte randamente a
terenurilor agricole şi resurselor de muncă s-au înregistrat în anul 2008, fapt ce se explică că
ritmul de creştere a producţiei agricole globale a alcătuit faţă de 2006 şi 2007 respectiv 14,4 şi
18,7% pe când ritmul de creştere a suprafeţei terenurilor agricole a înregistrat 3,4 şi 2,8%
respectiv.
Ţinem să menţionăm că majorarea productiviităţii medii unui lucrător ocupat în
agricultură este un rezultat al reducerii efectivului de lucrători faţă de anii 2006 şi 2007 respectiv
cu 17,9 şi 9,7%. După randamentele mijloacelor fixe productive şi materialelor consumate
potenţialul real a fost atins în anul 2008 când s-a constatat cel mai înalt nivel al producţiei
agricole globale din ultimii 10 ani. În anul 2009 potenţialul de randament a terenurilor agricole,
resurselor umane, mijloacelor fixe şi resurselor materiale a fost valorificat la nivel de 75,7, 78,2,
90,1 şi 92,6% respectiv.
Aceiaşi legitate de modificare în 2009 este caracteristică şi pentru indicatorii sintetici de
eficienţă. Însă ţinem să menţionăm diminuarea producţiei agricole globale la 100 lei consumuri
de producţie, ceea ce ne atestă despre reducerea eficienţei potenţialului de producţie. În rezultatul
calculelor am constatat că în anul 2009 faţă de 2008 şi 2007 la fiecare procent de creştere a
consumurilor producţia agricolă globală a diminuat respectiv cu 7,89 şi 10,15%, ceea ce a cauzat
diminuarea recuperabilităţii consumurilor respectiv cu 74,6 şi 80,2%. Acest fapt poate fi
confirmat şi de reducerea rentabilităţii resurselor consumate şi utilizate. Diminuarea ratei
profitabilităţii muncii semnifică despre reducerea profitului brut la fiecare leu a fondului de
retribuţie în rezultatul majorării nivelului de salarizare în anul 2009 faţă de 2006 de 2,27 ori.

51
Proporţiile instabile în modificarea rentabilităţii mijloacelor de producţie sunt condiţionate de
majorarea sau diminuarea profitului până la impozitare cât şi de creşterea gradului de asigurare
cu mijloace fixe şi active curente.
Considerăm, că numai combinarea întregului complex de factori într-un ansamblu bine
gestionat poate să asigure obţinerea potenţialului de producţie maxim posibil în condiţiile actuale
de concurenţă.

2.2. Implicaţii actuale ale forţei de muncă la dezvoltarea potenţialului productiv

Forţa de muncă reprezintă cel mai valoros segment al potenţialului productiv datorită
caracteristicilor calitative, creativităţii şi experienţei profesionale.
Dezvoltarea potenţialului tehnic şi tehnologic nu a redus importanţa factorului uman, ci
dimpotriva a majorat-o prin transferul centrului de greutate în sfera inovării, care solicită forţă de
muncă tot mai calificată de o specializare diversificată. În acest sens se apreciază, că
dimensiunile spirituale şi potenţialul de acumulare a cunoaşterii îi conferă forţei de muncă o
poziţie primordială în dezvoltarea potenţialului de producţie.
În funcţie de caracterul economic complex, vom delimita noţiunile de resurse umane,
resurse de muncă şi forţa de muncă.
În literatura de specialitate resurse umane sunt definite ca populaţia totală (numărul total
de locuitori) a unei ţări. Spre deosebire de acest concept noţiunea resurse de muncă are un
caracter strict economic reprezintând numărul persoanelor capabile de muncă, adică acea parte a
populaţiei care dispune de ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale ce-i permit să desfăşoare
o activitate utilă.
Un alt termen vehiculat în literatura economică este capitalul uman, reprezintând
ansamblul cunoştinţelor educaţionale şi profesionale, aptitudinelor, calităţilor, a stării sănătăţii de
care dispun resursele umane.
Forţa de muncă reprezintă acea parte a resurselor de muncă care este ocupată în procesul
de producţie sau prestare de servicii.
Folisirea raţională a forţei de muncă constiutuie atît o condiţie indispensabilă a
valorificării depline, superioare, a tuturor factorilor producţiei, cît şi un rezultat al acestui proces.
Aportul factorului uman în dezvoltarea economică reflectă un proces complex, în cadrul căruia
se impun, în egală măsură, ocuparea şi utilizarea forţei de muncă şi sporirea productivităţii
muncii sociale. Analiza impactului schimbărilor tehnologice, socio-profesionale şi a utilizării
forţei de mincă evidenţiază principala consecinţă-creşterea productivităţii muncii (producţia
realizată de o persoană într-o unitate de timp).

52
 Toate cercetările efectuate de specialişti din diverse ţări privind sursele creşterii mai
accentuate a productivităţii muncii evidenţiază marea importanţă a factorului uman.
Aceasta necesită atît cunoaşterea, sub multiple aspecte, a resurselor umane ale fiecărui
agent economic în parte şi ale societăţii în ansamblu, cît şi promovarea, pe această bază, a unor
programe privind utilizarea lor eficientă. În cadrul preocupărilor trebuie precizate şi analizate
independent şi în corelaţie elementele care determină calitatea factorului om: caracteristicile sale
fizice şi psihice, sexul, vîrsta, starea de sănătate fizică şi psihică ,mediul de provenienţă,
comportamentul, aspiraţiile profesionale, interesul, perspectiva, adaptabilitatea, rapiditatea în
execuţie, stabilitatea, fluctuaţia şi experienţa profesională, creativitatea, condiţiile specifice
activităţii desfăşurate, protecţia şi securitatea muncii, timpul de efort, ambianţa psihologică a
muncii (caracterizată de relaţiile de muncă), intersul pentru muncă, satisfacţia profesională,
condiţiile de trai caracterizate prin satisfacerea vieţii e familie, nivelul cîştigului real, tipul de
locuinţă şi gardul de confort, distanţa pînă la locul de muncă, alimentaţia şi altele. Desigur, în
funcţie de calitatea caracteristicilor fizice, psihice, profesionale şi de natura şi condiţiile
desfăşurăriişi aprecierii activităţii, capacitatea de muncă a fiecărei persoane este variabilă,
tendinţa tuturor preocupărilor în acest domeniu fiind creşterea efortului ei, astfel încît cu o
cantitate determinată de muncă să se obţină un număr tot mai mare de produse sau volum de
servicii [61, p.24-25].
Un aspect deosebit de important este faptul, că resursele umane nu sunt stocabile,
conservabile spre deosebire de alte resurse economice. Din această cauză problema ocupării
resurselor de muncă se află în centrul preocupărilor de creştere şi dezvoltare economică la nivel
planetar. Astfel la Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 s-a afirmat, că drept
obiectiv strategic al UE, în primul deceniu al mileniului trei „este realizarea unei economii a
cunoaşterii, cea mai competitivă şi dinamică din lume, capabilă de o creştere durabilă, în
condiţiile unei îmbunătăţiri cantitative şi calitative privind ocuparea forţei de muncă” [40, p.67].
Apreciind valoarea acestui deziderat pentru agricultura Republicii Moldova ţinem să
menţionăm următoarele:
 aspectul cantitativ al forţei de muncă care urmăreşte analiza dinamicii (sau a
structurii pe categorii de personal) efectivului de lucrători ocupaţi în agricultură,
mobilitatea şi calificarea forţei de muncă;
 aspectul calitativ al forţei de muncă se materializează în eficienţa utilizării
acesteia, adică în productivitatea muncii, care exprimă valoarea producţiei
agricole globale în calcul la un lucrător ocupat în agricultură sau la o unitate de
timp consumat.

53
 În acest sens, productivitatea muncii este o formă de exprimare a eficienţei economice –
categorie mai largă şi mai complexă.
Utlizarea indicatorului „productivitatea muncii” la nivelul agentului economic, indicator
care exprimă prin el însuşi eficienţa economică în ansamblul ei,este discutabilă atît teoretic, cît şi
practic.
Prin semnificaţia nivelului, evoluţiei şi influenţelor pe care le generează, productivitatea muncii
reflectă dimensiunile stării şi tendinţei sistemului, impulsionate de efortul permanent al forţei de
muncă de a inova, produce şi valorifica bunuri, lucrări şi servicii cu utilitate socială maximă,
eficienţă şi competitivitate tehnică şi economică optimă. Astfel, se accentuează rolul muncii ca
factor propulsor al progresului şi transformator al societăţii şi se evidenţiază faptul că volumul de
muncă prestată şi rezultatele obţinute, concretizate în productivitatea muncii, determină volumul
global al rezultatelor obţinute [61, p.20; p.23].
Examinând evoluţia forţei de muncă ocupată în întreprinderile agricole din Republica
Moldova am constatat o tendinţă continuă de diminuare (tab. 2.9).
Tabelul 2.9 Evoluţia forţei de muncă şi a productivităţii medii
în întreprinderile agricole din Republica Moldova
Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
A 1 2 3 4 5 6 7 8
1.Efectivul mediu
anual al lucrătorilor
ocupaţi în agricultură:
-mii persoane 153,6 139,4 125,0 115,0 95,7 82,1 74,2 59,9
-în procente 100 90,75 81,38 74,87 62,3 53,45 48,3 39,0
2.Producţia agricolă
globală în preţuri
comparabile ale
anului 2005:
-mln. lei 3242,5 2402,1 3722,6 3508,0 3359,1 2589,6 4311,1 3196,7
-în procente 100 74,1 114,8 108,2 103,6 79,9 133,0 98,6
3.Productivitatea
medie anuală a unui
lucrător ocupat în
agricultură:
-lei 21110,0 17231,7 29780,8 30504,3 35100,3 31542,0 58101,1 53362,7
-în procente 100 81,63 141,07 144,5 166,3 149,4 275,2 252,8
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Acest ritm descrescător devine tot mai majorat din an în an. Astfel în anul 2009 faţă de 2002
efectivul mediu anual de lucrători ocupaţi în agricultură a diminuat cu 93,7 mii persoane sau cu
61,0%. În perioada analizată ritmul mediu anual de reducere a forţei de muncă ocupate a
constituit 34,3%.

54
 Analizând dinamica producţiei agricole globale în preţuri comparabile observăm un
caracter instabil (tab. 2.9). Astfel în anii 2003, 2007 şi 2009 se constată reducerea acestui
indicator faţă de 2002 respectiv cu 25,9, 20,1 şi 1,4%. Concomitent în 2004, 2005, 2006 şi 2008
se înregistrează o creştere faţă de 2002 cu 14,8, 8,2, 3,6 şi 33,0% respectiv.
În rezultatul calculelor efectuate în tabelul 2.9 observăm, că dinamica productivităţii
muncii are o tendinţă de creştere. Astfel în 2008 faţă de anul 2002 productivitatea medie a unui
lucrător ocupat în agricultură s-a majorat de 2,75 ori, fapt ce se datorează reducerii efectivului
mediu anual de lucrători ocupaţi în agricultură, cât şi creşterii producţiei agricole globale. În
2009 se constată reducerea productivităţii muncii faţă de anul 2008 cu 8,16% ca rezultat al
depăşirii ritmului de reducere al producţiei agricole globale (25,85%) faţă de reducerea forţei de
muncă ocupate în agricultura Republicii Moldova (19,27%).
Calculele efectuate (tab. 2.9) ne atestă, că ritmurile de creştere a productivităţii muncii au
fost diferite. Mai mult ca atât, în anul 2003 productivitatea medie anuală a unui lucrător ocupat
în agricultură a diminuat cu 18,37% faţă de 2002. Aceasta se explică prin faptul, că ritmul de
reducere a producţiei agricole globale (25,9%) a depăşit ritmul de reducere a efectivului de
lucrători (9,25%) cu 16,65 puncte procentuale, ceea ce a cauzat diminuarea productivităţii
muncii. Începând cu anul 2004 până în 2006 se menţine o tendinţă stabilă de creştere a
productivităţii muncii de la 41,07 până la 66,3%. În anul 2007 productivitatea medie a unui
lucrător ocupat în agricultură s-a redus faţă de 2006 cu 10,14%, ceea ce este un rezultat al
diminuării producţiei agricole globale cu 22,9%.
Datele prezentate în tabelul 2.9 atestă că în anul 2008 a fost atins cel mai înalt nivel al
productivităţii muncii din ultimii 8 ani, ceea ce în comparaţie cu 2005 constituie o majorare de
90,5%. Această creştere este un rezultat al reducerii efectivului de lucrători ocupaţi în agricultură
cu 33,5%.
Rezultatele calculelor (tab. 2.9) ne permit să deducem, că un alt aspect negativ este
faptul, că aceste creşteri de productivitate a muncii n-au contribuit la sporirea producţiei, ceea ce
poate duce şi în continuare la amplificarea inflaţiei.
Prin semnificaţia nivelului, evoluţiei şi influenţelor pe care le generează, productivitatea
muncii reflectă dimensiunile stării şi tendinţei sistemului, impulsionate de efortul permanent al
forţei de muncă de a inova, produce şi valorifica bunuri, lucrări şi servicii cu utilitate socială
maximă, eficienţă şi competitivitate tehnică şi economică optimă [61, p.23].
Definită ca fiind eficacitatea, rodnicia cu care se cheltuie o anumită cantitate de muncă,
productivitatea este determinată de cantitatea de produse sau servicii ori de suma bunurilor
materiale în expresie naturală, create de un lucrător în unitatea de timp. Productivitatea
reprezintă rodnicia muncii vii concrete, creatoare de valori de întrebuinţare, iar sarcina
55
 indicatorilor este să măsoare volumul acestor valori create de munca concretă a oamenilor într-
un interval prestabilit de timp.
Productivitatea muncii ca indicator de eficienţă pentru fiecare agent economic este
expresia raportului dintre efecte si eforturi. La determinarea ei se iau în vedere ca elemente de
bază „forţa de muncă” existentă şi „produsele sau serviciile ”realizate.
Practica şi toate cercetările în domeniu demonstrează că sursa principală a creşterii
productivităţii muncii o constituie factorul uman şi asupra utilizării acestuia este necesar să se
îndrepte atenţia managerilor.
Competitivitatea tehnico-economică se concentrează în ridicarea nivelului
performanţelor, în condiţiile accentuării tendinţelor de valorificare superioară a resurselor proprii
şi limitării importurilor.
În acest cadru se poate considera, că productivitatea muncii este un criteriu al eficienţei,
adică reflectă expresia raportului dintre efecte şi eforturi. La determinarea ei se ia în vedere că
elementele de bază sunt pe de o parte forţă de muncă existentă, iar pe de alta volumul producţiei
obţinute şi vândute. Acesta din urmă defineşte eficacitatea cu care este utilizată forţa de muncă
în condiţii specifice de dotare tehnică, de calificare şi intensitate normală a muncii. Astfel,
volumul de muncă prestată determină rezultatele obţinute, calitatea producţiei cât şi suma
veniturilor din vânzări.
În condiţiile în care productivitatea muncii trebuie să se concretizeze în produse, lucrări
sau servicii corespunzătoare din punct de vedere al calităţii astfel încât să sporească veniturile
din vânzări calculul poate fi efectuat după formula:
â ă
= (2.4)
ă ă ţ î ă

În tabelul 2.10 vom analiza dinamica productivităţii muncii calculată în baza producţiei
agricole globale în preţuri comparabile şi a veniturilor din vânzări.
Tabelul 2.10 Dinamica productivităţii muncii în profilul
regiunilor de dezvoltare a Republicii Moldova
Valoarea producţiei agricole globale în
Venituri din vânzări în calcul la un
Regiuni de preţuri comparabile la un lucrător
lucrător ocupat în agricultură, lei
dezvoltare ocupat în agricultură, lei
2005 2006 2007 2008 2005 2006 2007 2008
Nord
28830,3 30086,7 33306,4 61944,5 40413,6 45078,2 55473,9 78339,0
Centru
27975,2 32614,3 34998,1 63358,9 47575,1 49717,1 55437,8 111312,5
Sud
20944,9 28127,3 35919,4 53123,9 40552,7 44050,1 50964,3 73363,5

56
UTA Gagauzia
28017,6 26946,1 26082,2 39869,4 48989,4 33954,8 37420,2 54162,4
În medie pe
Republica Moldova 27817,1 30180,5 36332,0 53655,6 43860,1 46499,7 56983,3 84153,6
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.10 se constată, că dinamica productivităţii

muncii calculată după producţia agricolă globală în preţuri comparabile şi veniturile din vânzări
are o tendinţă de creştere. Însă ritmul de creştere este mai majorat în cazul estimării
productivităţii muncii în baza veniturilor din vânzări, ceea ce este un rezultat al creşterii
preţurilor.
Analizând modificările productivităţii muncii în profilul regiunilor de dezvoltare putem
formula următoarele concluzii:
 în perioada analizată cel mai înalt nivel al productivităţii muncii se constată în
anul 2008 când ritmul de creştere a constituit de la 47,9 până la 86,0% faţă de
2007. În regiunea Centru, valoarea producţiei agricole globale la un lucrător
ocupat în agricultură a depăşit nivelul regiunilor de Nord, Sud şi UTA Gagauzia
respectiv cu 2,3, 19,3 şi 58,9%.
 producţia agricolă globală la un lucrător ocupat în agricultură în medie pe
republică în anul 2008 a sporit faţă de 2006 şi 2007 respectiv cu 77,8 şi 47,7%.
Luând în consideraţie faptul, că în 2007 a fost un an nefavorabil după condiţiile
climaterice cu un nivel scăzut al randamentului terenului agricol menţionăm, că
majorarea productivităţii muncii este un rezultat reducerii efectivului de lucrători.
În acest an spre deosebire de 2005 şi 2006 în regiunea de Sud s-a înregistrat cel
mai înalt nivel al productivităţii muncii, care depăşeşte regiunile de Nord, Centru
şi UTA Gagauzia cu 7,8; 2,6 şi 37,7% respectiv.
 în UTA Gagauzia se observă o tendinţă de reducere până în anul 2007 a
productivităţii muncii calculată după producţia globală în preţuri comparabile.
Astfel în 2007 faţă de 2005 şi 2006 reducerea acestui indicator constituie
respectiv 6,91 şi 3,21%. Situaţia în cauză se explică prin faptul, că ritmul de
reducere a producţiei agricole globale a depăşit ritmul de reducere a efectivului de
lucrători ocupaţi în agricultură. În anul 2007 faţă de anul 2005 şi 2006 ritmul de
reducere a producţiei agricole globale a alcătuit 34,6 şi 12,2%, pe când ritmul de
reducere a efectivului de lucrători este de 29,7 şi 9,2% respectiv.
În rezultatul studiului privind dinamica productivităţii muncii putem concluziona, că în
realitate avem o reducere considerabilă a gradului de ocupare a forţei de muncă în agricultură şi

57
pe fonul acestuia – o pseudo-creştere a productivităţii muncii, care ne confirmă despre
decapitalizarea sectorului agrar şi utilizarea nesatisfăcătoare a potenţialului uman.
Preocupaţi de productivitatea muncii din cadrul agenţilor economici, de necesitatea de a
integra semnificaţia sa cît mai completă în realitatea cerinţelor sistemului naţional economic,
considerăm creşterea productivităţii muncii ca fiind principala sursă a reducerii consumului de
muncă. Cauză şi deopotrivă efect nemijlocit al luptei contra risipei de muncă deafăşurată în
condiţiile valorificării realizărilor proprii, competitivitatea tehnico-economică se concretizează în
ridicarea nivelului performanţelor, în condiţiile acentuării tendinţelor de valorificare superioară
a resurselor proprii şi limitării importurilor, perfecţionării structurilor şi elimunării deficienţelor
în programarea,organizarea şi conducerea activităţii productive şi de servicii. Productivitatea
muncii se diferenţiază în raport cu divizarea muncii, structura consumului de muncă şi condiţiile
de consum al muncii. O preocupare normală pentru asigurarea conţinutului cît mai realist şi
reprezentativ al productivităţii muncii o constituie modul său de măsurare [61, p.23].
În acest context ţinem să menţionăm, că calculul productivităţii muncii după indicatorii
valorici are şi unele dezavantaje:
- Creşterea permanentă a preţurilor duce la majorarea nivelului real al productivităţii,
ceea ce nu corespunde realităţii fapt care a fost demonstrat în rezultatul investigaţiilor
efectuate (tab. 2.10);
- Nu permite cunoaşterea consumului de muncă vie pe produse concrete.
Pentru reducerea acestor dezavantaje este raţional, de rând, cu indicatorii valorici să se
determine şi indicatorii naturali ai productivităţii muncii.
La nivelul agenţilor economici, cea mai utilă măsură a productivităţii muncii în unităţi
naturale se consideră volumul producţiei obţinute în calcul la o unitate de consum de muncă
(om-ore).
În calcule, consumurile de muncă vie se exprimă, de regulă, în unităţi fizice, refrindu-se
fie la numărul total de persoane angajate în producţie, fie numai la o parte a forţei de muncă, ori
la numărul de om-ore prestate de toţi lucrătorii ocupaţi în agricultură.
Însă pentru efectuarea analizei factoriale, ca indicator rezultativ al productivităţii muncii
la nivel de produs se consideră consumurile directe de muncă exprimate în om-ore pe unitate de
produs vegetal sau animalier. În literatura de specialitate indicatorul în cauză poate fi întâlnit sub
denumirea „manopera” sau „capacitatea de muncă”, care după conţinut reflectă eficienţa muncii
prestate la obţinerea produselor agricole.
Pornind de la cele expusee vom analiza modificarea consumurilor directe de muncă (om-
ore) la principalele produse agricole din raionul Ungheni (tabelul 2.11).

58
 Selectarea raionului Ungheni pentru analiza se explică prin faptul, că acesta după
condiţiile pedo-climaterice şi structura producţiei agricole reflectă cel mai adecvat
particularităţile specifice regiunii de Centru a Republicii Moldova.
Tabelul 2.11 Dinamica consumurilor directe de muncă la o unitate de produs în
întreprinderile agricole din raionul Ungheni (om-ore la 1 chintal)
2009 în % faţă de
Produse 2007 2008 2009
2007 2008
Grâu 1,52 1,48 1,47 96,71 99,32
Porumb 1,68 1,52 1,51 89,88 99,34
Floarea-soarelui 10,93 10,88 10,67 97,62 98,07
Sfeclă pentru zahăr 1,84 1,77 1,76 95,65 99,43
Legume 22,5 21,9 21,6 96,0 98,63
Fructe 24,3 23,2 20,7 85,18 89,22
Lapte 36,4 33,5 33,9 93,13 101,19
Spor în masă vie la bovine 38,2 39,7 41,3 108,15 104,03
Sursa: Calculele efectuate de autor în baza: Formularelor specializate pe activitatea
întreprinderilor agricole; Foii de evidenţă a muncii şi lucrărilor îndeplinite în fitotehnie;
Calculului plăţii muncii lucrătorilor din zootehnie.
Conform calculelor efectuate în tabelul 2.11 putem constata, că în dinamică s-a stabilit o
tendinţă de reducere a consumurilor directe de muncă la toate produsele vegetale. De exemplu,
în anul 2009 faţă de 2007 manopera a diminuat la porumb şi fructe respectiv cu 10,12 şi 14,82%.
În acelaşi timp se observă creşterea consumurilor directe de muncă la lapte şi spor de masă vie la
bovine. Însă ţinem să menţionăm, că în perioadele de referinţă nu s-au produs modificări
esenţiale în evoluţia consumurilor de muncă vie la o unitate de produs, ceea ce este un rezultat al
nivelului redus de salarizare şi reducerii forţei de muncă ocupate în agricultură.
Dat fiind faptul, că consumurile directe de muncă pe unitate de produs după conţinut se
consideră indicator indirect al productivităţii muncii, reducerea acestuia trebuie apreciată ca fiind
pozitivă. Însă diminuarea manoperei n-a fost influenţată de creşterea randamentului la hectar, dar
de reducerea consumurilor directe de muncă ca urmare a scăderii efectivului de lucrători ocupaţi
în agricultură şi a lipsei de cointeresare materială a acestora în rezultatul muncii prestate.
În atare situaţie apare necesitatea susţinerii de către stat a unităţilor agricole în ceea ce
priveşte dotarea cu tehnică agricolă, asigurarea cu seminţe, carburanţi şi alte materiale, ce ar
asigura creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi sporirea productivităţii muncii.
În ideea integrării semnificaţiei sale cît mai comlexe în ansamblul cerinţelor sistemului
naţional economic, creşterea productivităţii muncii poate fi considerată rezultatul reducerii
consumului de muncă pe produs sau serviciu, materializat ca urmare a cerinţelor unui program
caracterizat de produse sau servicii ce corespund exigenţelor benefeciarilor şi sunt valorificate
eficient, la termenele progarmate, pe piaţa internă şi externă [61, p.26-27].

59
 Creşterea productivităţii muncii trebuie să reprezinte o preocupare permanentă pentru toţi
managerii, o caracteristică a nivelului de dezvoltare tehnică, tehnologică şi organizatorică a
agenţilor economici.
Pornind de la faptul, că procesul de producţie în unităţile agricole implică unirea forţei de
muncă cu pământul şi mijloacele de producţie vom determina aportul factorului uman la
creşterea randamentului resurselor disponibile. În acest scop vom efectua gruparea unităţilor
agricole după consumul de muncă la un hectar de teren agricol (tab. 2.12) şi vom interpreta
rezultatele obţinute.
Tabelul 2.12 Influenţa consumurilor directe de muncă asupra eficienţei utilizării resurselor
la în întreprinderile agricole din raionul Ungheni (în medie pe anii 2007-2009)
Grupe de întreprinderi după consumuri de muncă la 1 În total şi
Indicatori ha terenuri agricole, om-ore în mediu
< 130 130,1-200 200,1-270 > 270 pe raion
1.Numărul de gospodării în
mediu pe grupă 8 11 12 10 41
2.Consumuri directe de muncă
la un ha teren agricol, om-ore 100,7 181,2 239,8 354,5 247,0
3.Suprafaţa de teren agricol în
mediu la o gospodărie, ha 504,3 571,4 744,2 485,7 578,3
4.Gradul de înzestrare tehnică,
lei 32131,2 41120,5 30197,8 22419,1 28529,4
5.Revine la un hectar de terenuri
agricole:
-producţie agricolă globală în
preţuri comparabile 2489,7 3583,3 3361,9 4136,8 3492,9
-venituri din vânzări, lei 3894,6 4726,4 4169,3 7158,8 5111,5
6.Productivitatea medie anuală a
unui lucrător ocupat în
agricultură, lei 31723,7 29544,9 25438,2 25202,4 26954,3
7.Randamentul mijloacelor fixe
productive, lei 0,883 0,952 0,812 1,325 0,914
8.Rata rentabilităţii producţiei
agricole, % 15,27 17,22 16,44 19,31 17,36
Sursa: Calculele efectuate de autor în baza: Formularele specializate pe activitatea
întreprinderilor agricole; Registrul de evidenţă a consumurilor şi produselor obţinute.
Calculele efectuate în tabelul 2.12 atestă, că creşterea consumurilor de muncă la hectar a
condus la creşterea randamentului terenului agricol, cât şi a resurselor consumate. Astfel în
prima grupă unde s-a consumat 100,7 om-ore s-a obţinut la un hectar de teren agricol producţie
agricolă globală şi venit din vânzări mai puţin decât în grupa a patra respectiv cu 66,1% şi
84,4%.
În grupa a doua unde consumurile de muncă s-au majorat cu 80,5 om-ore la hectar faţă de
prima grupă şi gradul de înzestrare tehnică a crescut cu 28,0% se constată creşterea

60
randamentului terenului agricol cu 43,9% şi a rentabilităţii producţiei agricole cu 1,95 puncte
procentuale.
Rezultatele obţinute (tab. 2.12) ne constată, că în întreprinderile agricole din grupa a treia
unde la hectar s-au consumat 239,8 om-ore sau cu 139,1 şi 58,6 om-ore mai mult decât în
primele două grupe eficienţa utilizării resurselor de producţie a fost mai redusă decât în grupa a
doua. Aceasta se explică prin faptul, că în grupa a treia gradul de înzestrare tehnică este cu
36,2% mai redus faţă de grupa a doua, iar suprafaţa de teren agricol în medie la o gospodărie e
mai mare cu 172,8 hectare. Adică în această grupă de gospodării forţa de muncă n-a fost
valorificată pe deplin din cauza asigurării insuficiente cu tehnică agricolă.
În gospodăriile din grupa a patra unde la hectar s-au consumat 354,5 om-ore s-au obţinut
cele mai înalte rezultate privind utilizarea fondului funciar şi a rentabilităţii resurselor
consumate.
Datele tabelului 2.12 ne permit să constatăm, că cu creşterea consumurilor directe de muncă la
hectar de la 100,7 până la 354,5 om-ore are loc reducerea productivităţii muncii, ceea ce
demonstrează, că volumul producţiei a crescut cu un ritm mai redus faţă de munca prestată
pentru obţinerea ei. Astfel se accentuiază rolul potenţialului uman în condiţiile când este
necesară asigurarea optimă şi valorificarea superioară a resurselor, limitarea importurilor şi
eliminarea deficienţilor în activitatea productivă şi menţinerea stabilităţii financiare.
În vederea depistării cauzelor reducerii eficienţei utilizării potenţialului uman în
întreprinderile agricole este necesară cunoaşterea acţiunii factorilor ce au influenţat modificarea
productivităţii muncii. Aceasta se realizează în baza unui complex de factori tehnici, tehnologici,
naturali şi economici, care se găsesc cu productivitatea muncii într-o dependenţă de tip stocastic.
În esenţă legătura stocastică dintre productivitatea muncii şi factorii de influenţă poate fi
exprimată printr-o ecuaţie liniară de regresie multiplă de tipul:
y1 = a0+a1x1+a2x2+a3x3 (2.5)
unde: y1 – productivitatea medie anuală a unui lucrător ocupat în agricultură, lei
x1 – salariul mediu anual al unui lucrător, lei
x2 – ponderea lucrărilor mecanizate în volumul total al lucrărilor agricole, %
x3 – gradul de înzestrare tehnică a forţei de muncă, lei
După prelucrarea statistică a informaţiei s-a obţinut următoarea funcţie de producţie:
y1 = -2105,6+1030,689x1+0,1465x2+0,0065x3 (2.6)
Aprecierea statistică a ecuaţiei obţinute s-a efectuat în baza coeficientului corelaţiei
multiple (R) şi determinaţiei (D), care alcătuieşte respectiv R= 0,74 şi D= 0,5475 (Anexa 13).
Din valorile coeficienţilor în cauză rezultă, că legătura dintre productivitatea muncii şi factori

61
incluşi în modelul matematic se apreciază ca fiind înaltă. Valoarea coeficientului de determinaţie
atestă, că variaţia productivităţii muncii unui lucrător ocupat în agricultură la 54,75% este
determinată de variaţia factorilor incluşi în modelul matematic.
În baza ecuaţiei de regresie 2.6 putem formula următoarele concluzii:
- creşterea ponderii lucrărilor mecanizate cu 1% influenţează creşterea productivităţii
muncii cu 1030,7 lei;
- majorarea salariului mediu anual al unui lucrător cu 1000 lei condiţionează sporirea
productivităţii muncii cu 146,5 lei;
- sporirea nivelului de înzestrare tehnică a forţei de muncă cu un leu contribuie la
creşterea productivităţii muncii cu 0,65 bani.
Pentru a aprecia intensitatea influenţei factorilor x1, x2, x3 din modelul 2.6 asupra
productivităţii muncii vom calcula coeficienţii parţiali de determinaţie (di2) conform formulei:
di2= ryxi×βi (2.7)

unde: ryxi – coeficienţei corelaţiei pare dintre y şi xi;

βi – beta (i) coeficienţii ce se calculă:

β i = ai × (2.8)

unde: ai – coeficientul de regresie pe lângă factorul xi;

- abaterea medie patratică pentru factorul xi;
- abaterea medie patratică pentru y.
Rezultatele calculelor după formulele (2.7) şi (2.8) sunt prezentate în tabelul 2.13.
Tabelul 2.13 Calculul coeficienţilor parţiali de determinaţie pentru ecuaţia de regresie a
productivităţii muncii unui angajat în agricultură
Coeficientul B– Coeficientul Coeficientul
Abaterea
Simbol

de regresie coeficienţi corelaţiei parţial de

Indicatori medie
pe lângă xi determinaţie
patratică
(ai)
(βi) pare (ryxi)
(d2xi)
Variabila dependentă:
1.Productivitatea medie a
unui lucrător ocupat în y
agricultură 763404,8 - - - -
Variabilele independente
3.Ponderea lucrărilor
mecanizate în volumul x1
total al lucrărilor agricole 754,07 1030,689 1,01809 0,38321 0,390142
4.Salariul mediu anual al
unui lucrător ocupat în x2
agricultură 1920726,4 0,1465 0,368598 0,24645 0,090841
2.Gradul de înzestrare
x3
tehnică a forţei de muncă 70840911 0,0065 0,603174 0,11028 0,066518
Sursa: Calculele autorului.
62
Abaterea madie pătratică s-a calculat după formulele:

∑
= −( ) (2.9)

∑ 2
= − ( )2 (2.10)

Verificarea rezultatelor calculelor se efectuiază în baza formulei:

D2= d12+d22+d32 (2.11)
adică valoarea coeficientului determinaţiei multiple trebuie să fie egal cu suma coeficienţilor
parţiali de determinaţie: 0,54751= 0,390142+0,090841+0,066518
Coeficienţii parţiali de determinaţie ne permit să obţinem cota-parte a fiecărui factor în
formarea variabilei dependente. Astfel conform calculelor efectuate în tabelul 2.13 putem
constata, că gradul de înzestrare tehnică a forţei de muncă determină variaţia productivităţii
muncii în totalitatea studiată la nivel de 2,9%. La un nivel mult mai majorat se situiază
coeficientul parţial de determinaţie pe lângă x2, care atestă faptul, că actualmente ponderea
lucrărilor mecanizate determină creşterea productivităţii muncii cu 13,6%. Aceasta se explică
prin faptul, că salariul mediu al lucrătorilor ocupaţi în agricultură este cel mai mic din toate
ramurile economiei naţionale. Astfel în anul 2008 salariul mediu lunar al unui lucrător ocupat în
agricultură a constituit 1034,0 lei, ceea ce în comparaţie cu nivelul mediu pe ţară este de 51,2%.
Rezultatele calculelor (tab. 2.13) ne atestă, că la etapa actuală factorul determinant al
productivităţii muncii este nivelul motivaţiei personalului angajat în producţie, cota căruia
alcătuieşte 35,8%.
Creşterea productivităţii muncii are ca efect majorarea eficienţei activităţii agentului
economic, reflectându-se prin influenţa acesteia asupra indicatorilor sintetici şi de eficienţă cu
care este direct corelată.
Caracterul necesar al respectării acestei corelaţii decurge din faptul, că la creşterea
productivităţii muncii concură şi ceilalţi factori de producţie, pentru care trebuie asigurate
premise.
Reieşind din faptul, că în ultimii ani preţurile la îngrăşăminte, carburanţi, energie şi alte
materiale se află în permanentă creştere aceasta reduce posibilităţile unităţilor agricole în
majorarea productivităţii muncii.
Pornind de la cele expuse vom determina influenţa corelaţiei dintre dinamica
productivităţii muncii şi a salariului mediu asupra indicatorilor sintetici – producţiei agricole
globale în preţuri comparabile, profitului brut şi a indicatorilor de eficienţă – productivităţii
medii anuale a unui lucrător ocupat în agricultură, ratei profitabilităţii muncii (tab. 2.14).

63
 Tabelul 2.14 Influenţa corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi a
salariului mediu la modificarea indicatorilor sintetici de eficienţă
Regiunea Centru Raionul Anenii Noi Raionul Ungheni
În medie În medie În medie În medie În medie În medie
Indicatori
2006- 2008- 2006- 2008- 2006- 2008-
2007 2009 2007 2009 2007 2009
1.Efectivul mediu anual de
lucrători ocupaţi în agricultură,
persoane 15822 13834 1549 1655 1585 1035
2.Valoarea producţiei agricole
globale în preţuri comparabile,
mii lei 600841,5 791327,0 104582,0 211371,0 63877,5 79161,0
3.Fondul de retribuţie, mii lei 146273,5 168249,0 19913,5 32660,5 15112,5 15742,0
4.Consumuri de producţie:
- în total, mii lei 1005739 1146737 257414 352108 93917 93343,5
- în calcul la un leu producţie
globală, lei 1,674 1,449 2,461 1,666 1,47 1,179
5.Productivitatea medie a unui
lucrător ocupat în agricultură,
lei 37975,1 57201,6 67515,8 127716,6 40301,3 76484,0
6. Salariul mediu anual a unui
lucrător ocupat în agricultură,
lei 9244,9 12162,0 12855,7 19734,4 9534,7 15209,7
7.Indicele corelaţiei dintre
dinamica productivităţii muncii
şi salariului mediu X 1,601 X 1,667 X 1,509
8. Profit brut, mii lei 138115,5 135462,5 26363,5 38418,5 16964,5 17782,5
9.Rata profitabilităţii muncii
lei 0,944 0,805 1,324 1,176 1,123 1,13
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Calculele efectuate în tabelul 2.14 ne atestă, că în medie pe regiunea Centru ritmul de

creştere a productivităţii muncii (150,6%) depăşeşte pe cel al salariului mediu (131,6%) şi în
rezultat indecele corelaţiei este supraunitar, ceea ce se apreciază pozitiv. Majorarea
productivităţii muncii este un rezultat al reducerii efectivului de lucrători 12,6%, cât şi a creşterii
producţiei agricole globale 31,7%.
Indecele corelaţiei ne constată, că la fiecare procent de creştere a salariului
productivitatea muncii în regiunea Centru s-a majorat cu 60,1%, ceea ce reflectă o sporire
esenţială a productivităţii muncii în comparaţie cu salariul mediu. Mai mult ca atât indecele
corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu atestă, că în întreprinderile
agricole din regiunea Centru există premise reale de majorare a salariului mediu. Această
concluzie se confirmă şi în baza indecelui corelaţiei respective calculat pe raionele Anenii Noi şi

64
Ungheni, unde ritmul de creştere a productivităţii muncii a depăşit ritmul creşterii salariului
mediu respectiv cu 35,7 şi 30,3 puncte procentuale. Fiecare procent de creştere a salariului în
aceste raioane condiţionează majorarea productivităţii muncii respectiv cu 66,7% şi 50,9%.
Necatând la faptul, că indicele corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi a
salariului mediu se află la un nivel înalt, rata profitabilităţii muncii în medie pe regiunea Centru
şi raionul Anenii Noi are o tendinţă de reducere. În unităţile agricole din raionul Ungheni această
rată a sporit cu 0,6%. Creşterea se datorează reducerii sumei totale a consumurilor de producţie,
cât şi la un leu de producţie globală. Însă ţinem să menţionăm, că creşterea în cauză se datorează
şi majorării nivelului de salarizare cu 59,5% ,cât şi creşterii productivităţii muncii cu 89,5%.
Comparând rata profitabilităţii muncii în medie pe anii 2008-2009 observăm (tab. 2.14),
că în raionul Anenii Noi ea depăşeşte nivelul mediu pe regiune şi pe raionul Ungheni respectiv
cu 46,1 şi 4,07%. În acest context ţinem să menţionăm, că creşterea ratei de eficienţă a muncii se
datorează nivelului înalt indicelui de corelaţie. Astfel în raionul Anenii Noi productivitatea
muncii şi salariul mediu a depăşit datele medii pe regiunea Centru şi raionul Ungheni, respectiv
de 2,23 şi 1,62 ori.
Rezultatele obţinute (tab. 2.14) demonstrează, că în condiţiile nivelului înalt al indecelui
de corelaţie ritmul de creştere a profitului brut se datorează reducerii consumurilor la un leu de
producţie globală cu 32,3%, cât şi acţiunii altor factori. In cazul raionului Anenii Noi nu putem
exclude, că amplasarea avantajoasă faţă de piaţa de desfacere, cât şi de angajare la muncă în
municipiul Chişinău au o amprentă asupra nivelului de salarizare şi a profitului.
Toate argumentele expuse confirmă necesitatea aplicării de rând cu indicele corelaţiei
dintre creşterea productivităţii muncii şi a salariului mediu a următorilor indicatori:
- profitului brut (sau profitului net);
- rata profitabilităţii muncii.

2.3. Analiza utilizări potenţialului financiar

Dezvoltarea şi eficienţa potenţialului de producţie în mare măsură sunt determinate de
starea financiară a întreprinderii şi utilizarea patrimoniului. Este de menţionat că activitatea
economică ţi situaţia financiară sunt strîns legate între ele, astfel încît rezultatele din activitatea
de producţie în cea mai mare parte depind de starea financiară a întreprinderii. Concomitent
situaţia financiară depinde de rezultatele obţinute atît de pe urma utilizării factorilor de
producţie, cît şi a consumurilor de producţie.
Situaţia financiară este o categorie economică complexă ce caracterizează structura
patrimoniului, cît şi capacitatea întreprinderii, echilibrul activelor şi pasivelor, astfel încît

65
 veniturile să depăşească consumurile şi cheltuielile în scopul menţinerii solvabilităţii şi creşterii
autonomiei financiare.
Pornind de la acest deziderat, vom examina potenţialul patrimonial sub diferite aspecte
aflate în corelaţie cu stabilitatea financiară a întreprinderilor agricole din regiunea Centru.
Un aspect ce vizează caracterul evolutiv al potenţialului patrimonial îl constituie
determinarea concordanţei dintre evoluţia activelor disponibile şi dinamica veniturilor. Studiul în
cauză presupune compararea ritmurilor de creştere a activelor, cît şi a datoriilor cu ritmul de
creştere a veniturilor din vînzări şi cu ritmul de creştere a veniturilor din toate tipurile de
activităţi.
Astfel, utilizînd baza informaţională din rapoartele financiare, vom examina evoluţia
diferitor componente patrimonaile cu dinamica veniturilor în ansamblu pe gospodăriile agricole
din regiunea Centru, raionul Ungheni şi SRL „Agrosfera-BM” din acest raion (tab. 2.15).
Tabelul 2.15 Analiza evoluţiei patrimonilui şi a datoriilor în concordanţă cu
dinamica veniturilor în întreprinderile agricole din regiunea Centru
Suma la finele anului, mii lei Abaterea absolută, Ritmul de
Indicatorii
2007 2008 +, - creştere, %
Regiunea Centru
1. Valoarea totală a
1591566,3 2013001,8 +421435,5 126,5
activelor
2. Datorii pe termen lung 466112,7 581959,5 +115846,8 124,9
3. Datorii pe termen scurt 677355,7 775558,2 +98202,5 114,5
4. Total datorii 1143468,4 1357517,7 +214049,3 118,7
5. Venituri din vînzări 763672,6 1085404,8 +321732,2 142,1
6. Venituri din toate
947520,4 1293921,4 +346401,0 136,6
tipurile de activităţi
Raionul Ungheni
1. Valoarea totală a
125625,5 171142,5 +45517,0 136,2
activelor
2. Datorii pe termen lung 12239,4 15568,7 +3329,3 127,2
3. Datorii pe termen scurt 53774,0 90377,8 +36603,8 168,1
4. Total datorii 66013,4 105946,5 +39933,1 160,5
5. Venituri din vînzări 85219,5 121208,4 +35988,9 142,2
6. Venituri din toate
99493,3 137335,8 +37842,5 138,0
tipurile de activităţi
SRL „Agrosfera-BM”
1. Valoarea totală a
25000,7 30119,2 +5118,5 120,5
activelor
2. Datorii pe termen lung - 2957,5 +2957,5 -
3. Datorii pe termen scurt 11870,9 11865,5 -5,4 99,95
4. Total datorii 11870,9 14823,0 +2952,1 124,9
5. Venituri din vînzări 10902,3 24428,4 +13526,1 224,1
6. Venituri din toate
12350,6 27708,0 +15357,4 224,3
tipurile de activităţi
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

66
 Din datele prezentate în tabelul 2.15 se observă o tendinţă de creştere în dinamică a
activelor, datoriilor şi a veniturilor. Astfel, în ansamblu pe gospodăriile agricole din regiunea
Centru se constată depăşirea ritmului de creştere a veniturilor faţă de ritmul de creştere a
activelor şi datoriilor. Depăşirea ritmului de creştere a venitului din vînzări şi venitului din toate
tipurile de activităţi faţă de ritmul creşterii activelor constituie respectiv 15,6 şi 10,1 puncte
procentuale, ceea ce denotă că patrimoniul aflat la dispoziţia întreprinderilor agricole din
regiunea Centru se gestionează eficient. Comparînd ritmul de creştere a datoriilor cu ritmul de
creştere a veniturilor, observăm aceeaşi legitate. Astfel, ritmul de creştere a veniturilor din
vînzări şi veniturilor din toate tipurile de activităţi depăşeşte cel al datoriilor totale respectiv cu
23,4 şi 17,9 puncte procentuale, ceea ce atestă faptul că are loc reducerea gradului de îndatorare
şi, respectiv, de majorare a autonomiei financiare.
Analizînd concordanţa dintre ritmul de creştere a veniturilor şi activelor pe gospodăriile
agricole din raionul Ungheni, observăm că ritmurile de creştere a veniturilor au aproximativ
acelaşi nivel cu ritmurile de creştere constatate în medie pe regiunea Centru. Însă ritmul de
creştere a activelor este aproape cu 10 puncte procentuale mai mare faţă de media pe regiunea
Centru (tab. 2.15).
În rezultatul comparaţiei constatăm că în gospodăriile agricole din raionul Ungheni
patrimoniul este utilizat eficient, deoarece ritmul de creştere a veniturilor din vînzări şi a
veniturilor totale depăşeşte ritmul de creştere a activelor respectiv cu 6,0 şi 1,8 puncte
procentuale.
Comparînd ritmul de creştere a datoriilor cu ritmul de creştere a veniturilor, observăm o
devansare a ritmului de creştere a datoriilor pe termen scurt şi a datoriilor totale faţă de dinamica
creşterii veniturilor în gospodăriile raionului Ungheni. Depăşirea ritmului de creştere a datoriilor
totale faţă de cel al veniturilor respectiv cu 18,3 şi 22,5 puncte procentuale atestă o majorare a
gradului de îndatorare şi, respectiv, reducerea autonomiei financiare. Cu mult mai majorată este
depăşirea ritmului de creştere a datoriilor pe termen scurt în comparaţie cu cel al veniturilor, ceea
ce semnifică scăderea capacităţii de plată a întreprinderilor agricole din raion.
Analizînd corelaţiile existente dintre dinamica veniturilor şi dinamica activelor în SRL
„Agrosfera-BM” din raionul Ungheni, observăm o situaţie destul de favorabilă. Astfel, ritmul de
creştere a veniturilor din vînzări şi din toate activităţile depăşeşte ritmul de creştere a activelor
respectiv cu 103,6 şi 103,8 puncte procentuale. Această situaţie semnifică, că activele
întreprinderii se utilizează eficient, şi anume are loc creşterea recuperabilităţii activelor SRL
„Agrosfera-BM” cu 86%. În anul 2008, în comparaţie cu anul 2007, fiecare leu de active aflate
în circuitul economic al întreprinderii a generat cu 37,5 bani mai mult venit din vînzări (tab.
2.15).
67
 Examinînd ritmurile de creştere a veniturilor cu cele ale datoriilor totale la SRL
„Agrosfera-BM”, la fel constatăm depăşirea ritmului de creştere a veniturilor din vînzări şi din
toate tipurile de activităţi faţă de cel al datoriilor totale respectiv cu 99,2 şi 99,4 puncte
procentuale. Această situaţie este apreciată pozitiv deoarece atestă reducerea dependenţei
întreprinderii faţă de sursele împrumutate şi, respectiv, creşterea autonomiei financiare.
Orice activitate din producţie profitabilă trebuie să asigure o bază tehnico-materială
echilibrată. Aceasta înseamnă că în structura patrimoniului întreprinderii trebuie să existe o astfel
de concordanţă la o desfăşurare continuă a procesului de producţie prin investiţii atît în domeniul
procurării activelor pe termen lung, cît şi a celor curente. De regulă, concordanţa favorabilă în
structura patrimoniului unităţilor de producţie se consideră la nivelul unui echilibru între activele
pe termen lung şi cele curente în proporţie de 50% : 50%.
În continuare vom studia corelaţiile dintre diferite elemente patrimoniale în
întreprinderile agricole din regiunea Centru, raionul Ungheni şi SRL „Agrosfera-BM”, folosind
metoda analizei pe verticală (tab. 2.16).
Analizînd calculele efectuate în tabelul 2.16 putem constata, că în gospodăriile agricole
din regiunea Centru se respectă cerinţele corelaţiei dintre activele pe termen lung şi activele
curente, care pe parcursul anilor 2006-2008 constituie aproximativ 50% : 50%. În dinamică se
observă o tendinţă lentă de reducere a ponderii activelor pe termen lung şi, respectiv, majorării
activelor curente, ceea ce se se apreciază pozitiv, reieşind din faptul că activele curente au un
ritm mai accelerat de rotaţie.

Tabelul 2.16 Analiza structurii patrimoniului în dinamică la întreprinderile

agricole din regiunea Centru (în procente)
Regiunea Centru Raionul Ungheni SRL „Agrosfera-BM”
Grupe de active
2006 2007 2008 2006 2007 2008 2006 2007 2008

1. Active pe termen 51,54 50,13 49,52 34,71 37,15 33,36 29,06 30,34 29,96
lung – total,
inclusiv:
1.1. active 0,06 0,05 0,05 0,04 0,03 0,02 - - 0,01
nemateriale
1.2. active materiale 49,77 48,18 47,46 32,75 35,42 31,56 28,17 29,43 26,21
pe termen lung
1.3. active financiare 1,63 1,83 1,87 1,91 1,69 1,77 0,85 0,86 0,71
pe termen lung
1.4. alte active pe 0,08 0,07 0,14 0,01 0,01 0,01 0,04 0,05 0,03
termen lung
2. Active curente – 48,46 49,87 50,48 65,29 62,85 66,64 70,94 69,66 73,04
total,
inclusiv:
68
2.1. stocuri de 24,29 25,44 28,1 26,96 29,94 35,61 21,33 35,04 23,7
mărfuri şi materiale
2.2. creanţe pe 19,64 19,68 20,35 28,11 27,52 28,55 45,84 33,86 49,15
termen scurt
2.3. investiţii pe 0,27 0,41 0,25 0,01 0,13 0,1 - - -
termen scurt
2.4. mijloace băneşti 2,85 3,27 1,66 10,17 5,19 2,32 3,76 0,76 0,19
2.5. alte active 1,41 1,07 0,12 0,04 0,07 0,06 0,01 - -
curente
Total active 100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Conform datelor prezentate în tabelul 2.16, în componenţa patrimoniului în ansamblu pe

regunea de Centru cota ponderii aparţine următoarelor grupe de active:
- active materiale pe termen lung - 49,77-47,46%;
- stocuri de mărfuri şi materiale - 24,29-28,1%;
- creanţe pe termen scurt – 19,64-20,35%.
Examinînd modificările structurale în componenţa patrimoniului întreprinderilor agricole
din raionul Ungheni (tab. 2.16), menţionăm următoarele aspecte:
1. Cota preponderentă o deţin activele curente cu o majorare în dinamică de la 65,29
pînă la 66,64%, ceea ce semnifică despre faptul, că rotaţia patrimoniului are un
grad mai înalt de accelerare faţă de media pe regiunea Centru;
2. Creşterea gradului de accelerare a patrimoniului se manifestă prin majorarea
veniturilor din vînzări la un leu de active. Astfel, în anul 2008 la fiecare leu de
active în medie pe regiunea Centru reveneau 53,9 bani venit din vînzări, pe cînd în
medie pe raionul Ungheni – 70,8 bani, sau cu 31,4% mai mult;
3. În medie pe gospodăriile agricole din raionul Ungheni ponderea semnificativă în
formarea patrimoniului revine activelor pe termen lung (32,75-35,42%), stocurilor
de mărfuri şi materiale (26,96- 35,61%) şi creanţelor pe termen scurt (28,11-
28,55%).
Analizînd situaţia patrimonială în SRL „Agrosfera-BM”, ţinem să menţionăm, că raportul
dintre activele curente şi activele pe termen lung în medie pe anii 2006-2008 constituie
71,3%:28,7% (tab. 2.16). În structura patrimoniului cota preponderentă o deţin creanţele pe
termen scurt, care la finele anului 2008 ocupă 49,155 din suma totală a activelor, ceea ce ne
atestă un grad înalt de sustragere a surselor din circuitul economic al întreprinderii.
În acelaşi timp, mijloacele băneşti ocupă o pondere foarte redusă – 0,19%. Aceasta
înseamnă că SRL „Agrosfera-BM” are insuficienţă de mijloace băneşti din cauză că producţia
livrată n-a fost achitată de clienţi şi, în rezultat, suma creanţelor la finele anului 2008 constituie
14 mln. 806 mii lei sau 49,29% din activele disponibile.
69
 În analiza potenţialului patrimonial se apreciază şi unele aspecte ce ţin de gradul de
participare a activelor în activitatea operaţională, deoarece nu întotdeauna suma activelor
controlate de întreprindere pot fi utilizate nemijlocit în procesul de producţie. De exemplu, o
parte de active se află sub formă de creanţe, situaţie similară cu SRL „Agrosfera-BM”, unde
creanţele ocupă o jumătate din patrimoniu, care nu pot fi folosite în activitatea întreprinderii. Din
acest punct de vedere este necesară calcularea şi analiza unor rate ce reflectă ponderea activelor
care pot fi utilizate în procesul de producţie sau de desfacere, cît şi a celor ce caracterizează
eficienţa utilizării activelor, rotaţia acestora. În tabelul 2.17 vom prezenta calculul indicatorilor
ce caracterizează destinaţia activelor şi eficienţa folosirii lor.
Tabelul 2.17 Analiza eficienţei utilizării patrimoniului prin metoda ratelor în
întreprinderile agricole din regiunea Centru
Anii
Indicatorii Metoda de calcul
2006 2007 2008
A B 1 2 3
1. Ponderea
patrimoniului cu MF + SMM
0,684 0,665 0,647
destinaţie de TA
producţie
2. Rata
ATL
imobilizării 0,515 0,501 0,495
TA
activelor
3. Rata activelor AC
O,485 0,499 0,505
curente TA
4. Rata activelor MB
0,03 0,03 0,02
perfect lichide TA
5. Rata
VV
recuperabilităţii 0,616 0,58 0,54
TA
activelor totale
6. Numărul de
VV
rotaţii ale 1,271 0,962 1,068
AC
activelor curente
7. Viteza de
rotaţie a activelor V = AC x 360/ VV 283,2 374,2 337,1
curente, zile
8. Rata
rentabilităţii Ra = Pimp/ A x 100 2,79 3,41 7,13
activelor, %
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Calculele efectuate în tabelul 2.17 ne permit să constatăm că în dinamică ponderea
activelor de destinaţie de producţie are o tendinţă de reducere de la 68,4% pînă la 64,7%.
Conform normativului stabilit, ponderea patrimoniului de destinaţie de producţie trebuie să
constituie 50%. Observăm că în gospodăriile agricole din regiunea Centru situaţia patrimonială
se află în afara oricărui pericol, deoarece activele cu destinaţie de producţie depăşesc cu mult
plafonul normativ.
70
 Analizînd eficienţa utilizării activelor, observăm o instabilitate în dinamică la majoritatea
indicatorilor. Astfel rata recuperabilităţii activelor este subunitară, ceea ce denotă o eficienţă
destul de scăzută. În opinia savantului român N. Georgescu valoarea acestui indicator trebuie să
constituie 2,0-2,5 [41, p.215].
Recuperabilitatea redusă a activelor în întreprinderile agricole din regiunea Centru atestă
faptul, că gospodăriile agricole nu comercializează suficiente produse faţă de activele pe care le
utilizează.
Referitor la rotaţia activelor curente observăm o încetinire a acestora cauzată de nivelul
insuficient al vînzărilor. În anul 2008 rotaţia activelor curente a încetinit cu aproape 54 de zile
faţă de anul 2006. În acelaşi timp, se constată creşterea rentabilităţii activelor cu 4,34 puncte
procentuale, fapt explicat prin creşterea profitului din activitatea financiară.
Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare se
efectuează în baza diferitor surse de finanţare (tab. 2.18).
Tabelul 2.18 Diagnosticul şi aprecierea surselor de constituire a patrimoniului în
întrepriderile agricole din regiunea Centru (în procente)

Regiunea Centru Raionul Ungheni SRL „Agrosfera-BM”

Surse de finanţare
2006 2007 2008 2006 2007 2008 2006 2007 2008

1. Capitalul propriu
29,52 28,98 32,56 41,11 34,0 38,43 80,65 52,52 50,79
– total,
inclusiv:
1.1. Capital statutar
17,44 15,53 17,18 5,16 6,06 3,14 0,04 0,04 0,03
şi suplimentar
1.2. Rezerve 16,36 14,02 11,19 14,7 14,25 14,46 60,88 65,28 33,48
1.3. Profit
nerepartizat
-8,94 +5,56 0,81 21,06 13,39 20,64 19,73 -12,80 17,28
(pierdere
neacoperită)
1.4. Capital secundar 3,43 3,6 2,36 0,04 - - - - -
1.5. Subvenţii 1,23 1,39 1,02 0,15 0,3 0,19 - - -
2. Datorii pe termen
30,11 28,46 28,91 12,43 11,45 8,77 - - 9,82
lung – total,
inclusiv:
2.1. Datorii
financiare pe termen 19,7 19,40 22,42 6,45 6,16 5,51 - - -
lung
2.2. Datorii pe
termen lung 10,41 9,06 6,49 5,98 5,29 3,26 - - 9,82
calculate
3. Datorii pe termen
40,37 42,56 38,53 46,46 54,55 52,8 19,35 47,48 39,39
scurt – total,
inclusiv:

71
3.1. Datorii 8,33 12,02 7,83 9,41 14,66 14,45 0,63 24,0 24,1
financiare pe termen
scurt
3.2. Datorii
comerciale pe 15,49 19,34 18,27 20,37 26,46 28,21 10,28 15,67 9,52
termen scurt
3.3. Datorii pe
termen scurt - 16,55 11,20 12,43 16,68 13,43 10,14 8,44 7,81 5,77
calculate
Total surse (pasive) 100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Analizînd structura surselor de finanţare la diferite niveluri ale întreprinderilor regiunii de
Centru (tab. 2.18), constatăm următoarele:
1. În ansamblu pe regiunea Centru ponderea decisivă revine datoriilor pe termen scurt,
urmată de capitalul propriu şi datoriile pe termen lung;
2. O situaţie similară este caracteristică şi pentru întreprinderile agricole din raionul
Ungheni;
3. În SRL „Agrosfera-BM” sursele sunt constituite preponderent din capital propriu şi
datorii pe termen scurt.
Componenţa surselor de finanţare a activelor, predominarea unor grupe faţă de altele în
mod direct determină stabilitatea şi independenţa financiară a întreprinderii. În tabelul 2.19 vom
prezenta dinamica indicatorilor situaţiei financiare şi vom înterpreta rezultatele obţinute.
Tabelul 2.19 Evoluţia situaţiei financiare în întreprinderile
agricole din regiunea Centru
Regiunea Centru Raionul Ungheni SRL „Agrosfera-BM”
Indicatorii
2006 2007 2008 2006 2007 2008 2006 2007 2008

1. Coeficientul
autonomiei 0,295 0,29 0,326 0,411 0,34 0,384 0,806 0,525 0,508
financiare
2. Coeficientul de
atragere a surselor 0,705 0,71 0,674 0,589 0,66 0,616 0,194 0,475 0,492
împrumutate
3. Coeficientul
corelaţiei dintre
2,387 2,451 2,071 1,433 1,942 1,625 0,24 0,904 0,969
sursele împrumutate
şi proprii
4. Rata stabilităţii
financiare, 0,596 0,574 0,615 0,535 0,455 0,472 0,806 0,525 0,606
(Cpr+DTL)/ TP
5. Rata de
autofinanţare a
0,495 0,504 0,53 0,768 0,967 0,807 1,0 1,0 0,838
capitalului
permanent, Cpr/CP
72
 6. Rata solvabilităţii
generale, 1,419 1,408 1,483 1,698 1,515 1,615 5,167 2,106 2,032
TP/ (DTL+DTS)
7. Nivelul de
asigurare cu active 27,4 25,2 36,7 51,9 24,4 36,3 64,0 52,2 66,2
curente nete, %
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Conform calculelor efectuate în tabelul 2.19, observăm că în ansamblu pe întreprinderile
agricole ale regiunii Centru autonomia financiară se află la un nivel critic. Astfel, ponderea
surselor proprii variază de la 29 la 32,6%. Conform plafonului teoretic stabilit de savanţii români
N.Tabără, E.Horomnea, C.Toma, raportul dintre sursele proprii şi cele împrumutate trebuie să
constituie 50% : 50% [74, pag. 184]. Însă, în funcţie de particularităţile ramurale, acest raport
poate fi modificat. De exemplu, în întreprinderile agricole apare necesitatea stringentă în atragerea
creditelor pe termen scurt la efectuarea lucrărilor de cultivare, semănat şi recoltare. Pornind de la
aceasta, raportul dintre sursele proprii şi îmrumutate poate fi majorat în detrimentul surselor
atrase. Însă nivelul critic al acestui raport constituie 30% : 70% ceea ce înseamnă că ponderea
surselor proprii nu poate fi mai mică decît 30%.
Din datele prezentate în tabelul 2.19 observăm, că la nivelul mediu al regiunii de Centru
cerinţa respectivă se respectă. Mai mult decît atît, în dinamică s-a stabilit o tendinţă de majorare a
ponderii surselor proprii pînă la 32,65. În acelaşi timp, în medie pe gospodăriile agricole ale
regiunii de Centru se menţine un nivel înalt al gradului de îndatorare. Astfel, în anul 2008
activitatea întreprinderilor agricole era dependentă de sursele atrase în mărime de 67,4%.
Despre nivelul înalt al dependenţei financiare ne atestă şi valoarea coeficientului corelaţiei
dintre sursele împrumutate şi proprii, care semnifică, că la fiecare leu de surse proprii în ansamblu
pe gospodăriile agricole ale regiunii Centru revin mai mult de doi lei surse atrase. Situaţia critică a
dependenţei financiare este confirmată şi prin faptul, că rata solvabilităţii generale nu atinge
plafonul teoretic stabilit – 1,6-2,5.
Astfel, suma totală a surselor în anul 2008 a acoperit datoriile pe termen lung şi scurt cu
148,3%. În aceste condiţii este resimţită reducerea nivelului de asigurare cu mijloace curente nete
din contul surselor proprii. În anii 2006 şi 2007 procentul de asigurare cu asemenea active a
constituit respectiv 27,4 şi 25,2%. În anul 2008 acest procent s-a majorat pînă la 36,7% pe seama
devansării ritmului de creştere a activelor curente (128,0%) în raport cu ritmul de creştere a
datoriilor pe termen scurt (114,5%).
Examinînd evoluţia situaţiei financiare în gospodăriile agricole din raionul Ungheni, ţinem
să menţionăm o ameliorare în comparaţie cu media pe regiunea Centru. Astfel, îndependenţa
financiară este asigurată la nivel de 34,0-41,1%. În anul 2008 ponderea surselor atrase şi proprii a
constituit respectiv 61,6 şi 38,4%. La fiecare leu de surse proprii în medie pe gospodăriile agricole
73
din raionul Ungheni revin 1,62 lei de datorii. Rata solvabilităţii generale a atins graniţa de jos a
plafonului teoretic, ceea ce semnifică, că la fiecare leu de datorii totale pasivele au constituit 1,6
lei.
Calculele efectuate în tabelul 2.19 ne atestă un grad redus al stabilităţii financiare, ceea ce
este un rezultat al reducerii ponderii datoriilor pe termen lung de la 12,43 pînă la 8,77% sau cu
3,66 puncte procentuale.
Concomitent în medie pe gospodăriile raionului Ungheni s-a stabilit un nivel destul de
înalt al gradului de autofinanţare a capitalului permanent, ce variază de la 76,8% în 2006 pînă la
96,7% în 2007. Aceste cifre ne demonstrează acea pondere pe care o deţine capitalul propriu în
componenţa capitalului permanent.
Referitor la nivelul de asigurare cu active curente nete din contul surselor proprii
constatăm o situaţie similară în raionul Ungheni, la fel ca şi în regiunea Centru în anii 2007-2008.
Analizînd dinamica situaţiei financiare în SRL „Agrosfera-BM”, constatăm următoarele:
- un grad înalt al autonomiei financiare care oscilează în limitele 50,8-80,6%;
- în anii 2007-2008 la fiecare leu de surse proprii datoriile totale constituie 90,4-96,6
bani ceea ce atestă un grad redus de îndatorare;
- valoarea surselor totale acoperă suma datoriilor pe termen lung şi termen scurt de
2,032- 5,167 ori;
- nivelul de asigurare cu active curente nete pe seama surselor proprii în anii 2007-2008
oscilează de la 52,2% pînă la 66,2% ceea ce este cu mult mai majorat faţă de media
pe raion şi regiune.
În condiţiile economiei de piaţă, practic la orice nivel de gestiune, apare necesitatea în
aprecierea capacităţii de plată şi solvabilităţii.
Prin conţinutul economic al capacităţii de plată se subînţelege abilitatea întreprinderii de a-
şi achita obligaţiile de plată în termenele scadente. La detereminarea capacităţii de plată se
compară mijloace de plată cu suma datoriilor.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile sale de plată pe
o anumită perioadă de timp. Determinarea solvabilităţii prevede compararea disponibilităţilor
băneşti imediate şi a creanţelor pe termen scurt cu obligaţiile de plată ale întreprinderii.
Paralel cu capacitatea de plată şi solvabilitatea, în literatura de specialitate se abordează
noţiunile „lichiditatea bilanţului contabil” şi „lichiditatea activelor”.
Lichiditatea bilanţului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile
pe termen scurt, iar lichiditatea activelor este capacitatea acestora de a se transforma în mijloace
băneşti fără pierderea valorii lor.

74
 În continuare vom deteremina capacitatea de plată, solvabilitatea şi lichiditatea bilanţului
contabil prin intermediul indicatorilor prezentaţi în tabelul 2.20.
Tabelul 2.20 Aprecierea capacităţii de plată şi a solvabilităţii
întreprinderilor agricole din regiunea Centru
Regiunea Centru Raionul Ungheni SRL „Agrosfera-BM”

Intervalul
optim
Indicatorii 2006 2007 2008 2006 2007 2008 2006 2007 2008

1. Rata
lichidităţii 0,2-0,25 0,071 0,079 0,043 0,219 0,22 0,072 0,194 0,016 0,005
absolute
2. Rata
lichidităţii
0,7-0,8 0,564 0,567 0,578 0,823 0,767 0,586 2,563 0,729 1,253
interme -
diare
3. Rata
lichidităţii 2,0-2,5 1,2 1,172 1,31 1,403 1,468 1,262 3,665 1,467 1,854
totale
Sursa: Calculele autorului în baza rapoartelor financiare
Potrivit calculelor efectuate în tabelul 2.20 se evidenţiază o situaţie destul de periculoasă
vizînd capacitatea de plată, solvabilitatea şi lichiditatea pe totalitatea gospodăriilor agricole din
regiunea Centru. Despre aceasta denotă faptul că nici un indicator de lichiditate nu se încadrează
în intervalul optim, ceea ce confirmă că întreprinderile agricole nu dispun de mijloace băneşti,
creanţe pe termen scurt şi stocuri de mărfuri şi materiale pentru a-şi achita la timp datoriile pe
termen scurt.
Conclizia dată se dovedeşte şi prin faptul, că în structura surselor regiunii de Centru
predomină capitalul împrumutat, care în perioada de referinţă a constituit 67,4-71,0%. Depăşirea
nivelului de siguranţă a surselor împrumutate poate crea dificultăţi în dezvoltarea activităţii
economico-financiare a întreprinderilor agricole din regiunea Centru.
Analizînd caracterul evolutiv al ratelor lichidităţii în gospodăriile agricole din raionul
Ungheni, observăm (tab. 2.20) o situaţie favorabilă vizînd capacitatea de plată şi solvabilitatea pe
anii 2006-2007. În anul 2008 se constată incapacitatea de plată şi insolvabilitatea întreprinderilor
agricole din raionul Ungheni. Astfel, pe seama mijloacelor băneşti pot fi achitate numai 7,2% din
suma datoriilor pe termen scurt. În cazul mobilizării investiţiilor şi a creanţelor pe termen scurt
întreprinderile agricole pot să achite numai 58,6% din datorii pe termen scurt. Putem concluziona,
că întreprinderile agricole din raionul Ungheni nu dispun de active curente suficiente pentru
achitarea datoriilor pe termen scurt.
Din datele prezentate în tabelul 2.20 reiese că SRL „Agrosfera-BM” poate fi apreciată ca
una din întreprinderile solvabile din raionul Ungheni, deoarece rata lichidităţii intermediare
depăşeşte cu mult graniţele teoretice. Totodată rata lichidităţii absolute semnifică, că
75
întreprinderea nu este capabilă să-şi achite datoriile pe termen scurt, mobilizînd numai mijloacele
băneşti la conturile respective.
Referitor la lichiditatea bilanţului contabil în SRL „Agrosfera-BM” putem spune că ea este
asigurată, dacă facem o excepţie pentru rata lichidităţii totale în anul 2007 (îngheţuri din
primăvară şi secetă îndelungată). În anul 2006 acest indicator a depăşit cu mult graniţa teoretică,
iar în anul 2008 valoarea efectivă a acestuia este aproape de 2,0.
Situaţia financiară şi stabilitatea întreprinderii depind de rezultatele activităţii de producţie,
de comercializare şi financiare ale acesteia. În cazul îndeplinirii reuşite a planurilor de producţie şi
comercializare situaţia financiară a întreprinderii se ameliorează. Iar în caz contrar are loc
majorarea costului producţiei, reducerea încasărilor băneşti şi a profitului. Ca rezultat al acesteia
se reduce capacitatea de plată şi solvabilitatea întreprinderii.
În contextul celor menţionate vom analiza dinamica rezultatelor financiare în gospodăriile
agricole din regiunea Centru. Astfel, conform datelor prezentate în tabelul 2.21, constatăm
existenţa unei tendinţe instabile vizînd evoluţia indicatorilor de rezultate financiare. În anul 2008
se evidenţiază creşterea profitului brut, profitului din comercializarea producţiei agricole,
profitului pînă la impozitare şi profitului net în comparaţie cu anii precedenţi. În acelaşi timp are
loc o reducere lentă a rezultatelor financiare din activităţile neoperaţionale (investiţii şi
financiară).
Tabelul 2.21 Dinamica rezultatelor financiare în întreprinderile agricole
din regiunea Centru (mii lei)
Anii
Indicatorii
2003 2004 2005 2006 2007 2008
1. Profit brut – total, 143517,4 188420,9 137329,1 125151,3 99118,9 166519,6
inclusiv din vînzarea
101935,0 124896,0 123338,2 108225,3 89880,7 135798,4
producţiei agricole
2. Profit (pierdere)
din activitatea 9873,8 37253,7 -15233,8 -15715,2 -52022,4 -9622,4
operaţională
3. Profit (pierdere)
din activitatea de 374,2 -2963,8 1019,0 4245,6 2655,3 20672,3
investiţii
4. Profit din
18744,7 16968,2 19235,1 52348,0 140469,9 138351,1
activitatea financiară
5. Profit pînă la
7548,9 50454,5 4397,0 37935,4 54084,6 143589,5
impozitare
6. Profit net 2015,8 41738,2 2616,7 35698,1 53164,8 144144,1
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Concomitent, începînd cu anul 2005, s-au obţinut pierderi din activitatea operaţională,
suma cărora oscilează în limitele 15233,8-52022,4 mii lei. Aceste pierderi sunt cauzate de ritmul
devansat al cheltuielilor operaţionale în raport cu veniturile obţinute. Astfel în anul 2008 suma

76
cheltuielilor generale şi administrative cât şi a cheltuielilor comerciale s-a majorat faţă de anul
2007 respectiv cu 9,5 şi 39,8%. Mai mult ca atît, suma cheltuielilor activităţii operaţionale a
depăşit veniturile acesteia şi, în rezultat, suma pierderilor a constituit 9 mln. 622,4 mii lei. Însă
inspiră optimism faptul, că, odată cu ameliorarea situaţiei financiare, în anul 2008 suma
pierderilor s-a redus faţă de anul 2007 de 5,4 ori.
Datorită faptului că în anul 2008 nivelul de asigurare cu active curente nete s-a majorat
faţă de 2007 cu 11,5% aceasta a contribuit la sporirea profitului brut cu 67400,7 mii lei sau cu
68%.
Reducerea tensiunii sistemului fiscal, cît şi creşterea autonomiei financiare au contribuit la
sporirea profitului net cu 90979,3 mii lei sau de 1,7 ori comparativ cu anul 2007.
Din datele prezentate în tabelul 2.21 rezultă că întreprinderile agricole din regiunea Centru
obţin profit şi din activităţile neoperaţionale. Astfel, în anul 2008 profitul din activitatea de
investiţii şi financiară constituie respectiv 14,4 şi 96,4% din suma totală a profitului pînă la
impozitare. Analizînd dinamica rezultatelor financiare pe tipuri de activităţi, observăm că profitul
din activitatea financiară reprezintă o sursă stabilă de formare a profitului pînă la impozitare,
ponderea căruia variază de la 33,6% în anul 2004 pînă la 96,4% în anul 2008.
Rezultatele obţinute ne permit să concluzionăm, că situaţia financiară a întreprinderilor
agricole se află în concordanţă cu gestionarea corectă şi chibzuită a sistemului complex de factori
care determină rezultatele financiare pe de o parte, iar pe de altă parte – nivelul rentabilităţii.
În funcţie de strategia financiară a întreprinderii este oportun să se asigure concordanţa
între două criterii – obţinerea nivelului scontat al rentabilităţii şi menţinerea independenţei
financiare şi solvabilităţii întreprinderii.
Pornind de la acest deziderat, vom examina corelaţiile existente între indicatorii
rentabilităţii, autonomiei financiare şi lichidităţii în întreprinderile agricole din raionul Ungheni în
funcţie de forma de proprietate (tab. 2.22).
Datele prezentate în tabelul 2.22 denotă existenţa corelaţiei dintre nivelul rentabilităţii
producţiei şi a capitalului propriu cu rata autonomiei financiare, rotaţia activelor şi ratele de
lichiditate. Astfel, cu cît nivelul rentabilităţii este mai înalt cu cu atît mai pronunţată este creşterea
autonomiei financiare, accelerarea rotaţiei activelor şi majorarea solvabilităţii întreprinderii.
Această legitate se respectă indiferent de forma de proprietate.

77
 Tabelul 2.22 Dinamica stabilităţii financiare a întreprinderilor agricole
din raionul Ungheni în funcţie de forma de proprietate
SRL CAP SA
Indicatorii
2006 2007 2008 2006 2007 2008 2006 2007 2008

1. Nivelul
rentabilităţii
producţiei
agricole, % 34,57 16,8 28,64 44,78 42,86 37,89 2,95 -22,73 3,67
2. Nivelul
rentabilităţii
capitalului
propriu, % 33,61 -6,09 24,08 29,91 27,64 6,13 -38,06 -1,02 -11,62
3. Rata
recuperabilităţii
activelor 1,041 0,697 0,779 0,701 0,583 0,41 0,742 0,397 0,51
4. Rata
autonomiei
financiare 0,413 0,336 0,396 0,518 0,487 0,376 0,205 0,182 0,314
5. Rata
lichidităţii
absolute 0,188 0,05 0,09 0,684 0,798 0,225 0,009 0,002 0,0004
6. Rata
lichidităţii
intermediare 0,83 0,472 0,589 1,238 1,352 0,887 0,08 0,05 0,09
7. Rata
lichidităţii
curente 1,437 1,273 1,404 2,287 1,637 1,291 0,317 0,28 0,572
8. Nivelul de
asigurare cu
active curente
nete, % 49,9 28,1 46,4 62,7 54,1 48,8 -204,7 -270,6 -82,2
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Calculele efectuate în tabelul 2.22 la fel constată existenţa unor legături directe dintre
nivelul de asigurare cu active curente nete şi indicatorii economico-financiari: cu cît este mai înalt
nivelul de asigurare cu active curente nete cu atît sunt mai majoraţi indicatorii rentabilităţii,
rotaţiei activelor, autonomiei financiare şi lichidităţii.
Rezultatele analizei în baza datelor din tabelul 2.22 ne permit să deducem, că situaţia
financiară stabilă la rîndul său influenţează pozitiv îndeplinirea programelor de producţie şi
comercializare, ceea ce se reflectă asupra majorării profitului şi nivelului rentabilităţii producţiei
şi a capitalului propriu. Pornind de la aceasta, activitatea financiară a întreprinderii trebuie să fie
orientată spre respectarea disciplinei decontărilor, obţinerii unor proporţii raţionale dintre capitalul
propriu şi împrumutat, cît şi spre asigurarea încasărilor şi plăţilor permanente şi ritmice ale
mijloacelor băneşti.

78
 În acest context vom analiza dinamica fluxurilor mijloacelor băneşti în întreprinderile
agricole din regiunea Centru pentru a determina potenţialul agenţilor economici ca plătitori de
datorii curente, precum şi direcţiile principale ale intrărilor şi plăţilor băneşti (figura 2.3). Astfel,
conform prezentării grafice, observăm că în anul 2007 întreprinderile agricole din reguinea de
Centru au generat flux net pozitiv în sumă de 12838,2 mii lei. În anul 2008 suma plăţilor a depăşit
suma încasărilor de mijloace băneşti şi, în rezultat, s-a format flux net negativ în valoare de
21020,4 mii lei. Cauza principală o constituie majorarea fluxului net negativ din activitatea
operaţională. Astfel, dacă în anul 2007 fluxul net negativ a alcătuit 95822,6 mii lei, apoi în anul
2008 acesta s-a majorat pînă la 127874,3 mii lei sau cu 33,4%. Prinicipala cauză în formarea
fluxului net negativ din activitatea operaţională este majorarea plăţilor băneşti furnizorilor şi
antreprenorilor cu 40,3% faţă de anul 2007.

120000

70000
111296,1
107032,4

12838,2
702,4

1135,1
926

20000 FNAO
FNAI
FNAF
-5577,3

-30000
-95822,6

FNE
-21020,4

FNT
-127874,3

-80000

-130000

2007
2008

Figura 2.3. Evoluţia fluxurilor mijloacelor băneşti în întreprinderile agricole din

regiunea Centru
Sursa: Calculele autorului în baza rapoartelor financiare
Notă: FNAO – flux net din activitatea operaţională, FNAI - flux net din activitatea de investiţii,
FNAF - flux net din activitatea financiară, FNE - flux net excepţional, FNT - flux net total

79
 Obţinerea fluxului net negativ din activitatea de investiţii se apreciază pozitiv, ceea ce
atestă, că în decursul anului 2008 au fost îndreptate mijloace băneşti pentru procurarea mijloacelor
fixe.
Fluxul net din activitatea financiară este pozitiv cu o creştere în dinamică de aproape 4%,
ceea ce este un rezultat al încasării creditelor pe termen lung.

2.4. Concluzii la capitolul 2

În capitolul doi se efectuiază diagnosticul potenţialului de producţie şi a situaţiei
financiare în unităţile agricole. În acest context s-a studiat dinamica producţiei agricole globale
în toate categoriile de gospodării a Republicii Moldova. În baza calculelor s-a constatat că ritmul
mediu anual de reducere a producţiei vegetale în preţuri comparabile a constituit 3,8%. De
asemenea, s-a analizat eficienţa folosirii potenţialului de producţie în profilul culturilor agricole
pe perioadele: 1991 – 1995; 1996 – 2000; 2001 – 2005 şi 2006-2008. S-a constatat că potenţialul
real al producţiei de cereale, floarea-soarelui şi sfeclei de zahăr este utilizat la nivel de 55,9, 73,9
şi 78,4% respectiv. Nivelul folosirii potenţialului productiv al plantaţiilor pomicole şi viticole
constituie respective 54,9 şi 60,6%.
Analizând eficienţa utilzării potenţialului de producţie în profilul regiunilor de
dezvoltare a Republicii Moldova s-a depistat o diferenţiere semnificativă. Astfel cele mai înalte
randamente au fost obţinute în regiunea Centru unde la fiecare hectar de terenuri agricole s-a
obţinut producţie agricolă globală în preţuri comparabile şi venituri din vânzări respectiv cu
520,5 şi 2251,3 lei mai mult decât în regiunea de Nord. Productivitatea medie anuală a unui
lucrător ocupat în agricultură în această regiune a depăşit nivelul regiunii de Nord şi media pe
republică respectiv cu 0,9 şi 3,7%. Concomitent randamentul mijloacelor fixe productive în
regiunea de Nord a depăşit nivelul mediu pe republică cu 35,9%. Aceasta se explică prin faptul
că cota regiunii de Nord în formarea producţiei agricole globale a depăşit ponderea în formarea
potenţialului tehnic cu 11,6 puncte procentuale.
Rezultatele investigaţiilor ne atestă că în regiunile Sud şi UTA Gagauzia randamentul
terenurilor agricole este mai redus decât în medie pe republică respectiv cu 14,8 şi 41,9%. La fel
se constată în aceste regiuni şi diminuarea veniturilor din vânzări la fiecare hectar de teren
agricol respectiv cu 20,0 şi 51,2% în comparaţie cu datele medii pe republică.
Rezultatele calculelor efectuate în acest capitol atestă un nivel comparativ majorat al
rentabilităţii producţiei agricole în regiunile de Nord şi Sud. Rata rentabilităţii producţiei agricole
în aceste regiuni depăşeşte datele regiunii de Centru respectiv cu 5,36 şi 2,06 puncte procentuale.
Aceiaşi legitate se respectă şi la modificarea profitabilităţii vânzărilor situaţia în cauză se explică

80
prin faptul că costul la un leu venituri din vânzări în regiunea Centru este mai majorat decât în
regiunile de Nord şi Sud respectiv cu 4,64 şi 1,79%.
Luând în consideraţie că în medie pe anii 2006-2008 din suma totală a profitului până la
impozitare regiunea de Nord a deţinut 226062 mii lei sau 62,1%, rentabilitatea mijloacelor de
producţie a atins nivelul maxim constituind 9,7%, ceea ce depăşeşte media pe republică şi
regiunile de Centru şi Sud respectiv cu 3,95, 7,29 şi 4,1 puncte procentuale.
Analizând dinamica productivităţii muncii în profilul regiunilor de dezvoltare am
constatat următoarele:
 în anul 2008 a fost atins cel mai înalt nivel al productivităţii muncii din ultimii patru ani. În
medie pe republică productivitatea medie anuală a unui lucrător a constituit 53655,6 lei. În
regiunea Centru, valoarea producţiei agricole globale la un lucrător ocupat în agricultură a
depăşit nivelul regiunilor de Nord, Sud şi UTA Gagauzia respectiv cu 2,3, 19,3 şi 58,9%;
 producţia agricolă globală la un lucrător ocupat în agricultură în medie pe republică în anul
2008 a sporit faţă de 2006 şi 2007 respectiv cu 77,8 şi 47,7%. Luând în consideraţie faptul,
că în 2007 a fost un an nefavorabil după condiţiile climaterice cu un nivel scăzut al
randamentului terenului agricol menţionăm, că majorarea productivităţii muncii este un
rezultat al reducerii efectivului de lucrători ocupaţi în agricultură;
 studiul privind caracterul evolutiv al producţiei agricole globale şi a efectivului de lucrători
ocupaţi în agricultură denotă reducerea considerabilă a gradului de ocupare a forţei de
muncă şi o pseudo-creştere a productivităţii muncii ceea ce semnifică despre decapitalizarea
sectorului agrar.
Calculele efectuate în capitolul doi al tezei ne atestă, că în mediu pe regiunea Centru
ritmul de creştere a productivităţii muncii (164,51%) depăşeşte pe cel al salariului mediu
(152,96%) şi în rezultat indecele corelaţiei este supraunitar, ceea ce se apreciază pozitiv. Însă
majorarea productivităţii muncii s-a obţinut în rezultatul devansării ritmului de reducere a
efectivului de lucrători cu 29,93% faţă de dinamica creşterii producţiei agricole globale
(15,28%).
Indecele corelaţiei ne constată, că la fiecare procent de creştere a salariului
productivitatea muncii s-a majorat cu 21,8%, ceea ce reflectă o sporire esenţială a productivităţii
muncii în comparaţie cu salariul mediu. Mai mult ca atât situaţia creată atestă, că în
întreprinderile agricole din regiunea Centru există premise reale de majorare a salariului mediu.
Această concluzie se confirmă şi de valoarea indecelui corelaţiei respective calculat pe raionul
Ungheni, unde ritmul de creştere a productivităţii muncii şi a salariului mediu alcătuieşte
respectiv 175,96 şi 160,42%, ceea ce semnifică că fiecare procent de creştere a salariului
condiţionează majorarea productivităţii muncii cu 25,7%.
81
 În rezultatul analizei situaţiei patrimoniale putem constata, că în unităţile agricole din
regiunea Centru se respectă cerinţele corelaţiei dintre activele pe termen lung şi activele curente,
care pe parcursul anilor 2006-2008 constituie aproximativ 50% : 50%. În dinamică se observă o
tendinţă lentă de reducere a ponderii activelor pe termen lung şi, respectiv, majorării activelor
curente, ceea ce se apreciază pozitiv, reieşind din faptul că activele curente au un ritm mai
accelerat de rotaţie.
Concomitent recuperabilitatea redusă a activelor totale în întreprinderile agricole din
regiunea Centru atestă faptul, că acestea nu comercializează suficiente produse faţă de activele
pe care le utilizează. Situaţia dată se confirmă şi de încetinirea duratei de rotaţie a activelor
curente. În anul 2008 rotaţia activelor curente a încetinit cu aproape 54 de zile faţă de anul 2006,
ceea ce este un rezultat al insuficienţei veniturilor din vânzări pentru desfăşurarea normală a
activităţii economico-financiare.
Conform calculelor efectuate în acest capitol s-a constatat că în ansamblu pe
întreprinderile agricole ale regiunii de Centru autonomia financiară se află la un nivel critic.
Astfel, ponderea surselor proprii variază de la 29 la 32,6%. În acelaşi timp, în medie pe unităţile
agricole ale regiunii de Centru se menţine un nivel înalt al gradului de îndatorare. Astfel, în anul
2008 activitatea întreprinderilor agricole era dependentă de sursele atrase în mărime de 67,4%.
Despre nivelul înalt al dependenţei financiare ne atestă şi valoarea coeficientului
corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii, care semnifică, că la fiecare leu de surse proprii
în ansamblu pe întreprinderile agricole ale regiunii Centru revin mai mult de doi lei surse atrase.
Situaţia critică a dependenţei financiare este confirmată şi prin faptul, că rata solvabilităţii
generale nu atinge plafonul teoretic stabilit – 1,6-2,5.
Potrivit calculelor efectuate se evidenţiază o situaţie destul de periculoasă vizînd
capacitatea de plată, solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderilor agricole din regiunea Centru.
Despre aceasta denotă faptul că nici un indicator de lichiditate nu se încadrează în intervalul
optim, ceea ce confirmă că întreprinderile agricole nu dispun de mijloace băneşti, creanţe pe
termen scurt şi stocuri de mărfuri şi materiale pentru a-şi achita la timp datoriile pe termen scurt.
Conclizia dată se argumentează şi prin faptul, că în structura surselor regiunii de Centru
predomină capitalul împrumutat, care în perioada de referinţă a constituit 67,4-71,0%. Depăşirea
nivelului de siguranţă a surselor împrumutate poate crea dificultăţi în dezvoltarea activităţii
economico-financiare a întreprinderilor agricole din regiunea Centru.
Rezultatele obţinute ne permit să concluzionăm, că situaţia financiară a întreprinderilor
agricole se află în concordanţă cu gestionarea corectă şi chibzuită a sistemului complex de factori
care determină eficienţa potenţialului de producţie.

82
 3. DIRECŢIILE DE EFICIENTIZARE A POTENŢIALULUI DE
PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE AGRICOLE

3.1. Sporirea capacităţii productive a terenurilor agricole

Atingerea potenţialului maxim de producţie în agricultură este determinat de un complex

de factori: naturali, tehnico-materiali, de muncă şi economici, care au o influenţă diferită asupra
capacităţii productive a pământului. Din complexul de factori naturali în condiţiile Republicii
Moldova în primul minim se situiază fertilitatea solului şi cantitatea de depuneri atmosferice în
perioda de vegetaţie a culturilor agricole.
În aspect generalizat fertilitatea solului este exprimată în puncte (note) de bonitate. Un
punct de bonitate constituie 0,4 q/ha grâu de toamnă; 0,48 q/ha porumb; 0,23 floarea-soarelui;
2,92 sfeclă pentru zahăr [14, p.64]. Conform Cadastrului funciar al Republicii Moldova de la
01.01.09 nota medie de bonitate pe ţară constituie 63 puncte, ce permite obţinerea a 25,2 q/ha
grâu de toamnă, 30,2 q/ha porumb şi 14,5 q/ha floarea-soarelui. Datele prezentate în tabelul 24
atestă, că nota medie de bonitate la nivel de raion administrativ variază de la 78 (Donduşeni)
până la 50 puncte (Călăraşi). În asemenea limite variază şi randamentul unui hectar la
principalele culturi agricole (tab. 3.1).
Tabelul 3.1 Recoltele potenţiale ale principalelor culturi agricole în funcţie
de nota de bonitate a solului
Producţia medie la hectar calculată conform notei de
Nota medie
Raionul, regiunea de bonitate, chintale
de bonitate,
dezvoltare Grâu de Sfeclă pentru Floarea-
puncte Porumb
toamnă zahăr soarelui
Regiunea Nord 70 28,0 33,6 204,4 16,1
Briceni 70 28,4 34,1 207,3 16,3
Drochia 73 30,0 36,0 219,0 17,2
Donduşeni 78 28,4 34,1 207,3 16,3
Edineţ 78 31,2 37,4 227,8 17,9
Făleşti 65 26,0 31,2 189,8 15,0
Floreşti 71 28,0 33,6 204,4 16,1
Glodeni 72 28,8 34,6 210,2 16,6
Ocniţa 71 28,0 33,6 210,2 16,6
Râşcani 70 28,0 33,6 204,4 16,1
Sângerei 55 24,0 28,8 175,2 13,8
Soroca 71 28,4 34,1 207,3 16,3
Regiunea Centru 60 24,4 29,3 178,1 14,0
Anenii Noi 59 24,0 28,8 - 13,8
Călăraşi 50 19,6 23,0 - 11,0
Criuleni 69 27,2 32,6 - 15,6
Dubăsari 66 26,0 31,2 189,8 15,0
Hânceşti 58 23,2 27,8 - 13,3
Ialoveni 58 24,4 29,3 - 14,0
Nisporeni 54 22,0 26,4 - 12,7
83
Orhei 63 24,8 29,8 181,0 14,3
Rezina 62 24,8 29,8 181,0 14,3
Străşeni 55 21,6 25,9 - 12,4
Şoldăneşti 74 30,0 36,0 219,0 17,2
Teleneşti 58 23,6 28,3 172,3 13,6
Ungheni 54 22,0 26,4 160,6 12,7
Regiunea Sud 60 23,6 28,3 - 13,6
Basarabeasca 56 23,6 28,3 - 13,6
Cahul 58 22,8 27,4 - 13,1
Cantemir 57 23,2 27,8 - 13,3
Căuşeni 62 24,0 28,8 - 13,8
Cimişlia 62 24,8 29,2 - 14,3
Leova 57 22,4 26,9 - 12,9
Ştefan-Vodă 62 24,8 29,8 - 14,2
Taraclia 60 23,6 28,3 - 13,6
UTA Gagauzia 56 22,4 26,9 - 12,9
În medie pe RM 63 25,6 30,7 186,9 14,7
Sursa: Calculele autorului în baza: [26, p.969]; [14, p.50-71].

Datele prezentate în tabelul 3.1 ne reflectă mărimea recoltelor potenţiale la hectar, care
pot fi obţinute numai pe seama fertilităţii solului. Aceste date sunt aproape de cifrele reale
obţinute în ultimii ani în condiţiile reducerii acute a cantităţii de îngrăşăminte încorporate.
Rezultatele calculelor (tab. 3.1) atestă faptul, că randamentul unui hectar variază în
dependenţă de nota medie de bonitate. Astfel, în regiunea de Nord unde nota medie de bonitate
alcătuieşte 70 puncte producţia medie la hectar depăşeşte datele pe regiunile Centru, Sud şi UTA
Gagauzia:
- la grâu de toamnă – cu 17,2-25,0%;
- la porumb – cu 16,7-24,9%;
- la floarea-soarelui – cu 16,7-24,8%.
Analizând datele prezentate în tabelul 3.1 în profilul raioanelor observăm o diferenţiere
esenţială. Astfel în raionul Călăraşi unde notă medie de bonitate constituie 50 puncte producţia
medie la principalele culturi agricole este mai redusă decât în medie pe republică respectiv cu 5,2
q la grâu, cu 6,2 q la porumb şi 3,0 q la floarea-soarelui. În raioanele Edineţ şi Donduşeni unde
nota medie de bonitate constituie 78 puncte randamentul culturilor agricole este cu mult mai
sporit decât în toate raioanele şi regiunile de dezvoltare. În comparaţie cu datele medii pe
republică calitatea solului în aceste raioane poate să asigure obţinerea la fiecare hectar a unui
spor de producţie – la grâu cu 6,0, porumb – 7,2, sfeclă pentru zahăr – 43,8 şi floarea-soarelui –
3,4 chintale.
Aceste rezultate ne confirmă faptul, că pentru a atinge potenţialul maxim de producţie
trebuie să sporim producţia medie la hectar cu 30-40% în baza implimentării complexului de
măsuri agrotehnice, hidrotehnice şi economice. Însă datele tabelului 3.1 ne demonstrează, că
84
posibilităţile raioanelor administrative şi a regiunilor de dezvoltare în sporirea randamentului
unui hectar sunt diferite. În acest context, după cum am menţionat în capitolul doi al tezei este
necesară aplicarea unui sistem de prelucrare a pământului adaptat, care să fie bazat pe
particularităţile bioclimaterice a fiecărui soi de cultură şi adaptabilitatea acestuia la condiţiile
concrete a regiunii respective.
Din tot complexul de factori naturali ce tot mai mult influenţează negativ asupra
dezvoltării producţiei agricole este seceta care periodic se repetă în toate regiunile de dezvoltare
a ţării. Conform rezultatelor cercetărilor ştiinţifice cantitatea de apă pentru formarea unui chintal
de producţie de bază alcătuieşte: pentru grâul de toamnă – 82, porumb – 64, floarea soarelui –
10,9 şi sfecla pentru zahăr – 133 tone [14, p.64]. Conform acestor estimări recoltele calculate
după nivelul de asigurare cu apă la principalele culturi agricole sunt aproape de două ori mai
mari faţă de cele determinate după bonitatea solului.
Multiplele cercetări ştiinţifice au demonstrat, că în sporirea potenţialului productiv al
terenului agricol un rol decisiv revine administrării îngrăşămintelor minerale. Potrivit opiniei
savanţilor îngrăşămintele administrate în doze optime contribuie la creşterea producţiei de
cereale cu 27-35%, sfeclei pentru zahăr cu 33-38%, florii soarelui cu 21-23%.
Ţinem să menţionăm, că în condiţiile de producţie eficienţa folosirii îngrăşămintelor este
cu mult mai redusă decât în expirienţele instituţiilor de cercetări ştiinţifice. Acest fapt este
circumstanţiat de un complex întreg de factori, spre exemlu, nerespectarea dozelor recomandate,
termenilor de încorporare în sol, cât şi nivelul insuficient de lucrare a solului.
Reieşind din cele expuse, considerăm că datele privind adaosul recoltei din contul
îngrăşămintelor obţinute în loturile experimentale a instituţiilor ştiinţifice nu pot fi suprapuse în
condiţiile de producţie. În această ordine de idei susţinem părerile economiştelor-agrarieni
V.Tocarev, N.Daşcova, N.Tcaci, I.Burlacu, E.Sergentu care propun de a calcula adaosul
producţiei la hectar din contul îngrăşămintelor după formula:
YNPK= (Yef×Dn)÷100 (3.1)
unde: YNPK – adaosul producţiei medii la hectar pe bază aplicării îngrăşămintelor, q/ha;
Yef – productivitatea efectivă a culturii respective, q/ha;
Dn – cota îngrăşămintelor în formarea productivităţii după normativ, %
Stabilirea mărimii adaosului de producţie constituie etapa principală în determinarea
eficienţei economice a îngrăşămintelor. În această privinţă există diverse opinii. Însă noi
susţinem părerea economiştilor nominalizaţi, care consideră, că adaosul din contul
îngrăşămintelor în condiţiile de producţie poate fi determinat după formula 3.1, aplicarea căreia
asigură un nivel satisfăcător de precizie. Conform acestei formule productivitatea efectivă a
culturii poate fi uşor selectată din formularul 9-CAI „Producţia şi costul producţiei vegetale”.
85
Mai deficil este determinarea celui de-al doilea parametru al formulei 3.1 adică a cotei
îngrăşămintelor în formarea productivităţii culturilor agricole. Acesta a fost determinat în baza
expirienţilor multianuale cu îngrăşămintele efectuate de către instituţiile de cercetări ştiinţifice
din domeniu. Utilizând rezultatele experienţilor multianuale a serviciului agrochimic au fost
elaborate normativele pentru determinarea adaosului producţiei după cota de participare a
îngrăşămintelor (anexa 6). Datele prezentate în anexa 6 ne permit să deducem, că cota de
participare a îngrăşămintelor creşte paralel cu majorarea dozei, însă numai până la un anumit
nivel după care treptat să reduce. Aceasta se confirmă şi de comportamentul liniei curbe, ce
exprimă legătura dintre dozele încorporate şi cota îngrăşămintelor în formarea productivităţii
(figura 3.1).

30
Cota îngrăşămintelor în formarea

25
productivităţii (Dn), %

20

15

10

0
30 60 120 158 200 250
Doza (Hef), kg substanţa activă la hectar

Figura 3.1. Legătura dintre dozele de încorporare şi cota de participare a îngrăşămintelor

în formarea productivităţii culturilor cerealiere.
Sursa: Elaborată de autor

După ce s-a calculat mărimea adaosului de producţie după datele normative (anexa 6) sau
după grafic (figura 3.1) considerăm necesară să se determine astfel de indicator ca recuperarea
unui kilogram de substanţă activă după formula:

= (3.2)

Îngrăşămintele minerale îşi exercită o acţiune importantă nu numai asupra randamentului

mediu la hectar, dar şi asupra consumurilor cât şi veniturilor.

86
 De aceea, considerăm că, de rând cu aceşti doi indicatori pentru aprecierea eficienţei
utilizării îngrăşămintelor este raţional de calculat profitul la un hectar şi nivelul rentabilităţii
îngrăşămintelor conform formulelor:
BNPK= (YNPK×P) – A (3.3)
= ∗ 100 (3.4)

unde: P – preţul mediu de vânzare pe unitate producţie de bază, lei

A – consumurile vizând administrarea îngrăşămintelor, care înclud valoarea procurării,
consumurile legate de păstrarea şi încorporarea în sol lei/hectar.
Conform estimărilor efectuate, sistemul de indicatori pentru analiza eficienţei
economice a îngrăşămintelor minerale, în opinia noastră poate fi precizat astfel:
1) Producţia medie la hectar, chintale;
2) Doza de îngrăşăminte la hectar, kg substanţă activă;
3) Adaosul producţiei la hectar din contul îngrăşămintelor;
4) Recuperabilitatea unui kilogram de substanţă activă, kg;
5) Consumurile la aplicarea îngrăşămintelor, lei/ha;
6) Profitul din aplicarea îngrăşămintelor la hectar, lei;
7) Nivelul rentabilităţii îngrăşămintelor, %.
Analizând eficienţa administrării îngrăşămintelor în condiţiile de producţie pe parcursul
a 58 ani am constatat cota destul de semnificativă a acestora în formarea randamentului unui
hectar (anexele 7, 8, 9, 10). Astfel majorarea dozelor de substanţă activă la hectar grâu de
toamnă de la 127 kg în medie pe anii 1971-1975 până la 245 kg în perioada 1986-1990 a dus la
sporirea randamentului de la 33,7 până la 37,9 q/ha. Concomitent s-a majorat şi cota de
participare a îngrăşămintelor în formarea randamentului de la 22,0% până la 31,2% (anexa 9).
Însă recuperarea unui kilogram de substanţă activă se află în reducere de la 5,84 până la 4,82 kg
de grâu, necatând la creşterea adaosului de la 7,4 până la 11,8 q/ha.
Începând cu anul 1991 se constată o reducere puternică a dozelor de îngrăşăminte, ceea
ce a contribuit şi la scăderea productivităţii. În perioada 1991-1995 doza de îngrăşăminte a
diminuat de 3,31 ori, însă randamentul s-a redus cu 8,7%. Aceasta se datorează faptului, că
dozele majorate până în anul 1990 au avut o postacţiune şi în perioada 1991-1995.
Datele prezentate în anexa 7 denotă o reducere a productivităţii grâului de toamnă.
Astfel în 2006-2007 productivitatea grâului a diminuat de 2,09 ori faţă de perioada 1986-1990,
ceea ce este un rezultat a reducerii dozelor de îngrăşăminte de 4,45 ori. Paralel s-a redus adaosul
producţiei pe seama îngrăşămintelor de 4,21 ori.

87
 Estimările efectuate în baza datelor din anexa 8 denotă o creştere a dozei de
îngrăşăminte administrate la cultura porumbului de la 63 (1971-1975) până la 249 (1986-1990)
kg substanţă activă, ceea ce a contribuit la majorarea randamentului de la 35,8 până la 39,3
chintale. În acelaşi timp se constată o creştere esenţială a adaosului recoltei din contul
îngrăşămintelor de la 58 până la 10,12 chintale la hectar. În anii 1986-1990 se observă majorarea
cotei îngrăşămintelor în formarea randamentului unui hectar de porumb de la 16,2% până la
25,76%. Totodată menţionăm reducerea recuperării unui kilogram de substanţă activă de la 9,19
la 4,07 kg de porumb-boabe.
Analizând eficienţa utilizării îngrăşămintelor la producţia de porumb după anul 1990
constatăm o reducere semnificativă a dozelor de îngrăşăminte. De exemplu, în perioadele 1991-
1995 şi 1996-2000 cantitatea de îngrăşăminte a diminuat respectiv de 3,41 şi 5,3 ori dar
producţia medie la hectar s-a redus numai cu 69,0 şi 77,1%. Conform estimărilor Serviciului
agrochimic se stipulează că „ … actualmente productivitatea culturilor agricole se obţine din
postacţiunea îngrăşămintelor minerale şi organice încorporate până în anul 1991” [25, p. 214].
În perioada 2006-2007 dozele de îngrăşăminte au diminuat faţă de perioada 1986-1990
de 4,8 ori. Concomitent productivitatea culturii s-a redus cu 21,1 chintale sau 53,7%. La fel se
constată reducerea de la o periodă la alta a adaosului de producţie pe seama îngrăşămintelor de
3,51 ori.
Datele prezentate în anexa 9 denotă o creştere a dozelor de îngrăşăminte încorporate sub
sfecla pentru zahăr de la 237 în 1971-1975 până la 381 kg substanţă activă în 1981-1985.
Creşterea cantităţii de îngrăşăminte a contribuit la majorarea productivităţii culturii. Adaosul
recoltei la hectar obţinut din contul îngrăşămintelor creşte pe măsuura majorării cantităţii
încorporate. Astfel în anii 1981-1985 cantitatea de îngrăşăminte încorporate a alcătuit 381 kg
substanţă activă, adaosul – 110,92 q/ha, iar recuperarea unui kilogram de substanţă activă –
29,11 kg rizocarpi. În comparaţie cu perioada 1971-1975 în anii 1981-1985 şi 1986-1990
recuperarea unui kilogram de substanţă activă a diminuat respectiv cu 33,3 şi 18,0%.
Conform calculelor efectuate în anexa 9 observăm că în ultimii 17 ani s-a redus
considerabil cantitatea de îngrăşăminte încorporate sub sfecla pentru zahăr. Astfel în perioada
1996-2000 doza la hectar a diminuat de 2,93 ori, iar productivitatea culturii de 1,36 ori faţă de
perioada 1986-1990. În perioada 2006-2007 doza s-a redus de 1,6 ori faţă de perioada 1996-
2000, însă productivitatea a crescut cu 14,3%. Totuşi în perioadele după anul 1990 are loc
reducerea adaosului la hectar pe seama îngrăşămintelor de 3,25 ori.
Analiza eficienţei încorporării îngrăşămintelor sub floarea-soarelui demonstrează, că cu
majorarea dozelor de la 107 până la 148 kg substanţă activă recolta la hectar a crescut cu 2,0
chintale. Respectiv adaosul la hectar s-a majorat de la 3,03 până la 4,32 chintale, iar cota de
88
participare a îngrăşămintelor în formarea randamentului variază de la 17,24% (1971-1975) până
la 22,04% (1986-1990). Fiecare kilogram de substanţă activă a fost recuperat cu adaosul recoltei
în mărime de 2,64-2,92 kg de seminţe (anexa 10).
Reducerea cantităţii de îngrăşăminte încorporate la hectar de la 148 kg s.a. (1986-1990)
până la 20 kg s.a. (2006-2007) a cauzat reducerea productivităţii de la 19,6 până la 10,3 chintale.
Cota îngrăşămintelor în formarea prpoductivităţii florii-soarelui a diminuat de la 22% până la
6,8%. Adaosul de producţie la hectar se reduce din an în an de la 4,32 (1986-1990) până la 0,7
chintale (2006-2007).
Începând cu anul 1991 se constată reducerea bruscă a cantităţii de îngrăşăminte
încorporate în rezultatul efectuării reformei funciare nechibzuite, cât şi majorării considerabile a
preţurilor la fertilizanţi şi substanţe de uz fitosanitar. Astfel, dacă în anul 1991 cantitatea de
îngrăşăminte a constituit 226 mii tone de substanţă activă, inclusiv: azotate – 76 mii tone,
fosfatice – 65 mii tone, apoi în 1998 au fost încorporate numai 2,1 mii tone de îngrăşăminte
azotate.
În anul 1995 volumul îngrăşămintelor organice întroduse la hectar de arătură şi plantaţii
pomi-viticole s-a redus de 8 ori în comparaţie cu perioada 1986-1990.
Reducerea bruscă a cantităţii de îngrăşăminte încorporate a condus la degradarea
fertilităţii solurilor, scăderea conţinutului de elemente nutrtive, dar mai cu seama la diminuarea
productivităţii culturilor agricole. Conform estimărilor profesorului universitar C. Zagorcea în
anii 1996-1999 exportul elementelor nutritive din sol cu recolta a depăşit de 10 ori încorporarea
lor cu îngrăşăminte minerale şi organice [87, p.71].
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au o importanţă deosebită în condiţiile actuale de
gospodărire, deoarece ele permit optimizarea din punct de vedere economic a dozelor de
îngrăşăminte minerale, ţinându-se cont de conţinutul elementelor nutritive mobile din sol. Însă
lipsa resurselor financiare nu permite gospodăriilor agricole să aplice dozele de îngrăşăminte
calculate reieşindu-se din necesitatea compensării extrasului de elemente nutritive prin producţia
obţinută.
Din lipsa mijloacelor băneşti cât şi a altor active lichide multe întreprinderi agricole nu
încorporează îngrăşăminte minerale şi s-au dezis de la efectuarea unor operaţii tehnologice de
lucrare a solului.
Practica ţărilor dezvoltate demonstrează, că în situaţia creată este necesară
subvenţionarea directă a producătorilor agricoli, şi anume prin compensarea cheltuielilor legate
de procurarea îngrăşămintelor minerale. De exemplu, ţările-membri ai organizaţiei internaţionale
de comerţ beneficiază de subvenţionarea directă a producătorilor agricoli care constituie 80% din

89
 volumul subvenţiilor alocate. O astfel de susţinere din partea statului a producătorilor autohtoni
ar permite să supravieţuiască multor întreprinderi agricole falimentare.
Considerăm, că aplicarea îngrăşămintelor minerale trebuie să ţină cont de condiţiile
climaterice, particularităţile culturilor agricole, tipul solului şi alţi factori.
Pornind de la această ordine de idei am efectuat gruparea gospodăriilor agricole după
cantitatea de îngrăşăminte încorporate la un hectar de sfeclă pentru zahăr pe diferite soluri (tab.
3.2). Grupele de gospodării au fost formate după tipurile de ciornoziom care predomină în
unităţile respective. Astfel conform hărţilor pedo-climatice a Republicii Moldova în 112
gospodării cultivatoare de sfeclă pentru zahăr predomină ciornoziomuri levigate şi tipice, iar în
86 – ciornoziomuri obişnuite şi carbonate (tabelul 3.2).
Tabelul 3.2 Eficienţa administrării dozelor diferenţiate de îngrăşăminte minerale la cultivarea
sfeclei pentru zahăr în funcţie de tipul solulului (în medie 2002-2006)
Grupele de Cantitatea
Adaosul Nivelul
gospodării Numărul de
Producţia producţiei Recupera- Profitul rentabili-
dozele de de îngrăşăminte
medie la pe baza rea unui la hectar, tăţii
îngrăşăminte gospodării încorporate
hectar, q îngrăşămin- kg s.a., kg lei îngrăşămin-
la hectar, kg în grupă la hectar,
telor, q/ha telor, %
s.a. kg s.a.
A 1 2 3 4 5 6 7
Ciornoziomuri levigate şi tipice
până la 160 24 143 256,7 44,9 31,4 953,94 181,9
161-220 30 196 282,4 67,1 34,2 1492,0 207,5
221-280 38 244 302,8 85,7 35,1 1928,81 215,5
mai mult 280 20 314 329,2 111,0 35,4 2505,7 217,6
În medie pe
totalitate 112 223 295,8 77,2 34,6 1725,78 211,0
Ciornoziomuri obişnuite şi carbonate
până la 160 12 140 260,5 41,7 29,8 860,5 167,57
161-220 37 192 267,6 60,4 31,5 1285,92 182,59
221-280 20 244 285,7 79,6 32,6 1727,82 193,05
mai mult 280 17 313 300,1 86,7 27,7 1708,68 148,83
În medie pe
totalitate 86 223 278,7 67,6 30,3 1409,46 172,31
Sursa: Calculele autorului în baza: hărţilor pedo-climatice a Republicii Moldova; formularelor
9 – agr „Cantitatea de îngrăşăminte încorporate”; formularelor specializate pe activitatea
întreprinderilor agricole.
Conform calculelor efectuate în tabelul 3.2 putem formula următoarele concluzii:
- Aplicarea îngrăşămintelor minerale la sfecla de zahăr pe toate tipurile de sol este
rentabilă;
- În rezultatul analizei comparate s-a constatat un grad mai înalt de eficienţă a
îngrăşămintelor în gospodăriile unde predomină ciornoziomurile levigate şi tipice. În
această totalitate producţia medie la hectar este mai sporită cu 6,1%, recuperarea unui

90
 kilogram de substanţă activă constituie 34,6 kg de rizocarpi, ceea ce e cu 10,2% mai
mare faţă de grupele de gospodării unde predomină ciornoziomurile obişnuite şi
carbonate. Concomitent profitul la un hectar de sfeclă şi nivelul rentabilităţii sunt mai
sporite în grupele de gospodării, care dispun de soluri mai fertile, respectiv cu 316,32
lei şi 38,69 puncte procentuale;
- Creşterea cantităţii de îngrăşăminte încorporate de la 140 până la 314 kg substanţă
activă indiferent de tipul de sol a condus la majorarea eficienţei economice a acestora.
Astfel în primele grupe se constată creşterea producţiei medii la hectar de la 256,7 până
la 329,2q sau cu 72,5q, adaosului producţiei pe baza îngrăşămintelor cu 66,1q, profitului
la hectar cu 1551,76 lei şi nivelului rentabilităţii cu 29,1 puncte procentuale. În grupele
de gospodării unde predomină ciornoziomuri obişnuite şi carbonate creşterea intensităţii
îngrăşămintelor de la 140 până la 313 kg substanţă activă a contribuit la majorarea
producţiei medii la hectar cu 44,6q, adaosului de producţie la hectar cu 58,1q, profitului
la hectar şi nivelului rentabilităţii respectiv cu 1279,83 lei şi 18,86 puncte procentuale;
- Din punct de vedere al recuperării consumurilor am constatat (tab 3.2), că cea mai
optimă doză în gospodăriile unde predomină ciornoziomurile levigate şi tipice este de
314 kg s.a. la hectar care asigură cel mai înalt nivel al randamentului – 329,2 q/ha şi de
recuperare a îngrăşămintelor – 35,4 kg rizocarpi. În comparaţie cu media pe totalitate la
fiecare hectar de sfeclă s-a obţinut profit mai mult cu 779,92 lei sau 45,2%.
În gospodăriile unde predomină ciornoziomurile obişnuite şi carbonate cea mai
rentabilă doză este de 244 kg s.a./ha (tab 3.2). În această grupă la fiecare kilogram de substanţă
activă revine 32,6 kg rizocarpi, ceea ce e mai mult faţă de media pe totalitate cu 7,6%. Aplicarea
acestei doze a permis obţinerea profitului la hectar în sumă de 1727,82 lei ceea ce e mai sporit
decât în primele două grupe respectiv cu 867,32 şi 441,9 lei. La fiecare leu de consumuri legate
cu administrarea îngrăşămintelor în grupa a treia s-a obţinut 1,93 profit.
În baza calculelor efectuate în tabelul 3.2 constatăm, că majorarea normei de
îngrăşăminte de la 244 până la 313 kg s.a. a condiţionat majorarea producţiei medii la hectar şi
adaosului din contul îngrăşămintelor respectiv cu 14,4 şi 7,1 q/ha. Însă concomitent creşterea
normei de îngrăşăminte a cauzat reducerea recuperării unui kilogram de substanţă activă cu 4,9
kg rizocarpi sau cu 15%.
Menţionăm, că cu majorarea normei de îngrăşăminte de la 244 până la 313 kg s.a.
nivelul rentabilităţii a scăzut de la 193,05 până la 148,83%.
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice demonstrează, că eficienţa utilizării îngrăşămintelor în
mare parte este determinată de mai mulţi factori. De exemplu, întroducerea neproporţională a

91
îngrăşămintelor (50-80%) cauzează reducerea producţiei medii la hectar cu 11-19% şi a
profitului de 2,0-2,5 ori [110, p.163].
Un factor primordial care condiţionează eficienţa îngrăşămintelor în ţara noastră este
umeditatea solului. Cercetările efectuate demonstrează existenţa unei legături directe dintre
producţia medie la hectar, recuperarea îngrăşămintelor minerale şi cantitatea depunerilor
atmosferice în perioada de vegetaţie (tab 3.3).
Datele prezentate în tabelul 3.3 atestă faptul, că în condiţiile Republicii Moldova
eficienţa îngrăşămintelor minerale se majorează în dependenţă de creşterea cantităţii depunerilor
atmosferice în perioada de vegetaţie (aprilie-septembrie). Astfel creşterea cantităţii depunerilor
atmosferice de la 268 până la 445 mm a contribuit la majorarea producţiei medii la hectar cu
89,9q, adaosului de producţie cu 64,0q. Concomitent recuperarea unui kilogram de substanţă
activă s-a majorat de 3,6 ori.
Tabelul 3.3 Legătura dintre cantitatea depunerilor atmosferice şi eficienţa îngrăşămintelor
minerale încorporate la cultura sfeclei pentru zahăr în Republica Moldova
Valoarea
Cantitate
efectivă
Grupele a medie Cantitate Adaosul
Recuperare a
după de a de producţiei
Producţi a unui kg Coeficien criteriulu
cantitatea precipitaţ îngrăşă- obţinut din
a medie de -tul i
depunerilo ii în minte contul
la substanţă corelaţiei Stiudent
r perioada încorpo- îngrăşămin
hectar, q activă, kg pare (valoare
atmosferic de rate, kg -telor
rizocarpi a
e, mm vegetaţie, s.a./ha minerale
teoretică
mm
1,96)
până la
268 245,5 308 27,7 9,0 0,39 2,63
300
301-400 364 287,4 211 76,4 21,0 0,43 3,86
mai mult
445 335,4 278 91,7 33,0 0,53 6,57
de 400
Sursa: Calculele autorului în baza: [110, p.154].
Conform rezultatelor analizei corelative (tab. 3.3) gradul de legătură dintre producţia
medie la hectar şi cantitatea de îngrăşăminte minerale creşte proporţional cu majorarea
depunerilor atmosferice. Coeficientul corelaţiei pare s-a majorat de la 0,39 până la 0,53, ceea ce
semnifică despre sporirea inflluenţei îngrăşămintelor asupra productivităţii pe fonul creşterii
umedităţii solului.
Rezultatele obţinute (tab. 3.3) ne dau posibilitatea să deducem, că normele de
încorporare a îngrăşămintelor trebuie diferenţiate în dependenţă de condiţiile pedo-climaterice.
În deosebi în anii secetoşi dozele mărite de îngrăşăminte nu sunt eficiente.
În legătură cu cele expuse considerăm, că pentru sporirea potenţialului de producţie şi a
eficienţei îngrăşămintelor minerale este necesară aplicarea acestora în combinare cu irigarea.

92
 Conform estimărilor membrului-corespondent al AŞM P.Patron se menţionează, că „…
chiar pe solurile noastre bogate, în condiţii de irigare îngrăşămintele aduc un spor de legume în
medie de 40-60%, iar în unele cazuri recolta se dublează” [62, p.11].
În condiţii de producţie acest deziderat a fost demonstrat în cercetările N.Tcaci,
A.Nicolaescu [81, p.137-140]. Autorii au efectuat gruparea întreprinderilor agricole după
ponderea suprafeţelor de legume irigate. În cadrul fiecărei grupe s-au evidenţiat subgrupe după
cantitatea de îngrăşăminte încorporate la hectar (tab. 3.4).
Datele prezentate în tabelul 3.4 constată creşterea eficienţei producţiei legumicole în
dependenţă de creşterea ponderii suprafeţelor irigate, cât şi a cantităţii de îngrăşăminte
încorporate.
În prima grupă de gospodării unde suprafeţele irigate constituie până la 50 % din terenurile
cultivate cu legume, se observă creşterea indicatorilor eficienţei economice în subgrupa a patra,
unde cantitatea de îngrăşăminte la hectar corespunde normelor recomandate 180 kg s.a.
În această subgrupă s-a obţinut profit în calcul la 1 ha în mărime de 250,06 lei, ceea ce se
explică prin faptul că lucrarea solului s-a efectuat calitativ şi în termeni optimali.
Tabelul 3.4 Influenţa utilizării îngrăşămintelor în combinare cu irigarea la modificarea
eficienţei economice a producţiei legumicole în întreprinderile agricole din regiunea Centru
Grupele după ponderea suprafeţelor

Profitul în
Consumuri directe de muncă la 1 q,

Consumuri de îngrăşăminte la 1 ha,

Subgrupele de întreprinderi după
cantitatea de îngrăşăminte, kg

calcul, lei
Cantitatea de îngrăşăminte
încorporate la 1 ha, kg s.a.

Randamentul mediu, q/ha

Numărul de întreprinderi

Nivelul rentabilităţii, %
Costul 1 q legume, lei
irigate, %

la 1 ha legume
om-ore

la 1 q legume
s.a./ha

lei

până la 20.0 38 2,4 56,71 7,93 1026,32 94,70 -226,53 -4,06 -4,43
până la 20.1-60.0 14 34,5 72,48 13,39 8142,86 119,89 -446,94 -6,22 -5,40
50,0 60.1-100.0 5 64,1 50,80 11,56 16800,00 106,02 -1638,19 -43,40 -29,17
> 100.1 4 225,5 180,50 5,02 29250,00 69,98 250,06 0,24 0,31
În total/
x 61 28,2 68,93 7,96 8796,52 96,54 -358,86 -5,36 -5,23
mediu
până la 20.0 45 9,0 94,07 10,30 5755,56 65,73 -707,12 -9,36 -9,55
50.1-75.0 20.1-60.0 10 58,3 40,43 9,73 50200,00 120,33 12,77 0,33 0,26
60.1-100.0 5 94,6 84,30 6,70 31200,00 89,67 421,91 4,95 5,91

93
 > 100.1 7 288,2 95,37 13,27 37428,57 106,21 1522,98 14,63 13,74
În total/
x 67 48,63 72,56 11,32 15693,26 82,50 399,84 0,22 0,36
mediu
până la 20.0 24 12,1 146,76 10,00 3125,00 62,38 2448,59 16,45 27,63
mai mult 20.1-60.0 5 29,1 150,17 3,44 10800,00 61,52 4263,12 28,52 44,90
de 75.1 60.1-100.0 3 84,1 172,97 10,05 8000,00 78,95 3676,24 21,01 26,05
> 100.1 13 186,5 115,41 8,21 43538,46 77,46 1173,83 9,90 12,52
În total/
x 45 69,36 148,59 8,89 6536,23 63,56 2996,46 17,23 23,98
mediu
Sursa: N. Tcaci, A. Nicolaescu, 2008, p.139
În gospodăriile cu gradul de irigare de la 50,0 - 75,0, cu excepţia primei subgrupe,
legumicultura este o ramură profitabilă, ca rezultat al combinării optimale a irigării şi utilizării
îngrăşămintelor. Nivelul rentabilităţii este mai sporit în subgrupele 3 şi 4, unde nivelul de lucrare
a solului corespunde cerinţelor agrotehnice.
Calculele demonstrează (tab. 3.4), că acei producători de legume care au irigat 75,1 % din
terenurile cultivate, au lucrat solul şi au încorporat îngrăşăminte au obţinut cele mai înalte
rezultate economico - financiare. În această grupă de gospodării randamentul mediu la 1 ha
constituie 115,41 - 172,97 q, de pe fiecare hectar de legume s-a obţinut un profit în mărime de
1173,83 -4273,83 lei.
În rezultatul analizei efectuate putem deduce, că potenţialul de producţie este consecutiv
nivelului de intensitate, situaţie care impune să se acţioneze ferm pentru ca în următorii ani să se
elimine decalajele existente. Din aceste considerente este necesară identificarea factorilor şi
măsurarea influenţei cantitative cu ajutorul metodei de corelaţie şi regresie. Astfel a fost aplicată
funcţia de producţie liniară ce exprimă dependenţa randamentului unui hectar de terenuri
agricole (y2) faţă de următorii factori:
x1 – asigurarea cu mijloace fixe productive, lei/ha;
x2 – cantitatea de îngrăşăminte la un hectar teren arabil, kg s.a.;
x3 – consumuri directe privind retribuirea muncii în calcul la hectar;
x4 – consumuri directe de materiale în calcul la hectar;
x5 – suma dotaţiilor, subvenţiilor şi compensaţiilor ce revin la un hectar de terenuri agricole.
În urma rezolvării modelului matematic în baza datelor a 238 întreprinderi agricole din
regiunea Centru după programa standard „Statistica” s-a obţinut următoarea ecuaţie de regresie:

y2= 2108,816+0,008x1+11,193x2+0,33x3+0,332x4+0,57x5 (3.5)

Aprecierea statistică a ecuaţiei s-a efectuat în baza coeficienţilor corelaţiei multiple şi de
94
determinaţie. Aceştia constituie: R=0,8157; D=0,6654 (Anexa 14).
Coeficientul corelaţiei multiple (R) ne demonstrează despre existenţa unei legături
strânse a randamentului unui hectar de ternuri agricole cu factorii incluşi în modelul matematic.
Valoarea coeficientului de determinaţie (D) confirmă, că factorii incluşi în modelul matematic au
determinat modificarea randamentului în mărime de 66,54%.
Coeficienţii de regresie în ecuaţia (3.5) ne permit să deducem, că randamentul unui
hectar de terenuri agricole se majorează sub influenţa:
- creşterii nivelului de asigurare cu mijloace fixe cu 1000 lei – în mărime de 8 lei;
- sporirii cantităţii de îngrăşăminte încorporate cu un kilogram de substanţă activă – în
mărime de 11,193 lei;
- majorării cu un leu a consumurilor directe privind retribuirea muncii – în mărime de
33 bani;
- majorării cu un leu a consumurilor directe de materiale – în mărime de 33,2 bani;
- majorării dotaţiilor şi subvenţiilor cu 1000 lei va contribui la creşterea randamentului
cu 570 lei.
Utilizând ecuaţia de regresie (3.5) au fost determinate valorile prognozate a
randamentului terenurilor agricole, ţinând cont de nivelul asigurării cu resurse şi gestionării lor
eficiente (tabelul 3.5).
Tabelul 3.5 Pronosticul randamentului terenurilor agricole
în întreprinderile agricole din regiunea Centru
Randamentul Ritmul de creştere, %
Anii terenurilor agricole,
lei/hectar Cu bază fixă În lanţ
În medie pe anii 2006-2008 4225,4 100 -
2009 4317,5 102,18 102,18
2010 4425,4 104,73 102,5
2011 4538,7 107,41 102,56
2012 4662,6 110,34 102,73
2013 4795,5 113,49 102,85
2014 4944,2 117,01 103,1
Sursa: Calculele autorului.
Conform calculelor efectuate în tabelul 3.5 putem constata că pe măsura creşterii
nivelului de intensitate a producţiei, randamentul terenurilor agricole va spori. Astfel, dacă în
anul 2010 valoarea producţiei agricole se va majora cu 4,73%, apoi în anul 2012 – cu 10,34%,
iar în 2014 – cu 17,01%. Efectuând comparaţia după ritmul de creştere în lanţ observăm o
majorare neesenţială de la 102,18 până la 103,1%, ceea ce se explică prin creşterea lentă a
factorilor privind încorporarea îngrăşămintelor şi asigurării cu mijloace fixe productive.

95
 3.2. Implementarea tehologiilor inovaţionale
Principalul mijloc de valorificare a noilor soluţii tehnologice obţinute prin efortul de
cercetare ştiinţifică constă în modernizarea producţiei şi a produselor. Înlocuirea tehnologiilor
absolute cu altele performante în vederea atingerii performanţelor cerute de consumători sau a
celor impuse de exploatarea echipamentelor şi realizarea calităţii producţiei constituie în final un
factor decisiv pentru asigurarea activităţii profitabile a întreprinderii şi sporirea eficienţei
potenţialului de producţie.
Etapa actuală a dezvoltării economice nu este posibilă fără un amplu proces de
restructurare, modernizare şi retehnologizare. Restructurarea contribuie la schimbarea
configuraţiei economice, la stabilirea de noi proporţii şi echilibre între subramurile şi ramurile
economiei, în primul rînd, prin redimensionarea marilor unităţi economice şi orientarea lor clară
spre obiective ce vizează competitivitatea şi eficienţa economică [64, p. 112].
Opţiunea pentru o strategie eficientă de restructurare şi modernizare trebuie să se bazeze
neapărat pe cunoaşterea factorilor economici, sociali, politici, ecologici, ai culturii
organizaţionale specifice unităţii. Mediul concurenţial şi mediul economic impun acest lucru.
Retehnologizarea reprezintă un proces amplu de „perfecţionare a mijloacelor de
producţie, a tehnologiilor, a formelor de organizare a producţiei, precum şi de modernizare a
produselor” [93, p. 37].
Progresul tehnic a devenit forţa motrică a creşterii economice, asigurînd dezvoltarea
forţelor de producţie, perfecţionarea tehnicii şi tehnologiilor de cultivare, cît şi a metodelor de
organizare a producţiei şi a muncii.
Generatoare de progres tehnic sunt, prin definiţie, perfecţionările tehnice, tehnologice,
dar şi progresul în domeniul ştiinţei. Realizarea progresului tehnic presupune concomitent şi
crearea condiţiilor adecvate pentru integrarea forţei de muncă în cadrul sistemului tehnologic.
Între ştiinţă şi temnologie există raporturi de intercondiţionare reciprocă. Contribuţia ştiinţei la
progresul tehnologic depinde de gradul de dezvoltare economică a societăţii, abundenţa
resurselor naturale, gradul de dezvoltare a ştiinţei, nivelul de pregătire a forţei de muncă etc.
Pentru ca progresele din domeniul ştiinţei să determine avantaje tehnologice în producţie este
nevoie de o amplă reţea de comunicare între activitatea de cercetare ştiinţifică şi activitatea
agenţilor economici, astfel încît să se asigure prelucrarea şi încorporarea noilor cunoştinţe în
producţie [93, p. 11].
În condiţiile cînd practic sunt epuizate posibilităţile de sporire a productivităţii culturilor
agricole din contul acumulării de consumuri tehnogene suplimentare elementul de bază în
sporirea potenţialului de producţie este activizarea procesului inovaţional.

96
 Una din cele mai semnificative componente inovaţionale se consideră selecţia culturilor
agricole care permite obţinerea soiurilor de o calitate înaltă cu o capacitate sporită privind
folosirea raţională a condiţiilor pedo-climaterice. Mai mult ca atît, implementarea în producţie a
soiurilor noi de o calitate înaltă faţă de cle precedente şi cu o rezistenţă sporită la secetă, boli şi
dăunători reduc semnificativ poluarea mediului [104, p. 86].
Actualmente în majoritatea ţărilor,inclusiv şi în republica noastră se efectuează lucrări
intensive de ameliorare la toate culturile ,care se produc în ţară şi Registru de Stat anual se
completează cu cele mai valoroase soiuri şi hibrizi ,atît autohtone cît şi de selecţie străină.
O sursă importantă de informaţie suplimentară sunt testările la sectoarele de
producere,practicate în cele mai bune gospodării semincere de elită din diferite zone
pedoclimatice ale republicii.Aceste experienţe efectuate pe parcursul a mai bine de 10 ani
servesc publicitate si promovare diferitor soiuri în condiţiile concrete ale acestei regiunile
respective (tabelul 3.6).
Tabelul 3.6 Rezulatatele testărilor de producere ale diferitor soiuri de grîu de
toamnă în Republica Moldova (media pe 2001-2005)
Producţia Producţia
Soiurile autohtone Soiurile ucrainene
medie,t/ha medie,t/ha
Dumbrăviţa 3,71 Odeskaia 117 3,14
Belceanca 7 3,14 Odeskaia 267 3,65
Izvoraş 3,68 Niconia 3,34
Aluniş 3,68 Seleanca 3,73
Columna 3,75 Strumoc 3,93
Măgura 3,06 Ucrainca odeskaia 3,61
Dana 4,01 Victoria odeskaia 3,99
Căpriana 3,84 Cuialnic 3,47
Select 2,95 Odeskaia 51 3,42
Balada 4,36
Media 3,62 Media 3,58
Sursa: P. Musteaţă, B. Boincean, 2007, p.12.
Analizând rezultatele testării diferitor soiuri a grâului de toamnă în anii 2001-2005
observăm, că tradiţional în calitate de concurenţă pentru soiurile noastre locale sunt soiurile de
grîu selectate la Odessa, create aproximativ în aceleaşi condiţii ecologo-geografice ca şi în
Moldova.Comportarea acestor două grupuri de soiuri demonstreză că ele se găsesc practic la
acelaşi nivel de productivitate. Acelaşi lucru este confirmat şi de rezultatele încercărilor de stat
(tab. 3.7).

97
 Tabelul 3.7 Rezultatele testărilor în Comisia de Stat ale soiurilor
omologate de grîu în diferite zone (media 2004-2006)
Producţia medie, t/ha
Soiurile autohtone
Zona de Nord Zona de Centru Zona de Nord
Izvoraş 4,22 3,83 3,48
Belceaca 7 4,02 3,80 3,52
Podoima 4,25 3,84 4,00
Aluniş 4,16 3,88 3,94
Balada 4,48 4,00 3,76
Dumbrăviţa 4,18 4,07 4,08
Columna 4,54 4,19 3,77
Căpriana 4,61 4,39 3,69
Select 4,62 4,08 3,50
Vatra 4,45 3,91 3,61
Avînt 4,77 5,18 4,02
Accent 5,05 4,81 4,09
Avantaj 4,80 4,79 3,84
Media 4,45 4,22 3,81
Sursa: P. Musteaţă, B. Boincean, 2007, p.12.
Analizând datele prezentate în tabelele 3.6 şi 3.7 putem menţiona că cele mai bune din
soiurile moldoveneşti sunt Dumbrăviţa, Aluniş, Columna, şi Balada,dar din cele ucrainene –
Seleanca, Strumoc, Ucrainca, Odeskaia,Victoria odeskaia,Cuialnic şi Odeskaia 267,care asigură
în diferite zone ale republicii producţia de 4,6 t/ha.Din soiurile noi,testate în condiţiile de
producţie specifice ale anului 2006 rezultate bune au demonstrat soiurile relativ tarditive –
Accent ,Podoima,Izvoraş ce se maturizează cu cu 1-2 zile mai tîrziu ca soiul Dumbrăviţa,de
asemena şi soiurile Căpriana şi Plai.
În ceea ce priveşte calitatea boabelor se constată că soiurile studiate posedă practic
acelaşi nivel de calitate pe fond nefertilizat (tab. 3.8).
Tabelul 3.8 Nivelul de producţie şi conţinutul de gluten a soiurilor de grîu de toamnă în
experienţele de producere (ICCC ”Selecţia”,gospodăria experimentală) a. 2004-2006
2004 2005 2006 Media
Soiul Produc Gluten, Produc Gluten, Produc Gluten, Producţi Gluten,
ţia, t/ha %IDK ţia, /ha %IDK ţia, /ha %IDK a, t/ha %IDK
Izvoraş 5,70 20,8/110 3,85 21,9/105 4,29 23,6/105 4,61 22,1
Podoima - 25,2/120 4,42 20,4/100 4,16 28,1/95 4,29 24,6
Aluniş 4,53 24/195 3,47 2,22/110 4,14 28,7/105 4,04 25,0
Accent - - 4,74 19/105 4,11 23,5/110 4,42 21,3
Columna 5,06 24,5/110 3,27 23,7/95 3,91 26,1/95 4,08 24,8
Balada 3,50 21,6/105 4,85 18,3/100 3,90 23,2/80 4,08 21,0
Vatra(Bţ-44/02) 3,40 - 4,37 21,6/105 3,78 25/90 3,85 23,3
Avantaj - - 4,04 22,4/105 3,78 27,8/90 3,91 25,1
Dumbrăviţa 4,59 20,6/100 3,84 23,2/105 3,77 25,8/105 4,06 23,2
Căpriana 4,90 24/110 4,33 18,9/100 3,72 28,9/110 4,32 23,8
Select 4,88 - 4,94 21,5/105 3,38 28,8/105 4,4 24,8
Măgura 3,63 20,5/95 2,92 21,9/95 3,20 22,7/100 3,25 21,7
98
Belceanca 7 4,03 25,4/110 2,72 20,3/100 3,12 24,4/110 3,29 23,2
Cuialnic 4,01 21,6/100 4,28 21,4/90 3,72 24,8/75 4,0 22,6
Odeskaia 51 4,48 23,9/100 3,20 21,5/100 3,62 30,1/100 3,76 25,2
Niconia 3,86 24,6/105 3,79 24,9/100 3,60 28.8/105 3,75 26,1
Odeskaia267 4,70 23,2/95 2,99 21,9/103 3,57 23.7/90 3,75 22,9
Ucrainca 4,85 23,7/105 2,58 23,3/100 3,56 24,6/100 3,63 23,9
odeskaia
Victoria 4,92 24,9/105 3,05 21,0/95 3,55 26,7/105 3,84 24,2
odeskaia
Seleanca 5,17 21,5/100 3,39 21,8/100 3,44 25,5/95 4,0 22,9
Sursa: P. Musteaţă, B. Boincean, 2007, p.14
Însă ţinem să menţionăm că în condiţiile de producere în ultimii ani aceste soiuri
realizează o calitate relativ joasă a boabelor.În opinia noastră sînt cîteva explicaţii a acestui
fenomen.
Principala cauză constă în faptul că pretutindeni a scăzut nivelul culturii agrotehnicii in
general şi sărăcia agrofondurilor, infectarea cu buruieni şi atacul de boli a semănăturilor de grîu
în particular.
Suprapunerea acestor factori pe condiţiile climatice nefavorabile din ultimii ani au adus la
faptul că cultivăm în general un grîu puţin condiţionat pentru panificaţie.
Generalizînd cele expuse mai sus se poate de menţionat că la momentul actual soiurile
selectate la instituţiile de cercetări ştiinţifice revalează la un nivel înalt în comparaţie cu multe
soiuri străine si pot să pretindă la cea mai înaltă utilizare în sectorul agrar al republicii.Acest
lucru este confirmat şi prin analiza economică. Soiurile străine cu acelaşi nivel de producţie sau
chiar cu un nivel puţin mai sporit vor ceda după eficienţa soiurilor autohtone din cauza costului
lor înalt la seminţe.
E necesar să ne străduim, ca potenţialul genetic al productivităţii şi calitatea producţiei la
toate soiurilie de grîu de toamnă recomandate să se realizeze nu mai puţin de 60-80 %, iar la ora
actuală acest indice constituie circa 40-50 % şi mai puţin. Calitatea producţiei de grîu de toamnă
obţinută în sectorul agroindustrial al republicii poate fi majorată numai prin forţe comune ale
savanţilor- creatorilor de soiuri, producătorilor de cereale şi ale specialiştilor – procesatori. În
acest context datele obţinute în republică în anii 80 confirmă experienţa cînd se recolta nu mai
puţin de 70-80% grîu puternic şi preţios din toată cantitatea produsă de cereale păioase.
După părerea savanţilor e necesar de început cu reevaluarea structurii suprafeţelor de
semănat, alegerea celor mai buni predecesori, a masivelor speciale şi efectuarea tuturor măsurilor
pentru obţinerea grîului puternic, inclusiv şi nutriţia foliară cu îngrăşăminte minerale de azot,
prelucrarea şi depozitarea partidelor de grăunţe aparte conform calităţii lor.

99
 Crearea soiurilor noi rezistente la boli, vătămători şi secetă permite economisirea
consumurilor privind aplicarea pesticidelor. Astfel, în SUA din contul implementării soiurilor
rezistente la vătămători consumurile de pesticide s-au redus cu 38-40% [94, p. 7].
Însă în ţara noastră suprafeţele ocupate de culturi rezistente la boli, vătămători şi secetă
ocupă o pondere neînsemnată. Concomitent în SUA cu asemenea soiuri sunt ocupate pînă la 95%
de cereale de toamnă.
Crearea soiurilor rezistente la boli şi vătămători în SUA a permis obţinerea adaosului
productivităţii la hectar în mărime de 7,7 x 1012 kcal, iar consumurile la elaborarea acestora au
constituit 0,23 x 1012 kcal/ha. Deci, fiecare kilocalorie investită la efectuarea lucrărilor de
selecţie asigură 330 kcal de producţie. În acelaşi timp fiecare calorie de energie materializată în
formă de mijloace pentru protecţia plantelor asigură 4,7 kcal de producţie. Astfel, energia
investită în selecţia culturilor agricole este de 70 de ori (330 : 4,7) mai eficientă decît energia
investită la producerea pesticidelor [104, p. 88-89].
Eficienţa economică a inovaţiei (a soiurilor noi) poate fi determinată după metoda „preţul
producţiei noi – preţul inovaţiei”. În acest caz se calculează şi se analizează următorii indicatori:
preţul de vînzare pe unitate de produs (seminţe), profitul la hectar şi nivelul rentabilităţii.
Însă indicatorii valorici în mare măsură depind de rata inflaţiei şi nu întotdeauna asigură o
precizie obiectivă a inovaţiei.
Deaceea apare necesitatea determinării eficienţei inovaţiei prin metoda aprecierii
energetice, care are la bază calculul sumei de energie consumată la producţia agricolă.
Majoritatea cercetătorilor autohtoni şi de peste hotare (A. Jucenco, L. Derjavin, V.
Tocarev, N. Doroşenco, N. Balaur, A. Tetiu, N. Tcaci, N. Daşcova, Iu. Şevcenco, I. Cotov şi
alţii) sunt de părerea, că estimarea eficienţei energetice în ansamblu pe cultură trebuie efectuată
după următorii indicatori:
- coeficientul eficienţei energetice;
- consumurile totale de energie pe cultura respectivă în calcul la hectar;
- „preţul” energetic la o unitate masă fizică de produs (valoarea energetică a unui
chintal de produs)
Astfel, în opinia acestor cercetători, coeficientul eficienţei energetice (Ke) poate fi
calculat după formula:
Ke=(Y x An) : E (3.6)
unde Y – producţia medie la hectar a culturii respective, q;
An – coeficientul de transfer al producţiei în unităţi energetice, Mdj/q;
E – cantitatea de energie consumată la obţinerea producţiei în calcul la hectar, Mdj
[125, p.39].
100
 Coeficientul eficienţei energetice (Ke) caracterizează mărimea producţiei în unităţi
energetice la fiecare unitate de energie consumată la obţinerea producţiei în cauză.
Parametrul E, în viziunea autorilor, se obţine prin însumarea consumurilor directe de
energie (produse petroliere, îngrăşăminte, erbicide, energie electrică în scopuri tehnologice,
combustibil etc.), consumurilor de energie vizînd aplicarea muncii vii şi a consumurilor de
energie materializată în mijloace fixe productive.
În acest caz calculul consumurilor totale d energie (E) se efectuează conform formulei:
M Ni
E=  ( Eij)
i 1 j 1
(3.7)

unde M – numărul etapelor tehnologice,

Ni – numărul tipurilor de lucrări agricole la etapa tehnologică i;
Eij – consumurile de energie la etapa i pe lucrarea agricolă j, Mdj
Există şi alte opinii privind aplicarea metodei de eficienţă energetică. Astfel, A.Nanaenco
[129, p.67] propune în acest context determinarea unui indicator complex, care include în sine
energia acumulată în producţie şi energia ce se conţine în resursele consumate. În acest caz se
calculează productivitatea specifică a culturii respective la o unitate de consumuri totale
energetice după formula:
Is = (103 x I) : Er (3.8)
unde Er – consumurile totale de energie (directe, materializate şi de muncă vie) în calcul
la hectar, Mdj
Calculele efectuate după formula (3.8) demonstrează cîte kilograme de producţie se obţin
la o unitate de energie totală consumată la produsul respectiv.
Studiind ambele opinii, suntem de părerea că prima este mai obiectivă deoarece include
mai mulţi indicatori, care asigură aprecierea atît după coeficientul eficienţei energetice, cît şi
după valoarea energetică ce revine la o unitate de produs.
În acest context, în baza hărţilor tehnologice tipice şi a echivalentelor energetice, s-a
determinat suma consumurilor totale de energie la cultivarea porumbului (tabelul 3.9).
Tabelul 3.9 Structura consumurilor de energie la
cultivarea porumbului în Republica Moldova
Consumuri de energie
Articole de consumuri
Mdj / hectar %
1. Produse petroliere 12871,5 39,5
2. Îngrăşăminte minerale şi
8635,3 26,5
organice
3. Seminţe 5050,8 15,5
4. Intreţinerea şi exploatarea 2835,0 8,7
101
tehnici agricole
5. Energie electrică în scopuri
2020,3 6,2
tehnologice
6. Munca vie 1173,1 3,6
Total consumuri 32586,0 100
Sursa: Calculele autorului în baza:[128, p.78].
Analizînd structura fluxurilor de energie la cultivarea porumbului, observăm că cota
preponderentă revine produselor petroliere, îngrăşămintelor şi seminţelor care ocupă cumulativ
81,5% din suma totală. O pondere semnificativă ocupă consumurile legate de întreţinerea şi
exploatarea tehnicii agricole şi energiei electrice. Consumurile energetice legate cu munca vie
ocupă o pondere redusă – 3,6%.
În mod analogic au fost determinate consumurile la cultivarea grîului de toamnă şi la
soia. Valoarea energetică a producţiei medii la hectar la fel s-a calculat în baza hărţilor
tehnologice tipice (tabelul 3.10).
Tabelul 3.10 Eficienţa energetică a culturilor agricole în Republica Moldova
Indicatorii Grîu de toamnă Porumb Soia
1. Consumuri de
energie în calcul la 32254,5 32586,0 15536,5
hectar, Mdj
2. Valoarea energetică
a producţiei medii la 49350 57541 36200
hectar, Mdj
3. Producţia medie la
30 37 20
hectar, q
4. Coeficientul
eficienţei energetice 1,53 1,766 2,33
(Ke)
5. Valoarea energetică
1075,2 880,7 776,8
a unui chintal, Mdj
Sursa: Calculele autorului în baza sursei [126, p.123-129].
Calculele efectuate în tabelul 3.10 demonstrează faptul, că după randamentul la hectar cel
mai eficient produs se consideră porumbul, după care urmează grîul şi soia. Însă, analizînd
eficienţa după ultimii doi indicatori, observăm, că conform estimărilor energetice cel mai eficient
produs este soia, unde coeficientul de eficienţă constituie 2,33, ceea ce semnifică că la fiecare
unitate de energie consumată s-a obţinut producţie în valoare de 2,33 Mdj. Despre nivelul înalt
de eficienţă la soia ne confirmă şi valoarea energetică a unui chintal, care constituie 776,8 Mdj.
În comparaţie cu grîul de toamnă şi porumbul producţia de soia este mai ieftină de 1,4 şi 1,13 ori.
Rezultatele obţinute (tab. 3.10) confirmă că eficienţa cultivării porumbului este mai
sporită faţă de grîu. Astfel, coeficientul de eficienţă la porumb este mai mare cu 15,4%, iar
„preţul” energetic al unui chintal de porumb este mai redus cu 22,08%. Aceasta se explică parţial

102
prin faptul, că în structura consumurilor energetice la grîu ponderea produselor petroliere şi
îngrăşămintelor constituie respectiv 46,5 şi 39,5%, pe cînd munca vie – numai 0,8%.
Avantajele metodei eficienţei energetice faţă de eficienţă economică constă în faptul, că
indicatorii energetici nu depind de conjunctura economică şi modificarea lor în mod direct este
legată de tehnologiile avansate şi tehnica modernă. Mai mult decît atît, la calcularea
consumurilor de energie la producţia agricolă se sumează toţi indicatorii, ce caracterizează
folosirea tuturor resurselor consumate şi utilizate. În legătură cu aceasta menţionăm, că aplicînd
metoda în cauză, putem determina eficienţa utilizării îngrăşămintelor, irigaţiei sau a altor
procedee tehnologice.
În continuare vom studia eficienţa energetică a îngrăşămintelor minerale în condiţiile de
producţie (tabelul 3.11).
Tabelul 3.11 Eficienţa energetică a îngrăşămintelor minerale în
întrepriderile agricole din Republica Moldova
Recuperarea 1 kg de

adaosului, Mdj
îngrăşăminte,
Cantitatea de

energetică a
medie, q/ha

substanţă activă
Denumirea

Adaosul Coeficientul
kg s.a./ha

Producţia
culturilor

Valoarea
de eficienţei
În % faţă producţie, energetice,
kg de
de q/ ha Mdj
producţie
normativ
1. Grîu de
298 32,6 3,36 65,0 10,0 0,98 1675,9
toamnă
2. Porumb 282 31,6 2,93 50,3 8,3 0,79 1915,3
3. Floarea
160 19,5 2,76 95,5 4,4 1,38 291,9
soarelui
4. Sfeclă
pentru 394 250,5 19,6 51,0 77,2 1,15 222,3
zahăr
5. Tutun 249 17,8 1,38 39,4 3,4 0,39 2328,9
6. Legume 19,1 183,6 24,09 35,3 62,9 0,79 382,6
7. Fructe 161 105,6 21,0 86,1 33,8 0,9 314,5
8. Struguri 128 69,0 7,8 75,0 10,0 0,84 330,4
Sursa: [127, p. 80]
Din datele tabelului 3.11 rezultă, că utilizarea îngrăşămintelor minerale este eficientă la
floarea soarelui şi sfecla pentru zahăr. Aceasta reiese din faptul, că, din punctul de vedere
energetic, aplicarea îngrăşămintelor se consideră eficientă, cînd coeficientul de eficienţă
depăşeşte 1,0. Valoarea energetică a adaosului la aceste culturi este mai mică, ceea ce dovedeşte
că consumurile de energie la un chintal sunt mai reduse în comparaţie cu culturile cerealiere de
5,74-8,61 ori. Ţinem să menţionăm, că şi după indicatorii naturali eficienţa îngrăşămintelor
aplicate sub floarea soarelui şi sfecla pentru zahăr este eficientă.

103
 Conform datelor tabelului 3.11, obrservăm, că coeficientul eficienţei energetice la grîul
de toamnă este aproape de 1,0 (0,98), însă după valoarea energetică a adaosului nu putem
constata eficienţa îngrăşămintelor la această cultură, deoarece la fiecare chintal de grîu se
consumă energie mai mult decît la celelalte culturi (cu excepţia porumbului şi tutunului) de 4,38-
7,54 ori.
Analizînd eficienţa îngrăşămintelor încorporate în livezi şi plantaţii viticole, observăm, că
coeficientul eficienţei energetice se apropie de normativul stabilit (≥ 1,0). Astfel la producţia de
fructe şi struguri acesta constituie respectiv 0,9 şi 0,84. Valoarea energetică a unui chintal de
fructe şi struguri este mai redusă decît la culturile cerealiere, tutun, legume respectiv de 6,09, 7,4
şi 1,22 ori, deci, putem deduce, că aplicarea îngrăşămintelor în plantaţiile pomi-vinicole este
eficientă. Indicatorii naturali la fel ne confirmă această concluzie. Mai mult ca atît, recuperarea
unui kilogram de substanţă activă faţă de normativ la fructe şi struguri este destul de majorată şi
constituie respectiv 86,1 şi 75,0%.
Rezultatele obţinute (tab. 3.11) denotă faptul, că coeficientul eficienţei energetice în
profilul culturilor este diferit, ceea ce se explică atît prin cantitatea diferită de îngrăşăminte
încorporate, cît şi prin componenţa acestora. De exemplu, la porumb cantitatea îngrăşămintelor
azotate a depăşit cele fosfatice şi de potasiu respectiv de 1,8 şi 2,1 ori. Aceasta a condoţionat
majorarea consumurilor energetice de 4,3 ori, deoarece îngrăşămintele azotate sunt mai scumpe
în comparaţie cu cele de fosfor şi potasiu. Deci putem concluziona, că modificarea raportului
N:P:K la porumb fără a majora cantitatea îngrăşămintelor încorporate pînă la nivelul recomandat
poate să asigure reducerea consumurilor energetice cu 4967,2 Mdj/ha şi a coeficientului de
eficienţă cu 0,29 unităţi.
Recuperarea energetică a îngrăşămintelor încorporate sub porumb şi legume în medie pe
republică este de aceeasi mărime şi constituie 0,79 unităşi, însă, din punctul de vedere energetic,
producţia de porumb este mai scumpă decît cea de legume de 5 ori. Aceasta se explică, în primul
rînd, prin cantitatea diferită de îngrăşăminte încorporate şi de raportul dintre azot, fosfor şi
potasiu.
Datele prezentate în tabelul 3.11 atestă faptul, că energia acumulată în adaosul producţiei
de tutun constituie doar 39% faţă de cea consumată la aplicarea îngrăşămintelor minerale, iar
valoarea adaosului unui chinatl de tutun alcătuieşte 2328,9 Mdj. Rezultă, că aplicarea
îngrăşămintelor la tutun în doze excesive – 240-250 kg substanţă activă la hectar nu este
eficientă atît după indicatorii energetici, cît şi după cei naturali.
Eficienţa îngrăşămintelor minerale este determinată de particularităţile biologice ale
culturilor agricole şi respectarea asolamentelor. Adaosul de producţie la hectar depinde atît de
fertilizarea actuală, cît şi de cea antrioară, care contribuie la formarea unui raport optim dintre
104
 fracţia labilă şi stabilă a substanţei organice a solului. Acest raport este determinat de rezultatele
interacţiunii asolamentului, îngrăşămintelor şi lucrării solului [23, p. 85].
Însă ţinem să menţionăm, că actualmente la diferite nivele nu se monitorizează astfel de
aspecte ca implementarea asolamentelor, respectarea tehnologiilor de cultivare, care ar permite
economisirea resurselor de energie.
Analiza datelor experimentale a instituţiilor de cercetări ştiinţifice din ţara noastră a
permis evidenţierea efectului economic din implementarea unor elemente ale tehnologiilor
inovaţionale referitoare la economisirea resurselor. Astfel de element tehnologic inovaţional se
consideră asolamentul biologic în landşaftele agricole cu aplicarea îngrăşămintelor organice şi
minerale (tab. 3.12).
Tabelul 3.12 Eficienţa implementării asolamentului biologic în landşaftele agricole
Pînă la implementare După implementare
Indicatorii
(anul 1999) după 3 ani (anul 2002) după 4 ani (anul 2003)
1.Suprafaţa asolamentului
în total hectare, inclusiv 436 456 464
- grîu de toamnă 82 75 62
- porumb 120 134 128
- sfeclă pentru zahăr 144 142 146
- floarea soarelui 65 75 97
- lucernă 25 30 31
2. Cantitatea de
îngrăşăminte încorporate
la hectar:
- organice, tone 4,9 7,5 9,7
- minerale kg s.a. N45P25K20 N30P25K15 N27P22K15
3. Productivitatea
culturilor agricole, q/ha:
- grîu de toamnă 44,4 52,3 52,0
- porumb 60,6 66,6 71,0
- sfeclă pentru zahăr 382,0 298,0 405,0
- floarea soarelui 23,6 23,8 29,4
- lucernă 224,0 298,0 289,0
4. Profitul la un hectar de
suprafaţă însămînţată, lei 1657,0 1717,2 2093,5
Sursa: B.Boincean, 2004, p.89-90
105
 Datele prezentate în tabelul 3.12 atestă faptul, că implementarea asolamentului biologic
şi aplicarea dozelor majorate de îngrăşăminte organice de la 4,9 pînă la 3,7 t/ha a contribuit la
creşterea productivităţii culturilor agricole în proporţie de 6,0-29,0%. Astfel producţia medie la
hectar a sporit la cereale cu 17,2%, sfeclă pentru zahăr – 6%, floarea soarelui – 24,6% şi lucernă
– cu 29,0%. Concomitent conţinutul humusului în sol s-a majorat cu 665 kg la hectar, echivalent
cu consumul de energie în sumă de 15325 Mdj, ceea ce constituie în expresie valorică 5383 lei la
hectar, reieşind din preţul motorilei în anul 2006.
Conform datelor tabelului 3.12, se observă o majorare a profitului în calcul la un hectar
de suprafaţă însămînţată cu 436,5 lei sau cu 26,3%.
Implementarea tehnologiilor inovaţionale în condiţiile ţării noastre trebuie să se efectueze
cu participarea tuturor specialiştilor centrelor raionale de consultanţă în domeniul agriculturii.
Aceasta ar permite:
- asigurarea gospodăriilor agricole cu diferite soiuri de seminţe: unele cu o reacţie
sporită la cultivarea intensivă (cu folosirea îngrăşămintelor în doze recomandate), iar
altele – pentru unităţile de producţie care nu au posibilităţi în procurarea
îngrăşămintelor, şi anume, aceste soiuri au menirea să aducă oamenilor pîinea de
toate zilele;
- luarea în consideraţie a condiţiilor pedo-climaterice de cultivare a culturilor agricole,
deoarece toate regiunile ţării noastre se află în zona de risc, unde se evidenţiază seceta
dar şi îngheţuri de primăvară. În aceste condiţii soiurile recomandate pentru
implementare trebuie să fie rezistente la secetă, îngheţuri şi alţi factori nefavorabili ai
mediului.

3.3. Sporirea stabilităţii financiare a întreprinderilor agricole

Integrarea Republicii Moldova în comunitatea europeană şi asigurarea securităţii
alimentare necesită o dezvoltare stabilă a sectorului agrar şi adaptabilitatea acestuia la
implementarea tehnologiilor inovaţionale.
Soluţionarea problemei în cauză depinde de situaţia financiară a întreprinderilor agricole.
Investigaţiile efectuate în prezenta lucrare (subcapitolul 2.3) atestă faptul, că situaţia
financiară a întreprinderilor agricole din regiunea Centru este riscantă. Analiza structurii surselor
de finanţare a patrimoniului demonstrează un nivel înalt al gradului de îndatorare, care la finele
anului 2008 constituie 67,4%. Aceasta semnifică, că activitatea întreprinderilor agricole din
regiune este dependentă de sursele împrumutate.
Analizînd structura datoriilor pe termen scurt după caracterul achitării, observăm, că
situaţia financiară continuie să se agraveze. Astfel la finele anului 2008 din suma totală a
106
datoriilor pe termen scurt aproximativ 68,0% sunt cu termenul expirat (anexa 12). Mai mult ca
atît, din suma datoriilor expirate 34,8% sunt datorii cu termenul expirat mai mare de un an.
Examinînd structura pe tipuri de datorii, putem constata, că ponderea majoră revine
datoriilor pe termen scurt privind facturile comerciale, care ocupă 42,19% din totalul datoriilor.
Din totalul acestora 247,6 mln. lei, sau 31,93%, sunt datoriile cu termenul expirat. Anume
datoriile privind facturile comerciale agravează nivelul de îndatorare şi crează o instabilitate
financiară.
Din datoriile cu termenul expirat o pondere semnificativă revine datoriilor faţă de
fondatori şi alţi participanţi, cît şi altor datorii pe termen scurt, respectiv 7,1 şi 8,19%.
Neachitarea la timp a datoriilor privind facturile comerciale, cît şi a altor datorii poate să
conducă la includerea în contracte de către furnizorii de materie primă şi materiale a plăţii în
avans sau, în cel mai rău caz, la nefurnizarea materialelor.
Concomitent pe lîngă această situaţie, datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii
cu termenul expirat constituie 24,2 mln. lei sau 3,12%. Datoriile faţă de personal privind alte
operaţii cu termenul expirat alcătuiesc 35,4 mln. lei sau 74,7%.
Datoriile cu termenul expirat se atribuie, în mare parte, decontărilor cu bugetul şi
datoriilor privind asigurările.
Rezultatele calculelor (anexa 12) ne permit să constatăm, că în situaţia creată
întreprinderile agricole n-au fost în stare să lichideze restanţele faţă de buget, fondul social,
personal şi să reînnoiască baza tehnico-materială.
Tendinţa de reducere a stabilităţii financiare este determinată de asigurarea
nesatisfăcătoare cu surse proprii. Gruparea după rata autonomiei financiare atestă faptul, că în
33,2% din numărul total al întreprinderilor agricole capitalul propriu este negativ, ceea ce este un
rezultat al creşterii din an în an a pierderilor neacoperite (tabelul 3.13). Astfel în prima grupă de
întreprinderi pierderea netă în medie pe anii 2006-2008 constituie 238,1 mii lei, iar rata de
manevrare a capitalului propriu este negativă, ceea ce semnifică despre incapacitatea capitalului
propriu de a manevra cu activele curente proprii.

Tabelul 3.13 Influenţa nivelului de asugurare cu surse proprii asupra stabilităţii

financiare a întreprinderilor agricole în medie pe anii 2006-2008
Grupele de întreprinderi după rata autonomiei financiare În medie pe
Indicatorii
mai mult de totalitate
-1,0-0,0 0,01-0,3 0,31-0,5
0,5
1. Numărul de
întreprinderi 105 93 43 75 316
2. Rata autonomiei
financiare în medie
pe grupă -0,687 0,143 0,403 0,722 0,135
107
3. Venituri din
vînzări, mii lei 1327,4 1553,3 2064,8 3036,1 2025,0
4. Profit brut, mii
lei 176,5 232,7 243,0 614,1 310,1
5. Profit net, mii lei -238,1 152,5 249,4 566,7 134,2
6. Rentabilitatea
produselor finite,
% 23,33 23,74 29,27 30,95 26,21
7. Rata lichidităţii
curente, coeficient 1,038 1,859 2,287 4,852 1,203
8. Rata de
manevrare a
capitalului propriu,
coeficient -2,09 0,252 0,479 1,242 -0,054
Sursa: Calculele autorului.
Rezultatele calculelor prezentate în tabelul 3.13 ne demonstrează, că pe măsura creşterii
ratei autonomiei financiare are loc sporirea veniturilor din vînzări, profitului brut, profitului net,
rentabilităţii produse finite, ratei lichidităţii curente şi capacităţii de manevrare a capitalului
propriu.
Concomitent constatăm, că nivelul optim al ratei autonomiei financiare pentru
întreprinderile agricole constituie 0,722 sau 72,2%. Astfel, cînd ponderea capitalului propriu în
totalul surselor alcătuieşte 72,2%, se observă majorarea veniturilor din vînzări, profitului brut şi
profitului net faţă de media pe totalitate respectiv de 1,5; 1,98 şi 4,22 ori. Nivelul rentabilităţii
produselor finite este mai sporit cu 4,74 puncte procentuale, iar rata lichidităţii curente cu 3,649
puncte. Aceste rezultate sunt explicate prin faptul, că întreprinderile agricole, unde sursele
proprii alcătuiesc 72,2%, au posibilităţi în procurarea seminţelor de calitate, îngrăşămintelor
minerale, produselor petroliere şi, totodată, să respecte toate operaţiunile tehnologice.
În întreprinderile grupei a patra nu se simte insuficienţă de active curente, deoarece
acestea depăşesc suma datoriilor pe termen scurt de 4,85 ori.
În acelaşi timp, datele prezentate în tabelul 3.13 ne demonstrează, că întreprinderile
agricole din grupele 1, 2, 3 dispun de rezerve privind obţinerea performanţelor economico-
financiare. Astfel în prima grupă de întreprinderi rezervele de sporire a veniturilor din vînzări,
profitului brut, nivelului rentabilităţii şi lichidităţii curente constituie respectiv 1,7 mln. lei, 437,6
mii lei, 7,62 puncte procentuale şi 3,814 puncte.
Dacă întreprinderile grupei a doua vor majora rata autonomiei financiare de la 14,3%
pînă la 72,2%, atunci va spori venitul din vînzări, profitul brut şi profitul net respectiv cu 1,5
mln. lei, 381,4 mii lei şi 414,2 mii lei.
În urma majorării ponderii capitalului propriu în gospodăriile grupei a treia de la 40,3%
pînă la 72,2% profitul brut, profitul net şi rata lichidităţii curente vor spori respectiv cu 371,1 mii

108
 lei, 317,3 mii lei şi 2,565 puncte. Capacitatea de manevrare a capitalului propriu se va majora de
la 47,9% pînă la 124,2%.
Gruparea întreprinderilor agricole după rata lichidităţii curente ne confirmă o situaţie
nesatisfăcătoare privind capacitatea de plată. Din numărul total de întreprinderi agricole 61,8%
n-au fost în stare să-şi onoreze obligaţiunile de plată mobilizînd toate activele curente (tabelul
3.14), deoarece la fiecare leu de datorii pe termen scurt acestea constituie respectiv 30,6 şi 93,5
bani.
Tabelul 3.14 Lichiditatea curentă şi stabilitatea financiară a
întreprinderilor agricole în medie pe anii 2006-2008
Grupele de întreprinderi după rata lichidităţii curente,
În medie pe
Indicatorii coeficient
totalitate
<0,5 0,5-1,5 1,51-2,5 >2,5
1. Numărul de
70 126 52 68 317
întreprinderi
2. Rata lichidităţii
curente în medie pe 0,306 0,935 1,98 5,236 1,388
grupă, coeficient
3. Rata autonomiei
financiare, -0,718 0,057 0,427 0,591 0,065
coeficient
4.Venituri din
1285,7 1646,1 2978,8 2858,8 2167,4
vînzări, mii lei
5. Profit brut, mii lei 204,6 262,2 562,2 395,8 314,9
6. Profit pînă la
-22,9 -54,9 316,1 513,6 188,2
impozitare, mii lei
7. Profit net, mii lei -23,3 -55,3 314,8 509,4 186,4
8. Rentabilitatea
20,61 2,1 29,1 29,8 25,4
produselor finite, %
9. Rentabilitatea
capitalului propriu, -129,92 -19,95 66,65 166,25 30,73
%
Sursa: Calculele autorului.
Cu alte cuvinte, întreprinderile grupelor I şi II nu acoperă datoriile pe termen scurt cu
active curente nici măcar la 100%. Situaţia dificilă în primele două grupe este determinată şi de
lipsa surselor proprii de finanţare. Astfel în prima grupă rata autonomiei financiare este negativă,
iar în grupa a doua constituie 5,7%, ceea ce demonstrează că practic finanţarea patrimoniului se
efectuează din surse împrumutate. În aceste grupe rentabilitatea capitalului propriu, profitul pînă
la impozitare şi profitul net au valori negative. În întreprinderile grupei a treia, unde rata
lichidităţii curente a atins graniţa de jos a intervalului teoretic (2,0) şi alcătuieşte 1,98 puncte,
ponderea capitalului propriu în totalul surselor constituie 42,75. Creşterea autonomiei financiare
faţă de întreprinderile grupei a doua cu 37% a permis majorarea veniturilor din vînzări şi a

109
profitului brut respectiv de 1,81 şi 3,47 ori, profitului net - cu 370,1 mii lei, rentabilităţii
produselor finite şi a capitalului propriu respectiv cu 7,0 şi 46,7 puncte procentuale.
Calculele efectuate în tabelul 3.14 atestă faptul, că în întreprinderile grupei a patra, unde
rata lichidităţii curente a depăşit cu mult graniţa de sus a intervalului optim (2,5) şi constiuie
5,236 puncte, au fost obţinute cele mai înalte performanţe economico-financiare. Astfel sursele
proprii în aceste întreprinderi deţin o cotă preponderentă – 59,1%, ceea ce a redus gradul de
îndatorare faţă de media pe întreprinderile cercetate cu 52,6%. În întreprinderile grupei a patra au
fost obţinute valori maxime a profitului pînă la impozitare, profitului net, rentabilităţii produselor
finite şi rentabilităţii capitalului propriu.
Creşterea stabilităţii financiare în întreprinderile grupei a patra a asigurat sporirea
eficienţei surselor proprii. Astfel la fiecare leu al capitalului propriu s-a obţinut profit net în
mărime de 1,66 lei, ceea ce a depăşit datele medii pe totalitatea studiată de 5,4 ori.
Rezultatele investigaţiilor (tabelul 3.14) ne oferă posibilitatea să deducem următoarele:
- în vederea sporirii eficienţei activităţii operaţionale nivelul optim al lichidităţii
curente pentru întreprinderile agricole poate fi considerat la graniţa de 2,0
puncte, care asigură obţinerea veniturilor din vînzări şi a profitului brut în sume
respective de 3 mln. lei şi 562,2 mii lei şi sporirea profitabilităţii vînzărilor de
1,3 ori;
- pentru sporirea stabilităţii financiare şi asigurarea eficienţei utilizării capitalului
proriu graniţa teoretică (2,5) poate fi depăşită pînă la 5,236, ceea ce favorizează
creşterea profitului net şi a rentabilităţii surselor proprii faţă de nivelul 2,0
respectiv de 1,62 ori şi 99,6 puncte procentuale.
Cercetările efectuate în prezenta lucrare ne-au permis să concluzionăm faptul existenţei
unor interdependenţe dintre stabilitatea financiară şi eficienţa activităţii operaţionale. Astfel
insolvabilitatea şi instabilitatea financiară a întreprinderilor agricole actualmente sunt
determinate, în primul rînd, de reducerea eficienţei activităţii operaţionale. În anul 2008 din
numărul total al întreprinderilor agricole din regiunea Centru (396 unităţi) 170 au finalizat anul
agricol cu pierderi, acestea constituind 42,93% (tabelul 3.15).
Analizînd eficienţa activităţii economico-financiare în profilul raioanelor regiunii de
Centru, putem constata, că în acele raioane, unde numărul de întreprinderi cu pierderi depăşeşte
pe cel al întreprinderilor cu profit, rezultatul financiar total (profitul net) este negativ (cu excepţia
raionului Ialoveni).

110
 Tabelul 3.15 Eficienţa activităţii economico-financiare în profilul raioanelor
regiunii Centru (datele anului 2008)
Numărul întreprinderilor care
Rata Rata
au obţinut profit sau pierderi Profit net,
rentabilităţii profitului
Raioanele
produselor operaţional, mii lei
finite, % % profit pierderi

1. Anenii Noi 13,87 -4,87 28 19 10767

2. Călăraşi -3,89 -10,8 5 9 -949
3. Criuleni 17,82 -8,37 23 17 1266
4. Dubăsari 6,98 23,48 12 14 -4125
5. Hînceşti 12,86 -4,43 31 12 6349
6. Ialoveni 16,28 -4,79 11 18 14126
7. Nisporeni 14,09 -6,54 4 6 39
8. Orhei 21,28 3,02 27 6 11789
9. Rezina 11,37 -13,96 9 16 -289
10. Străşeni 32,85 13,17 18 18 22975
11. Şoldăneşti 27,83 1,95 9 8 4749
12. Teleneşti 30,78 4,88 27 14 11920
13. Ungheni 31,69 9,68 22 13 16992
Total
regiunea 18,47 -2,69 226 170 95609
Centru
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Astfel în raionul Dubăsari, unde ponderea întreprinderilor cu pierderi constituie 53,85%,
pierderea netă a alcătuit 4125 mii lei, iar rata pierderilor operaţionale a atins valoarea maximă –
23,48%. În raionul Rezina din numărul total de întreprinderi 64,0% activează în pierderi. În acest
raion rata pierderilor operaţionale constituie 13,96%, cu o majorare de 11,27 puncte procentuale
faţă de media pe regiune. În raionul Călăraşi, unde numărul de întreprinderi cu pierderi
alcătuieşte 64,3%, pierderea netă constituie 949 mii lei. Activitatea de bază a întreprinderilor din
acest raion nu este eficientă, deoarece nivelul pierderilor din activitatea operaţională, cît şi din
vînzarea produselor finite a alcătuit respectiv 10,8 şi 3,89%.
Reducerea eficienţei activităţii operaţionale se datorează faptului, că în 8 raioane din
regiunea Centru din activitatea operaţională au obţinut pierderi, ce constituie 63,1 mln. lei.
Concomitent în 6 raioane din regiune se constată un nivel redus al ratei rentabilităţii produselor
finite, care este mai mic de 15%. Şi numai în trei raioane – Teleneşti, Ungheni, Străşeni - rata
rentabilităţii produselor finite depăşeşte nivelul de 30%.
111
 Reieşind din situaţia creată apare necesitatea elaborării unor măsuri pentru a stopa
diminuarea eficienţei activităţii operaţionale şi de a spori stabilitatea financiară a întreprinderilor
agricole.
În rezultatul cercetărilor constatăm, că pînă în prezent statul şi, în primul rînd, organele
raionale de conducere nu pot să asigure dezvoltarea stabilă a agriculturii, care în mare parte este
determinată de potenţialul economic al unităţilor agricole.
Considerăm că pentru sporirea potenţialului economic şi a stabilităţii financiare a
întreprinderilor agricole este necesară aplicarea unui sistem bine argumentat a susţinerii de către
stat. Acest sistem de subvenţionare se manifestă prin sumele concrete ale dotaţiilor, subvenţiilor
şi compensaţiilor alocate din bugetul întreprinderilor agricole.
Componenţa şi structura în dinamică a dotaţiilor şi subvenţiilor este prezentată în anexa
11 conform căreia se constată o majorare esenţială în 2007 şi 2008 faţă de anul 2006 respectiv cu
67,9 şi 62,8 mln. lei. În perioada de referinţă s-au produs modificări şi în structura subvenţiilor.
Astfel în anul 2006 sumele alocate din buget erau direcţionate doar spre dotaţii pentru producţia
agricolă (9%) şi compensaţia cheltuielilor pentru producţia agricolă (91%). În anii 2007 şi 2008
au apărut şi alte forme de susţinere, de exemplu, subvenţionarea producătorilor agricoli care
ocupă o cotă preponderentă, respectiv de 62,47 şi 50,62%. O pondere semnificativă în anii 2007-
2008 revine altor compensaţii şi subvenţii, cota cărora alcătuieşte 27,38 şi 33,74% respectiv.
Printre producătorii agricoli ce au beneficiat de subvenţii din partea statului în anul 2008
sunt: SRL „Budăianca-Agro” raionul Teleneşti - 816 mii lei, SA „Romăneşti” raionul Orhei –
708 mii lei, SRL „Faunus-Vladnic” raionul Ungheni – 419 mii lei, SRL „Viţa Podgoreană”
raionul Străşeni – 467 mii lei.
Însă ţinem să menţionăm, că o bună parte de întreprinderi agricole nu primesc dotaţii,
subvenţii şi compensaţii din buget. Dar şi mai regretabil este faptul, că sumele subvenţionate nu
se monitorizează şi nu se analizează eficienţa alocării acestora.
În acest context ne vom exprima propria opinie referitor la estimarea eficienţei folosirii
dotaţiilor, subvenţiilor şi compensaţiilor în întreprinderile agricole.
Considerăm că criteriul de bază în determinarea eficienţei economice a sumelor
subvenţionate este mărimea producţiei agricole globale la un leu de dotaţii, subvenţii şi
compensaţii. După conţinut acesta este un indicator relativ de eficienţă, ceea ce ne confirmă şi
datele prezentate în tabelul 3.16.

112
 Tabelul 3.16 Eficienţa folosirii subvenţiilor în întreprinderile agricole
din regiunea Centru în dinamică
Indicatorii 2006 2007 2008
1. Suma dotaţiilor,
subvenţiilor şi 564 68464 63344
compensaţiilor, mii lei
2. Ritmul de creştere a
dotaţiilor, subvenţiilor şi
x 121,4 112,3
compensaţiilor, faţă de
2006, coeficient
3. Valoarea producţiei
agricole globale în preţuri 643966 557717 900963
comparabile, mii lei
4. Ritmul de creştere a
producţiei agricole x 0,866 1,4
globale, coeficient
5. Producţia agricolă
globală la un leu de 1141,78 8,15 14,22
dotaţii şi compensaţii,lei
6. Ritmul de creştere a
producţiei agricole
globale la un leu de
subvenţii, coeficient x 0,007 0,012
Sursa: Calculele autorului în baza formularelor specializate pe activitatea întreprinderilor
agricole
Conform calculelor efectuate în tabelul 3.16, constatăm, că în ansamblu pe regiunea
Centru ritmul de creştere a dotaţiilor, subvenţiilor şi compensaţiilor în 2007 şi 2008 este
impunător. Aceasta se explică prin faptul că în anul 2006 a fost alocată o sumă destul de
simbolică - 564 mii lei, care a fost distribuită raionului Ialoveni – 51 mii lei - sub formă de
dotaţii pentru producţia agricolă şi raionului Anenii Noi – 513 mii lei - sub formă de compensaţii
pentru procurarea nutreţurilor.
În anii 2007 şi 2008 toate raioanele regiunii de Centru au primit subvenţii din buget.
Reieşind din calculele efectuate (tabelul 3.16), observăm reducerea ritmului de creştere a
producţiei agricole globale în anul 2007 cu 13,4%, ceea ce este un rezultat al îngheţurilor de
primăvară şi secetei îndelungate. În anul 2008 producţia agricolă globală a sporit faţă de 2006 cu
40%.
Pornind de la faptul, că în 2006 subvenţiile alocate au fost destul de reduse, ceea ce nu ne
asigură comparabilitatea indicatorului de eficienţă în dinamică vom analiza datele pe anii 2007 şi
2008. Eficienţa folosirii subvenţiilor în 2007 a fost cu 42,7% mai redusă decît în 2008. Astfel,
dacă în anul 2007 la fiecare leu de subvenţii a fost obţinută producţie agricolă globală în valoare
de 8,15 lei, apoi în anul 2008 – 14,22 lei. Sporirea eficienţei subvenţiilor în 2008 faţă de 2007

113
este un rezultat al reducerii sumei alocate cu 5,1 mln. lei şi majorării producţiei globale cu 343,2
mln. lei.
Aprofundînd analiza eficienţei folosirii subvenţiilor, am efectuat gruparea întreprinderilor
agricole după suma dotaţiilor, subvenţiilor şi compensaţiilor în calcul la un hectar de terenuri
agricole. Rezultatele grupării (tabelul 3.17) ne permit să constatăm, că 76 de întreprinderi nu
primesc subvenţii din buget, ceea ce alcătuieşte 22,7% din totalitatea studiată. Din numărul total
de întreprinderi în 112, sau 33,4%, mărimea subvenţiilor a constituit doar 81,6 lei la hectar.
Suma alocată n-a permis întreprinderilor din grupa a două să obţină producţie globală venit din
vînzări, profit brut şi profit net la nivelul primei grupe (unde n-au fost alocate subvenţii). Mai
mult ca atît, se observă reducerea eficienţei potenţialului de producţie şi în grupa a treia, unde
suma dotaţiilor la hectar a alcătuit 293,2 lei. În comparaţie cu prima grupă de întreprinderi în
grupele a doua şi a treia are loc reducerea producţiei agricole globale la un hectar de terenuri
agricole respectiv cu 19,32 şi 19,2%. Veniturile din vînzări au diminuat cu 14% şi 9,6%, iar
profitul brut – de 3,6 şi 3,66 ori respectiv. În aceste grupe profitul net are valori negative, ceea ce
denotă, că la fiecare hectar de terenuri agricole pierderile nete alcătuiesc respectiv 1405,8 şi
327,9 lei. Întreprinderile din grupele doi şi trei nu sunt asigurate cu mijloace circulante proprii,
dat fiind faptul, că suma datoriilor pe termen scurt depăşeşte suma activelor curente. Ca rezultat,
activele curente nete au valori negative şi se constată un grad înalt al nivelului de îndatorare.
Ţinem să menţionăm, că în grupele doi şi trei cota preponderentă o ocupă întreprinderile
agricole cu un nivel redus vizînd eficienţa utilizării fondului funciar cît şi a altor factori de
producţie în comparaţie cu întreprinderile din restul grupelor.
Conform calculelor efectuate în tabelul 3.17, putem constata, că dotaţiile şi subvenţiile
sunt eficiente cînd se alocă în mărime de ≥ 500 lei la un hectar de terenuri agricole. Astfel în
grupa a patra, unde suma subvenţiilor la hectar a alcătuit 488,3 lei, se observă creşterea
considerabilă a producţiei agricole globale, veniturilor din vînzări, profitului net şi profitului brut
în comparaţie cu primele trei grupe, cît şi faţă de media pe întreprinderile cercetate.
În întreprinderile grupei a cincea unde subvenţiile la hectar alcătuiesc aproape 700 lei (în
medie 689,6 lei), concomitent cu majorarea consumurilor faţă de grupele 2, 3 şi 4, are loc
sporirea producţiei agricole globale la hectar de 1,3-1,9 ori; veniturilor din vînzări – de 1,5-2,1
ori şi profitului brut - de 1,3 – 5,7 ori. În perioada de referinţă (2007-2008) 56 de întreprinderi,
sau 16,7%, au primit subvenţii în mărime de 2830 lei la hectar. În rezultat, consumurile de
producţie s-au majorat faţă de grupele 2, 3, 4 şi 5 respectiv cu 79,3%, 48,1% şi 20,79%. La
fiecare hectar de terenuri agricole în întreprinderile grupei a şasea s-a obţinut mai multă
producţie agricolă globală de 2,15, 1,5 şi 1,15 ori; venituri din vînzări – de 1,5-2,12 şi profit brut
de 1,3 – 5,69 ori.
114
 În acelaşi timp, calculele efectuate în tabelul 3.17 demonstrează existenţa unei legităţi
dintre modificarea consumurilor de producţie la hectar şi indicatorii eficienţei economice. Odată
cu majorarea dotaţiilor la hectar are loc şi creşterea consumurilor de producţie. Cel mai înalt
nivel al recuperării consumurilor a fost obţinut în grupa a patra, unde nivelul rentabilităţii
producţiei agricole a constituit 23,95% sau cu 4,38 şi 10,74 puncte procentuale mai mult decît în
grupele a cincea şi a şasea, respectiv.
Rezultatele investigaţiilor (tabelul 3.17) ne demonstrează, că există o deosebire
neesenţială între indicatorii de eficienţă în întreprinderile cu subvenţii şi în ansamblu pe
totalitatea studiată. După părerea noastră, aceasta se explică prin faptul, că subvenţiile nu asigură
o recuperare imediată, efectul real al acestora va fi resimţit în perspectivă (peste 2-3 ani).
Totodată ţinem să menţionăm, că aprecierea obiectivă a subvenţiilor alocate poate fi
efectuată prin prisma paritetului preţurilor la producţia agricolă şi producţia industrială folosită
în agricultură. Considerăm, că mărimea minimă a subvenţiilor trebuie să acopere suma sustrasă
de mijloace circulante în legătură cu disproporţia preţurilor.
În confirmarea celor expuse ţinem să accentuăm, că dotaţiile alocate de către stat în
susţinerea producătorilor agricoli autohtoni n-au asigurat un nivel înalt de eficienţă, principalele
cauze fiind:
- nivelul redus al dotaţiilor ce nu acoperă valoarea seminţelor, furajelor şi
îngrăşămintelor procurate, care s-au scumpit de 2-3 ori;
- folosirea seminţelor proprii în calitate de material semincer, care nu corespunde
standardelor calităţii;
- reducerea cantităţii de îngrăşăminte încorporate din cauza scumpirii acestora;
- neefectuarea operaţiilor tehnologice în fitotehnie din motivul folosirii tehnicii
agricole cu un grad înalt de uzură (60-80%) şi scumpirii produselor petroliere.
Cauzele enumărate ne oferă posibilitatea să deducem, că actualmente sunt necesare
măsuri menite să monitorizeze mărimea subvenţiilor, structura lor şi direcţiile de folosire
concretă. În pofida faptului, că subvenţionarea n-a permis obţinerea efectului scontat, totuşi
trebuie să recunoaştem, că acesteia îi va aparţine rolul principal în sporirea eficienţei economice
şi stabilităţii financiare.

115
 Tabelul 3.17 Mărimea subvenţiilor şi eficienţa potenţialului de producţie în întreprinderile agricole din regiunea Centru
(în medie pe anii 2007-2008)
Grupe de intreprinderi după suma subvenţiilor în calcul la 1 ha teren agricol, lei În medie pe În medie pe
întreprinderile întreprinderile
Indicatorii cu subvenţii cercetate
Mai mult de
0,00 0,01-200 200,01-400 400,01-600 600,1-800
800
1. Numărul de 76 112 40 25 26 56 259 335
întreprinderi
2. Suma dotaţiilor,
compensaţiilor şi
subvenţiilor la un 0,0 81,6 293,2 488,3 689,6 2829,8 973,5 730,4
hectar de terenuri
agricole în medie pe
grupă, lei
3. Suprafaţa terenurilor 369,5 622,9 605,1 341,4 407,0 368,5 500,9 452,4
agricole, ha
4. Consumuri de 13937,0 7976,9 8246,3 9652,2 11846,2 14299,7 10596,8 10898,6
producţie la hectar, lei
5. Revine la un hectar
de terenuri agricole,
lei:
- producţie agricolă
globală în preţuri 6627,8 5347,5 5355,0 7677,1 9980,4 11495,9 8197,7 7347,3
comparabile 8876,2 7629,4 8111,5 10824,8 16210,5 27308,3 14516,9 12660,1
- venituri din vînzări 1703,9 472,6 466,1 2091,7 2653,7 3187,0 2022,7 1762,5
- profit brut 422,1 -1405,8 -327,9 1090,8 1327,8 2585,8 687,4 564,5
- profit net
6. Nivelul asigurării cu
27,4 -11,2 -8,7 51,9 56,2 64,7 37,5 28,3
active curente nete, %
Sursa: Calculele autorului

116
 Analiza rezultatelor grupării întreprinderilor agricole după nivelul rentabilităţii
produselor finite demonstrează, că 57 de întreprinderi, sau 22,0% din numărul total (tabelul 3.18)
care au fost subvenţionate, activează în pierderi.
Tabelul 3.18 Subvenţionarea şi nivelul rentabilităţii produselor finite în
întreprinderile agricole din regiunea Centru (în medie pe anii 2007-2008)
Venituri din vînzări Suma dotaţiilor, Suma dotaţiilor,
Numărul de întreprinderi

Nivelul rentabilităţii în
în medie pe subvenţiilor şi subvenţiilor şi

medie pe grupă, %
Grupele de întreprinderi compensaţiilor compensaţiilor în calcul:

la un leu venituri din

întreprinderi

la un leu consumuri
în grupă

de producţie, bani
după nivelul la un

vînzări, bani
rentabilităţii în % în % ha
producţiei, mii lei faţă de mii lei faţă de teren
% total total agricol,
lei

Mai puţin
57 -15,3 103096,0 15,43 18627,6 25,83 1301,8 18,07 25,7
de 0,0
0,01-10,0 40 5,0 105854,7 15,85 7268,0 10,08 647,6 6,87 6,33
10,01-20,0 52 15,2 128074,5 19,18 15402,4 21,35 1025,5 12,03 8,84
20,01-30,0 53 24,8 156759,2 23,47 15534,3 21,54 922,2 9,91 5,92
Mai mult de
57 68,3 174106,5 26,07 15293,1 21,1 112,3 8,78 4,23
30,0
În total 259 19,6 667890,9 100,00 72125,4 100,00 973,5 10,8 9,78
(medie)
Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.
Nivelul pierderilor din vînzarea produselor agricole finite constituie în medie 15,3%.
Aceste întreprinderi au primit 25,83% din suma alocată pentru subvenţionarea unităţilor agricole
ale regiunii Centru. Mai mult ca atît, suma subvenţiilor în calcul la un hectar de terenuri agricole
depăşeşte nivelul mediu pe regiune de 1,34 ori, iar la un leu consumuri de producţie – de 2,63
ori.
În medie pe anii 2007-2008 15,4% din întreprinderile agricole au avut un nivel de
rentabilitate mai mic de 10% ( în medie pe grupă – 50%). Însă întreprinderile din această grupă
au primit numai 10,08% de subvenţii, ceea ce în calcul la hectar a alcătuit 647,6 lei sau mai puţin
decît în medie pe regiune de 1,5 ori. În întreprinderile grupei a treia, unde nivelul rentabilităţii a
constituit 15,2%, la fiecare leu de subvenţii a fost obţinut venit din vînzări în valoare de 8,31 lei.
Rezultatele calculelor (tabelul 3.18) ne permit să constatăm, că întreprinderile grupei a
patra deţin o pondere de 23,47% în veniturile din vînzări şi 21,54% în suma subvenţiilor alocate.
La fiecare leu de subvenţii s-a obţinut 10,09 lei venit din vînzări, iar nivelul rentabilităţii a
constituit în medie pe grupă 24,8%.
În rezultatul cercetărilor s-a constatat, că în regiunea Centru 57 de întreprinderi, sau 22%
din numărul total, au un nivel de rentabilitate de 68,3%. Aceste întreprinderi ocupă o pondere de
117
26,07% în suma veniturilor din vînzări şi 21,2% în suma subvenţiilor alocate. După indicatorii de
eficienţă în grupa a cincea s-au obţinut cele mai performante rezultate. La un leu de subvenţii
aici s-a obţinut 11,38 lei venituri din vînzări.
Deci, dacă întreprinderile grupelor 1, 3, 4 vor atinge acest nivel de eficienţă a
subvenţiilor, atunci se va asigura creşterea veniturilor din vînzări cu 1762,9 mii lei, iar nivelul
rentabilităţii – cu 48,7 puncte procentuale.

3.4. Concluzii la capitolul 3.

Atingerea potenţialului maxim de producţie în agricultură este determinat de un complex

de factori: naturali, tehnico-materiali, de muncă şi economici, care au o influenţă diferită asupra
capacităţii productive a pământului. Din complexul de factori naturali în condiţiile Republicii
Moldova în primul minim se situiază fertilitatea solului şi cantitatea de depuneri atmosferice în
perioda de vegetaţie a culturilor agricole.
Rezultatele calculelor efectuate în capitolul trei al tezei atestă, că randamentul unui hectar
variază în dependenţă de nota medie de bonitate. Astfel, în regiunea de Nord unde nota medie de
bonitate alcătuieşte 70 puncte producţia medie la hectar depăşeşte datele pe regiunile Centru,
Sud şi UTA Gagauzia: la grâu de toamnă – cu 17,2-25,0%; la porumb – cu 16,7-24,9%; la
floarea-soarelui – cu 16,7-24,8%.
Multiplele cercetări ştiinţifice au demonstrat, că în sporirea potenţialului productiv al
terenului agricol un rol decisiv revine administrării îngrăşămintelor minerale. Însă în condiţiile
de producţie eficienţa folosirii îngrăşămintelor este cu mult mai redusă decât în expirienţele
instituţiilor de cercetări ştiinţifice. Acest fapt este circumstanţiat de un complex întreg de factori,
spre exemlu, nerespectarea dozelor recomandate, termenilor de încorporare în sol, cât şi nivelul
insuficient de lucrare a solului.
Din lipsa mijloacelor băneşti cât şi a altor active lichide multe întreprinderi agricole nu
încorporează îngrăşăminte minerale şi s-au dezis de la efectuarea unor operaţii tehnologice de
lucrare a solului. Reducerea bruscă a cantităţii de îngrăşăminte încorporate a condus la
degradarea fertilităţii solurilor, scăderea conţinutului de elemente nutrtive, dar mai cu seama la
diminuarea productivităţii culturilor agricole.
Practica ţărilor dezvoltate demonstrează, că în situaţia creată este necesară subvenţionarea
directă a producătorilor agricoli, şi anume prin compensarea cheltuielilor legate de procurarea
îngrăşămintelor minerale.
Din tot complexul de factori naturali care tot mai mult influenţează negativ asupra
dezvoltării producţiei agricole este seceta ce periodic se repetă în toate regiunile de dezvoltare a
ţării. Cercetările efectuate demonstrează existenţa unei legături directe dintre producţia medie la
118
hectar, recuperarea îngrăşămintelor minerale şi cantitatea depunerilor atmosferice în perioada de
vegetaţie.
Rezultatele investigaţiilor ne permit să deducem, că normele de încorporare a
îngrăşămintelor trebuie diferenţiate în dependenţă de condiţiile pedo-climaterice. În deosebi în
anii secetoşi dozele mărite de îngrăşăminte nu sunt eficiente.
În rezultatul cercetărilor s-a constatat că implementarea tehnologiilor inovaţionale în
condiţiile ţării noastre trebuie să se efectueze cu participarea tuturor specialiştilor centrelor
raionale de consultanţă în domeniul agriculturii. Aceasta ar permite:
- asigurarea gospodăriilor agricole cu diferite soiuri de seminţe: unele cu o reacţie
sporită la cultivarea intensivă (cu folosirea îngrăşămintelor în doze recomandate), iar
altele – pentru unităţile de producţie care nu au posibilităţi în procurarea
îngrăşămintelor, şi anume, aceste soiuri au menirea să aducă oamenilor pîinea de
toate zilele;
- luarea în consideraţie a condiţiilor pedo-climaterice de cultivare a culturilor agricole,
deoarece toate regiunile ţării noastre se află în zona de risc, unde se evidenţiază seceta
dar şi îngheţuri de primăvară. În aceste condiţii soiurile recomandate pentru
implementare trebuie să fie rezistente la secetă, îngheţuri şi alţi factori nefavorabili ai
mediului.
Conform calculelor efectuate în acest capitol am constatat că dotaţiile alocate de către stat
în susţinerea producătorilor agricoli autohtoni n-au asigurat un nivel înalt de eficienţă,
principalele cauze fiind:
- nivelul redus al dotaţiilor ce nu acoperă valoarea seminţelor, furajelor şi
îngrăşămintelor procurate, care s-au scumpit de 2-3 ori;
- folosirea seminţelor proprii în calitate de material semincer, care nu corespunde
standardelor calităţii;
- reducerea cantităţii de îngrăşăminte încorporate din cauza scumpirii acestora;
- neefectuarea operaţiilor tehnologice în fitotehnie din motivul folosirii tehnicii
agricole cu un grad înalt de uzură (60-80%) şi scumpirii produselor petroliere.
Cauzele enumărate ne oferă posibilitatea să deducem, că actualmente sunt necesare măsuri
menite să monitorizeze mărimea subvenţiilor, structura lor şi direcţiile de folosire concretă. În
pofida faptului, că subvenţionarea n-a permis obţinerea efectului scontat, totuşi trebuie să
recunoaştem, că acesteia îi va aparţine rolul principal în sporirea eficienţei economice şi
stabilităţii financiare aunităţilor agricole.

119
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Investigaţiile efectuate în teză au cuprins aspecte relevante privind analiza eficienţei

economice a potenţialului de producţie în întreprinderile agricole din Republica Moldova şi ne-
au permis să formulăm următoarele concluzii:
1. Asigurarea unei activităţi viabile bazată pe competitivitate şi profitabilitate necesită
studierea conceptului potenţial de producţie sub aspect structural şi a
interdependenţei cu potenţialul financiar şi factorii externi. Reieşind din aceasta se
propune precizarea noţiunii „potenţial de producţie” prin combinarea optimă a
resurselor ce contribuie la creşterea eficienţei economice şi fortificarea situaţiei
financiare în unităţile agricole.
2. În urma cercetărilor au fost conturate două aspecte metodologice al potenţialului de
producţie care în opinia autorului pot fi considerate ca principalele repere ale
estimării eficienţei economice în agricultură. Aceasta a permis precizarea sistemului
de indicatori pentru estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie şi a
subvenţiilor alocate în întreprinderile agricole. S-a precizat sistemul de indicatori
pentru analiza situaţiei financiare, metoda de calcul.
3. În rezultatul cercetărilor s-a constatat că ritmul mediu anual de reducere a producţiei
globale vegetale în perioada 1995-2008 a alcătuit 3,8%, şi în consecinţă a diminuat
ponderea producţiei vegetale în componenţa producţiei agricole globale de la 66,1
până la 61,9%. În anul 2007 în comparaţie cu 2000 producţia agricolă globală în
toate categoriile de gospodării a diminuat cu 12%. Modificările în cauză de rând cu
alţi factori au condus la diminuarea ponderii agriculturii în formarea produsului
intern brut de la 25,4% (anul 2000) până la 15,2% (anul 2008).
4. În perioada 2006-2008 s-a înregistrat reducerea potenţialului productiv al fondului
funciar, ceea ce este o problemă de ordin naţional pentru Republica Moldova. Astfel
producţia medie la hectar de grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr în
raport cu media 1991-1995 a constituit respectiv 78,75, 76,4, 82,6, 94,4%. În acelaşi
timp potenţialul real al fondului funciar a fost valorificat în profilul culturilor
agricole la nivel de 58,16, 55,92, 74,54 şi 81,38% respectiv. Reducerea în dinamică
a producţiei medii la hectar se constată şi la legume, fructe, struguri unde nivelul de
folosire a potenţialului productiv a constituit respectiv 76,12, 55,24 şi 78,6%.
5. Rezultatele analizei efectuate atestă o amplitudine semnificativă a utilizării
potenţialului de producţie în profilul regiunilor de dezvoltare. Astfel contribuţia
regiunilor în obţinerea producţiei agricole globale în preţuri comparabile a

120
 constituit: Nord – 43,7%; Centru – 27,4%; Sud – 22,3% şi UTA Gagauzia - 6,6%.
Aceasta se explică prin faptul, că regiunile de dezvoltare dispun de un potenţial de
producţie diferit. De exemplu, ponderea terenurilor agricole şi a efectivului de
lucrători ocupaţi în agricultură în profilul regiunilor constituie respectiv: la Nord –
41,9 şi 42,5%; la Centru – 23,1 şi 26,5%; la Sud – 25,5 şi 22,7%; în UTA Gagauzia
9,4 şi 8,4%. La fel s-a constatat o repartizare neuniformă a precipitaţiilor anuale şi a
fertilităţii terenurilor agricole. Nota medie de bonitate alcătuieşte la Nord – 70,
Centru şi Sud – 60 şi UTA Gagauzia - 56 puncte. Aspectele menţionate necesită o
abordare diferenţiată în argumentarea rezultatelor eficienţei economice a
potenţialului de resurse.
6. Analizând evoluţia eficienţei economice a utilizării potenţialului de producţie în
regiunea Centru s-a constatat un caracter instabil în modificarea tuturor indicatorilor
parţiali de eficienţă, ceea ce este un rezultat al acţiunii unui complex de factori
printre care şi frecvenţa de manifestare a secetei. Aprecierea efectuată după
indicatorii sintetici denotă existenţa unei tendinţe de reducere a eficienţei
potenţialului de producţie, excepţie fiind anul 2008.
7. În rezultatul studilui privind dinamica productivităţii muncii la nivel de republică s-a
constatat un ritm exagerat de creştere. Astefel în 2008 faţă de 2002 ritmul de
creştere a productivităţii muncii a constituit 275,2%, pe fundalul reducerii
efectivului mediu de lucrători ocupaţi în agricultură cu 51,7%. Acest decalaj este un
rezultat al reducerii gradului de ocupare a forţei de muncă şi atestă o ˝pseudo-
creştere˝ a productivităţii muncii ca consecinţă a decapitalizării sectorului agrar şi
utilizării nesatisfăcătoare a potenţialului uman.
8. Calculele efectuate în teză demonstrează, că în ansamblu pe regiunea de Centru
ritmul de creştere a productivităţii muncii (150,6%) depăşeşte cel al salariului mediu
(131,6%) şi în rezultat indecele corelaţiei este supraunitar, ceea ce se apreciază ca
moment pozitiv. Majorarea productivităţii muncii este un rezultat al reducerii
efectivului de lucrători cu 12,6%, cât şi a creşterii producţiei agricole globale cu 31,7%.
Indecele corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu atestă
faptul că în întreprinderile agricole din regiunea de Centru la fiecare procent de creştere
a salariului mediu, productivitatea muncii s-a majorat cu 60,1% fapt ce confirmă, că
există premise reale de majorare a salariului lucrătorilor din sectorul agrar.
9. Rezultatele analizei efectuate prin metoda de corelaţie şi regresie ne-au permis să
estimăm cota-parte a factorilor în modificarea productivităţii medii a unui lucrător
ocupat în agricultură. Astfel, gradul de înzestrare tehnică a forţei de muncă
121
 determină 6,65% din variaţia productivităţii muncii. Salariul mediu anual a unui
lucrător ocupat în agricultură deţine o cotă de 9,08% din creşterea productivităţii
muncii, ceea ce se explică prin nivelul redus al acestuia, constituind doar 53,2% din
salariul mediu pe ţară. Actualmente factorul determinant la productivităţii muncii în
unităţile agricole este volumul lucrărilor mecanizate cota căruia alcătuieşte 39,0%,
fapt ce denotă că în agricultură predomină lucrările manuale ce nu asigură
respectarea tehnologiilor de producţie.
10. În întreprinderile agricole din regiunea Centru s-a constatat reducerea
recuperabilităţii activelor cu 14,1%, ceea ce denotă, că nu se comercializează
suficiente produse faţă de activele disponibile. Majorarea vitezei de rotaţie a
activelor curente în anul 2008 cu 54 zile faţă de anul 2006 ne atestă despre
încetinirea rotaţiei acestora cauzată de nivelul insufucuent al vânzărilor.
11. Investigaţiile efectuate au demoonstrat un nivel scăzut al eficienţei mijloacelor
subvenţionate din cauza sumelor insuficiente a acestora ce nu acoperă valoarea
seminţelor, îngrăşămintelor şi furajelor cumpărate. Considerăm că în situaţia creată
sunt necesare măsuri de gestionare a mărimii, structurii şi distribuirii subvenţiilor.
12. Rezultatele analizei situaţiei financiare denotă că în întreprinderile agricole din
regiunea Centru autonomia financiară se află la un nivel critic. Ponderea surselor
proprii în totalul pasivelor variază de la 29 până la 32,6%. Totodată s-a constatat un
nivel înalt al gradului de îndatorare. În anul 2008 activitatea întreprinderilor agricole
era dependentă de sursele împrumutate la un nivel de 67,4%. Drept consecinţă a
acestora este situaţia periculoasă vizând capacitatea de plată a întreprinderilor
agricole din regiune. Despre aceasta ne atestă faptul, că nici un indicator de
lichiditate nu se încadrează în intervalul optim, ceea ce semnifică că întreprinderile
agricole nu dispun de mijloace băneşti, creanţe pe termen scurt şi stocuri de
materiale pentru aşi achita la timp datoriile pe termen scurt.
Analiza utilizării potenţialului de producţie efectuată în prezenta teză permite formularea
unor recomandări privind eficientizarea acestuia şi obţinerea performanţelor economico-
financiare în unităţile agricole:
1) Pentru estimarea eficienţei economice a potenţialului de producţie în întreprinderile
agricole se propune sistemul de indicatori ce asigură a apreciere multilaterală şi
complexă. Autorul propune în calitate de indicatori vizând eficienţa sumară a
potenţialului de producţie: recuperabilitatea resurselor consumate şi utilizate care
exprimă particularităţile agriculturii şi proporţiile economice dintre rezultatele obţinute şi
eforturile depuse; rata profitabilităţii muncii care redă incidenţa directă a productivităţii
122
 muncii, utilizării intensive a resurselor materiale cât şi a reducerii (sau majorării)
cheltuielilor cu salariile în unităţile agricole; precizarea formulei de calcul a rentabilităţii
mijloacelor de producţie pentru asigurarea exactităţii vizând eficienţa utilizării
potenţialului tehnico-material în unităţile agricole
2) Au fost elaborate normativele pentru determinarea adaosului de producţie la hectar după
cota de participare a îngrăşămintelor în formarea productivităţii culturilor agricole pentru
analiza eficienţei economice a îngrăşămintelor în condiţiile concrete a unităţilor agricole.
3) În vederea sporirii productivităţii culturilor agricole şi eficienţei utilizării îngrăşămintelor
se propune diferenţierea dozelor de încorporare a acestora în dependenţă de tipul şi
calitatea solului. În unităţile agricole unde predomină ciornoziomurile levigate şi tipice
doza economic argumentată constituie la sfeclă pentru zahăr 314 kg s.a./ha, ceea ce
contribuie la sporirea productivităţii muncii şi profitului în calcul la hectar respectiv cu
33,4 q şi 779,9 lei. În regiunea Centru (cu predominarea ciornoziomurilor obişnuite şi
carbonate) s-a argumentat doza optimă - 244 kg s.a./ha, care asigură creşterea adaosului
producţiei de sfeclă la hectar cu 17,8% şi a nivelului rentabilităţii cu 20,74% puncte
procentuale.
4) Pentru sporirea eficienţei potenţialului de producţie în întreprinderile agricole propunem:
 folosirea soiurilor omologate (de grâu – Moldova-11, Podoima, Căpriana; de orz
– Vacula; de porumb – „Porumbeni-397”, „Porumbeni-461”) rezistente la secetă,
boli şi dăunători, ce asigură creşterea productivităţii medii de cereale la hectar cu
7,2 q şi reducerea consumului de energie la un chintal cu 15,1%;
 asigurarea gospodăriilor agricole cu diferite soiuri de seminţe: unele cu o reacţie
sporită la cultivarea intensivă (cu folosirea îngrăşămintelor în doze recomandate),
iar altele – pentru unităţile de producţie care nu au posibilităţi în procurarea
îngrăşămintelor, şi anume, aceste soiuri au menirea să aducă oamenilor pîinea de
toate zilele.
5) Pentru obţinerea potenţialului de producţie maxim admisibil în condiţiile actuale
propunem aplicarea în practică a ecuaţiei de regresie a randamentului unui hectar de
terenuri agricole în dependenţă de factorii ce exprimă nivelul de intensitate şi suma
subvenţiilor, dotaţiilor şi compensaţiilor în calcul la un hectar. Aplicarea ecuaţiei de
regresie propuse permite alegerea acelor variante de combinare a factorilor, care asigură
valori maxime a randamentului mediu la hectar.
6) În asigurarea creşterii stabilităţii financiare pentru întreprinderile agricole din regiunea
Centru se propune:

123
  nivelul optim al ratei autonomiei financiare – 72,2%, respectarea căruia va permite
majorarea veniturilor din vânzări profitului brut, profitului net şi nivelului rentabilităţii
produselor finite respectiv de 1,5, 1,98, 4,22 ori şi 4,74 puncte procentuale;
 nivelul optim al lichidităţii curente la graniţa de 2,0 puncte, care asigură obţinerea
valorilor maxime a veniturilor din vânzări, profitului brut şi sporirea profitabilităţii
vânzărilor de 1,3 ori;
7) În condiţiile disproporţiei dintre preţul la producţia agricolă şi preţurile la carburanţi,
îngrăşăminte, piese de schimb propunem ca suma minimă pentru subvenţionarea
întreprinderilor agricole să constituie 500 lei/ha, iar cea optimă 1100 lei la un hectar de
terenuri agricole. Aceasta ar permite paralel cu creşterea nivelului de asigurare cu active
curente nete majorarea veniturilor din vânzări cu 64,5% şi rentabilităţii produselor finite
cu 48,7 puncte procentuale.
Aplicarea în practică a recomandărilor menţionate va contribui la estimarea multilaterală
şi complexă a potenţialului de producţie; sporirea eficienţei economice a utilizării potenţialului
de producţie cât şi la determinarea mai corectă a subvenţiilor şi diminuarea riscurilor în sectorul
agrar. Rezultatele obţinute în baza cercetărilor efectuate în teză vor permite perfecţionarea
adoptării deciziilor manageriale în condiţiile crizei economice globale şi, prin urmare, vor
asigura stabilitatea întreprinderilor agricole în mediul concurenţial.

124
 BIBLIOGRAFIE

1. Legea cu privire la proprietate, nr. 459-XII din 22.01.1991. În: Monitorul Oficial al RM,
1991, nr. 3-6, p.9-22.
2. Legea cu privire la privatizare cu modificări şi completări, Nr.1249-XII din 23.12.1992. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr.1, p.8-9.
3. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845-XII din 03.01.1992. În: Monitorul
Oficial al RM, 1994, nr.2, p.2-17.
4. Legea cu privire la utilizarea forţei de muncă Nr.878-XII din 21 ianuarie, 1992. În: Acte
normative cu privire la problemele economice, bancare şi bugetare. Vol. II.-Chişinău,
Universitas, 1995.
5. Hotărârire de aprobare a Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului
pentru subvenţionarea producătorilor agricoli, nr.310-XVI din 27.12.2007. În: Monitorul
oficial al Republicii Moldova nr.18-20 din 29.01.2008.
6. Standardele Naţionale de Contabilitate aprobate prin ordinul nr.174 din 25.12.1997. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.88-91 din 30.12.97.
7. Legea Republicii Moldova, nr. 1308-XIII Privind preţul normativ şi modul de vânzare -
cumpărare a pământului. În: Monitorul Oficial al RM, nr. 57-58, 1997.
8. Moldova XXI, „Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă”. PNUD, Chişinău, 2000.
127p.
9. Programul Naţional complex de sporire a fertilităţii solului în 2001-2020. Chişinău, Pontos,
2001. 129 p.
10. Programul de consolidare a terenurilor agricole aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova Nr.554 din 22 mai 2005.
11. Hotărâre cu privire la aprobarea "Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar al RM în
perioada 2006-2015" aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1199 din 17 octombrie 2006.
În: Monitorul Oficial din 3 noiembrie 2006, nr. 170, p. 23-29.
12. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2008. 578 p.
13. Adumitresei I., Niculescu E. Economie politică. Teorie şi politica economică pentru
România. Iaşi, Editura Politrom, 1998. 365p.
14. Andrieş S., Ţîganoc V. Starea regimurilor nutritive şi măsurile de sporire a fertilităţii
solurilor în Republica Moldova. În: Serviciul agrochomic în patru decenii de afirmare,
Chişinău, 2004. p. 50-71.
15. Anghelache C. Măsurarea şi compararea dezvoltării economice. Bucureşti, Editura
Economică, 1997. 352 p.

125
16. Babii L. Teoria şi practica sporirii eficienţei economice a potenţialului productiv viti-vinicol.
Autoreferat al tezei de doctor habilitat în economie. Chişinău, 2006. 29 p.
17. Bajura T. şi alţii Tarife şi costuri în agricultură, Chişinău, 2004. 259 p.
18. Bălănuţă V. Analiza eficienţei utilizării personalului productiv în baza rezultatului activităţii
operaţionale În:Contabilitate şi audit, 2001, nr.5, p. 41-42.
19. Balanuţă V. Analiza gestionară. Lucrare didactică şi practico-aplicativă în domeniul
diagnosticului activităţii întreprinderilor de producţie. Chişinău, ASEM, Tipografia Centrală,
2003. 120p.
20. Băncilă N. Evaluarea financiară a întreprinderii. Chişinău, ASEM, Tipografia Centrală,
2005. 218 p.
21. Bărbulescu C. Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. Strategii şi politici
de redresare şi dinamizare a activitţii. Bucureşti, Editura Economică, 2002. 307 p.
22. Bărbulescu C. Metode şi tehnici performante pentru creşterea eficienţei economice. În:
Tribuna economică, 2005, nr.2 p.16-23.
23. Boincean B. Deservirea agrochimică şi promovarea agriculturii ecologice în Republica
Moldova. În: Serviciul agrochomic în patru decenii de afirmare, Chişinău, 2004, p. 78-94.
24. Burlacu N., Cojocaru V. Management, Chişinău, ASEM, 2000. 338 p.
25. Burlacu I. Deservirea agrochimică a agriculturii în Republica Moldova. Chişinău, 2000. 230
p.
26. Cadastrul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2008. Chişinău, 2008. 975 p.
27. Capanu I. Indicatori macroeconomici. Conţinutul şi funcţiile lor. Bucureşti, Editura
Economică, 1998. 180 p.
28. Capanu I., Anghelachi C. Indicatori economici pentru managementul micro şi
macroeconomic. Bucureşti: Editura Economică, 2000. 256 p.
29. Chiran A., Gându E., Ştefan G., Doga V., Lokar A. Agromarketing. Chişinău. Evrica, 1999.
416 p.
30. Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chişinău, Editura Prut Internaţional,
2003. 311 p.
31. Cojocaru C. Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Bucureşti,
Editura Economică, 2000. 560p.
32. Cojuhari A. Bazele ştiinţelor economice, Chişinău, 1998. 170p.
33. Catan P. Managementul sporirii eficienţei economice a potenţialului de producţie în sectorul
agrar (în baza materialelor unităţilor agricole ale Republicii Moldova). Autoreferat al tezei de
doctor habilitat în economie. Chişinău, 2010, 39 p.

126
34. Crainic G. Tendinţele utilizării resurselor umane în contextul formării ramurilor industriei
alimentare. În: Agricultura Moldovei, 2006, nr.3 p.5
35. Dobrotă N. Economie politică, Bucureşti, Editura Economică 1997. 591 p.
36. Dona I. Economie rurală, Bucureşti, Editura Economică, 2000. 495p.
37. Demetrescu T. Evaluarea contractelor de conexiune a terenurilor. În: Tribuna Economică,
2004, nr.43 p.52-58.
38. Dobrescu E. O privire asupra potenţialului economiei româneşti în tranziţie. În: Economie şi
finanţe, nr.2(33), Chişinău-Sibiu, 2000, p.28-40.
39. Dragoş I. Indicatori ai eficienţei economice în pomicultură. În: Tribuna Economică, 2005,
nr.8, p.61.
40. Evaluarea influenţei factorilor de producţie asupra dezvoltării durabile a industriei naţionale.
Un model posibil. Coordonator, profesor universitar Rusu C. Bucureşti, Biblioteca
Economică, seria „Studii şi cercetări economice”, 2003. 167 p.
41. Georgescu N. Analiza bilanţului contabil, Bucureşti, Editura Economică, 1999. 229p.
42. Gheorghiu A. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Bucureşti, Ed.
Economică, 2004. 320p.
43. Gherasim A. Chestiuni controversate privind criteriul de eficienţă. În: Tribuna Economică,
2004, nr.45, p.68-70.
44. Gorodenco A. Unele aspecte strategice de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada
anilor 2006-2015. În: Agricultura Moldovei, 2006, nr.4 p.1-3.
45. Haruţa D. şi alţii. Exploataţiilor agricole – structura optimă a suprafeţelor. În: Agricultura
Moldovei, 2006, nr.4 p.11.
46. Iacob, A., Cristache S. Metode de creştere a eficienţei activităţii firmei. În: Tribuna
economică, n.44, 2004, p.52-53.
47. Iosif Gh. Analiza economico-financiară a firmei în domeniul agroalimentar. Bucureşti,
Editura Tribuna Economică, 2000. 520 p.
48. Keynes J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor. Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1970. 749 p.
49. Litvin A., Prisăcaru V. Direcţiile de optimizare a deciziilor manageriale ce vizează
aprovizionarea tehnico-materială a unităţilor agricole. Conferinţa ştiinţifică internaţională
„Dimensiunile managementului aprovizionării în contextul economiei contemporane”,
Chişinău, ASEM, 2004, p.38-42.
50. Macari V. Eficientizarea utilizării şi dezvoltarea potenţialului industrial de producţie şi
export al Republicii Moldova, Chişinău, INEI, 2005. 66 p.

127
51. Mărgulescu D. Analiza economico-financiară a întreprinderii. Metode şi tehnici. Bucureşti,
Editura Tribuna economică, 1994. 388p.
52. Metodologia valorificării superioare a solului în noile condiţii de gospodărie a terenurilor
agricole. Chişinău, Ruxanda, 1999. 160p.
53. Mogoreanu V. Eficienţa investiţiilor în mijlaocele de mecanizare a producţiei agricole în
perioada de tranziţie la economia de piaţă. Simpozion ştiinţifico-practic. Chişinău, UASM,
1995, p. 43-48.
54. Musteaţă P., Boincean B. Soiul – factor decisiv în majorarea producerii de grâu. În:
Agricultura Moldovei, 2007, nr.12, p.12-15.
55. Movileanu P. Estimarea economică a utilizării resurselor de muncă în sectorul agroalimentar,
Chişinău. UASM, 1999. 328p.
56. Movileanu P. Eficienţa conducerii în unităţile agricole nou formate. În: Tribuna economică,
Bucureşti 2004, nr.40.
57. Muravschii S. Potenţialul de producţie al agriculturii Republicii Moldova. În: Dezvoltarea
agriculturii la etapa postprivatizaţională, Chişinău, IEMI-agro, 2003, p.70-82.
58. Muravschi A., Corobceanu S., Perciun R., Robu V. Potenţialul de export al produselor
agricole şi alimentare autohtone, Chişinău, 2003. 113 p.
59. Niculescu M. Diagnostic economic. Volumul I. Bucureşti. Editura Economică, 2003. 312 p.
60. Osmatescu M. Economia agrară. Concepţii metodologice şi metodica aprecierii eficienţii
economice a resurselor de producţie şi producţiei agricole. Chişinău, 2000. 79 p.
61. Paşa F., Paşa L. Productivitatea – indicator de eficienţă a muncii. Iaşi, Editura Politrom,
2003. 192p.
62. Patron P. Tehnologii moderne în legumicultură, calitatea producţiei şi protecţia mediului. În:
Agricultura Moldovei, 2004, nr.1, p.10-14.
63. Păun M., Hartulari C. Analiza, diagnoza şi evaluarea sistemelor din economie.
Bucureşti, Editura ASE, 2004. 337 p.
64. Prelipceanu G. Restructurare şi dezvoltare regională. Bucureşti, Editura Economică, 2001.
247 p.
65. Recomandări privind aplicarea îngrăşămintelor. Chişinău, 1994. 170 p.
66. Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova pentru anul 2009 (ediţie oficială).
Chişinău, 2009. 115 p.
67. Roşca L., Nedelea S. Teorie şi practică în microeconomie. Bucureşti: Editura ASE, 2002.
417 p.
68. Samuelson P. Economie politică, Chişinău, Ed. USM, 2001. 994p.

128
69. Smith A. Avuţia naţiunilor:cercetare asupra naturii şi cauzelor ei. Chişinău, Editura
Universitas, 1992. 306p.
70. Sorocean Ch. Creşterea economică şi mediul natural. Bucureşti, Editura Economică, 2000.
288 p.
71. Stratan A. Evoluţia economiei agriculturii Republicii Moldova: reflecţii, probleme,
mecanisme economice. Chişinău, 2007. 380 p.
72. Şavga L. Abordări metodologice vizând previziunea necesarului de resurse umane.
Simpozion ştiinţific „Reformele economice în Republica Moldova şi România: realizări,
tendinţe, probleme”(24-25 septembrie 1998) Vol.I, Chişinău, ASEM, 1998, p. 354-361.
73. Şerban D. Criterii de apreciere a eficienţei economice a firmei contemporane. Conferinţa
ştiinţifică internaţională „Dimensiunile managementului aprovizionării în contextul
economiei contemporane”, Chişinău, ASEM, 2004, p.284-288.
74. Tabără N., Horomnea E., Toma C. Analiza contabil-financiară. Iaşi, Editura TIPO Moldova,
2000. 432 p.
75. Tobă A., Malai A., Tobă D. Teorie economică generală, Chişinău, 2001. 288 p.
76. Toma S, Chirilov A. şi alţii Agricultura durabilă – alternativă a agriculturii convenţionale.
În:Agricultura Moldovei, 2001 nr.1-2, p.3.
77. Timofti E., Chişlaru A. Eficienţa economică a producerii grâului de toamnă în Republica
Moldova (aspecte teoretice şi metodologice). Chişinău, UASM, 2007. 238 p.
78. Tcaci N. Analiza energetică a folosirii îngrăşămintelor în tehnologiile intensive de producţie.
În: Simpozion ştiinţifico-practic, Chişinău, UASM, 1995, p. 56-61.
79. Tcaci N., Sârbu O. Diagnosticul şi aprecierea potenţialului de producţie în pomicultură.
Chişinău, UASM, 1998. 50 p.
80. Tcaci.N, Zaharco S. Evaluarea rezultatelor activiţăţii economico-financiare a unităţilor
agricole, Chişinău UASM, 2002. 59p.
81. Tcaci N., Nicolaescu A. Valorificarea potenţialului economic al legumiculturii în Republica
Moldova. Chişinău, UASM, 2008. 232 p.
82. Tcaci A. Eficienţa utilizării factorilor de producţie în întreprinderile agricole din zona de
Centru a Republicii Moldova. Autoreferat al tezei de doctor în economie. Chişinău, 2007. 26
p.
83. Tripla eficienţă. În: Lucrările celei de-a XIV-a sesiuni ştiinţifice a Facultăţii de Economie,
anuar, Tomul XII, Iaşi, Editura Junimea, 2004, p.133-138
84. Ţiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L., Chirilov N., Furtună D. Analiza rapoartelor
financiare. Instrumente, metode, procedee şi tehnici de apreciere a informaţiei contabil-
financiare în procesul decizional. Chişinău, ASEM, Tipografia Centrală, 2004. 384 p.
129
85. Ţurcanu P. Planificarea şi prognozarea producţiei în întreprinderile agricole, Chişinău,
UASM, 2000. 269p.
86. Ţurcanu P., Stratan A. Organizarea muncii şi a producţiei agricole. Chişinău, UASM, 2005.
210p.
87. Zagorcea C. Unele aspecte ale bilanţului elementelor biofile principale (NPK) în
agrofitocenozele din Republica MoldovaÎn: Serviciul agrochimic de Stat al Republicii
Moldova la 35 ani. Chişinău, 1999, p. 53-72.
88. Zaporojan V., Ţurcanu V. Factorii de influenţă asupra realizării politicii de finanţare a
întreprinderilorÎn: Conferinţa internaţională „Ştiinţa, businessul, societatea: evoluţii şi
intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic european”(12-14 februarie 2004),
Vol. I, Chişinău, 2004, p154-156.
89. Zbîrciog V. Criteriile de apreciere a eficienţei activităţii economice a întreprinderilor în
condiţiile economiei de piaţă. Simpozion ştiinţific „Formarea economiei eficiente prin forţele
pieţei”, Vol.II, Chişinău, ASEM, 1995, p.56-60.
90. Андрийчук В.Г. Эффективность использования производственного потенциала в
сельском хозяйстве. Москва, Экономика, 1983. 207с.
91. Ашхотов З. Интенсификация растениеводства: направления и оценка эффективности.
În: АПК: Экономика и управление, 2008, №3, с. 62-64.
92. Бажура Ф. Рынок сельскохозугодий: настоящее и будущее. În: Agricultura Moldovei,
2006, nr.5-6, p.11-12.
93. Балаур Н., Тетю А. Применение энергетического анализа для оценки эффективности
технологий возделывания полевых культур. Кишинёв, МолдНИИНТИ, 1983. 83 с.
94. Балашова Н. Проблемы селекции устойчивых к болезням и вредителям сортов
сельскохозяйственных культур для интенсивного производства. În: Известия АН
МССР, 1986, №4, с.3-10.
95. Баканов М., Шеремет А. Теория экономического анализа. Москва, «Финансы и
статистика», 2002. 416с.
96. Безруков В. Потенциал экономического развития и научно-технический прогресс. În:
Экономист, 2002, №1, с. 3-6.
97. Барнгольц С. Экономический анализ хозяйственной деятельности на современном
этапе развития. Москва, Финансы и статистика, 2003. 359с.
98. Борисов В., Почукаева О. Оценка вклада инновационного фактора в рамках
программного развития межотраслевого комплекса. În: Проблемы прогнозирования
2000, 5, с.145-151.

130
99. Борхунов Н., Родионова О. Воспроизводство в сельхозорганизациях с разной
рентабельностью. În: АПК: Экономика и управление, 2008, № 12, с. 22-27.
100. Гасиев П., Басаев И. Научно-технический прогресс и повышение
производительности труда в сельском хоэяйстве. În: АПК: Экономика и управление,
2008, № 12, с. 40-41.
101. Гончаров Н. Нормативный метод использования производственного потенциала в
системе экономического механизма хозяйствования АПК. Автореферат на соискание
учёной степени доктора экономических наук. Кишинёв, 1990. 78 с.
102. Грудкин А. Государственная поддержка села в контексте ценового паритета. În:
АПК: Экономика и управление, 2008, № 12, с. 22-25.
103. Демченко А., Решетилова Н., Ципкин Ю. Экономический потенциал при
эффективной земельной реформе в России. În: АПК: Экономика и управление, 1998,
№3, с.9-15.
104. Жученко А., Афанасьев В. Энергетический анализ в сельском хозяйстве
(методологические и методические рекомендации). Кишинёв, 1988. 128 с.
105. Зимченко А. Использование производственного потенциала в личном секторе
сельского хозяйства России. În: Вопросы статистики, 1999, №3, с.15-19.
106. Исянов Р. Стратегический анализ потенциальных возможностей развития
сельскохозяйственных предприятий и аграрного сектора. În: Доклады Росийской
академии сельскохозяйственных наук, 2006, №6, с. 3-6.
107. Константинов И., Крупенников И., Боаге Л., Добровольский Г. Экологический
аспект консолидации земель. În: Agricultura Moldovei, 2006, 7-8, с.14-16.
108. Ковалев А.И., Привалов, В.П. Анализ финансового состояния предприятия. 2-е
издание. Москва: Центр экономики и маркетинга, 1997. 192 с.
109. Ковалев В.В Анализ хозяйственной деятельности предприятия, Москва, 2001. 375
с.
110. Кордуняну П., Стратулат М., Ткач Н. Рациональное применение удобрений.
Кишинёв, Картя Молдовеняскэ, 1989. 188 с.
111. Маковский А. Организационно-экономические факторы интенсификации
производства. Ленинград, 1990. 144с.
112. Меньшикова А. Ресурсный потенциал и прогнозные сценарии развития
предприятий. În: АПК: Экономика и управление, 2007, №9, с. 46-48.
113. Муравский А, Черниогло И. Бажура Ф. Эффективность аграрного сектора Молдовы
в постприватизационный период. Chişinău, 2004. 213с.

131
114. Онофрей А. Повышение занятости трудоспособного населения села. În: Simpozion
ştiinţific internaţional „70 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova”. Economie,
Chişinău, 2003, p.41-42.
115. Организация и управление производством на сельскохозяйственных предприятиях.
Под редакцией В.Т.Водяников, Москва, «Колос»2005. 503с.
116. Постолатий А., Гаина Л. Правильный ориентир в сортовом разнообразии –
важнейший резерв повышения продуктивности озимой пшеницы. În: „Agricultura
Moldovei”, 2003, nr.10, p. 10 – 13.
117. Пармакли Д. Использование земли в сельском хозяйстве (экономическая теория и
хозяйственная практика), Chişinău, 2004. 154 c.
118. Почукаева О. Воздействие инновационного фактора на эффективность
производства. În: Проблемы прогнозирования, 2001, 5, с.133-144.
119. Савицкая Г. Анализ хозяйственной деятельности предприятий АПК, Минск, ООО
«Новое знание», 2002. 687с.
120. Савицкая Г. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Москва, ИНФРА-М,
2004. 425 с.
121. Самогкин В.В. Гибкое развитие предприятия. Анализ и планирование, Москва,
2000. 378 с.
122. Селезнева Н., Финансовый анализ, Москва, 2002. 214 с.
123. Сосненко Л. Анализ экономического потенциала действующего предприятия.
Москва, Экономическая литература, 2004. 208 с.
124. Сёмин А., Мальцев Н. Механизм господдержки сельхозпроизводителей требует
совершенствования. În: АПК: Экономика и управление, 2008, №12, с. 16-21.
125. Сырбу И. Основы предпринимательской деятельности, Chişinău, 2002. 526с.
126. Токарев В., Дашкова Н., Бурлаку И., Ткач Н. и другие. Инструкция и нормативы по
определению экономической и энергетической эффективности применения удобрений.
Москва, 1987. 45 с.
127. Ткач Н. Определение показателей отдачи факторов производства. În:
Эффективность и безопасность химизации земледелия Молдавии. Кишинёв, Штиинца,
1988, с. 123-129.
128. Ткач Н. Оценка энергетической эффективности применения удобрений. În:
Агрохимикаты, урожай и окружающая среда. Кишинёв, Штиинца, 1990, с. 77-81.
129. Трушина Г. С., Присташ Я.В. Финансовый анализ и диагностика экономического
потенциала хозяйствующего субъекта (учебное пособие), Кемерово: КузГТУ, 2002. 121 с.

132
130. Тупицына Е. Инновационные процессы в зерновом производстве. În: АПК:
Экономика и управление, 2008, №4, с. 67-68.
131. Шеремет А.Д., Сайфулин, Р.С., Негашев, Е.В. Методика финансового анализа.
Москва: ИНФРА-М, 2001. 207 с.
132. Шарипов С., Харисов Г., Колпаков П. Производительность труда как показатель
эффективности использования производственных ресурсов. În: АПК: Экономика и
управление, 2008, №8, с. 41-43.
133. Эпштейн Д., Хокман Г. Ресурсный потенциал и эффективность
сельхозпредприятий. În: АПК: Экономика и управление, 2008, №1, с. 57-61.
134. Brigham Eugene F., Ehrhardt Michael C. Financial Management. Theory and Practice,
11th edition, Thomson South-Western, 2005. 1000 p.
135. Gibson Charles H. Financial Reporting & Analysis, 9th edition, Thomson South-
Western, 2004. 600 p.
136. Reilly Frank K., Brown Keith C. Investment Analysis. Portfolio Management, 7th edition,
Thomson South-Western, 2003. 1162 p.

137. Ross Stephen A., Westfield Randolph W., Jordan Bradford D. Fundamentals of

Corporate Finance, 7th edition, McGraw-Hill Irwin, 2006. 845 p.

133
ANEXE

134
 ANEXA 1
Dinamica suprafeţelor de terenuri agricole în unităţile agricole din Republica Moldova

Figura A 1.1 Suprafaţa terenurilor destinate agriculturii din gestiunea întreprinderilor

corporative, mii ha
Sursa: Elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova.

Figura A 1.2 Suprafaţa totală a gospodăriilor ţărăneşti în Moldova, mii ha

Sursa: Elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova.

135
 ANEXA 2
Dinamica producţiei de porumb-boabe şi folosirea potenţialului productiv în toate
categoriile de gospodării din Republica Moldova
Producţia medie la Producţia medie la hectar
hectar, chintale în % faţă de:
Suprafaţa Producţia
Randamentul
Anii productivă, globală,
În medie maxim în Potenţialul
mii hectare mii tone Pe an
pe perioadă medie pe real
perioadă
A 1 2 3 4 5 6
1991 312,1 1501,0 48,1 100
1992 260,2 635,0 24,4
1993 344,2 1325,0 38,5 33,12 100
68,86
1994 284,6 629,0 22,1
1995 329,6 979,0 29,7
1996 339,7 988,6 29,1
1997 432,5 1717,0 39,7
97,5 67,13
1998 399,7 1239,0 31,0 32,29
1999 402,9 1140,3 28,3
2000 441,5 1031,2 23,4
2001 471,3 1117,6 23,7
74,91 51,58
2002 446,7 1193,6 26,7 24,81
2003 553,5 1413,6 25,5
2004 584,3 1794,5 30,7
2005 455,9 1492,0 32,7
2006 459,3 1322,2 28,8 26,9 81,22 55,92
2007 466,2 362,7 7,8
2008 428,0 1478,6 34,5

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

136
 ANEXA 3
Dinamica producţiei de floarea-soarelui şi folosirea potenţialului productiv în toate
categoriile de gospodării din Republica Moldova
Producţia medie la Producţia medie la hectar
hectar, chintale în % faţă de:
Suprafaţa Producţia
Randamentul
Anii productivă, globală,
În medie maxim în Potenţialul
mii hectare mii tone Pe an
pe perioadă medie pe real
perioadă
A 1 2 3 4 5 6
1991 126,9 170,0 13,4
1992 131,3 197,0 15,0
1993 127,9 194,0 15,4 13,68 100 83,93
1994 139,2 149,0 10,7
1995 162,7 231,0 14,2
1996 197,6 276,7 14,0
1997 173,6 175,3 10,1
11,84 86,55 72,64
1998 203,5 199,4 9,8
1999 216,4 285,6 13,2
2000 227,7 295,7 13,2
2001 208,4 278,3 13,4
12,25 89,55 75,15
2002 256,7 317,5 12,4
2003 352,4 390,0 11,0
2004 270,6 335,2 12,4
2005 275,7 331,1 12,0
2006 287,4 379,9 13,2 88,22 74,54
12,15
2007 233,6 155,6 6,7
2008 228 371,9 16,3 100

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

137
 ANEXA 4
Dinamica producţiei de legume şi folosirea potenţialului productiv în toate categoriile de
gospodării din Republica Moldova
Producţia medie la Producţia medie la hectar
hectar, chintale în % faţă de:
Suprafaţa Producţia
Randamentul
Anii productivă, globală,
În medie maxim în Potenţialul
mii hectare mii tone Pe an
pe perioadă medie pe real
perioadă
A 1 2 3 4 5 6
1991 81,7 989,0 121,0 100
1992 77,2 788,0 102,0
1993 77,7 777,0 100,0 96,73 79,94
1994 72,2 599,0 83,0 100
1995 79,9 607,0 76,0
1996 55,1 319,1 57,9
1997 58,9 354,8 60,2
75,31 62,24
1998 54,3 500,9 92,3
77,86
1999 51,6 488,8 94,8
2000 50,2 363,6 69,0
2001 62,2 448,1 70,8
76,36 63,11
2002 54,3 396,5 70,7
78,94
2003 41,6 360,8 85,2
2004 36,4 315,2 86,6
2005 36,7 389,3 106,1
2006 42,4 475,2 112,1 95,22 76,12
92,11
2007 37,7 221,8 58,8
2008 39,8 376,3 92,5

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

138
 ANEXA 5
Dinamica producţiei de fructe şi folosirea potenţialului productiv în toate categoriile de
gospodării din Republica Moldova
Producţia medie la Producţia medie la hectar
Suprafaţa hectar, chintale în % faţă de:
Producţia
plantaţiilor Randamentul
Anii globală,
de rod, În medie maxim în Potenţialul
mii tone Pe an
mii hectare pe perioadă medie pe real
perioadă
A 1 2 3 4 5 6
1991 155,0 698,0 43,7
1992 161,0 511 31,0
1993 173,0 1088 61,0 43,2 68,57
1994 174,0 665 37,2 100
1995 164,0 610 36,7
1996 146,0 521,3 35,3
1997 149,0 946,6 63,0 100
33,93 78,54 53,86
1998 146,0 367,2 24,9
1999 140,0 136,3 9,6
2000 129,0 255,4 19,7
2001 118 317,1 26,9
31,9 73,84 50,63
2002 116,0 327,0 28,2
2003 108 617,2 57,2
2004 104 430,4 41,4
2005 104 386,2 37,1
2006 102 329,2 32,3 34,8 80,56 55,24
2007 101 277,2 27,4
2008 99 351,5 35,5

Sursa: Calculele autorului în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

139
Anexa 6 Normativele pentru determinarea adaosului producţiei după cota de participare a
îngrăşămintelor în formarea productivităţii culturilor agricole
Intervalul de
Cota de participare a
Dozele de modificare a 1% al
Denumirea culturilor îngrăşămintelor în
îngrăşăminte, cotei
aagricole formarea
kg. s.a la hectar îngrăşămintelor,
productivităţii, %
kg. s. a
A 1 2 3
1. Grîu de toamnă 30 9,3
4,48
60 16,0
11,11
120 21,4
11,18
158 24,8
13,53
204 28,2
7,06
228 31,6
-44,0
250 31,1

2. Orz 30 9,3
4,48
60 16,0
7,50
180 32,0
52,14
253 33,4

3. Porumb pentru boabe 40 15,1

21,62
120 18,8
21,43
180 21,6
13,95
240 25,9
-66,67
300 25,0

4. Floarea-soarelui 20 6,8
8,33
60 11,6
8,33
125 19,4
8,73
180 25,7
24,00
240 28,2

140
 Anexa 6 (continuare)
A 1 2 3
5. Sfeclă pentru zahăr 40 7,1
5,38
90 16,4
10,23
180 25,2
10,12
267 33,8
48,42
359 35,7
-41,36
450 33,5

6. Tutun 25 6,9
7,61
60 11,5
6,98
90 15,8
6,82
120 20,2
7,5
150 24,2

7. Legume 30 4,2
7,14
90 12,6
3,95
120 20,2
3,89
171 33,3
32,69
256 35,9

8. Cerealiere de primăvară şi 40 15,1

leguminoase-boabe 9,84
100 21,2
22,0
177 24,7
21,9
223 26,8
-46,1
283 25,5

141
 Anexa 6 (continuare)
A 1 2 3

9. Porumb pentru siloz 40 5,0

7,76
120 15,3
5,83
162 22,5
5,80
209 30,6
17,78
241 28,8

10. Mazăre 30 16,6

6,83
112 17,8
140,0
168 18,2

11. Ierburi multianuale 30 16,4

pentru fîn 12,5
60 18,8
12,5
120 23,6
12,5
180 28,4
14,4
240 32,6

13. Livezi roditoare 40 25,5

68,75
150 27,1
22,22
210 29,8
20,0
270 32,8

14. Plantaţii viticole de rod 40 8,8

24,14
180 14,6
20,00
240 17,6
33,33
300 19,4
10,53
360 25,1

Sursa: Elaborate de E. Serjentu, N. Tcaci, I. Burlacu, E. Bulgac

142
 ANEXA 7

Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea grâului de toamnă în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Perioadele
Indicatori
1966-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990 1991-1995 1996-2000 2001-2005 2006-2007
1. Producţia medie la hectar, q 20,3 33,7 34,9 34,2 37,9 34,6 24,5 24,0 18,1
2. Cantitatea de îngrăşăminte
încorporate la hectar, kg s.a. –
total, 66 127 147 242 245 74 90 67 55
inclusiv:
Azotoase 44 79 78 116 104 40 45 27 25
Fosfatice 19 36 46 64 78 23 25 25 18
Potasice 3 12 22 62 63 11 20 15 12
3. Adaosul producţiei la hectar
din contul îngrăşămintelor, q 3,6 7,4 8,3 10,7 11,8 6,0 4,6 4,0 2,8
4. Recuperarea unui kilogram
de substanţă activă, kg 5,45 5,84 5,65 4,42 4,82 8,09 5,11 5,95 5,1

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor statistice: 9-Agr. „Întroducerea îngrăşămintelor chimice şi naturale”; 29-Agr. „Producţia obţinută la
culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată”.

143
 ANEXA 8

Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea porumbului în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Perioadele
Indicatori
1966-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990 1991-1995 1996-2000 2001-2005 2006-2007
1. Producţia medie la hectar, q 33,8 35,8 35,7 36,1 39,3 27,1 30,3 27,9 18,2
2. Cantitatea de îngrăşăminte
încorporate la hectar, kg s.a. –
total, 28 63 123 239 249 73 47 59 52
inclusiv:
Azotoase 12 33 49 98 116 38 20 25 25
Fosfatice 14 23 48 74 75 25 20 25 18
Potasice 2 7 26 67 58 10 7 9 9
3. Adaosul producţiei la hectar
din contul îngrăşămintelor, q 2,6 5,8 6,76 9,32 10,12 4,51 4,7 4,46 2,88
4. Recuperarea unui kilogram
de substanţă activă, kg 9,28 9,19 5,5 3,9 4,07 6,18 10,0 7,57 5,53

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor statistice: 9-Agr. „Întroducerea îngrăşămintelor chimice şi naturale”; 29-Agr. „Producţia obţinută la
culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată”.

144
 ANEXA 9

Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea sfeclei pentru zahăr în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Perioadele
Indicatori
1966-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990 1991-1995 1996-2000 2001-2005 2006-2007
1. Producţia medie la hectar, q 246,0 256,0 279,0 278,0 287,0 248,0 204,0 225,5 233,2
2. Cantitatea de îngrăşăminte
încorporate la hectar, kg s.a. –
total, 156 237 352 381 361 132 123 131 76
inclusiv:
Azotoase 53 104 140 144 132 54 60 61 28
Fosfatice 62 78 125 108 120 50 40 40 28
Potasice 41 55 87 129 109 28 23 30 20
3. Adaosul producţiei la hectar
din contul îngrăşămintelor, q 56,25 79,0 109,23 110,92 113,94 50,84 40,02 46,02 35,0
4. Recuperarea unui kilogram
de substanţă activă, kg 36,06 33,32 31,0 29,11 31,56 38,51 32,54 35,13 46,03

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor statistice: 9-Agr. „Întroducerea îngrăşămintelor chimice şi naturale”; 29-Agr. „Producţia obţinută la
culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată”.

145
 ANEXA 10

Eficienţa îngrăşămintelor minerale încorporate la producerea florii-soarelui în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Perioadele
Indicatori
1966-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990 1991-1995 1996-2000 2001-2005 2006-2007
1. Producţia medie la hectar, q 16,4 17,6 16,5 18,1 19,6 13,5 12,1 12,1 10,3
2. Cantitatea de îngrăşăminte
încorporate la hectar, kg s.a. –
total, 49 107 110 149 148 36 30 25 20
inclusiv:
Azotoase 15 37 36 42 44 10 10 - -
Fosfatice 21 40 46 52 57 17 20 25 20
Potasice 13 30 38 55 47 9 - - -
3. Adaosul producţiei la hectar
din contul îngrăşămintelor, q 1,7 3,03 2,9 4,01 4,32 1,2 1,0 0,9 0,7
4. Recuperarea unui kilogram
de substanţă activă, kg 3,5 2,84 2,64 2,69 2,92 3,27 3,23 3,58 3,5

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor statistice: 9-Agr. „Întroducerea îngrăşămintelor chimice şi naturale”; 29-Agr. „Producţia obţinută la
culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată”.

146
 ANEXA 11
Componenţa şi structura în dinamică a dotaţiilor, subvenţiilor şi compensaţiilor alocate
întreprinderilor agricole din regiunea de Centru

2006 2007 2008

Indicatori Suma, Ponderea, Suma, Ponderea, Suma, Ponderea,
mii lei % mii lei % mii lei %
1. Dotaţii pentru producţia
agricolă 51 9,0 2219 3,24 7362 11,62
2. Compensarea
consumurilor şi cheltuielilor
pentru producţia agricolă 513 91,0 1089 1,59 811 1,28
3. Compensarea pierderilor
întreprinderilor agricole care
au suferit în urma
calomităţilor naturale - - 3644 5,32 1738 2,74
4. Subvenţionarea
producătorilor agricoli - - 42770 62,47 32063 50,62
5. Alte compensaţii şi
subvenţii - - 18742 27,38 21370 33,74
6. Total dotaţii, compensaţii
şi subvenţii 564 100 68464 100 63344 100
inclusiv pentru:
- producţia vegetală 51 9,0 16626 24,3 34428 54,4
- producţia animalieră 513 91,0 4157 6,1 5768 9,1
Sursa: Calculele autorului în baza formularelor specializate pe activitatea întreprinderilor
agricole

147
 ANEXA 12
Structura datoriilor pe termen scurt după termenii de scadenţă în întreprinderile
agricole din regiunea de Centru
Suma la Inclusiv
finele La care Cu termenul expirat
Tipul datoriilor
anului termenul de De la 3 luni Mai mult de
2008 plată n-a sosit Pînă la 3 luni pînă la 1 an 1 an
1. Credite bancare pe teremn
scurt,
- mii lei 65033,0 45389,6 3181,6 9848,6 6613,2
- în procente 8,38 5,85 0,41 1,27 0,85
2. Împrumuturi pe termen
scurt,
- mii lei 91115,2 54807,1 7617,6 13003,6 15686,9
- în procente 11,75 7,07 0,98 1,68 2,02
3. Datorii pe termen scurt
privind facturile comerciale,
- mii lei 327204,8 79564,8 71921,5 106586,5 69132,0
- în procente 42,19 10,26 9,27 13,74 8,92
4. Avansuri primite
- mii lei 27773,9 10155,0 11222,2 5465,8 930,9
- în procente 3,58 1,31 1,45 0,7 0,12
5. Datorii faţă de personal
privind retribuirea muncii, mii
lei 32328,9 8178,9 16378,8 4937,2 2834,0
- în procente 4,17 1,05 2,12 0,64 0,34
6. Datorii faţă de personal
privind alte operaţii
- mii lei 47340,2 11971,0 12175,3 10098,5 3095,4
- în procente 6,11 1,54 1,57 1,31 1,69
7. Datorii privind asigurările,
- mii lei 15263,1 5105,1 6834,0 2370,7 953,3
- în procente 1,97 0,66 0,88 0,31 0,12
8. Datorii aferente decontărilor
cu bugetul,
-mii lei 24513,4 6857,5 9735,0 2629,4 5291,5
- în procente 3,16 0,88 1,26 0,34 0,68
9. Datorii faţă de fondatori şi
alţi participanţi
- mii lei 69834,4 14739,5 7594,9 6707,8 40792,2
- în procente 9,00 1,9 0,98 0,86 5,26
10. Alte datorii pe termen
scurt
- mii lei 75151,3 11618,4 19622,0 15593,9 28317,0
- în procente 9,69 1,5 2,53 2,01 3,65
Total datorii pe termen scurt,
- mii lei 775558,2 248386,9 166282,9 177242,0 183646,4
- în procente 100,00 32,02 21,44 22,85 23,68
Sursa: Calculele autorului în baza rapoartelor financiare.

148
 ANEXA 13
Ecuaţia de regresie a productivităţii medii anuale a unui lucrător ocupat în agricultură (în medie 2006-2008)
Y1= a0+a1x1+a2x2+a3x3

ВЫВОД ИТОГОВ

Регрессионная статистика
Множественный R 0,739939
R-квадрат 0,54751
Нормированный R-
квадрат 0,679756
Стандартная ошибка 2628,33
Наблюдения 272

Дисперсионный анализ
Значимость
df SS MS F F
Регрессия 3 9,06E+10 3,02E+10 4372,894 3,2E-227
Остаток 268 1,85E+09 6908120
Итого 271 9,25E+10

Стандартная t- P- Нижние Верхние Нижние Верхние

Коэффициенты ошибка статистика Значение 95% 95% 95,0% 95,0%
Y-пересечение -2105,6 588,8186 -3,57597 0,000414 -3264,9 -946,301 -3264,9 -946,301
Переменная X 1 1030,689 9,040059 114,0135 4,1E-229 1012,89 1048,487 1012,89 1048,487
Переменная X 2 0,146514 0,045099 3,248694 0,001307 0,05772 0,235309 0,05772 0,235309
Переменная X 3 0,006553 0,007343 0,411973 0,680689 0,003197 0,00209 0,003197 0,00209

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor specializate pe activitatea întreprinderilor agricole.

149
 ANEXA 14
Ecuaţia de regresie a randamentului unui hectar de terenuri agricole (în medie 2006-2008)
Y2= a0+a1x1+a2x2+a3x3+a4x4+a5x5
ВЫВОД ИТОГОВ

Регрессионная статистика
Множественный R 0,815722
R-квадрат 0,665403
Нормированный R-
квадрат 0,658192
Стандартная ошибка 8635,256
Наблюдения 238

Дисперсионный анализ
Значимость
df SS MS F F
Регрессия 5 3,44E+10 6,88E+09 92,27424 3,65E-53
Остаток 232 1,73E+10 74567647
Итого 237 5,17E+10

Стандартная t- P- Нижние Верхние Нижние Верхние

Коэффициенты ошибка статистика Значение 95% 95% 95,0% 95,0%
Y-пересечение 2108,816 754,8446 2,793709 0,005646 621,5895 3596,042 621,5895 3596,042
Переменная X 1 0,008035 0,021799 0,368578 0,712778 -0,03491 0,050984 -0,03491 0,050984
Переменная X 2 11,19321 45,24365 0,247398 0,804819 -77,9477 100,3342 -77,9477 100,3342
Переменная X 3 0,329612 0,199856 1,649253 0,100449 -0,06415 0,723376 -0,06415 0,723376
Переменная X 4 0,332103 0,017372 19,11668 1,48E-49 0,297875 0,366331 0,297875 0,366331
Переменная X 5 0,570159 0,362282 1,573798 0,116897 -0,14362 1,283943 -0,14362 1,283943
Sursa: Calculele autorului în baza: formularelor specializate pe activitatea întreprinderilor agricole: formularului statistic 9-Agr. „Întroducerea
îngrăşămintelor chimice şi naturale”

150
 DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat sunt

rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştiintizez că, în caz contrar, urmează să
suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Bulgac Edvard

10.05.2010

151
 CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Bulgac Edvard
Data naşterii: 23 martie 1973

Studii:
1979-1987, Şcoala medie de opt ani din satul Todireşti, raionul Ungheni.
1987-1991, Sovhozul-tehnicum de agronomie din satul Ţaul, raionul Donduşeni.
1991-1996, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Facultatea de agronomie, specialitatea
„Agronomie, tehnologia culturilor de câmp”, licenţa.
2001-2005, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Specialitatea 08.00.05 „Economie şi
management (în agricultură)”, studii de doctorat.
Activitatea profesională:
1996-2001, Director al întreprinderii agricole S.R.L. „Edvit”
2001-prezent Director al întreprinderii agricole S.A. „Porumb”
Domeniile de activitate ştiinţifică:
Managementul unităţilor agricole; economia unităţilor agricole
Participări la foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale:
1) Simpozion ştiinţific internaţional „70 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova”, 7-8
octombrie 2003, Chişinău, UASM;
2) Simpozion ştiinţific internaţional „Rolul ştiinţelor socio-economice şi umanistice în
dezvoltarea economiei contemporane”, 21 septembrie 2007, Chişinău, UASM;
3) Simpozion ştiinţific internaţional „Agricultura modernă – realizări şi perspective” dedicat
aniversării a 75 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova, 21-23 octombrie 2008, Chişinău,
UASM;
4) Simpozion ştiinţific internaţional „Perspective ale dezvoltării agriculturii şi zonelor rurale în
contextul schimbărilor climatice globale”, 20-21 mai 2010, Universitatea de Ştiinţe Agronomice
şi Medicină Veterinară, Bucureşti, Romania;
5) Simpozion ştiinţific internaţional „Realizări şi perspective în gestionarea eficientă a resurselor
economice din zona rurală”, 26-27 mai 2010, Chişinău, UASM.
Lucrări ştiinţifice publicate:
9 articole ştiinţifice.
Date de contact: Adresa serviciu: mun. Bălţi, str. Boris Glavan, 1, S.A. „Porumb”, telefon de
serviciu: 0-231-32-3-01
e-mail: ev-company@mail.ru

152