Sunteți pe pagina 1din 238

Managementul producŃiei

Universitatea „George Bacovia” Bacău

Prof.univ.dr. Tatiana Puiu

MANAGEMENTUL
PRODUCłIEI

Pentru uzul studenŃilor


Bacău - 2009

1
Tatiana Puiu

2
Managementul producŃiei

CUPRINS

Cuvânt înainte ...................................................................

Introducere. EVOLUłIA ISTORICĂ A MANAGE-


MENTULUI PRODUCłIEI INDUSTRIALE ................

Capitolul 1. ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ -


OBIECT AL MANAGEMENTULUI PRODUCłIEI
INDUSTRIALE .................................................................
1. Conceptul de întreprindere şi funcŃiile sale .....................
2. Clasificarea întreprinderilor ............................................
3. Întreprinderea industrială ................................................
3.1. Conceptul de întreprindere de producŃie industrială şi
trăsăturile ei .........................................................................
3.2. Tipologia întreprinderilor industriale ...........................

Capitolul 2. ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ ŞI


MEDIUL SĂU AMBIANT ...............................................
1. ConsideraŃii referitoare la relaŃia întreprindere
industrială - mediu ambiant .................................................
2. Componentele mediului ambiant al întreprinderii ..........
3. Mediul ambiant - mediu al relaŃiilor de piaŃă ..................
4. Sfidările mediului ambiant actual ...................................
5. ÎnfiinŃarea şi amplasarea întreprinderii industriale ..........
6. Teste de verificare ...........................................................

Capitolul 3. PROCESUL DE PRODUCłIE ...................


1. Definirea noŃiunii de proces de producŃie .......................
2. Clasificarea proceselor de producŃie ...............................
3. Factorii care influenŃează desfăşurarea procesului de
producŃie ..............................................................................
4. Metode de analiză a procesului de producŃie ..................

3
Tatiana Puiu

Capitolul 4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ DE


PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE A UNEI
ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE ................................
1. NoŃiuni generale privind structura organizatorică a unei
întreprinderi industriale .......................................................
2. Prezentarea structurii organizatorice a întreprinderii ......
3. Structura de producŃie şi concepŃie a întreprinderii
industriale ............................................................................
4. Tipuri de structuri de producŃie şi concepŃie ...................
5. Factorii care influenŃează structura operaŃională a unei
întreprinderi industriale .......................................................

Capitolul 5. MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE


BAZĂ ..................................................................................
1. Tipuri sau sisteme de producŃie .......................................
1.1. NoŃiune şi clasificare ....................................................
1.2. Caracteristicile principalelor tipuri de producŃie ..........
1.3. Etape în evoluŃia sistemelor de producŃie ....................
1.4. Teste de verificare ........................................................
2. Principiile organizării producŃiei de bază ........................
2.1. ConsideraŃii teoretice ....................................................
2.2. Teste de verificare ........................................................
3. Metode de organizare a producŃiei de bază .....................
3.1. Organizarea producŃiei în flux ......................................
3.1.1. Conceptul de producŃie în flux şi trăsăturile sale de
bază ......................................................................................
3.1.2. Clasificarea liniilor de producŃie în flux ...................
3.1.3. Parametrii de funcŃionare ai liniilor de producŃie în
flux ......................................................................................
3.1.4. EficienŃa economică a managementului producŃiei
în flux ..................................................................................
3.2. Organizarea producŃiei individuale şi de serie mică ....
3.2.1. Metoda verigilor ........................................................

4
Managementul producŃiei

3.2.2. Sistemul flexibil de fabricaŃie ...................................


3.2.3. RoboŃii industriali ......................................................
3.2.4. Metoda tehnologiei de grup .......................................
3.2.5. Organizarea producŃiei prin proiecte .........................
3.3. Metode moderne de organizare a producŃiei ................
3.3.1. Organizarea producŃiei după metoda Just in Time ....
3.3.2. Sistemul de producŃie integrat prin calculator ...........
3.4. Teste de verificare ........................................................
4. Capacitatea de producŃie a întreprinderii industriale .......
4.1. NoŃiunea de capacitate de producŃie şi modalităŃi de
exprimare .............................................................................
4.2. Factorii care determină mărimea capacităŃii de
producŃie ..............................................................................
4.3. Clasificarea capacităŃilor de producŃie .........................
4.4. Determinarea capacităŃii de producŃie ..........................
4.5. BalanŃa capacităŃilor de producŃie ................................
4.6. Determinarea gradului de utilizare a capacităŃilor de
producŃie ..............................................................................
4.7. Căi de îmbunătăŃire a folosirii capacităŃilor de
producŃie ..............................................................................
5. Planificarea activităŃii de producŃie .................................
5.1. Definirea noŃiunii de producŃie industrială şi
elementele sale componente ................................................
5.2. Metode de măsurare a producŃiei industriale ...............
5.3. Indicatorii fizici şi valorici ai producŃiei industriale ....
5.4. Procesul de planificare a activităŃii de producŃie .........
5.5. Teste de verificare ........................................................
6. Programarea şi urmărirea producŃiei industriale .............
6.1. Programarea producŃiei industriale ..............................
6.2. Lansarea în fabricaŃie a producŃiei industriale .............
6.3. Urmărirea şi controlul realizării programelor de
producŃie industrială ............................................................
7. Ciclul de producŃie ..........................................................
7.1. ConsideraŃii teoretice ....................................................

5
Tatiana Puiu

Capitolul 6. MANAGEMENTUL PRODUCłIEI


AUXILIARE ......................................................................
1. Activitatea de producŃie auxiliară ...................................
2. Organizarea activităŃii de întreŃinere, reparare şi
modernizare a mijloacelor fixe ............................................
2.1. Necesitatea şi obiectivele activităŃii de întreŃinere şi
reparare a utilajelor ..............................................................
2.2. Sisteme de întreŃinere şi reparare a utilajelor ...............
2.3. Planificarea activităŃii de întreŃinere şi reparare a
utilajelor ..............................................................................
2.4. Organizarea activităŃii de întreŃinere şi reparare a
utilajelor ..............................................................................
2.5. Modernizarea utilajelor ................................................
2.6. Înlocuirea utilajelor ......................................................
3. Organizarea activităŃii de asigurare cu energie a
întreprinderii industriale ......................................................
3.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii de
asigurare cu energie .............................................................
3.2. Determinarea necesarului de energie şi combustibil ....
3.3. RaŃionalizarea consumurilor de energie şi combustibil
4. Organizarea activităŃii de asigurare cu scule, dispozitive
şi verificatoare (SVD-uri) a întreprinderii industriale .........
4.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii de
asigurare cu SDV-uri ...........................................................
4.2. Determinarea necesarului de SDV-uri .........................
4.3. Determinarea stocurilor de SDV-uri ............................
4.4. RaŃionalizarea consumului de SDV-uri ........................

Capitolul 7. MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE


SERVIRE ...........................................................................
1. Organizarea activităŃii de depozitare a factorilor
materiali de producŃie ..........................................................
1.1. ConsideraŃii teoretice ....................................................
2. Organizarea activităŃii de transport intern şi manipulare

6
Managementul producŃiei

2.1. ConŃinutul, necesitatea şi sarcinile activităŃii de


transport intern şi manipulare ..............................................
2.2. Clasificarea transporturilor şi a mijloacelor de
transport ...............................................................................
2.3. Sisteme de organizare a transportului intern ................
2.4. EficienŃa economică a organizării transportului intern

Bibliografie selectivă .........................................................

7
Tatiana Puiu

Cuvânt înainte

„Orice cunoştinŃă pe care o dobândim despre


Cunoaştere devine un mijloc de cunoaştere care
clarifică cunoştinŃele ce ne-au permis să o
dobândim.”
Edgar Morin

Lucrarea de faŃă se adresează îndeosebi studenŃilor din


învăŃământul economic şi tehnic care parcurg disciplina Managementul
producŃiei industriale, fiind un instrument de pregătire profesională, dar în
acelaşi timp reprezintă o ofertă către toŃi cei interesaŃi de management şi de
modul de organizare şi funcŃionare a întreprinderilor.
Lucrarea îmbină cerinŃele cursului universitar cu cele ale
demersului ştiinŃific. Elaborarea sa are la bază consultarea unei bogate
bibliografii de specialitate (autori recunoscuŃi, profesori universitari şi
specialişti în domeniul managementului, cărora le mulŃumesc în mod
deosebit pentru ajutorul acordat), consultarea programelor analitice ale
disciplinei din planurile de învăŃământ folosite în facultăŃile economice şi
tehnice din Ńară şi nu în ultimul rând o semnificativă experienŃă într-o mare
întreprindere industrială.
Bibliografia recomandată oferă celor interesaŃi posibilitatea de
a-şi îmbogăŃi cunoştinŃele în domeniu, într-un binevenit şi continuu proces
de perfecŃionare.
MulŃumesc tuturor celor care prin sugestiile şi recomandările
oferite m-au condus spre realizarea ediŃiei a doua a prezentei lucrări şi îi
asigur pe cei ce se vor apleca asupra sa că voi manifesta în continuare
interes şi receptivitate la acele observaŃii critice şi propuneri care pot
contribui la o reeditare îmbunătăŃită.

Prof. univ. dr. Tatiana Puiu

8
Managementul producŃiei

Introducere

EVOLUłIA ISTORICĂ A MANAGEMENTULUI


PRODUCłIEI INDUSTRIALE

Managementul producŃiei industriale există de peste


două secole şi este recunoscut ca un factor important pentru
dezvoltarea şi prosperitatea economică a oricărei Ńări.
De-a lungul timpului a purtat denumiri diferite
(managementul fabricaŃiei, managementul producŃiei, mana-
gementul operaŃiunilor), evoluând de la începuturile sale
simple până la dobândirea statutului de element principal al
strategiei competitive în întreprinderile actuale.
ConcepŃia tradiŃională de management al fabricaŃiei îşi
are originea în sec. XVIII, când Adam Smith, în lucrarea sa
„AvuŃia naŃiunilor” (1776) a recunoscut beneficiile economice
ale specializării muncii. El a recomandat defalcarea posturilor
pe sarcini şi realocarea muncitorilor pe sarcini specializate, în
care ar putea deveni foarte calificaŃi şi eficienŃi.
De fapt, diviziunea muncii, care începând cu primele
decenii ale secolului XVIII a antrenat o puternică creştere a
abundenŃei sociale este considerată ca cea mai spectaculoasă
dintre invenŃiile care au revoluŃionat nivelul productivităŃii
muncii. Progresele obŃinute prin diviziunea muncii carac-
terizează prima revoluŃie industrială.
Urmare a simplificării operaŃiilor prin diviziunea
socială a muncii s-a putut trece la mecanizarea (dotarea cu
mecanisme), motorizarea (acŃionarea mecanismelor cu altă
energie decât cu cea umană) şi automatizarea (dotarea
maşinilor cu inteligenŃă) muncii.
Progresele realizate de mecanizarea şi automatizarea

9
Tatiana Puiu

producŃiei au determinat o creştere deosebită a productivităŃii,


numită de unii specialişti a doua revoluŃie industrială (sfârşitul
sec. XVIII şi începutul sec. XIX).
ApariŃia şi dezvoltarea ştiinŃei despre organizarea
muncii omeneşti (la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX)
este considerată a fi a treia revoluŃie industrială.
Fondatorul organizării ştiinŃifice a muncii este
Frederick W. Taylor, care în lucrările „Conducerea atelierelor”
(1903) şi „Principiile conducerii ştiinŃifice” (1911) a expus
principii, criterii şi metode ce au constituit punctul de plecare
al ştiinŃei organizării şi al ştiinŃei managementului.
O contribuŃie esenŃială în domeniul organizării raŃionale
şi a studiului muncii executanŃilor (studiul mişcărilor) au
adus-o în aceeaşi perioadă soŃii Frank şi Lilian Gilberth.
Se poate afirma că F. W. Taylor şi soŃii Gilberth sunt
cei care au creat, la graniŃa dintre sec. XIX şi XX, ştiinŃa
muncii şi au dus o campanie pentru managementul ştiinŃific,
prin vastul complex al fabricaŃiei din epoca lor.
In continuare, până în anii 1930 a prevalat concepŃia
tradiŃională şi au fost elaborate multe dintre metodele şi
tehnicile pe care încă le folosim.
Enumerarea sumară a acestora şi a altor contribuŃii la
dezvoltarea managementului producŃiei este prezentată în
tabelul 0.1.

10
Managementul producŃiei

Tabelul 0.1 - ContribuŃii la dezvoltarea managementului


producŃiei industriale
Anul
ContribuŃie Reprezentant
(aprox)
1776 Specializarea muncii în Adam Smith
procesul fabricaŃiei
1832 Diviziunea muncii şi alocarea Charles Babbage
posturilor în funcŃie de
calificare; bazele studiului
timpului
1900 Managementul ştiinŃific; Frederick W.
studiul ştiinŃific al timpilor şi Taylor
al metodelor de muncă
1900 Studiul posturilor din Frank şi Lilian
perspectiva mişcării Gilberth
1900 Tehnici de planificare pentru Henry L. Gantt
muncitori, maşini şi posturi
de lucru
1913 ProducŃia pe bandă Henry Ford
1915 Mărimi economice ale F. W. Harris
loturilor pentru controlul
stocurilor
1927 Studiul relaŃiilor umane; Elton Mayo
experienŃele Hawthorne
1931 Concluzia statistică aplicată Walter A.
la calitatea produsului; Schewhart
diagrame de control al
calităŃii
1935 Sondajul statistic aplicat la H. F. Dodge şi
controlul calităŃii H. G. Romig
1940 AplicaŃii de cercetare a P. M. S. Blacket şi
operaŃiunilor în cel de-al II - alŃii
lea război mondial
1946 Computerul digital John Mauchly şi

11
Tatiana Puiu

J. P. Eckert
1947 Programarea liniară G. B. Dantzig,
W. Orchard – Hays
şi alŃii
1950 Programarea matematică; A. Charnes,
procesele non-lineare şi W. W. Cooper,
stochastice H. Raiffa şi alŃii
1951 Computerul digital comercial S. Univac
1960 Comportamentul L. Cummings,
organizaŃiilor L. Porter şi alŃii
1960 Teoria X Y a Douglas McGregor
managementului
1960 Metoda Just in Time (JIT) Grupul japonez
Toyota
1970 Integrarea operaŃiunilor în W. Skinner
strategia şi politica de
ansamblu
1970 AplicaŃii computerizate J. Orlicky şi
pentru producŃie, planificare O. Wright
şi control; planificarea
necesarului de materiale
(MRP)
1980 AplicaŃii ale productivităŃii şi W. E. Deming si
calităŃii în Japonia; robotică, J. Juran
proiectare şi producŃie
asistată de
calculator(CAD/CAT)
1993 Majorarea profiturilor din M. Hammer şi
costuri, timp şi calitate prin J. Champy
reproiectarea proceselor

12
Managementul producŃiei

După anul 1930 şi până spre 1970 a fost acceptat de


majoritatea specialiştilor şi folosit pe scară largă termenul de
management al producŃiei. În această perioadă au fost
elaborate tehnici care s-au concentrat pe creşterea eficienŃei
economice în procesul de conversie a intrărilor (factori de
producŃie) în ieşiri (bunuri economice). Este perioada în care
managementul a început să descopere că muncitorii au nevoi
multiple, nu doar economice, şi asistăm la a patra revoluŃie
industrială – satisfacerea nevoilor umane.
Psihologii, sociologii şi alŃi cercetători din domeniul
ştiinŃelor sociale au început să studieze oamenii şi
comportamentul uman în mediul de lucru. În acest fel a fost
corijată atitudinea lui Taylor care considera că muncitorii sunt
ca nişte maşini şi relaŃiile umane au căpătat un rol deosebit de
important.
La nivelul anilor 1950 – 1970 asistăm la cea de-a cincia
revoluŃie industrială, constând în realizarea sistemului de
producŃie fără stoc şi reprezentând o filosofie a producŃiei cu
adevărat inovatoare care marchează începutul unei noi ere.
Filosofia producŃiei fără stoc a fost pusă la punct în Japonia
(sistemul Toyota) şi este studiată în prezent în toată lumea.
Odată cu anii 1970 au avut loc două modificări distincte
ale concepŃiilor noastre [2, p.17]. Cea mai evidentă dintre
acestea, reflectată în noua denumire – managementul
operaŃiunilor - a fost schimbarea poziŃiei sectoarelor de
servicii şi producŃie din economie. Pe măsură ce sectorul
serviciilor s-a dezvoltat, tranziŃia de la „producŃie” la
„operaŃiuni” a subliniat lărgirea domeniului la organizaŃiile de
servicii. Cea de-a doua schimbare, mai subtilă, a fost începutul
unui accent pus pe sinteză şi nu doar pe analiză în practicile de
management. În primul rând datorită lui Wickham Skinner,
industria americană a fost trezită din ignorarea funcŃiei
operaŃiunilor ca armă vitală în strategia competitivă de

13
Tatiana Puiu

ansamblu a organizaŃiei. PreocupaŃi până acum de o orientare


analitică intensă şi de accentul pus pe marketing şi finanŃe,
managerii nu au reuşit să integreze coerent activităŃile legate de
operaŃiuni în cele mai înalte nivele de strategie şi politică.
Astăzi, funcŃia de operaŃiuni are un rol nou ca element strategic
vital. Prin urmare, scopurile organizaŃiei sunt concentrate mai
bine, pentru a satisface nevoile consumatorilor.
Am prezentat succint evoluŃia managementului
producŃiei industriale, a managementului procesului de
conversie care transformă mijloacele de producŃie (teren, forŃă
de muncă, capital şi management) în bunuri economice
(produse, lucrări şi servicii) cu caracter industrial.
În acest proces sarcina managerului este administrarea
procesului de transformare a intrărilor în ieşiri. Pentru a-şi
îndeplini sarcina el foloseşte diferite metode ale concepŃiilor
clasică, comportamentală şi bazată pe modelare de
management.
Am prezentat în tabelul 0.2 elemente ale mana-
gementului producŃiei în diferite şcoli de management,
rezultând că percepŃiile asupra responsabilităŃilor şi conceptelor
de management au evoluat de-a lungul anilor şi că managerii
au învăŃat în permanenŃă din surse de orientări diferite.
În zilele noastre, când producŃia tinde să-şi reocupe
locul central ce-l are în sistemul complex care este
întreprinderea, atenŃia care se acordă acestui subiect în şcolile
de management este în continuă creştere.

14
Managementul producŃiei

Tabelul 0.2 - Elemente ale managementului operaŃiunilor din


diferitele şcoli de management
Şcoala Unele ipoteze Accent pus în ContribuŃii
importante principal pe: generale la
management
Clasică
Managementul Oamenii sunt EficienŃă Demonstrarea
ştiinŃific motivaŃi doar economică beneficiilor
de factorul Aspectele obŃinute din
economic fizice ale specializarea şi
RaŃionalitate mediului de diviziunea
managerială lucru muncii, analiza
OrganizaŃia Analiza posturilor,
este un sistem ştiinŃifică a separarea
închis sarcinilor de planificării şi
(siguranŃă) lucru punerii în
Aplicarea practică
tehnicilor la
sarcinile de
lucru
Orientarea pe ActivităŃi de Procese de Identificarea
procese management management principiilor şi
separabile funcŃiilor
managemen-
tului
Comportamentală
RelaŃii umane Complex de Comportamen ConştiinŃa
ŞtiinŃa oameni; au -tul individu- indivizilor
comportamentală nevoi lui în mediul Identificarea
multiple de muncă variabilelor
FiinŃele Aspecte inter- comportamen-
umane, personale şi tale legate de
creaturi sociale ale comporta-
sociale mediului de mentul
muncă organizaŃiei
Sisteme sociale OrganizaŃia, RelaŃii de Elaborarea unor
sistem interacŃiune a teorii care
deschis organizaŃiei cu corelează
mediul său comportamen-

15
Tatiana Puiu

tul organizaŃi-
ilor cu carac-
teristicile umane
şi variabilele
organizaŃiei
Modelatoare
Luarea deciziilor Procesele de Procesul Elaborarea unor
luare a obŃinerii de linii directoare
deciziilor informaŃii, pentru
reprezintă utilizării şi îmbunătăŃirea
comporta- exprimării procesului de
mentul primar opŃiunilor luare a deciziilor
de manage-
ment
Teoria sistemelor OrganizaŃia – Identificarea Elaborarea unor
sistem limitelor metode de
deschis organizaŃiei, predicŃie şi
OrganizaŃia – corelaŃiilor explicare a
complex de dintre comportamentu-
subcompo- subsisteme şi lui sistemului
nente corelate relaŃiilor
dintre
organizaŃie şi
mediul mai
larg
Modelare Principalele Cuantificarea Elaborarea unor
matematică elemente ale problemelor şi reguli explicite
organizaŃiilor sistemelor de pentru deciziile
pot fi decizie de management
rezumate, Optimizarea Elaborarea unor
corelate şi unei mici metode de
exprimate mulŃimi de analiză a
matematic situaŃii sistemelor sau
subsistemelor
organizaŃiilor
Sursa: Adam, E., Ebert, R. – Managementul producŃiei şi al operaŃiilor,
Editura Teora, Bucureşti, 2001, p.19

16
Managementul producŃiei

Capitolul 1

ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ - OBIECT AL


MANAGEMENTULUI PRODUCłIEI INDUSTRIALE

1. Conceptul de întreprindere şi funcŃiile sale


2. Clasificarea întreprinderilor
3. Întreprinderea industrială
3.1. Conceptul de întreprindere de producŃie
industrială şi trăsăturile ei
3.2. Tipologia întreprinderilor industriale

17
Tatiana Puiu

18
Managementul producŃiei

ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ - OBIECT


AL MANAGEMENTULUI PRODUCłIEI
INDUSTRIALE

1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE ŞI
FUNCłIILE SALE

În literatura şi practica economică noŃiunea de


întreprindere este sinonimă cu cea de firmă, agent economic
sau unitate economică.
Întreprinderea reprezintă principala componentă a
sistemului economic; ea a apărut şi a evoluat continuu,
concomitent cu dezvoltarea producŃiei de mărfuri.
În ceea ce priveşte definirea noŃiunii de întreprindere se
pot distinge diverse formulări, în funcŃie de punctul de vedere
abordat. Astfel:
- din punct de vedere economic, întreprinderea este o
formă de organizare umană autonomă, în care are loc
combinarea şi utilizarea factorilor de producŃie (resurse umane
şi material-energetice) în vederea realizării de bunuri
economice (produse, servicii, lucrări, informaŃii) destinate a fi
vândute pe piaŃă pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor şi
obŃinerea unui profit;
- din punct de vedere sociologic, întreprinderea este o
formă de organizare care reuneşte acŃionari, salariaŃi,
conducători, persoane a căror obiective pot fi convergente,
divergente sau chiar conflictuale;

19
Tatiana Puiu

- din punct de vedere juridic, întreprinderea este o


formă de organizare analizată prin prisma patrimoniului.

Cadrele de conducere percep întreprinderea în funcŃie


de sarcinile şi obiectivele domeniilor lor de activitate, situaŃie
ilustrată în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 - Viziunea unor manageri


asupra întreprinderii [30, p.30]
Cadrul de conducere Viziunea asupra întreprinderii
Directorul financiar Întreprinderea este în primul
rând un ansamblu de resurse
(capital propriu, datorii etc.) şi
un portofoliu de active
(imobilizări necesare
exploatării, stocuri, creanŃe
asupra clienŃilor etc.)
Directorul de producŃie Responsabilii producŃiei
consideră pe bună dreptate că
fără fabricaŃie nu există
întreprindere. Ei văd
întreprinderea ca un ansamblu
de programe şi planuri de
producŃie, tablouri de
ordonanŃare a cheltuielilor de
muncă pentru lunile care
urmează şi de prototipuri de
produse în curs de încercare.
Directorul de personal Întreprinderea reprezintă pentru
el oamenii (bărbaŃi şi femei) pe
care trebuie să-i recruteze,
formeze şi să-i ocupe la locurile
de muncă. Apoi el trebuie să le
asigure salariile şi plata
cheltuielilor sociale, precum şi
alte înlesniri sociale.

20
Managementul producŃiei

O definiŃie în sens larg a noŃiunii de întreprindere o


întâlnim în cursul de economie politică a economistului român
Virgil Madgearu. Conform acestuia “Întreprinderea se
defineşte, în general, ca o unitate economică, care produce sau
cumpără, pentru ca, prin vânzarea a ceea ce a produs sau
cumpărat, să obŃină un câştig. Ea este deci, o organizaŃie făcută
în vederea unui câştig”. Privită astfel, întreprinderea poate lua
atât forma unei societăŃi multinaŃionale care fabrică cele mai
complexe produse, a unei mari exploataŃii agricole, cât şi a
unui cabinet medical sau a unui mic comerciant.
FuncŃionarea întreprinderii în cadrul sistemului
economic complex se bazează pe realizarea funcŃiilor sale.
Prin funcŃie a întreprinderii se înŃelege ansamblul
activităŃilor desfăşurate de o persoană sau un grup de persoane
de o anumită specialitate, folosind metode şi tehnici specifice,
în vederea realizării unor obiective derivate, rezultate din
obiectivele generale ale întreprinderii.
Pentru prima dată funcŃiile întreprinderii au fost puse în
evidenŃă de inginerul francez Henry Fayol, în 1916. El a
delimitat 6 funcŃii: tehnică, comercială, financiară, contabilă,
de securitate şi administrativă.
În timp, gruparea realizată de Fayol a suferit modificări
importante.
În viziunea actuală gruparea activităŃilor pe funcŃii se
face potrivit următoarelor criterii:
- de identitate: se grupează activităŃi identice ca factură (de
exemplu, proiectare produse, proiectare scule - dispozitive
– verificatoare (S.D.V.) în cadrul funcŃiunii de cercetare –
dezvoltare sau vânzări pe piaŃa internă şi vânzări pe piaŃa
externă în cadrul funcŃiunii comerciale);
- de complementaritate: se grupează activităŃile care se
completează reciproc sau în care una este auxiliară

21
Tatiana Puiu

celeilalte (de exemplu, programarea, lansarea şi urmărirea


producŃiei şi fabricaŃia în cadrul funcŃiunii de producŃie);
- de convergenŃă: se grupează activităŃi de factură
neomogenă, care necesită metode şi tehnici specializate
foarte diferite, dar care converg spre realizarea aceloraşi
obiective derivate (de exemplu, activităŃile de informare -
documentare, cercetare, proiectare, invenŃii şi inovaŃii).
Deşi nu există un singur punct de vedere cu privire la
funcŃiile întreprinderii, totuşi, majoritatea opiniilor consideră ca
funcŃii ale întreprinderii următoarele cinci activităŃi:
- cercetare-dezvoltare;
- producŃie;
- comercială;
- financiar-contabilă;
- personal.
FuncŃia de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul
activităŃilor care vizează domeniul producerii de idei noi şi al
transformării acestora în noutăŃi necesare dezvoltării viitoare a
întreprinderii.
Ele se pot grupa astfel:
- activitatea de cercetare ştiinŃifică, inginerie
tehnologică şi introducerea progresului tehnic; constă în
descoperirea de idei noi şi/sau transpunerea în practică a
cunoştinŃelor noi;
- activitatea de investiŃii şi construcŃii, concretizată în
transformarea resurselor materiale, umane şi financiare de care
dispune întreprinderea în noi capacităŃi de producŃie sau în
modernizarea, retehnologizarea celor existente;
- activitatea de organizare a producŃiei şi a muncii, care
constă în atribuŃiile cu caracter creativ-inovativ vizând
introducerea unor noi metode, tehnici şi instrumente de
organizare, gestiune şi conducere;
- identificarea unor noi strategii de dezvoltare.
FuncŃia de producŃie constă în ansamblul activităŃilor

22
Managementul producŃiei

care au drept scop realizarea obiectivelor din domeniul


fabricării produselor, executării lucrărilor şi prestării de servicii
în cadrul întreprinderii. Se au în vedere activităŃile de bază,
auxiliare şi de servire. Ele cuprind:
- fabricaŃia sau exploatarea, care reprezintă activitatea
de bază a întreprinderii, constând în obŃinerea de produse,
lucrări sau servicii prin transformarea factorilor materiali de
producŃie de care dispune întreprinderea;
- producŃia auxiliară, constând în activităŃi ce au drept
scop asigurarea unor condiŃii adecvate pentru desfăşurarea în
bune condiŃii a producŃiei de bază în întreprindere;
- întreŃinerea şi repararea utilajelor, echipamentelor şi
instalaŃiilor, care reprezintă activitatea prin care se urmăreşte
menŃinerea acestora în stare de funcŃionare, preîntâmpinarea şi
evitarea avariilor, dereglărilor şi întreruperilor, evidenŃierea şi
evitarea efectelor uzurii fizice şi morale;
- controlul tehnic de calitate, vizând întreaga activitate a
întreprinderii, pornind de la materii prime şi materiale,
semifabricate şi până la produse finite, urmărind calitatea în
conformitate cu normele cuprinse în documentaŃia tehnică;
- gestiunea producŃiei, cuprinzând toate activităŃile care
vizează previziunea, planificarea, programarea, lansarea şi
urmărirea realizării produselor, lucrărilor şi serviciilor.
FuncŃia comercială constă în totalitatea activităŃilor
care au drept obiectiv realizarea legăturilor întreprinderii cu
mediul exterior, atât din punctul de vedere al pieŃei din amonte,
cât şi din aval de aceasta. Ea cuprinde:
- aprovizionarea tehnico-materială completă, complexă
şi la timp cu resurse de natură materială;
- desfacerea, vânzarea produselor, serviciilor şi
lucrărilor, în paralel cu încasarea contravalorii lor, deci trecerea
lor din sfera producŃiei în sfera circulaŃiei;
- activitatea de marketing, deci studiul pieŃei şi
elaborarea politicilor de distribuŃie şi de preŃ, activitate ce are

23
Tatiana Puiu

drept obiectiv descoperirea şi crearea necesităŃilor


consumatorilor în vederea orientării producŃiei întreprinderii
spre satisfacerea cerinŃelor lor reale şi potenŃiale;
- gestiunea stocurilor de materii prime, materiale şi
produse finite.
FuncŃia financiar-contabilă (economică) cuprinde
totalitatea activităŃilor referitoare la evaluarea şi înregistrarea
eforturilor necesare desfăşurării activităŃii în întreprindere, ca şi
a efectelor obŃinute, precum şi obŃinerea şi folosirea
mijloacelor necesare acestei activităŃi. Prin urmare, ea
cuprinde:
- activităŃi de natură contabilă, concretizate în
înregistrarea şi evidenŃa în expresie valorică a mişcărilor din
interiorul întreprinderii;
- activităŃi de natură financiară, ce se referă la
asigurarea şi folosirea raŃională a resurselor financiare necesare
funcŃionării întreprinderii. Aceste activităŃi au drept scop
realizarea în timp a echilibrului dintre resursele disponibile şi
nevoile financiare ale întreprinderii.
FuncŃia de personal cuprinde ansamblul activităŃilor
desfăşurate în cadrul întreprinderii în scopul asigurării, formării
şi integrării potenŃialului uman necesar acesteia. Ele se referă
la:
- analiza necesităŃii de forŃă de muncă;
- planificarea forŃei de muncă;
- recrutarea, selectarea şi încadrarea personalului;
- evaluarea, motivarea, promovarea şi salarizarea forŃei
de muncă;
- formarea, perfecŃionarea şi recalificarea;
- activităŃile cu caracter social, vizând protecŃia
personalului angajat.
Se remarcă faptul că în evoluŃia acestei funcŃii drumul
parcurs a trecut de la aspecte cantitative la aspecte calitative, în
care elementele ce Ńin de motivaŃie deŃin un rol preponderent.

24
Managementul producŃiei

Alături de aceste cinci funcŃii recunoscute de


majoritatea economiştilor, în literatura de specialitate întâlnim
şi o a şasea, funcŃia de logistică [25, p.19] cuprinde ansamblul
de activităŃi ce au drept scop punerea la dispoziŃie cu cel mai
scăzut cost a unei cantităŃi dintr-un produs, la locul şi
momentul unde există o cerere pentru respectivul produs.
Consider mai corectă opinia conform căreia logistica reprezintă
un subsistem ce ocupă un loc foarte important în cadrul
sistemului managerial.
De remarcat faptul că, deşi funcŃiile întrepriderii se
concretizează în activităŃi specifice, acestea se află într-o
strânsă interdependenŃă, manifestându-se ca un sistem
complex, dinamic, care asigură realizarea obiectivelor
întreprinderii.

2. CLASIFICAREA ÎNTREPRINDERILOR

Întreprinderile nu sunt categorii omogene; extrema


diversitate în care ele există şi se manifestă obligă la clasificări
şi grupări operate în funcŃie de criterii foarte numeroase.
Gruparea întreprinderilor după anumite criterii
omogene este necesară deoarece oferă suportul statistic al
determinării structurii economiei pe tipuri de întreprinderi,
oferă posibilitatea identificării caracteristicilor şi modalităŃilor
de exercitare a conducerii în unităŃi de diferite tipuri şi a
stabilirii trăsăturilor generale şi a celor specifice în practicarea
managementului.
Există posibilităŃi multiple de grupare a întreprinderilor,
cele mai utilizate criterii de clasificare fiind:
a) Statutul juridic al întreprinderii este criteriul care
vizează aspecte legate de proprietate, împărŃirea profitului,
responsabilitate şi gestiune a întreprinderii. Conform acestui
criteriu întreprinderile sunt:

25
Tatiana Puiu

- publice;
- private.
b) Forma de proprietate, conduce la clasificarea în:
- întreprinderi proprietate publică (regii autonome,
societăŃi comerciale cu capital integral de stat, unităŃi
economice de stat netransformate în societăŃi comerciale sau
regii autonome, societăŃi sau companii naŃionale);
- întreprinderi proprietate individuală privată (cu capital
privat autohton, privat autohton şi străin, privat străin, societăŃi
agricole);
- întreprinderi proprietate mixtă (societăŃi comerciale cu
capital de stat şi privat, autohton şi străin);
- întreprinderi proprietate cooperatistă;
- întreprinderi proprietate obştească (societăŃi comer-
ciale aparŃinând organizaŃiilor şi instituŃiilor politice şi
obşteşti).
c) Criteriul sectorului de activitate clasifică
întreprinderile în trei mari grupe:
- sectorul primar grupează întreprinderile care îşi
desfăşoară activitatea în legătură directă cu natura (agricultura,
silvicultura, piscicultura, industriile extractive etc);
- sectorul secundar, care cuprinde întreprinderile din
ramurile de prelucrare industrială şi din construcŃii;
- sectorul terŃiar, care cuprinde toate întreprinderile
prestatoare de servicii, indiferent de ramura de activitate.
d) Criteriul domeniului de activitate clasifică
întreprinderile în următoarele grupe:
- întreprinderi agricole: acele întreprinderi în care
intervenŃia factorilor naturali în realizarea proceselor de muncă
este obligatorie. În decursul dezvoltării economice,
întreprinderea agricolă a căpătat valenŃe noi, deosebindu-se de
exploatarea agricolă, care a constituit o treaptă în evoluŃia
întreprinderii. Astfel, în întreprinderea agricolă predomină
capitalul tehnic, faŃă de cel funciar, în exploatarea agricolă,

26
Managementul producŃiei

predomină monocultura sau un număr limitat de culturi şi


marile suprafeŃe faŃă de policultură şi mici suprafeŃe,
autoconsumul este redus şi piaŃa este luată în considerare în
mod deosebit atunci când are loc orientarea producŃiei,
numărul de personal este redus şi de asemenea se reduce riscul
şi, nu în ultimul rând, întreprinderea agricolă foloseşte metode
de producŃie moderne, evolutive;
- întreprinderi industriale: întreprinderile în care se
realizează procesele de transformare a materiilor prime şi
materialelor;
- întreprinderi comerciale: întreprinderile în care se
realizează procesele de distribuŃie cu ridicata sau cu amănuntul
a bunurilor;
- întreprinderi prestatoare de servicii: întreprinderile
care furnizează servicii de producŃie sau servicii de consum
pentru populaŃie;
- întreprinderi financiare: au ca obiect de activitate
crearea, colectarea, transformarea şi distribuirea resurselor
monetare şi a economiilor. Se individualizează în principal sub
formă de bănci şi case de economii şi consemnaŃiuni;
- întreprinderi de asigurare: întreprinderile care au ca
obiect de activitate realizarea unor operaŃii financiare (exclusiv
cele bancare), operaŃii prestatoare de servicii şi operaŃii de
redistribuire a veniturilor.
e) Criteriul ramurii de activitate din cadrul economiei
naŃionale utilizat în Ńara noastră grupează întreprinderile pe 34
de ramuri de activitate, după cum urmează [42, p.38]:
1. agricultura
2. silvicultura, exploatarea forestieră şi economia
vânatului
3. piscicultura şi pescuitul
4. industria extractivă de produse energetice
5. industria extractivă de produse neenergetice
6. industria alimentară, a băuturilor şi tutunului

27
Tatiana Puiu

7. industria textilă şi a produselor textile


8. industria pielăriei şi a încălŃămintei
9. industria de prelucrare a lemnului (exclusiv producŃia
de mobilă)
10. industria celulozei, hârtiei, cartonului şi a articolelor
din hârtie şi carton
11. industria de prelucrare a ŃiŃeiului, cocsificarea
cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari
12. industria chimică şi a fibrelor sintetice şi artificiale
13. industria de prelucrare a cauciucului şi a maselor
plastice
14. industria altor produse din minerale nemetalice
15. industria metalurgică
16. industria construcŃiilor metalice şi a produselor din
metal exclusiv maşini, utilaje şi instalaŃii)
17. industria de maşini şi echipamente
18. industria de echipamente electrice şi optice
19. industria mijloacelor de transport
20. alte activităŃi industriale
21. energia electrică şi termică, gaze şi apă
22. construcŃii
23. comerŃ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi
întreŃinerea autovehiculelor
24. hoteluri şi restaurante
25. transport şi depozitare
26. poştă şi telecomunicaŃii
27. activităŃi financiare, bancare şi de asigurări
28. tranzacŃii imobiliare, închirieri şi activităŃi de
servicii prestate în principal întreprinderilor
29. administraŃie publică şi apărare; asistenŃă socială
obligatorie
30. învăŃământ
31. sănătate şi asistenŃă socială
32. alte activităŃi de servicii colective, sociale şi

28
Managementul producŃiei

personale
33. activităŃi ale personalului în gospodării personale
34. activităŃi ale organizaŃiilor şi organismelor
extrateritoriale
f) ApartenenŃa întreprinderii la un teritoriu:
- întreprinderi naŃionale, a căror patrimoniu se află
integral în proprietatea statului respectiv;
- întreprinderi multinaŃionale, a căror unităŃi
componente îşi desfăşoară activitatea în două sau mai multe
Ńări, fiind proprietatea unui grup economic privat internaŃional;
- întreprinderi joint-venture sau mixte, înfiinŃate prin
participarea cu capital în proporŃii diferite a unor întreprinderi
sau persoane fizice din două sau mai multe Ńări.
g) Gradul de subordonare administrativă:
- întreprinderi de subordonare republicană;
- întreprinderi de subordonare locală.
h) Criteriul dimensiunii, care se apreciază în funcŃie de
număr de angajaŃi, cifră de afaceri şi capital, conduce la
clasificarea în:
- microîntreprinderi;
- întreprinderi mici;
- întreprinderi mijlocii;
- întreprinderi mari.

3. ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ

3.1. Conceptul de întreprindere de producŃie industrială şi


trăsăturile ei

Întreprinderea de producŃie industrială este o formă


de organizare umană autonomă în care are loc fuziunea
resurselor materiale, umane şi financiare în scopul producerii şi
desfacerii de bunuri şi servicii cu caracter industrial, în

29
Tatiana Puiu

structura, cantitatea şi calitatea cerute de piaŃă şi în scopul


obŃinerii de profit.
Prezentăm în continuare trăsăturile de bază ale
întreprinderii industriale:
- unitatea tehnico-productivă;
- unitatea organizatorico-administrativă;
- unitatea economico-socială.
a) Întreprinderea industrială este o unitate tehnico-
productivă (de producŃie), determinată de omogenitatea
procesului tehnologic sau de unitatea producŃiei fabricate cu
ajutorul unor procese tehnologice neomogene.
b) Întreprinderea industrială este o unitate organi-
zatorico-administrativă deoarece:
- are o denumire, un sediu şi un teritoriu propriu;
- are un colectiv unitar de oameni şi un colectiv unitar
de management;
- are la bază un regulament de organizare şi funcŃionare
şi un regulament de ordine interioară;
- intră în relaŃii reciproce cu furnizorii şi beneficiarii, cu
diverse instituŃii şi organisme.
c) Întreprinderea industrială este o unitate economico-
socială concretizată în organizarea şi funcŃionarea pe baza
principilor de rentabilitate şi eficienŃă economică. Ea
presupune:
- existenŃa mijloacelor de producŃie proprii şi folosirea
lor pentru obŃinerea celor mai bune rezultate;
- existenŃa unei strategii şi a unui program bine
determinate, care să ducă la realizarea obiectivelor propuse;
- desfăşurarea activităŃii pe bază de autofinanŃare;
- cunoaşterea cererii de pe piaŃă, pentru a produce
conform necesi-tăŃilor şi pentru realizarea întregii producŃii
fabricate;
- organizarea şi întreŃinerea relaŃiilor cu alte
întreprinderi, cu statul, cu organizaŃii financiar-bancare;

30
Managementul producŃiei

- existenŃa unui sistem unitar de stimulare a salariaŃilor,


care să asigure motivaŃia lor în muncă şi creşterea
productivităŃii;
- organele care au constituit întreprinderea industrială îi
pot modifica statutul, pot hotărî reorganizarea sau desfiinŃarea
ei.
Trăsăturile de bază ale întreprinderii industriale pot
prezenta particularităŃi distincte în funcŃie de specificul
activităŃii desfăşurate.
Alături de trăsăturile de bază, întreprinderea de
producŃie industrială prezintă şi o serie de trăsături comune
oricărei întreprinderi, cum ar fi:
- întreprinderea este un sistem deschis, complex şi
dinamic;
- întreprinderea este un sistem autoreglabil;
- întreprinderea este un centru de decizie.

3.2. Tipologia întreprinderilor industriale

Clasificarea întreprinderilor prezentată anterior are un


caracter general. Întreprinderile industriale pot fi grupate şi
după criterii specifice doar acestui tip de întreprinderi, astfel:
a) după caracterul obiectului muncii supus prelucrării:
- întreprinderi ale industriei extractive, care au ca obiect
de activitate extracŃia obiectelor muncii din natură (cărbune,
petrol, gaz metan etc);
- întreprinderi ale industriei prelucrătoare, care au ca
obiect de activitate transformarea materiilor prime în produse
finite (industria metalurgică, industria de prelucrare a ŃiŃeiului,
industria de prelucrare a lemnului, industria textilă etc).
b) după destinaŃia economică şi caracterul producŃiei
fabricate:
- întreprinderi producătoare de mijloace de producŃie

31
Tatiana Puiu

(întreprinderi producătoare de maşini şi instalaŃii, de


echipamente, de resurse materiale etc.);
- întreprinderi producătoare de bunuri de consum
(alimente, îmbrăcăminte, încălŃăminte etc).
c) după tipul de producŃie:
- întreprinderi industriale cu producŃie individuală (de
unicate);
- întreprinderi industriale cu producŃie de serie (mică,
mijlocie, mare);
- întreprinderi industriale cu producŃie de masă.
d) după metoda de organizare a producŃiei:
- întreprinderi industriale cu producŃia de unicate sau pe
comenzi;
- întreprinderi industriale cu producŃia în loturi;
- întreprinderi industriale cu producŃia în flux.
e) după gradul de specializare a producŃiei:
- întreprinderi industriale specializate, în care se obŃin
produse finite într-un nomenclator restrâns, în cantităŃi mari,
urmare unor procese tehnologice omogene. Utilajele sunt
specializate, la fel şi personalul;
- întreprinderi industriale universale, în care se obŃin
produse finite într-un nomenclator larg, în cantităŃi mici sau
chiar unicate. Utilajele sunt universale, cu posibilitatea de a fi
folosite pentru executarea unei game cât mai largi de operaŃii
tehnologice, iar personalul este policalificat;
- întreprinderi industriale mixte, care îmbină
caracteristici specifice atât întreprinderilor specializate cât şi
celor universale.
f) după nomenclatorul de fabricaŃie:
- întreprinderi industriale monoprodus, cuprinzând în
general întreprinderi din industria extractivă;
- întreprinderi industriale multiprodus, circumscrise
industriilor prelucrătoare.
g) după dimensiune, determinată în principal de

32
Managementul producŃiei

volumul valoric al producŃiei, valoarea fondurilor şi numărul


personalului:
- întreprinderi industriale mici;
- întreprinderi industriale mijlocii;
- întreprinderi industriale mari;
- grupuri şi conglomerate de întreprinderi (cartel, con-
cern, trust, grup industrial, grup de interese economice, grup în
participaŃie, holding).
h) după numărul de stadii din procesul de fabricaŃie:
- întreprinderi industriale cu un singur stadiu de
fabricaŃie (ex.: întreprinderile industriale extractive, filaturile,
Ńesătoriile);
- întreprinderi industriale complexe, care cuprind mai
multe sau toate stadiile de fabricaŃie (ex: întreprinderile din
industria constructoare de maşini, în care se desfăşoară turnare,
forjare, prelucrări mecanice, chimice, montaj, vopsitorie).
i) după gradul de continuitate a procesului de producŃie
în cadrul unui an calendaristic:
- întreprinderi industriale cu funcŃionare continuă, pe tot
parcursul anului;
- întreprinderi industriale cu funcŃionare sezonieră, care
datorită specificului materiei prime pe care o prelucrează nu
pot lucra întregul an.
j) după continuitatea procesului tehnologic:
- întreprinderi industriale cu procese tehnologice
continue (ex: combinatele siderurgice);
- întreprinderi industriale cu procese tehnologice
discontinue.
k) după regimul de lucru:
- întreprinderi industriale cu regim normal de lucru;
- întreprinderi industriale cu regim special de lucru.
l) după gradul de mecanizare şi automatizare a
producŃiei:
- întreprinderi industriale parŃial mecanizate;

33
Tatiana Puiu

- întreprinderi industriale parŃial automatizate;


- întreprinderi industriale complet mecanizate;
- întreprinderi industriale complet automatizate.

34
Managementul producŃiei

Capitolul 2

ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ ŞI MEDIUL SĂU


AMBIANT

1. ConsideraŃii referitoare la relaŃia întreprindere


industrială – mediu ambiant
2. Componentele mediului ambiant al întreprinderii
3. Mediul ambiant – mediu al relaŃiilor de piaŃă
4. Sfidările mediului ambiant actual
5. ÎnfiinŃarea şi amplasarea întreprinderilor industriale

35
Tatiana Puiu

36
Managementul producŃiei

ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ
ŞI MEDIUL SĂU AMBIANT

1. CONSIDERAłII REFERITOARE LA RELAłIA


ÎNTREPRINDERE INDUSTRIALĂ – MEDIU AMBIANT

Întreprinderea industrială este un sistem economic


deschis, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
macrosistemului economic (zonal, naŃional, internaŃional,
mondial). InfluenŃa acestuia asupra întreprinderii industriale se
manifestă prin intermediul factorilor de influenŃă ai mediului
ambiant în care ea se naşte, acŃionează şi se dezvoltă.
Prin mediu ambiant al unei întreprinderi se înŃelege, în
general, ansamblul organizaŃiilor, întreprinzătorilor şi factorilor
a căror existenŃă influenŃează sau poate influenŃa
comportamentul şi performanŃele întreprinderii [16, p.27]. O
altă definiŃie consideră că mediul ambiant include toate
elementele exogene firmei de natură economică, tehnică,
politică, demografică, culturală, ştiinŃifică, organizatorică,
juridică, psihosociologică, educaŃională şi ecologică ce
marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obŃinerea resurselor
necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor [31,
p.80].
Cunoaşterea mediului ambiant în care întreprinderea
industrială îşi desfăşoară activitatea este deosebit de
importantă deoarece acesta îi furnizează informaŃiile cele mai
diverse necesare unei raŃionale şi eficiente administrări. Astfel,
o corectă analiză a mediului va aduce întreprinderii informaŃii
cu privire la cererea şi oferta de produse pe piaŃă, starea
concurenŃilor din acelaşi sector de activitate, puterea de
cumpărare a clienŃilor şi stilul de viaŃă a acestora, informaŃii cu
privire la politica economică a statului, fiscalitate etc, cu alte

37
Tatiana Puiu

cuvinte informaŃii a căror utilizare conduce la posibilitatea unui


management industrial performant.
Întreprinderea industrială îşi desfăşoară activitatea într-
un mediu ambiant ce poate fi de trei tipuri [9, p.45]:
- stabil – unde schimbările sunt rare, de mică amploare
şi uşor previzibile;
- schimbător – unde schimbările sunt frecvente, de o
amploare variată şi, în general, previzibile;
- turbulent – unde schimbările sunt foarte frecvente, de
amploare variată, cu incidenŃe profunde asupra activităŃii
întreprinderii şi greu de anticipat.
Mediul ambiant actual este într-o continuă schimbare,
se caracterizează printr-un accentuat dinamism.
Înainte de examinarea principalelor componente, se
impun trei remarci prealabile [17, p.26 ]:
- RelaŃiile întreprinderii cu „mediile” sale nu trebuie
analizate doar în termeni de restricŃii; tot în exterior se situează
şi oportunităŃile, a căror importanŃă se măsoară o dată cu
conduita diagnosticului strategic.
- Aceste relaŃii sunt complexe şi reciproce: putem
considera, la un moment dat, în cadrul analizei mediul ca fiind
un ansamblu de variabile exogene, adică neinfluenŃate ca
răspuns la acŃiunea întreprinderii. Dar aceasta este o comoditate
de prezentare: întreprinderea este, în acelaşi timp, într-o situaŃie
de dependenŃă (mediul i se impune) şi de autonomie (ea posedă
spaŃiu de manevră); întreprinderea poate contribui, prin
activitatea sa, la modificarea coordonatelor mediului.
- DiversităŃii componentelor i se adaugă caracterul lor
evolutiv. TurbulenŃa mediului, incertitudinea pe termen mediu,
instabilitatea constituie condiŃii comune ale întreprinderilor. Se
pare că perioada de creştere regulată şi stabilă care a urmat
celui de-al doilea război mondial („Les trente glorieuses” – J.
Fourastie) trebuie înscrisă în rândul curiozităŃilor istorice.
Într-un context dinamic şi imprevizibil, capacitatea de inovare

38
Managementul producŃiei

şi adaptare rapidă vor constitui principalele virtuŃi ale


organizaŃiilor. Ceea ce scria J. Ullmo în urmă cu 20 de ani
rămâne de actualitate: „Astăzi, funcŃia întreprinderii constă în
gestionarea schimbărilor”.

2. COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL


ÎNTREPRINDERII

Întreprinderea industrială îşi desfăşoară activitatea în


mediul ambiant care acŃionează asupra sa prin influenŃa
factorilor ce pot fi grupaŃi după diverse criterii. Nu există o
concepŃie unică, universal valabilă asupra grupării
componentelor mediului ambiant. Managementul propune
gruparea în mediul direct, apropiat sau micromediul
întreprinderii şi mediul general sau macromediul întreprinderii.
• Micromediul întreprinderii cuprinde ansamblul
componentelor cu care aceasta intră în relaŃii directe (figura
2.1).
Dintre acestea fac parte furnizorii, clienŃii, concurenŃii,
organismele publice.
- Furnizorii de mărfuri sunt agenŃi economici care
asigură întreprinderii resursele necesare de materii prime,
materiale, combustibili, maşini, echipamente etc.
- Furnizorii forŃei de muncă sunt unităŃi de învăŃământ,
oficii ale forŃei de muncă, persoane fără serviciu aflate în
căutarea unui loc de muncă, angajaŃi care doresc să-şi schimbe
locul de muncă etc.
- Prestatorii de servicii sunt agenŃi economici sau
persoane particulare care oferă o paletă largă de servicii
necesare desfăşurării activităŃii întreprinderii (servicii de
transport, publicitate, bancare etc.)
- ClienŃii sunt agenŃi economici sau persoane particulare cărora
le sunt oferite, în baza relaŃiilor de vânzare-cumpărare, bunurile

39
Tatiana Puiu

fabricate în întreprindere.

Furnizori ClienŃi
de mărfuri

Furnizori
de forŃă de ÎNTREPRINDEREA ConcurenŃi
muncă

Prestatori Organisme
de servicii publice

Fig. 2.1 - Micromediul întreprinderii

Referitor la relaŃia întreprinderii cu cele două


componente (furnizori şi clienŃi) ale mediului ambiant se
constată în prezent o serie de trăsături asemănătoare, cum ar fi
[16, p.29]:
a) tendinŃa de creştere a puterii de negociere;
b) dezvoltarea unor strategii complexe de marketing,
atât pe piaŃa din aval, dar şi din amonte;
c) luarea unor măsuri de reducere a incertitudinii prin
dezvoltarea unor noi relaŃii, cum ar fi parteneriatul;
d) crearea unor filiere de producŃie şi distribuŃie
integrate, etc.
În ceea ce priveşte relaŃiile cu băncile se constată o
folosire tot mai frecventă a creditului drept sursă de finanŃare a
activităŃii întreprinderii.
- ConcurenŃii sunt agenŃi economici sau persoane

40
Managementul producŃiei

particulare care îşi dispută aceleaşi categorii de clienŃi sau de


furnizori.
- Organismele publice cuprind organe de stat
(financiare, de justiŃie etc.), asociaŃii profesionale, masmedia,
asociaŃiile consumatorilor etc.
• Macromediul întreprinderii cuprinde ansamblul
componentelor de ordin general, cu acŃiune indirectă şi pe
termen lung, componente de multe ori restrictive şi cu interese
divergente asupra activităŃii întreprinderii. Principalele
componente ale macromediului întreprinderii (figura 2.2) sunt
următoarele:

Mediul Mediul
economic politic

Mediul Mediul
ÎNTREPRINDERE juridic
tehnologic
A

Mediul Mediul
demografic Mediul natural socio-cultural
nnnnnnnatu
Fig. 2.2 - Macromediul întreprinderii

- Mediul economic este cel mai important pentru


desfăşurarea activităŃii întreprinderii. El cuprinde toate
elementele spaŃiului economic care acŃionează asupra activităŃii
întreprinderii, cum ar fi: structura pe ramuri a economiei,
nivelul de dezvoltare pe ansamblu şi pe fiecare ramură, pieŃele
de aprovizionare şi de desfacere, piaŃa muncii, piaŃa valutar-
financiară etc;
- Mediul tehnologic se concretizează atât în elemente

41
Tatiana Puiu

materiale (maşini, utilaje, instalaŃii, piese de schimb, scule,


dispozitive etc), cât şi în elemente de cercetare-dezvoltare, de
cunoştinŃe noi. Componentele avansate ale mediului tehnologic
sunt o oportunitate pentru întreprinderile cu o situaŃie
financiară bună şi foarte bună, dar, la polul opus, reprezintă o
ameninŃare pentru întreprinderile care nu au acces la acestea;
- Mediul politic este specific fiecărei economii
naŃionale şi poate influenŃa stimulativ sau restrictiv realizarea
obiectivelor şi finalităŃilor întreprinderii. Printre componentele
mediului politic amintim structura societăŃii, ideologia
partidelor aflate la putere, gradul de implicare a statului în
economie, climatul politic intern, zonal şi internaŃional etc;
- Mediul juridic se concretizează în ansamblul
reglementărilor juridice care influenŃează direct sau indirect
activitatea întreprinderii;
- Mediul demografic se defineşte prin indicatori precum
numărul populaŃiei, structura pe vârste şi sexe, durata medie a
vieŃii, vârsta de pensionare, ponderea populaŃiei active,
structura socio-profesională, repartizarea teritorială şi pe medii
(urban/rural) etc. Necesitatea evaluării factorilor mediului
demografic este foarte importantă deoarece ei pot influenŃa
activitatea întreprinderii atât pozitiv, cât şi negativ;
- Mediul socio-cultural se referă la sistemul de valori
etice, tradiŃii, obiceiuri, norme de convieŃuire, mentalităŃi.
Componentele sale sunt legate de nivelul de instruire generală
a populaŃiei şi pot influenŃa, uneori, hotărâtor asupra relaŃiei
întreprinderii cu piaŃa, asupra cantităŃii şi calităŃii produselor
cerute pe piaŃă, asupra comportamentului consumatorilor;
- Mediul natural (relief, climă, resurse ale solului şi
subsolului, floră şi faună etc.) influenŃează întreprinderea în
toate etapele existenŃei sale.
Prezentarea principalilor factori prin care mediul
ambiant acŃionează asupra activităŃii întreprinderii industriale
conduce la concluzia necesităŃii analizei lor complexe,

42
Managementul producŃiei

complete şi permanente. Aceasta deoarece în activitatea de


management al producŃiei industriale trebuie să se Ńină seama
atât de restricŃiile, cât şi de oportunităŃile oferite de mediul
ambiant. Cantitatea şi calitatea informaŃiilor provenind din
mediul ambiant capătă în prezent o importanŃă din ce în ce mai
mare.

3. MEDIUL AMBIANT – MEDIU AL RELAłIILOR


DE PIAłĂ

Întreprinderea reprezintă forma de organizare umană


autonomă a cărei finalitate este ca, prin combinarea factorilor
de producŃie, să producă bunuri şi servicii destinate vânzării pe
piaŃă, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor şi a
obŃinerii unui profit.
Pentru realizarea acestui obiectiv întreprinderea intră în
relaŃii cu alte întreprinderi din mediul ambiant, relaŃii care se
stabilesc pe piaŃă. PiaŃa este locul de confruntare a cererii şi
ofertei, mijlocind legăturile multiple ale întreprinderii cu
mediul său. Din punct de vedere al relaŃiilor întreprinderii cu
mediul ambiant, piaŃa cuprinde două mari segmente:
a) piaŃa în amonte, pe care întreprinderea intră în relaŃii
cu alŃi agenŃi economici în vederea procurării de resurse
materiale, umane şi financiare. În general, ea cuprinde:
- piaŃa aprovizionării cu resurse materiale (materii
prime, materiale, combustibil, energie, maşini, instalaŃii,
echipamente etc);
- piaŃa forŃei de muncă (lucrători, sindicate);
- piaŃa financiară (asociaŃi, bancheri, furnizori).
b) piaŃa în aval, pe care întreprinderea îşi vinde
bunurile, lucrările şi serviciile (clienŃi, intermediari, concu-
renŃi).
Figura 2.3 prezintă poziŃia întreprinderii în cadrul

43
Tatiana Puiu

mediului relaŃiilor pe piaŃă.

PiaŃa aprovizionării PiaŃa forŃei


cu resurse materiale de muncă

ÎNTREPRINDEREA

PiaŃa financiară PiaŃa de desfacere

Fig. 2.3 - Mediul relaŃiilor de piaŃă al întreprinderii

În fundamentarea activităŃii unei întreprinderi studiul


mediului ambiant, al relaŃiilor de piaŃă este deosebit de
important. El trebuie început cu piaŃa de desfacere, urmărindu-
se identificarea cererilor nesatisfăcute ale pieŃei (produse,
lucrări, servicii cu cerere certă şi desfacere asigurată).
Succesiunea logică a fundamentării activităŃii unei întreprinderi
trebuie să fie: desfacere – aprovizionare – producŃie –
desfacere.

4. SFIDĂRILE MEDIULUI AMBIANT ACTUAL

Sfidările începutului de mileniu trei impun o nouă


abordare a dezvoltării firmei, dacă avem în vedere cel puŃin
câteva modificări semnificative ale mediului ambiant [32,
p.103]:
- deplasarea raportului de putere de la producător către
consumator;
- existenŃa aproape în toate cazurile a unei oferte mai mari
decât cererea;

44
Managementul producŃiei

- existenŃa unui mediu ambiant caracterizat prin risc şi


incertitudine şi foarte puŃin prin certitudine;
- modificarea rapidă a caracteristicilor mediului;
- creşterea concurenŃei între producători, concomitent cu
apariŃia unor relaŃii de alianŃă concurenŃială între
participanŃii la filierele de producŃie ce satisfac anumite
segmente de piaŃă etc.
Prevenirea şi diminuarea impactului negativ al acestor
modificări, precum şi valorificarea eventualelor oportunităŃi
care pot să apară, presupune ca în activitatea de management al
producŃiei industriale aspectele vizând anticiparea şi evaluarea
evoluŃiei mediului ambiant să fie esenŃiale.
Sfidările mediului ambiant actual decurg din principala
trăsătură care-l caracterizează – intensificarea concurenŃei – şi
se manifestă îndeosebi în domeniul costurilor, al flexibilităŃii şi
calităŃii.
In ce priveşte costurile, s-a constatat că principalele
mutaŃii sunt [32, p.104]:
- creşterea costurilor pentru cercetarea şi dezvoltarea de noi
produse;
- creşterea costurilor fixe;
- reducerea rentabilităŃii investiŃiilor;
- presiunea costurilor asupra preŃurilor.
Creşterea costurilor pentru cercetarea şi dezvoltarea
de noi produse este impusă de faptul că avansul tehnologic
constituie un avantaj concurenŃial decisiv în competiŃia pe
piaŃă. Durata de viaŃă a produselor este din ce în ce mai mică
impunând identificarea unor noi produse, respectiv a unor noi
funcŃii ale acestora, precum şi necesitatea găsirii unor soluŃii de
dezvoltare care să asigure o valorificare raŃională şi eficientă a
atuurilor întreprinderii. De asemenea, există anumite sectoare
şi domenii de activitate în care evoluŃiile tehnice au loc la
intervale scurte de timp, impunând întreprinderilor să

45
Tatiana Puiu

urmărească îndeaproape progresul tehnic şi să investească în


cercetarea ştiinŃifică.
Ritmul de dezvoltare a activităŃii de cercetare şi
dezvoltare depinde, în afară de strategia adoptată, de o serie de
factori interni şi externi [8, p.74]:
- factori legaŃi de piaŃă: nivelul cererii de produse noi şi
reproiectate, existenŃa unor produse concurente sau a unor
noi solicitări ale pieŃei;
- legislaŃia existentă referitoare la: protecŃia mediului
înconjurător; siguranŃa în exploatare a echipamentelor;
termenele de garanŃie; protecŃia consumatorului etc.;
- factori economici şi financiari: necesitatea economisirii
energiei şi a altor resurse materiale; existenŃa fondurilor
băneşti necesare etc.;
- climatul existent în întreprindere legat de activitatea de
cercetare: sprijinul acordat de conducere; existenŃa în
cadrul firmei a unei strategii bine conturate şi a unui
compartiment de cercetare bine organizat în care să-şi
desfăşoare activitatea un personal de înaltă calificare;
considerarea activităŃii de cercetare ca o investiŃie ş.a.
În asemenea condiŃii bugetele de cercetare sunt tot mai
importante, iar structurile de cercetare şi dezvoltare sunt foarte
costisitoare. Doar marile întreprinderi pot să dispună de un
asemenea atu. În prezent asistăm la tendinŃa de reunire a mai
multor întreprinderi, pentru a acoperi costul unei cercetări, de
unire între întreprinderi care posedă rezultatele unei cercetări şi
cele care contribuie la implementarea acestora.
Creşterea costurilor fixe este impusă de necesitatea
folosirii unor maşini, utilaje şi echipamente, precum şi a unor
tehnologii din ce în ce mai performante, dar în acelaşi timp
foarte scumpe. De asemenea, este şi rezultatul apariŃiei şi
sporirii unor cheltuieli care pe anumite intervale de timp capătă
trăsăturile costurilor fixe (este vorba despre cheltuielile de

46
Managementul producŃiei

publicitate şi promovare, fără de care nu se pot obŃine rezultate


bune).
Reducerea rentabilităŃii investiŃiilor se datorează atât
creşterii valorii lor, cât şi dobânzilor care se plătesc pentru
resursele împrumutate pentru asigurarea surselor de finanŃare.
De asemenea, o altă cauză o constituie reducerea duratei de
viaŃă a produselor şi a seriilor de fabricaŃie.
Presiunea costurilor asupra preŃurilor provine din
faptul că în majoritatea cazurilor piaŃa este cea care impune
preŃul. Sunt foarte rare cazurile când producătorul mai este în
poziŃia de „căutător de preŃ”.
Flexibilitatea, constând în capacitatea întreprinderii de
a produce în serii mici, păstrând avantajele producŃiei de serie
mare şi de masă reprezintă singura posibilitate de a rezista în
condiŃii de eficienŃa şi eficacitate pe piaŃa actuală.
Principalele caracteristici ale unui sistem flexibil de
fabricaŃie sunt rezumate astfel [35, p.46]:
- integrabilitatea, adică capacitatea de integrare într-un
sistem de producŃie sub aspectul posibilităŃilor de cuplare
funcŃională cu alte sisteme;
- adaptabilitatea, presupunând o viteză mare de adaptare la
schimbarea sarcinilor de producŃie şi reechipare uşoară cu
S.D.V. – uri;
- adecvarea, adică potrivirea maximă la operaŃiile concrete,
timp de parcurgere minim, cheltuieli minime de exploatare;
- dinamismul structural, ce constă în posibilitatea de a fi
modificată structura sistemului flexibil în funcŃie de cerinŃe.
Sistemele flexibile de fabricaŃie reprezintă modalităŃi de
organizare a producŃiei care asigură flexibilitatea ofertei în cel
mai mare grad.
Calitatea reprezintă gradul de utilitate socială a
produsului, măsura în care satisface nevoia pentru care a fost
creat şi respectă restricŃiile impuse de interesele societăŃii

47
Tatiana Puiu

privind eficienŃa economico-socială şi protecŃia mediului [11,


p.290].
Calitatea totală, ca o caracteristică a modului de
producŃie, pleacă de la premisa că produsele sunt create pentru
a satisface nevoi. Respectarea acestei premise presupune pe de
o parte o diversificare a ofertei, iar pe de altă parte, o
îmbogăŃire şi o diversificare a funcŃiilor produsului prin care să
se reuşească o satisfacere cât mai bună a aşteptărilor clienŃilor
[32, p.106].

5. ÎNFIINłAREA ŞI AMPLASAREA
ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

Economia de piaŃă se caracterizează printr-un proces


dinamic de creare a noi întreprinderi şi printr-o activitate
susŃinută de management menită să conducă la menŃinerea
acestora pe piaŃă şi obŃinerea de performanŃe, în condiŃiile
existenŃei unei puternice concurenŃe.
Trecerea României la economia de piaŃă a declanşat
procesul de restructurare a economiei, caracterizat prin
creşterea sectorului privat şi a numărului de întreprinderi mici
şi mijlocii nou înfiinŃate, precum şi restructurarea activităŃii
întreprinderilor existente. Fenomenul este reliefat în tabelele
2.1, 2.2 şi 2.3 (după Anuarul Statistic al României, INSSE,
1999 şi 2002).
ÎnfiinŃarea unei noi întreprinderi presupune
parcurgerea unor etape, pe care doar le vom enumera:
- Stabilirea obiectului activităŃii noii întreprinderi, pe
baza analizei directe a pieŃei sau folosind rezultatele unor studii
efectuate de instituŃii specializate;

48
Managementul producŃiei

Tabelul 2.1 – Numărul întreprinderilor active


din industrie, construcŃii, comerŃ şi alte servicii, pe forme de
proprietate, după natura capitalului social
din care, pe forme de din total
proprietate cu capital
Anul Total
majoritară majoritară integral
de stat privată străin
1998 318.376 2.983 315.393 8.018
2000 308.064 1.853 306.211 9.629
2001 311.260 1.737 309.523 8.942

Tabelul 2.2 – Numărul agenŃilor economici noi şi activi


din industrie, construcŃii, comerŃ şi alte servicii,
pe forme juridice
Întreprinderi industriale pe forme juridice
Anul Alte tipuri SocietăŃi
RA SA SRL
necoop. coop.
1993 – total 454 6.633 192.516 17.355 899
1993 – noi - 1.266 91.678 6.799 334
1998 – total 183 12.422 291.106 12.429 2.236
1998 – noi - 66 22.919 249 88
2000 – total 154 12.536 282.815 10.056 2.503
2000 – noi - 530 17.653 75 10
2001 – total 144 12.598 286.675 9.355 2.488
2001 – noi - 758 33.922 70 88

- Elaborarea studiului tehnico-economic care cuprinde:


definirea produselor, lucrărilor şi serviciilor care urmează a fi
obŃinute în viitoarea întreprindere; definirea pieŃei de desfacere
căreia i se adresează bunurile ce vor fi produse; precizarea
obiectivelor comerciale; asigurarea publicităŃii necesare pentru
intrarea pe piaŃă; asigurarea resurselor financiare, umane şi
materiale necesare; stabilirea formei de organizare a producŃiei;

Tabelul 2.3 – Numărul agenŃilor economici activi din industrie,

49
Tatiana Puiu

construcŃii, comerŃ şi alte servicii din România,


pe clase de mărime
Clasa de mărime
Anul
Total 0-9 10-49 50-249 ≥250
1998 318.376 286.265 23.565 6.140 2.406
2000 308.064 270.843 28.085 7.145 1.991
2001 311.260 271.713 29.888 7.702 1.957

- Evaluarea viabilităŃii şi a profitabilităŃii noii


întreprinderi pe baza unei analize financiare serioase. O
întreprindere este viabilă atunci când activitatea desfăşurată în
ea duce la obŃinerea unui profit, când veniturile depăşesc
cheltuielile. Determinarea gradului de rentabilitate (R),
previzionat, conform relaŃiei:

R(%)=(Rezultatul afacerii / Capitalurile investite) × 100

permite aprecierea oportunităŃii înfiinŃării noii întreprinderi.


Astfel, dacă gradul de rentabilitate va avea un nivel mai mare
decât cel al ratei dobânzii practicate pe piaŃa financiară,
întreprinzătorul va putea demara afacerea. În caz contrar,
înfiinŃarea noii întreprinderi nu este oportună, capitalul putând
fi valorificat fără efort, prin depunerea într-o bancă;
- Alegerea formei juridice, conform legislaŃiei în
vigoare. În Ńara noastră poate fi adoptată una dintre următoarele
forme juridice pentru o nouă întreprindere: asociaŃie familială,
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă,
societate în comandită pe acŃiuni, societate pe acŃiuni, societate
cu răspundere limitată;
- Elaborarea lucrărilor necesare pentru constituirea
efectivă a noii întreprinderi. În această etapă se încheie un
contract de societate, se elaborează statutul, se alege numele şi
emblema întreprinderii, se face înmatricularea în Registrul
ComerŃului şi publicarea în Monitorul Oficial, se deschide

50
Managementul producŃiei

contul bancar;
- Punerea în funcŃiune a întreprinderii presupune
asigurarea şi folosirea în scopul obiectivului propus a
mijloacelor tehnice, umane şi financiare.
După ce întreprinderea a fost pusă în funcŃiune,
managerul trebuie să elaboreze o strategie economică
adecvată, să întocmească planul de afaceri al întreprinderii şi
folosind metode riguroase de gestiune să asigure dezvoltarea
afacerii sale.
O problemă de o deosebită importanŃă legată de
înfiinŃarea unei întreprinderi o constituie amplasarea acesteia.
Rezolvarea problemei impune studiul influenŃei cumulate a
diverşilor factori care pot acŃiona asupra înfiinŃării şi
dezvoltării întreprinderii. Ei au un caracter general sau o
influenŃă specifică unor activităŃi şi folosiŃi raŃional pot acŃiona
favorizant pentru întreprinzător.
Prezentăm în continuare cei mai importanŃi factori de
care trebuie să se Ńină seama în amplasarea unei noi
întreprinderi:
- Politica economică a statului, care, în unele perioade
favorizează dezvoltarea unor zone. Întreprinzătorii care
investesc în astfel de zone beneficiază de unele facilităŃi
(impozite reduse, subvenŃii etc);
- Factorii ecologici reprezintă un element nou în
analiza posibilităŃilor de amplasare a întreprinderilor, ei putând
acŃiona atât restrictiv, cât şi pozitiv, favorizant;
- Apropierea de sursele de aprovizionare cu materii
prime, materiale, semifabricate, care influenŃează îndeosebi
prin costul transportului. Acest factor este deosebit de
important pentru întreprinderile din industria de prelucrare a
minereurilor, industria alimentară, industria de prelucrare a
lemnului;
- Apropierea de sursele de combustibil şi energie este
esenŃială pentru întreprinderi din siderurgie, metalurgie,

51
Tatiana Puiu

chimie. ImportanŃa acestui factor a scăzut în Ńările dezvoltate,


în care, costul energiei are un nivel accesibil tuturor
consumatorilor;
- Apropierea de centrele de consum influenŃează atât
prin costul transportului pentru distribuire, cât şi prin volumul
cererii. Acest factor se impune în mod deosebit la produsele cu
grad mare de perisabilitate, cum sunt cele din industria
alimentară, dar şi pentru cele care necesită condiŃii speciale de
ambalare şi manipulare, care duc la suplimentarea cheltuielilor
de transport;
- Apropierea de localităŃile cu resurse umane calificate
şi cu tradiŃie în diferite activităŃi productive. Se cunoaşte faima
unor zone din Ńara noastră în ceea ce priveşte realizarea de
covoare, prelucrarea lemnului, fabricarea de produse
alimentare. Prin amplasarea întreprinderilor în aceste zone se
caută omul şi calificarea lui, cu efecte directe asupra calităŃii
produselor;
- Amplasarea pe platforme industriale este oportună
deoarece asigură: reducerea costurilor pentru realizarea
întreprinderilor prin scăderea necesarului de capital fix (clădiri,
reŃele de drumuri, căi ferate, energetice etc); cooperare şi
colaborare tehnico-ştiinŃifică mai bună cu alte întreprinderi;
posibilităŃi de integrare tehnico-economică; lărgirea sferei de
desfacere pe plan local etc;
- Factorul de natură imobiliară are a acŃiune relativ
nouă şi se referă atât la posibilităŃile de găsire a suprafeŃelor de
producŃie necesare, cât şi la preŃul sau chiria solicitate. Se
urmăreşte reducerea suprafeŃelor alocate amplasării viitoarelor
obiective prin extinderea, acolo unde este posibil, a
construcŃiilor pe verticală şi restrângerea desfăşurării lor pe
plan orizontal. Un alt aspect referitor la amplasarea
întreprinderilor îl reprezintă folosirea construcŃiilor vechi, care
asigură reducerea efortului investiŃional comparativ cu
executarea de noi construcŃii.

52
Managementul producŃiei

În încheiere, subliniem faptul că, amplasarea unei


întreprinderi este o problemă deosebit de complexă, că alegerea
soluŃiei de amplasare trebuie să Ńină cont, cumulativ, atât de
acŃiunea factorilor enunŃaŃi, cât şi a unor aspecte specifice
fiecărui tip de activitate.

Tabelul 2.4 - ImplicaŃiile pe plan regional ale amplasării


întreprinderii
Nr. Beneficiarii RelaŃia de Modul practic de
Efectul
crt. efectelor implicare manifestare
- Exploatarea
de noi surse
sau
superioare a
celor
existente
Creşterea - Angajarea de
Factorii de
1 Utilizare gradului de lucrători
producŃie
utilizare - Utilizarea de
materiale,
combustibil
energie
excedentare
pe piaŃa
locală
Creşterea
disponibi-
- Salarii
lităŃilor
- Taxe locale
băneşti ale
Redistri- - Ajutoare
2 Veniturile populaŃiei
buire sociale
din zonă şi
- FinanŃări
ale admi-
- Sponsorizări
nistraŃiilor
locale
ActivităŃile altor Înviorarea - Comenzi
agenŃi activităŃii - Livrări
RelaŃii de
economici în furnizori- - Creşterea
3 tip
aval sau amonte lor şi cifrei de
economic
de producŃia beneficia- afaceri şi a
întreprinderii rilor profitului

53
Tatiana Puiu

existenŃi
şi/sau
apariŃia de
noi agenŃi
de acest tip
în regiune
ApariŃia şi
Prestări dezvolta-
către rea de noi
- Noi magazine
întreprin- activităŃi
- Noi ateliere
dere, comercia-
4 Serviciile - Creşterea
populaŃie le, de
concurenŃei
şi ceilalŃi întreŃinere,
în servicii
agenŃi reparaŃii şi
economici alte
servicii
- Dezvoltarea
Cerere de de noi căi şi
Dezvolta-
facilităŃi de mijloace de
rea şi
5 Infrastructura acces şi comunicaŃie
moder-
comuni- şi moderni-
nizarea
care zarea celor
existente
Sursa: Jaba, O., NiŃă, V. – Economia şi gestiunea întreprinderii, vol. 1,
Editura UniversităŃii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2000, p.198

De asemenea, subliniem că înfiinŃarea şi amplasarea


unei noi întreprinderi conduce la efecte pozitive şi negative în
mediul înconjurător.
Efectele pozitive vizează în principal efectele
cumulative sau de antrenare ale amplasării şi funcŃionării
întreprinderii într-o anumită zonă. Majoritatea acestor efecte
sunt prezentate sintetizat în tabelul 2.4.
ApariŃia şi manifestarea efectelor pozitive depinde de
succesul întreprinderii, precum şi de mărimea afacerii care se
derulează. Nu întotdeauna apar toate efectele pozitive
menŃionate; intensitatea lor de manifestare este diferită; unele
efecte apar mai devreme, iar altele mai târziu.

54
Managementul producŃiei

Efectele negative constau în apariŃia unor dezechilibre


în dezvoltarea regională (unele zone devin puternic
industrializate, iar altele rămân subdezvoltate), precum şi în
interiorul unor regiuni.

55
Tatiana Puiu

Capitolul 3

PROCESUL DE PRODUCłIE

1. Definirea noŃiunii de proces de producŃie


2. Clasificarea proceselor de producŃie
3. Factorii care influenŃează desfăşurarea procesului de
producŃie
4. Metode de analiză a procesului de producŃie

56
Managementul producŃiei

PROCESUL DE PRODUCłIE

1. DEFINIREA NOłIUNII DE PROCES DE


PRODUCłIE

Obiectivul principal al întreprinderii industriale îl


constituie obŃinerea de bunuri materiale, prestarea de servicii şi
executarea de lucrări prin desfăşurarea proceselor de producŃie.
Din punct de vedere tehnico-material conceptul de
proces de producŃie poate fi definit prin totalitatea acŃiunilor
conştiente ale angajaŃilor unei întreprinderi, îndreptate, cu
ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaŃii, asupra
materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul
transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu o anumită
valoare pe piaŃă [9, p.146].
Procesul de producŃie este deci compus din totalitatea
proceselor tehnologice, de muncă şi naturale care contribuie la
obŃinerea produselor, lucrărilor sau serviciilor cu caracter
industrial ce constituie obiectul de activitate al întreprinderii.
Procesul tehnologic este alcătuit dintr-o serie de
operaŃii (faze, etape) cu ajutorul cărora, prin modificarea
formei, structurii, compoziŃiei chimice a materiilor prime,
materialelor se obŃine produsul dorit. Atunci când produsul
finit se obŃine printr-o singură operaŃie procesul tehnologic este
elementar, iar când pentru realizarea produsului finit sunt
necesare mai multe operaŃii tehnologice, procesul tehnologic
este complex. După rolul pe care îl deŃin în desfăşurarea
procesului de producŃie operaŃiile pot fi pregătitoare, principale
şi auxiliare. De asemenea, în procesul tehnologic se cuprind şi
pauze pentru eliminarea oboselii, pentru nevoi fiziologice şi
timpi de aşteptare pentru aprovizionarea cu materii prime,
S.D.V.-uri etc.

57
Tatiana Puiu

Procesul de muncă poate fi definit drept acŃiunea forŃei


de muncă, desfăşurată cu ajutorul mijloacelor de muncă, asupra
obiectelor muncii în vederea transformării lor în bunuri
economice (produse, lucrări, servicii cu caracter industrial).
Procesele naturale pot fi o componentă a proceselor de
producŃie în unele ramuri industriale. În cadrul acestor procese
obiectele muncii suferă transformări fizice sau chimice sub
acŃiunea factorilor naturali (ex: procesul de uscare în industria
de prelucrare a lemnului; procesul de fermentare în industria
alimentară şi a băuturilor etc).
Procesul de producŃie constituie componenta de bază a
sistemului de producŃie.
Sistemul de producŃie poate fi definit ca totalitatea
elementelor fizice, naturale şi artificiale, a conceptelor,
teoriilor, metodelor şi regulilor, informaŃiilor, experienŃei şi
îndemânării, prin a căror organizare şi coordonare se obŃine
capacitatea de îndeplinire a unor scopuri dinainte stabilite,
derivate din strategia fixată. [30, p.57]
Dacă procesul de producŃie este abordat sub aspect
cibernetic, sistemul de producŃie se compune din 3 elemente, şi
anume: intrări, proces de producŃie, ieşiri. (figura 3.1)

Intrări Procesul Ieşiri


de producŃie
factori de bunuri
producŃie economice

Fig. 3.1 - Sistemul de producŃie


În acest sistem, procesul de producŃie transformă, sub
supravegherea omului, factorii de producŃie, intrările, în
produse, lucrări sau servicii, care constituie ieşirile din sistem.

58
Managementul producŃiei

2. CLASIFICAREA PROCESELOR DE PRODUCłIE

Procesele de producŃie care se desfăşoară în


întreprinderile industriale cunosc o largă diversificare. Ca
urmare, se impune clasificarea acestora în grupe cu
caracteristici comune. Principalele criterii folosite în
clasificarea proceselor de producŃie sunt:
a) modul de participare la realizarea unor produse,
lucrări sau servicii
b) modul în care se execută
c) natura activităŃii desfăşurate
d) natura tehnologică a operaŃiilor componente
e) gradul de continuitate al desfăşurării lor
f) modul de obŃinere a produsului finit din materia
primă
Prezentăm în continuare tipologia proceselor de
producŃie în funcŃie de criteriile enunŃate.
a) În funcŃie de modul de participare la realizarea unor
produse, lucrări sau servicii procesele de producŃie se clasifică
în:
- procese de bază;
- procese auxiliare;
- procese de servire;
- procese anexă.
Procesele de producŃie de bază sunt acele procese de
producŃie în care materiile prime, materialele sunt transformate
în produse, lucrări sau servicii care reprezintă obiectul
activităŃii de bază a întreprinderii, bunuri care imprimă profilul
întreprinderii. Astfel de procese sunt: prelucrările mecanice şi
de montaj în industria de maşini şi echipamente; extracŃia
pietrei pentru construcŃii în industria extractivă de produse
neenergetice; Ńesutul, croitul şi cusutul în industria textilă şi a
produselor textile etc.
Procesele de producŃie de bază pot fi grupate, la rândul

59
Tatiana Puiu

lor, în procese pregătitoare, de prelucrare şi de montaj-finisare.


Astfel, într-o întreprindere de construcŃii de maşini procesele
de turnare şi forjare a pieselor sunt procese de bază
pregătitoare, procesele de prelucrări mecanice (strunjire,
alezare, frezare, găurire etc) sunt procese de bază prelucrătoare,
iar procesele de asamblare, vopsire sunt procese de bază de
montaj-finisaj.
Procesele de producŃie auxiliare sunt cele în care se
obŃin produse (ex: scule, dispozitive, verificatoare, matriŃe) sau
lucrări, servicii (ex: reparaŃiile utilajelor şi echipamentelor)
destinate creării condiŃiilor necesare desfăşurării normale a
proceselor de producŃie de bază.
Procesele de producŃie de servire sunt cele care au ca
scop obŃinerea unor servicii productive, altele decât cele care
constituie obiectul proceselor de bază şi auxiliare, dar care
condiŃionează buna desfăşurare a acestora (ex.: transportul
intern; gospodărirea depozitelor; distribuirea diferitelor forme
de energie prin cabluri sau conducte către agenŃii de consum
etc).
Procesele de producŃie anexă sunt procese a căror scop
este, în principal, de a valorifica deşeurile, reziduurile rezultate
din celelalte tipuri de producŃie (ex.: procesele de prelucrare
industrială a grăsimilor tehnice, confiscatelor grase, copitelor,
unghiilor, coarnelor, oaselor şi intestinelor, deci a
subproduselor necomestibile ce rezultă în urma procesului de
tăiere a animalelor în industria cărnii şi a produselor din carne).
b) În funcŃie de modul în care se execută se disting:
procese manuale, procese manual-mecanice, procese mecanice,
procese automate, cibernetizate şi de aparatură.
Procesele manuale sunt cele în care acŃiunea manuală a
omului este preponderentă (ex: încărcarea - descărcarea
manuală a materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite
etc).
Procesele manual-mecanice sunt cele în care se

60
Managementul producŃiei

împletesc operaŃii manuale cu operaŃii realizate de către maşini


(ex: debitarea mecanică a Ńevilor în industria constructoare de
maşini).
Procesele mecanice sunt cele în care transformarea
materiilor prime şi a materialelor se face de către maşini şi
utilaje, muncitorul trebuind doar să observe funcŃionarea şi să
conducă respectivele maşini.
Procesele automate, cibernetizate şi de aparatură sunt
acele procese de producŃie în care executantul are sarcina de a
urmări şi regla maşini, aparate, utilaje şi instalaŃii care
prelucrează materiile prime şi materialele în vederea obŃinerii
produsului finit. În ceea ce priveşte procesele de aparatură,
acestea sunt, în general, de natură fizică şi fizico-chimică, fiind
specifice îndeosebi industriei chimice (ex.: neutralizarea,
oxidarea, evaporarea, uscarea etc).
c) În funcŃie de natura activităŃii desfăşurate procesele
de producŃie sunt:
- procese de producŃie propriu-zise, în care are lor
transformarea efectivă a materiilor prime şi materialelor în
bunuri economice;
- procese de depozitare;
- procese de transport etc.
d) În funcŃie de natura tehnologică a operaŃiilor
componente, procesele de producŃie sunt:
- procese chimice, care se efectuează în instalaŃii
închise ermetic şi în care are loc transformarea materiilor prime
în produse finite în urma unor reacŃii chimice, fizice,
termochimice sau electrochimice (ex: procese din industria
chimică, a aluminiului, a maselor plastice, a oŃelului şi fontei
etc);
- procese de prelucrare mecanică sau de schimbare a
formei sau configuraŃiei prin operaŃii de prelucrare mecanică a
materiilor prime cu ajutorul unor maşini (ex.: strunjire, alezare,
frezare etc);

61
Tatiana Puiu

- procese de montaj sau asamblare (ex: lipirea, sudura,


îmbinarea unor subansamble în produsul finit).
- procese de transport;
- procese de control tehnic de calitate;
- procese de aşteptare etc.
e) În funcŃie de gradul de continuitate al desfăşurării
lor procesele de producŃie sunt:
- procese continue;
- procese discontinue sau discrete;
- procese periodice sau ciclice;
- procese sezoniere.
Procesele de producŃie continue se caracterizează prin
aceea că prelucrarea materiilor prime şi a materialelor în
produse finite se desfăşoară fără întrerupere, pe linii
tehnologice de fabricaŃie.
Procesele de producŃie discontinue sau discrete sunt
cele care se desfăşoară la locuri de muncă diferite (ateliere,
secŃii de producŃie), în acelaşi schimb sau schimburi diferite,
existând întreruperi în evoluŃia operaŃiilor şi cu posibilităŃi de
delimitare a rezultatelor după fiecare operaŃie sau schimb.
Procesele de producŃie periodice sau ciclice se
caracterizează prin faptul că se reiau la intervale de timp bine
determinate şi că produsele finite se obŃin pe loturi de fabricaŃie
sau şarje. Sunt specifice producŃiei de serie mare sau de masă.
Procesele de producŃie sezoniere sunt cele care se
desfăşoară doar în anumite perioade ale anului, fiind specifice
îndeosebi industriilor care prelucrează materii prime de
provenienŃă agrară.
f) În funcŃie de modul de obŃinere a produsului finit din
materia primă există:
- procese de producŃie directe;
- procese de producŃie sintetice;
- procese de producŃie analitice.
Procesele de producŃie directe sunt acelea în care

62
Managementul producŃiei

produsul finit se obŃine urmare executării unor operaŃii


succesive asupra unui singur fel sau a unui sortiment redus de
materii prime (ex: procesele de obŃinere a firelor textile din
bumbac, de fabricare a cărămizilor, a produselor lactate, a
zahărului etc).
Procesele de producŃie sintetice se caracterizează prin
aceea că produsul finit se obŃine prin prelucrarea succesivă a
mai multor feluri de materii prime (ex.: procesele de producŃie
din industria construcŃiilor de maşini, a încălŃămintei, a
produselor textile, din industria mijloacelor de transport etc).
Procesele de producŃie analitice au specific faptul că
prin prelucrări succesive ale unei singure materii prime se obŃin
mai multe feluri de produse finite (ex.: procesele de producŃie
din industria chimică, petrochimică).

3. FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ


DESFĂŞURAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE

Procesele de producŃie care se desfăşoară în cadrul


întreprinderilor industriale sunt influenŃate de o serie de factori,
dintre care cei mai importanŃi sunt: natura materiilor prime
folosite, natura produsului finit realizat şi natura tehnologiei
utilizate.
Natura materiilor prime folosite determină organizarea
proceselor de producŃie în procese de producŃie extractive şi
procese de producŃie de prelucrare. Procesele de producŃie
extractive se caracterizează prin aceea că omul, cu ajutorul
mijloacelor de muncă, acŃionează pentru extracŃia din natură a
obiectelor muncii (minereuri, petrol, cărbune, lemn etc).
Procesele de producŃie de prelucrare se caracterizează prin
faptul că transformă materiile prime provenite din industria
extractivă şi din agricultură în produse finite. Natura materiilor
prime folosite conduce la mari diferenŃieri din punct de vedere

63
Tatiana Puiu

al desfăşurării proceselor de producŃie.


Natura produsului finit realizat determină de asemenea
diferenŃieri în desfăşurarea proceselor de producŃie, deoarece
produsele finite pot fi omogene sau eterogene şi impun din
acest punct de vedere adoptarea unor anumite tipuri de
producŃie, unor precizii distincte în tehnologia de fabricaŃie,
unor anumite dimensiuni ale fabricaŃiei.
Natura şi conŃinutul tehnologiei utilizate determină un
anumit fel şi număr de operaŃii tehnologice, o anumită
succesiune a acestora, utilaje şi forŃă de muncă specifice.
Deoarece produsele finite se pot obŃine utilizând tehnologii
diferite, o problemă de importanŃă majoră pentru rentabilitatea
unei întreprinderi industriale o constituie alegerea variantei de
proces tehnologic, care să conducă la obŃinerea unor produse
performante, cu cheltuieli cât mai mici.

4. METODE DE ANALIZĂ
A PROCESULUI DE PRODUCłIE

Analiza procesului de producŃie presupune urmărirea


transformărilor realizate asupra materialelor intrate în proces,
precum şi a modului în care personalul şi utilajele participă la
procesele de transformare.
Conform “Standardului pentru schemele de operaŃii şi
de procese în flux”, adoptat în anul 1947 de Societatea
Americană a Inginerilor Mecanici, schema unui proces de
producŃie poate cuprinde următoarele categorii de activităŃi,
simbolizate astfel:

64
Managementul producŃiei

Proces natural Control calitativ

OperaŃie Control cantitativ

Transport fără încărcătură Aşteptare

Transport cu încărcătură depozitare

Principalele metode de analiză a procesului de


producŃie dintr-o întreprindere industrială se bazează pe
întocmirea unor grafice, dintre care mai folosite sunt
următoarele:
- graficul general al fluxului de producŃie;
- graficul de analiză generală a procesului de producŃie;
- graficul de analiză detaliată a procesului de producŃie;
- graficul de circulaŃie.
Graficul general al fluxului de producŃie se utilizează în
faza de proiectare a proceselor de producŃie, cât şi în faza de
analiză a lor, trasând circuitele parcurse de piese, subansamble
sau produse finite. Graficul prezintă sub formă de schemă
diferitele etape sau faze de prelucrare prin care trece, în mod
succesiv, materia primă, de la ieşirea din depozit până în
momentul ieşirii din fabricaŃie sub formă de produs finit.
Fluxul tehnologic al fiecărei piese, subansamblu sau
produs este trasat în planul general al întreprinderii, folosind o
grafică corespunzătoare.
Figura 3.2 prezintă graficul general al fluxului de
producŃie în cazul fabricării unei ferme metalice.
Graficul general al fluxului de producŃie stă la baza
proiectării amplasării secŃiilor şi atelierelor de producŃie într-o
întreprindere.
Graficul de analiză generală a procesului de producŃie
(schema generală) se întocmeşte pentru un singur produs,
subansamblu sau piesă, în scopul de a prezenta o imagine de

65
Tatiana Puiu

ansamblu asupra întregului proces de producŃie. Graficul


prezintă, în succesiunea lor, numai operaŃiile de bază şi de
control, marcând punctele în care materialele intră în proces.

Atelier nr.1 Atelier nr.2 Depozit


Depozit produse
finite
laminate
Atelier nr.3 Atelier nr.4 Fermă
metalică

realizare subansamble
Legendă:
montare subansamble

Fig. 3.2 – Fluxul general al fabricării


unei ferme metalice [25, p.71]

Executarea simultană a două operaŃii se reprezintă prin


combinarea simbolurilor, simbolul operaŃiei mai importante
trecându-se în exteriorul celuilalt simbol. De exemplu, dacă se
execută simultan o operaŃie de prelucrare şi una de control, cea
de prelucrare fiind mai importantă, se vor reprezenta astfel:
Numerotarea operaŃiilor din fluxul tehnologic se face în
interiorul simbolului, în succesiunea fiecărui fel de operaŃie în
parte, începând cu fluxul tehnologic principal (aşezat în partea
dreaptă a paginii) şi continuând cu numerotarea operaŃiilor din
fluxurile secundare (aşezate paralel, de la dreapta la stânga în
pagină), în ordinea racordării lor la fluxul principal (figura 3.3).
Pe grafic, în dreapta simbolului, se înscrie durata de
execuŃie a fiecărei operaŃii, cât şi alte menŃiuni.
Întocmirea schemei generale nu Ńine seama de locurile
de muncă unde se realizează operaŃiile.

66
Managementul producŃiei

Ce rtif icat Lă zi S âr mă
E tich e te
d e c alita te am balaj la min ată

1 De po zi tar e cola c pe supo rt


1 0'

Î n cărc ar e în
6 că ru ci or 2 Ş tan Ńar e l a dim en siun e
1 0' 5'

3 Der ulare c olac


1 5'
D e scăr ca re
7 la locul d e 4 Con fecŃiona re ca p
a mbala re 4'
1 5'
E fectu ar e c ontr ol
5 2'

Aşez are în c ut ie
8 3 0'

I ntr odu cer e ce rtif icat


9 de c alita te în la dă
2'

10 Mo ntar e ca pa c la dă
5'

11 Lip it eti ch etă pe la dă


2'

12 Aşez ar e la dă pe că ru ci or
2 5'

13 T ra n sporta t că ru ci or
5'

14 D e scă rcar e lăz i în s ti ve


3 0'

15 D e pozitar e lă zi
1 0'

Fig. 3.3 – Schema generală a procesului de producŃie


a cuielor [25, p.73]

67
Tatiana Puiu

Denumirea procesului ConfecŃionarea cuielor U.M. 100 buc


Elementul urmărit
Locul SecŃia de producŃie S1 din proces:
produsul
Studiul nr. 1 Metoda existentă Metoda propusă
Timp Simbol Pro-
Nr Nr.exe-
Descriere Cantitate muncă Obs pu-
crt cutanŃi
(min) neri
Depozitul colac pe
1. 10 ●
suport

Cum se poate raŃionaliza procesul de producŃie luat în analiză


2. Derulare colac 15
3. ŞtanŃare 5 ●
4. ConfecŃionare cap 4 ●
5. Efectuare control 2 ●
Încărcare lăzi în ●
6. 10

Conform procesului tehnologic


cărucior
Descărcare lăzi la
7. 15 ●
locul de asamblare

Felul activităŃilor
Aşezare cuie în
8. 30 ●
lăzi
Mărimea
Introducere
9. unui lot 2 ●
certificat CTC
Montare capac la
10. 5 ●
ladă
Lipit etichete pe
11. 2 ●
ladă
Aşezare lăzi pe ●
12. 25
cărucior
Transport lăzi pe
13. 5 ●
cărucior
Descărcat lăzi în ●
14. 30
stive
15. Depozitare lăzi 10 ●
TOTAL 150

Fig. 3.4 – Graficul desfăşurării detaliate a procesului de


producŃie [25, p.74]

Graficul de analiză detaliată face o analiză mai

68
Managementul producŃiei

amănunŃită a procesului de producŃie, evidenŃiind pe lângă


operaŃiile din schema generală şi operaŃiile de transport,
aşteptare şi depozitare.
Graficul de analiză detaliată prezintă simbolurile
operaŃiilor, timpul de execuŃie, distanŃele de transport (pentru
operaŃiile de transport) şi numărul de muncitori care execută
fiecare operaŃie în parte (figura 3.4).
Graficele de analiză detaliată se întocmesc de regulă pe
formulare tipizate care cuprind un antet în care se înscriu o
serie de informaŃii privind procesul de producŃie pentru care se
face analiza.
Graficul cuprinde şi propuneri de îmbunătăŃire a
procesului de producŃie analizat.
În cazul folosirii graficului detaliat pentru analiza
procesului de producŃie trebuie întocmită în prealabil o fişă de
observaŃie în care se vor trece informaŃiile exacte, reale,
necesare realizării lui.
Graficul de circulaŃie reprezintă transpunerea graficului
de analiză detaliată a procesului de producŃie pe planul de
situaŃie al întreprinderii sau secŃiei.
Graficul redă la scară convenabilă amplasarea
diferitelor locuri de muncă pe suprafaŃa de producŃie, fluxurile
de materii prime şi materiale dintre locurile de muncă şi
distanŃele dintre acestea, folosindu-se aceleaşi simboluri ca şi
la graficul de analiză detaliată. Circuitul fiecărui produs sau
material se stabileşte prin linii orientate (cu o săgeată care
indică direcŃia), traseul fiecărui produs având o culoare sau o
linie specifică (întreruptă, punctată, continuă, îngroşată).
Graficele prezentate stau la baza studiului de
îmbunătăŃire a variantelor de proiectare a proceselor de
producŃie sau a celor existente, realizat conform metodei
interogative, care urmăreşte ca, pe baza răspunsurilor la o serie
de întrebări, să se obŃină soluŃii mai raŃionale, ce se vor
concretiza în noi variante de procese de producŃie.

69
Tatiana Puiu

Capitolul 4

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ DE
PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE A UNEI ÎNTREPRINDERI
INDUSTRIALE

1. NoŃiuni generale privind structura organizatorică a unei


întreprinderi industriale
2. Prezentarea structurii organizatorice a întreprinderii
3. Structura de producŃie şi concepŃie a întreprinderii
industriale
4. Tipuri de structuri de producŃie şi concepŃie
5. Factorii care influenŃează structura operaŃională a unei
întreprinderi industriale

70
Managementul producŃiei

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
DE PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE A UNEI
ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE

1. NOłIUNI GENERALE PRIVIND STRUCTURA


ORGANIZATORICĂ A UNEI ÎNTREPRINDERI
INDUSTRIALE

FuncŃia de organizare este una dintre cele mai


importante funcŃii ale managementului unei întreprinderi
industriale (previziune, organizare, antrenare, coordonare,
control-reglare). Ea se caracterizează printr-un ansamblu de
acŃiuni prin care se stabilesc şi se delimitează procesele de
muncă fizică şi intelectuală, elementele componente ale
acestora şi de asemenea se grupează aceste elemente pe posturi,
formaŃii de muncă, compartimente etc. în scopul realizării în
condiŃii din cele mai bune a obiectivelor prestabilite la nivelul
întreprinderii.
Rezultă că funcŃia managerială de organizare are două
componente de bază, procesele de muncă şi structurile de
organizare. Corespunzător cu acestea organizarea îmbracă două
forme principale: organizarea procesuală şi organizarea
structurală.
Organizarea procesuală se referă la stabilirea
principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare
funcŃionării oricărei întreprinderi. Rezultatul organizării
procesuale îl reprezintă în principal funcŃiunile, activităŃile,
atribuŃiile şi sarcinile.
Organizarea structurală se referă la gruparea
funcŃiunilor, activităŃilor, atribuŃiilor şi sarcinilor după anumite

71
Tatiana Puiu

criterii şi delimitarea acestora în subdiviziuni organizatorice


alcătuite din grupuri de persoane.
Organizarea structurală se materializează în elaborarea
“Regulamentului de Organizare şi FuncŃionare” (R.O.F.), a
“Organigramei”, “Diagramelor de atribuŃii” etc., deci în
structura organizatorică a întreprinderii.
Prin urmare, structura organizatorică a întreprin-
derii reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor
organizatorice astfel constituite încât să asigure condiŃiile
necesare îndeplinirii obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
În cadrul structurii organizatorice se deosebesc două
componente principale (figura 4.1):

Structura
organizatorică a
întreprinderii

Structura operaŃională
Structura funcŃională
(de producŃie şi
(managerială) concepŃie)

Fig. 4.1 – Structura organizatorică a unei întreprinderi


industriale

- structura funcŃională, managerială sau de conducere


reprezintă ansamblul membrilor de conducere şi al
subdiviziunilor organizatorice prin a căror decizii şi acŃiuni se
asigură desfăşurarea corespunzătoare a activităŃii întreprinderii;
- structura operaŃională sau de producŃie şi concepŃie
reprezintă totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale
întreprinderii, în cadrul cărora se desfăşoară activităŃile de

72
Managementul producŃiei

producŃie, control tehnic de calitate şi cercetare.

2. PREZENTAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE


A ÎNTREPRINDERII

Structura organizatorică a unei întreprinderi se prezintă


cel mai ades cu ajutorul organigramei şi a regulamentului de
organizare şi funcŃionare.
Organigrama poate fi definită ca reprezentarea grafică
a structurii organizatorice cu ajutorul unor simboluri şi pe baza
unor reguli specifice [31, p.307].
O organigramă corect întocmită permite vizualizarea
atât a structurii, cât şi a modului de funcŃionare a întreprinderii.
Ea trebuie să evidenŃieze cu claritate următoarele
elemente:
- funcŃiunile existente în cadrul întreprinderii;
- raporturile dintre diferitele funcŃiuni;
- diferitele nivele de responsabilitate.
Organigrama întocmită la nivelul întregii întreprinderi
poartă denumirea de organigramă generală sau de ansamblu,
iar cea care redă componenŃa organizatorică a unor secŃii,
compartimente ş.a. se numeşte organigramă parŃială.
Deoarece reprezentările grafice se pot construi în mai
multe feluri, există diferite tipuri de organigrame, după cum
urmează:
- organigramă clasică sau ierarhică;
- organigramă circulară;
- organigramă planetară sau cu sateliŃi;
- organigramă în „frunză de trifoi” sau în treflă etc.
Cea mai utilizată este organigrama clasică sau
ierarhică (fig. 4.2), ordonată de sus în jos. În partea superioară
sunt prezentate organismele şi posturile manageriale de nivel
superior, iar pe măsură ce se coboară sunt prezentate

73
Tatiana Puiu

subdiviziuni organizatorice cu responsabilităŃi din ce în ce


diminuate. Graficul îmbracă forma unui triunghi a cărui
înălŃime depinde de numărul de nivele ierarhice, iar lăŃimea
bazei depinde de numărul compartimentelor subordonate.
Deşi prezintă sugestiv, sintetic şi sistematizat structura
organizatorică a întreprinderii, organigrama are şi un
dezavantaj major – acela că redă doar componentele principale
ale organizării structurale.
Dezavantajul este înlăturat prin elaborarea şi utilizarea
regulamentului de organizare şi funcŃionare care, ca regulă
generală cuprinde:
- date privind baza legală a constituirii şi funcŃionării
întreprinderii;
- prezentarea obiectului de activitate;
- organigrama generală şi, eventual, organigrame
parŃiale;
- prezentarea detaliată a principalelor caracteristici
organizaŃionale ale managementului de nivel superior
(obiective specifice, sarcini, competenŃe şi responsabilităŃi);
- prezentarea organismelor de management participativ;
- prezentarea în detaliu a compartimentelor unităŃii, a
funcŃiilor şi posturilor încorporate de fiecare dintre ele.
Organigrama şi regulamentul de organizare şi
funcŃionare se întocmesc de către compartimentul de
management sau de organizare cu participarea managementului
superior al întreprinderii.
În încheiere aş dori să subliniez că structura
organizatorică a întreprinderilor se transformă continuu sub
influenŃa mediului economic.

74
Managementul producŃiei

Fig. 4.2 – Organigrama unei societăŃi comerciale


mari [21, p.304]

75
Tatiana Puiu

Aşa cum arăta Jean – François Daigne (un teoretician al


problematicilor manageriale), într-o afirmaŃie care are meritul
de a insista exact asupra caracterului organic al dezvoltării
structurii interne a întreprinderii, „structurile nu vor fi niciodată
fixe, căci întreprinderile sunt fiinŃe vii şi în mişcare continuă”
[28, p.33].

3. STRUCTURA DE PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE A


ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

Structura operaŃională reflectă, în plan organizatoric,


locul de desfăşurare a activităŃii de producŃie, de control tehnic
de calitate şi de cercetare în cadrul unor verigi structurale bine
delimitate.
Se defineşte structura operaŃională ca reprezentând
numărul şi componenŃa unităŃilor de producŃie, de control şi de
cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii,
modul de organizare internă a acestora pe subunităŃi şi locuri
de muncă, inclusiv legăturile funcŃionale care se stabilesc între
ele pe linia realizării procesului de producŃie şi cercetare. [25,
p.75], [16, p.31]
Structura operaŃională aprobată prin regulamentul de
organizare şi funcŃionare a unei întreprinderi industriale
cuprinde următoarele componente organizatorice:
a) secŃii de producŃie;
b) ateliere de producŃie;
c) sectoare de producŃie;
d) locuri de muncă;
e) laboratoare de control, analize şi cercetare.
a) SecŃiile de producŃie reprezintă structuri de
producŃie, distincte din punct de vedere administrativ, în cadrul
cărora se execută un produs, sau o parte a acestuia, o gamă
restrânsă de produse omogene din punct de vedere tehnologic

76
Managementul producŃiei

sau se desfăşoară un anumit stadiu (fază) al procesului de


producŃie. Ele se constituie pentru activităŃi de producŃie,
montaj, service şi au în componenŃă un anumit număr de
ateliere, sectoare de producŃie sau formaŃii de muncă.
Activitatea secŃiilor de producŃie se desfăşoară pe schimburi
(trei, două sau unul).
La clasificarea proceselor de producŃie am arătat că în
funcŃie de modul de participare la realizarea unor produse,
lucrări sau servicii, acestea pot fi procese de producŃie de bază,
auxiliare, de servire şi anexă. Conform cu aceste tipuri de
procese tehnologice care se pot desfăşura în secŃiile de
producŃie, distingem:
- secŃii de bază;
- secŃii auxiliare;
- secŃii de servire;
- secŃii anexă.
SecŃiile de bază sunt acele verigi de producŃie în cadrul
cărora se execută procese de producŃie de bază, prin care
factorii materiali de producŃie sunt transformaŃi în produse
finite care reprezintă obiectul activităŃii de bază a întreprinderii.
Organizarea secŃiilor de producŃie de bază se poate face
după unul din următoarele principii:
- tehnologic;
- pe obiect;
- mixt.
SecŃiile de bază organizate după principiul tehnologic
au în vedere amplasarea maşinilor, utilajelor şi a locurilor de
muncă în aşa fel încât să asigure executarea unui stadiu sau a
unei faze a procesului tehnologic. În funcŃie de natura
operaŃiilor care se desfăşoară în secŃiile organizate după acest
principiu există secŃii de bază pregătitoare, prelucrătoare şi de
montaj-finisaj.
SecŃiile de bază organizate după principiul pe obiect
asigură executarea completă a unui produs sau a unor

77
Tatiana Puiu

componente ale acestuia, drept pentru care ele reunesc toate


operaŃiile tehnologice necesare.
SecŃiile de bază organizate după principiul mixt
presupun o structură operaŃională la nivelul întreprinderii
industriale în care anumite secŃii sunt organizate după
principiul tehnologic (de obicei secŃiile de producŃie
pregătitoare), iar altele după principiul obiectului de fabricaŃie
(secŃiile de prelucrări şi montaj).
SecŃiile auxiliare sunt acele verigi de producŃie în care
se execută produse, lucrări sau servicii care, deşi nu constituie
obiectul activităŃii de bază al întreprinderii, sunt absolut
necesare pentru asigurarea condiŃiilor de desfăşurare normală a
proceselor de producŃie de bază. Cele mai răspândite secŃii
auxiliare într-o întreprindere industrială sunt secŃia mecano-
energetic (în care se produc diferite forme de energie şi se
execută lucrări de reparaŃii curente, capitale la maşini, utilaje şi
echipamente) şi secŃia de S.D.V.-uri.
SecŃiile de servire sunt cele în care se obŃin servicii
productive care condiŃionează buna desfăşurare a activităŃii din
secŃiile de bază şi auxiliare. Astfel de secŃii sunt cele care
asigură transportul intern, distribuirea diferitelor tipuri de
energie prin cabluri sau conducte către consumatori, depozitele.
SecŃiile anexă sunt verigile structurale în care se
prelucrează şi se valorifică deşeurile şi reziduurile rezultate de
la celelalte secŃii de producŃie.
b) Atelierele de producŃie sunt verigi organizatorice
care îşi pot desfăşura activitatea fie ca elemente componente
(subunităŃi) ale unei secŃii de producŃie, fie ca subunităŃi de
sine stătătoare în structura organizatorică a întreprinderii, caz în
care se deosebesc de secŃiile de producŃie doar prin volumul de
activitate. Se pot contitui, asemeni secŃiilor, ateliere de
producŃie de bază, auxiliare, de servire şi anexă. Pot exista şi
ateliere de proiectare, ca verigi structurale ale întreprinderii, în
care se execută lucrări de proiectare de dimensiuni mai reduse

78
Managementul producŃiei

şi care nu fac obiectul de activitate a unor institute de


specialitate. De asemenea, în aceste ateliere se rezolvă
problemele de modificări tehnice, tehnologice cerute de
consumatori sau de folosirea altor factori de producŃie decât cei
specificaŃi în documentaŃiile iniŃiale.
c) Sectoarele de producŃie sunt subunităŃi ale secŃiilor
sau atelierelor, delimitate şi separate din punct de vedere
teritorial, în care se execută anumite faze de proces tehnologic
sau anumite componente ale unui produs (ex: sectorul de
strungărie dintr-un atelier de prelucrări mecanice; sectorul de
confecŃionat gulere într-un atelier de confecŃii sacouri pentru
bărbaŃi etc).
d) Locurile de muncă sunt verigile organizatorice de
bază ale structurii de producŃie a unei întreprinderi industriale.
Ele reprezintă partea suprafeŃei de producŃie a unei secŃii,
atelier sau sector de producŃie dotate cu utilaje şi echipamente
corespunzătoare, destinată executării unor operaŃii tehnologice
în scopul obŃinerii producŃiei previzionate sau servirii
procesului de producŃie. Locurile de muncă pot fi specializate
în realizarea unei singure operaŃii, pentru acelaşi fel de produs
sau universale, când în cadrul lor se execută un tip de operaŃie
la o varietate de produse sau o varietate de operaŃii la acelaşi
produs sau produse diferite.
La un loc de muncă poate lucra un executant sau mai
mulŃi; de asemenea, un muncitor poate lucra la una, două sau
mai multe maşini, în funcŃie de gradul lor de automatizare.
e) Laboratoarele de control, analize şi cercetare sunt
verigi organizatorice în cadrul cărora se execută analize şi
măsurători pentru determinarea calităŃii materiilor prime,
materialelor, subansamblelor, precum şi a produselor finite
rezultate din activitatea întreprinderii.

79
Tatiana Puiu

4. TIPURI DE STRUCTURI DE PRODUCłIE ŞI


CONCEPłIE

În activitatea de organizare a întreprinderilor industriale


se deosebesc trei tipuri de structuri de producŃie şi concepŃie:
a) structura de producŃie şi concepŃie de tip tehnologic;
b) structura de producŃie şi concepŃie de tip pe obiect;
c) structura de producŃie şi concepŃie de tip mixt.
a) Structura de producŃie şi concepŃie de tip
tehnologic presupune organizarea secŃiilor de bază după
principiul tehnologic şi este caracteristică întreprinderilor cu
producŃie de serie mică sau individuală. În secŃiile de producŃie
locurile de muncă sunt universale, deservite de forŃă de muncă
cu o înaltă calificare şi amplasate după principiul grupelor
omogene de maşini. Ca orice alt tip de structură operaŃională,
tipul tehnologic are o serie de avantaje, precum şi o serie de
dezavantaje.
Printre avantajele structurii de tip tehnologic se numără
faptul că permite realizarea unei nomenclaturi variate de
produse, asigură utilizarea raŃională a locurilor de muncă prin
încărcarea completă a maşinilor şi utilajelor şi folosirea forŃei
de muncă existente. Dintre dezavantaje trebuiesc enumerate:
volumul sporit al transporturilor interne; întreruperi mari în
funcŃionarea utilajelor determinate de timpii de reglare a
acestora cu ocazia trecerii la fabricarea altor produse; reducerea
răspunderii pentru calitatea reperelor executate; influenŃă
negativă în costul produselor datorită necesităŃii unor stocuri
mari de producŃie neterminată.
În figura 4.3 este prezentată structura de producŃie şi
concepŃie de tip tehnologic a unei întreprinderi industriale, iar
în figura 4.4 este prezentat un exemplu de astfel de structură
într-o întreprindere textilă.
b) Structura de producŃie şi concepŃie de tip pe

80
Managementul producŃiei

obiect presupune organizarea secŃiilor de bază după principiul


obiectului de fabricaŃie, fiecare secŃie fabricând un produs sau
părŃi componente ale acestuia şi este caracteristică
întreprinderilor cu producŃie de masă sau de serie mare. În
aceste secŃii locurile de muncă sunt specializate, iar amplasarea
lor se face sub formă de linii tehnologice. Avantajele acestei
structuri de producŃie constau în posibilitatea organizării
producŃiei în flux, a specializării executanŃilor şi creşterii
gradului lor de calificare, în reducerea volumului transportului
intern, a ciclului de fabricaŃie, a costurilor de producŃie, a
stocurilor de producŃie neterminată. Dezavantajele se referă
îndeosebi la faptul că acest tip de producŃie are o flexibilitate
redusă la schimbările de nomenclator de produse şi că este
eficient doar pentru producŃia de masă şi de serie mare.
În figura 4.5 este prezentată structura de producŃie şi
concepŃie de tip pe obiect, iar în figura 4.6 este prezentat un
exemplu de astfel de structură într-o întreprindere de confecŃii.
c) Structura de producŃie şi concepŃie de tip mixt
presupune organizarea unei părŃi a întreprinderii după
principiul tehnologic, iar cealaltă parte după principiul pe
obiect. Este tipul de structură care îmbină avantajele celorlalte
două tipuri, eliminând o serie de dezavantaje. Este structura
caracteristică întreprinderilor cu producŃie de serie mică şi
mijlocie.
În figura 4.7 este prezentată structura de producŃie şi
concepŃie de tip mixt a unei întreprinderi industriale, iar în
figura 4.8 este prezentat un exemplu de structură mixtă a unei
întreprinderi din industria constructoare de maşini.

81
Fig. 4.3 – Structura de producŃie şi concepŃie de tip tehnologic
Întreprinderea de producŃie
industrială

a unei întreprinderi industriale


SecŃii de SecŃii SecŃii de SecŃii Laborator Atelier de
bază auxiliare servire anexă de control proiectare
Tatiana Puiu

82
SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia
B1 A1 S1 1

SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia


B2 A2 S2 2

SecŃia
B3
Întreprindere
Fig. 4.4 – Structura de producŃie şi concepŃie a unei textilă

SecŃii SecŃii Laborator


întreprinderi textile [4, p.36]

SecŃii de SecŃii anexă

Managementul producŃiei
de bază auxiliare servire de control
83

Transport Valorificare
Vopsitorie ReparaŃii
intern deşeuri

Centrală Magazin de
Filatură Depozite
energetică prezentare

łesătorie ProducŃia Standuri în


de fuse şi expoziŃii şi
suveici târguri

Imprimare
apretură
Fig. 4.5 – Structura de producŃie şi concepŃie de tip pe obiect a
Întreprinderea de producŃie
industrială

unei întreprinderi industriale


SecŃii SecŃii SecŃii de SecŃii Atelier de
de bază auxiliare servire anexă proiectare
Tatiana Puiu

84
SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia
produs P1 A1 S1 1

SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia


produs P2 A2 S2 2

SecŃia
produs P3
Fig. 4.6 – Structura de producŃie şi concepŃie de tip pe obiect a
Întreprindere
de confecŃii
unei întreprinderi de confecŃii [4 , p.37]

SecŃii SecŃii SecŃii de SecŃii Atelier de


de bază auxiliare servire anexă proiectare

Managementul producŃiei
produse
noi
85

ConfecŃii ReparaŃii Transport Magazin de


femei intern prezentare

ConfecŃii ExpoziŃii şi
Sculărie Depozite
bărbaŃi târguri

ConfecŃii Ambalaje
copii

Lenjerie Centrala
de abur
Fig. 4.7 – Structura de producŃie şi concepŃie de tip mixt a unei
Întreprinderea de producŃie
industrială

SecŃii de SecŃii SecŃii de SecŃii Laborator Atelier de


bază auxiliare servire anexă de control proiectare

întreprinderi industriale
Tatiana Puiu

SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia


B1 A1 S1 1

86
SecŃia SecŃia SecŃia SecŃia
B2 A2 S2 2

SecŃia
produs P1

SecŃia
produs P2
Fig. 4.8 – Structura de producŃie şi concepŃie de tip mixt a unei Întreprindere
constructoare de maşini
întreprinderi constructoare de maşini [4, p.38]

Managementul producŃiei
SecŃii SecŃii SecŃii de SecŃii anexă Atelier de
de bază auxiliare servire proiectare
87

Prelucră- Transport Produse de Produse


Pregătitoare Montaj ReparaŃii Tehnologii
toare intern larg consum de larg
consum
Suban- Montaj Valorificare
Debitare Sculărie Depozite
samble subansamble deşeuri

Montaj ReŃele
Turnătorie Motor Modelărie
general energetice

Centrala
Forjă Şasiu
energetică
Tatiana Puiu

5. FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ STRUCTURA DE


PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE A UNEI
ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE

În decizia asupra organizării structurii operaŃionale a


unei întreprinderi industriale trebuie să se Ńină cont că aceasta
este influenŃată de o multitudine de factori, dintre care mai
importanŃi sunt următorii:
- natura produselor, lucrărilor şi serviciilor executate;
- natura şi conŃinutul tehnologiei folosite;
- natura materiilor prime folosite;
- volumul producŃiei fabricate;
- gradul de integrare şi nivelul de specializare şi de
cooperare a întreprinderii industriale;
- amplasarea în teritoriu a întreprinderii industriale.
Luarea în considerare a influenŃei unor astfel de factori
este necesară atât în etapa de proiectare a întreprinderii, cât şi
în timpul funcŃionării ei, în raport cu modificările ce intervin în
structura producŃiei ce se realizează, în tehnologiile de
fabricaŃie şi în organizarea producŃiei şi a muncii.
Decizia asupra adoptării structurii de producŃie şi
concepŃie sau asupra perfecŃionării sale trebuie să conŃină
soluŃii pentru:
- stabilirea gradului de mărime a întreprinderii
industriale şi a numărului de subunităŃi ale acesteia;
- stabilirea gradului de integrare a întreprinderii
industriale;
- asigurarea proporŃionalităŃii dintre capacităŃile de
producŃie ale subunităŃilor întreprinderii industriale;
- creşterea ponderii subunităŃilor de producŃie
organizate după principiul pe obiect în totalul subunităŃilor de
producŃie ale întreprinderii industriale;
- adâncirea specializării subunităŃilor de producŃie şi
accentuarea relaŃiilor de cooperare dintre acestea.

88
Managementul producŃiei

Asigurarea unei structuri de producŃie şi concepŃie


raŃionale se realizează atât în proiectarea întreprinderii
industriale, cât şi în decursul funcŃionării ei, prin luarea de
măsuri de perfecŃionare în raport cu modificările care intervin.
Realizarea oricărui proiect de perfecŃionare a structurii
de producŃie şi concepŃie se face parcurgând mai multe faze şi
anume: conceperea temei proiectului; elaborarea propriu-zisă a
proiectului; verificarea fezabilităŃii proiectului; lansarea
operaŃiilor impuse de respectivul proiect; implementarea
proiectului; aprecierea eficienŃei respectivului proiect [25,
p.82].
Aprecierea eficienŃei măsurilor de perfecŃionare a
structurii de producŃie şi concepŃie se realizează printr-o serie
de indicatori ai întreprinderii, dintre care amintim: volumul,
conŃinutul, direcŃia şi costurilor activităŃilor de transport intern;
numărul, felul, mărimea, locul de amplasare şi costurile
aferente depozitelor; numărul de personal de administraŃie şi
fondul de salarii aferent acestuia; durata medie a ciclului de
fabricaŃie a produselor întreprinderii, mărimea stocurilor de
producŃie neterminată şi viteza de rotaŃie a mijloacelor
circulante; gradul de continuitate a fluxului tehnologic de
materiale şi de angajaŃi etc.
Orice perfecŃionare a structurii de producŃie şi
concepŃie a unei întreprinderi industriale trebuie să reflecte
îmbunătăŃirea permanentă a acestor indicatori de eficienŃă.

89
Tatiana Puiu

Capitolul 5

MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE BAZĂ

1. Tipuri sau sisteme de producŃie


1.1. NoŃiune şi clasificare
1.2. Caracteristicile principalelor tipuri de producŃie
1.3. Etape în evoluŃia sistemelor de producŃie
1.4. Teste de verificare
2. Principiile organizării producŃiei de bază
2.1. ConsideraŃii teoretice
2.2. Teste de verificare
3. Metode de organizare a producŃiei de bază
3.1. Organizarea producŃiei în flux
3.1.1. Conceptul de producŃie în flux şi
trăsăturile sale de bază
3.1.2. Clasificarea liniilor de producŃie în flux
3.1.3. Parametrii de funcŃionare ai liniilor de
producŃie în flux
3.1.4. EficienŃa economică a managemen-
tului producŃiei în flux
3.2. Organizarea producŃiei individuale şi de serie
mică
3.2.1. Metoda verigilor
3.2.2. Sistemul flexibil de fabricaŃie
3.2.3. RoboŃii industriali
3.2.4. Metoda tehnologiei de grup
3.2.5. Organizarea producŃiei prin proiecte
3.3. Metode moderne de organizare a producŃiei

90
Managementul producŃiei

3.3.1. Organizarea producŃiei după metoda


Just in Time
3.3.2. Sistemul de producŃie integrat prin
calculator
3.4. Teste de verificare
4. Capacitatea de producŃie a întreprinderii industriale
4.1. NoŃiunea de capacitate de producŃie şi
modalităŃi de exprimare
4.2. Factorii care determină mărimea capacităŃii de
producŃie
4.3. Clasificarea capacităŃilor de producŃie
4.4. Determinarea capacităŃii de producŃie
4.5. BalanŃa capacităŃilor de producŃie
4.6. Determinarea gradului de utilizare a
capacităŃilor de producŃie
4.7. Căi de îmbunătăŃire a folosirii capacităŃilor de
producŃie
4.8. Teste de verificare
5. Planificarea activităŃii de producŃie
5.1. Definirea noŃiunii de producŃie industrială şi
elementele sale componente
5.2. Metode de măsurare a producŃiei industriale
5.3. Indicatorii fizici şi valorici ai producŃiei
industriale
5.4. Procesul de planificare a activităŃii de producŃie
5.5. Teste de verificare
6. Programarea şi urmărirea producŃiei industriale
6.1. Porgramarea producŃiei industriale
6.2. Lansarea în fabricaŃie a producŃiei industriale
6.3. Urmărirea şi controlul realizării programelor de
producŃie industrială
6.4. Teste de verificare
7. Ciclul de producŃie
7.1. ConsideraŃii teoretice

91
Tatiana Puiu

MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE BAZĂ

1. TIPURI SAU SISTEME DE PRODUCłIE

1.1. NoŃiune şi clasificare

Managementul producŃiei dintr-o întreprindere indus-


trială este influenŃat direct de tipul sau sistemul de producŃie
existent în cadrul acesteia.
Tipul sau sistemul de producŃie reprezintă o stare
organizatorică şi funcŃională a întreprinderii determinată de
nomenclatura produselor fabricate şi stabilitatea acesteia într-o
anumită perioadă de timp, de volumul producŃiei, gradul de
specializare a întreprinderii, secŃiilor, atelierelor şi locurilor de
muncă şi modul de mişcare a diferitelor materii prime,
materiale, semifabricate de la un loc de muncă la altul.
Tipul de producŃie existent în întreprindere este cel care
determină metodele de management, de pregătire tehnică a
fabricaŃiei noilor produse, de evidenŃă şi control etc.
Clasificarea tipurilor de producŃie poate fi făcută
folosind diverse criterii, dintre care, cu o influenŃă deosebită
asupra managementului producŃiei industriale, enumerăm [16,
p.87]:
- volumul producŃiei fabricate şi repetitivitatea;
- relaŃiile cu piaŃa (clienŃii);
- organizarea producŃiei;
- tipologia structurii produselor;
- autonomia de concepŃie şi decizie.
Dintre aceste criterii cel mai des utilizat este primul,
celelalte folosindu-se doar atunci când se urmăreşte influenŃa
diferiŃilor factori de mediu asupra gestiunii producŃiei.

92
Managementul producŃiei

În funcŃie de volumul producŃiei fabricate şi


repetitivitate se disting trei tipuri de producŃie şi anume:
- tipul de producŃie de masă;
- tipul de producŃie de serie, care poate fi:
- de serie mare;
- de serie mijlocie;
- de serie mică;
- tipul de producŃie individuală.
În funcŃie de raportul cu piaŃa (clienŃii) tipurile de
producŃie pot fi clasificate în două categorii:
- tipul de producŃie pe stoc, caracteristic întreprinderilor
în care producŃia este declanşată de o cerere potenŃială
solvabilă faŃă de un produs cunoscut. Este cazul produselor de
mare consum, de îmbrăcăminte şi încălŃăminte, producŃia
articolelor de menaj etc.
În general, acest tip de producŃie corespunde unei oferte
după catalog şi cere o gestiune echilibrată a stocurilor în
vederea reducerii imobilizării mijloacelor circulante.
- tipul de producŃie la cerere, în care producŃia este
declanşată de o cerere fermă pentru un anumit produs, venită
din partea unui client. În cazul acestui tip de producŃie clientul
este cel care impune caracteristicile produselor de fabricat
(automobile, locomotive, vagoane, turbine electrice etc.), iar
producătorul este obligat să aştepte comanda pentru a putea
lansa în fabricaŃie.
In general, acest tip de producŃie necesită o negociere
atentă pentru obŃinerea unui preŃ bun şi a unor termene
rezonabile, precum şi o supraveghere atentă în vederea
încadrării în duratele de fabricaŃie negociate.
Alături de aceste două tipuri de producŃie, unii autori
vin şi cu un al treilea tip: producŃia mixtă sau flexibilă. Această
formă de organizare apare în cazul în care clientul doreşte să
fie servit destul de rapid, dar durata reală de fabricaŃie nu
permite acest lucru. Acest tip de producŃie are următoarele

93
Tatiana Puiu

caracteristici: se lucrează pe stoc până la un anumit stadiu al


producŃiei; se lucrează, apoi, pe comandă pentru operaŃiile de
finisare.
În funcŃie de modul de organizare a producŃiei se
întâlnesc :
- tipul de producŃie organizată continuu (în flux);
- tipul de producŃie organizată discontinuu;
- tipul de producŃie cu organizare individuală (proiect).
În funcŃie de structura produselor există:
- tipul de producŃie convergent, caracterizat printr-un
nomenclator de producŃie foarte restrâns, fiecare produs
necesitând foarte multe subansamble (ex: în industria
construcŃiilor de maşini, industria electrotehnică etc);
- tipul de producŃie divergent, caracterizat printr-un
nomenclator larg de produse ce se obŃin dintr-un număr foarte
redus de materii prime (ex.: în industria alimentară –
industrializarea laptelui, industrializarea cărnii etc).
În funcŃie de autonomia de concepŃie şi decizie se
deosebesc:
- tipul de producŃie autonom;
- tipul de producŃie în subcontractare;
- tipul de producŃie fără autonomie.
Deşi, în general, sunt recunoscute grupările tipurilor de
producŃie după criteriile prezentate, în literatura de specialitate
continuă căutările cu scop taxonomic, unele rezultate fiind
interesante.
Astfel, Roger Schmenner încearcă să analizeze
producŃia, făcând o clasificare a ei în [32, p.252]:
• producŃie continuă – de exemplu, fabricarea hârtiei;
• producŃie pe comenzi – de exemplu, producŃia artizanală în
ateliere mici;
• producŃie pe loturi – de exemplu, producŃia de îmbrăcăminte;
• producŃie de montaj – de exemplu, realizarea automobilelor;

94
Managementul producŃiei

• producŃie în linie – de exemplu, prepararea mâncărurilor


pentru un restaurant;
• producŃie hibridă – de exemplu, producŃia de bere.
După cum se observă, această clasificare nu modifică
cunoştinŃele deja existente, însă trebuie să se facă unele
distincŃii ce apar ca absolut necesare pentru analiză, producŃia
clasificându-se astfel:
• după domeniul economic: producŃie manufacturieră şi
producŃie de servicii;
• după gradul de specializare: producŃie artizanală şi producŃie
industrială;
• după caracterul producŃiei: producŃie continuă şi producŃie
discretă;
• după strategia utilizată: producŃie pe comenzi şi producŃie pe
stocuri;
• după stadiile necesare: fabricaŃie şi montaj.
Utilizând această clasificare iniŃială se înŃelege mai bine
opŃiunea lui R. Schmenner care este interesantă mai ales prin
sinteza pe care o realizează.

1.2. Caracteristicile principalelor tipuri de producŃie

Tipul de producŃie de masă se caracterizează prin


următoarele elemente:
- volumul producŃiei este mare sau foarte mare (de
masă);
- nomenclatura producŃiei este foarte redusă;
- mărimea întreprinderii este foarte mare;
- gradul de specializare înaltă a întreprinderii în
ansamblu, cât şi pe secŃii, ateliere, până la nivelul locurilor de
muncă;
- utilajele şi forŃa de muncă sunt specializate;
- stocurile sunt foarte mari;

95
Tatiana Puiu

- controlul stocurilor este foarte detaliat;


- controlul calităŃii produselor finite se face pe bază de
eşantion, deci are un cost redus;
- deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se
face în mod continuu, de obicei bucată cu bucată sau în loturi,
folosindu-se mijloace de transport specifice, în cea mai mare
parte mecanizate şi automatizate;
- amplasarea utilajelor şi a locurilor de muncă este în
concordanŃă cu fluxul tehnologic;
- durata ciclului de producŃie este foarte mică;
- ritmicitatea producŃiei este foarte mare.
Prin caracteristicile sale, tipul de producŃie de masă
creează cele mai bune condiŃii pentru automatizarea producŃiei
şi organizarea ei sub forma liniilor tehnologice în flux, cu
efecte pozitive în sporirea eficienŃei economice a întreprinderii.
Acest tip de producŃie este întâlnit în industria
alimentară, industria încălŃămintei, industria textilă, industria
cimentului etc.
Tipul de producŃie individuală (unicate) are specifice
următoarele trăsături de bază:
- volumul redus de producŃie, uneori doar o singură
bucată;
- nomenclatura producŃiei este foarte largă;
- întreprinderea este de regulă de mărime mică;
- fabricarea produselor nu se repetă cu regularitate;
- utilajele din dotare sunt universale, pentru a putea fi
adaptate rapid la execuŃia unei varietăŃi de produse în condiŃii
de eficienŃă economică;
- forŃa de muncă este de înaltă calificare;
- stocurile sunt mici, iar controlul lor detaliat;
- controlul calităŃii se face pe produs şi detaliat;
- deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se
face bucată cu bucată sau în loturi mici, folosindu-se mijloace
de transport cu deplasare discontinuă;

96
Managementul producŃiei

- amplasarea utilajelor se face conform principiului


grupelor omogene;
- durata ciclului de producŃie este mare;
- ritmicitatea producŃiei este nedeterminată.
Acest tip de producŃie capătă o amploare din ce în ce
mai mare, datorită diversificării tot mai mari a cererii pe piaŃă.
Tipul de producŃie de unicate este întâlnit în
construcŃiile navale, instalaŃii energetice etc.
Tipul de producŃie de serie are caracteristici comune
atât tipului de producŃie de masă, cât şi tipului de producŃie
individuală. Astfel:
- volumul producŃiei este mare;
- nomenclatura producŃiei este restrânsă;
- fabricarea produselor se repetă regulat pentru cea mai
mare parte a producŃiei;
- gradul de specializare a întreprinderii, a secŃiilor sau
locurilor de muncă este mai redus decât la tipul de masă;
- utilajele din dotare sunt unele specializate, iar altele
universale;
- forŃa de muncă are o calificare ridicată;
- stocurile sunt mari;
- controlul stocurilor este detaliat;
- controlul calităŃii produselor finite se face pe bază de
eşantion;
- deplasarea produselor între locurile de muncă se face
pe loturi, folosindu-se mijloace de transport cu deplasare
continuă (pentru seriile mari de fabricaŃie) sau mijloace de
transport cu deplasare discontinuă (pentru seriile de fabricaŃie
mici);
- amplasarea utilajelor este mixtă, în funcŃie de
mărimea secŃiilor de producŃie;
- durata ciclului de producŃie este mică;
- ritmicitatea producŃiei este ridicată la produsele cu un
grad mare de repetabilitate.

97
Tatiana Puiu

Acest tip de producŃie este întâlnit în mod frecvent în


industria constructoare de automobile, industria confecŃiilor,
industria obiectelor de uz casnic etc.
Tabelul 5.1 prezintă în mod sintetic trăsăturile de bază ale celor
trei tipuri de producŃie dezvoltate anterior.

Tabelul 5.1 - Trăsăturile tipurilor de producŃie


Tipul de producŃie
Indicatori
de masă de serie individuală
Volumul
foarte mare mare redus
producŃiei

Nomenclatura
foarte restrânsă restrânsă foarte largă
producŃiei

Gradul de
specializat sau
specializare a specializat universal
universal
utilajelor

Amplasarea în concordanŃă cu
mixtă neregulată
utilajelor fluxul tehnologic

continuă pentru regulată pentru


Repetabilitatea un produs sau un cea mai mare
neregulată
fabricaŃiei număr restrâns de parte a
produse producŃiei

ridicată la
Ritmicitatea produsele cu nedetermina-
foarte mare
producŃiei grad mare de tă
repetabilitate

Durata ciclului
foarte mică mică mare
de producŃie

Practica atestă că nu există în întreprinderile industriale


un tip de producŃie care să se înscrie perfect în tipurile

98
Managementul producŃiei

prezentate, ci că în cele mai frecvente situaŃii coexistă elemente


comune celor trei sisteme de producŃie. În astfel de cazuri
managementul producŃiei va fi adecvat condiŃiilor concrete din
întreprindere, astfel încât să permită creşterea eficienŃei
activităŃii desfăşurate.

1.3. Etape în evoluŃia sistemelor de producŃie

EvoluŃia în timp a sistemelor de producŃie a făcut


obiectul de studiu al multor specialişti, care au etapizat-o
Ńinând seama de diverse criterii.
Astfel, japonezul Shingeo Shingo a împărŃit evoluŃia în
timp a sistemelor de producŃie în două perioade [37, p.483]:
- perioada producŃiei cu stoc autorizat;
- perioada producŃiei fără stoc.
Perioada producŃiei cu stoc autorizat s-a justificat prin
sintagma „stocul este un rău necesar” deoarece:
- există posibilitatea onorării rapide a comenzilor;
- produsele la care se descoperă defecte pot fi imediat
înlocuite;
- programul de producŃie poate fi respectat chiar în condiŃiile
unor disfuncŃionalităŃi datorate defectării maşinilor,
absenŃei muncitorilor, întârzierilor în aprovizionarea
tehnico-materială;
- producŃia obŃinută pe baza unor loturi mari este generatoare
de stocuri, însă permite a se absorbi cheltuielile determinate
de duratele mari de rulaj ce intervin în cazul loturilor mici.
Argumentele prezentate susŃin ideea că stocul
reprezintă un factor de eliminare eficientă a deficienŃelor şi
pierderilor ce apar în desfăşurarea procesului de producŃie.
Perioada producŃiei cu stoc autorizat este proprie
industriilor din Ńările cu economie dezvoltată până spre anii

99
Tatiana Puiu

1950 – 1970, şi, de asemenea, celor cu o economie centralizată,


planificată.
InovaŃiile şi invenŃiile făcute în perioada producŃiei cu
stoc autorizat constituie fundamentul sistemelor de producŃie
de care se dispune în prezent.
Perioada producŃiei fără stoc începe în anii 1950 –
1970, când stocul a început a fi considerat ca un rău absolut.
Caracteristic pentru filosofia producŃiei fără stoc este sistemul
Toyota, care reprezintă prima metodă de producŃie bazată pe
această concepŃie.
În lucrarea „Sisteme avansate de producŃie” Victor
Platon, Ńinând cont de nivelul productivităŃii realizate, a
împărŃit evoluŃia în timp a sistemelor de producŃie în trei etape
[35, p.10]:
- prima etapă: sistemele de producŃie de tip manufacturier
(de atelier);
- a doua etapă: sistemele de producŃie de tip maşinist (1900-
1950);
- a treia etapă: sistemele avansate de producŃie.
Sistemele de producŃie de tip manufacturier se
caracterizează prin aceea că munca factorului uman era
determinantă, acesta utilizând scule şi unelte simple pentru
realizarea produselor în ateliere meşteşugăreşti, artizanale.
Sistemele de producŃie manufacturiere s-au perfecŃionat
în timp şi, sub forma lor mai evoluată, au predominat în secolul
al XIX – lea.
Sistemele de producŃie de tip maşinist au apărut la
începutul secolului al XIX – lea, iar perioada lor de vârf se
derulează între anii 1900-1950.
Trecerea de la manufactură la fabrică reprezintă latura
tehnică a revoluŃiei industriale, iar înlocuirea muncii manuale
prin tehnica maşinilor a însemnat o revoluŃie a tehnicii de
producŃie, care a accelerat dezvoltarea capacităŃilor de
producŃie ale societăŃii [30, p.69].

100
Managementul producŃiei

In tabelul 5.2 sunt prezentate în mod comparativ


caracteristicile sistemelor manufacturiere şi ale celor maşiniste.

Tabelul 5.2 - Caracteristici ale sistemelor de producŃie


Sistemele manufacturiere Sistemele maşiniste
1. Realizau fără dificultăŃi produse 1. Dotare cu maşini şi utilaje tot
la comandă mai performante
2. Se utilizau unelte simple, 2. Procese manual-mecanice sau
manuale mecanice
3. Muncă manuală 3. Realizează o producŃie de
serie mare sau de masă
(uniformitatea producŃiei)
4. Productivitate scăzută 4. Productivitate ridicată
5. Costuri ridicate 5. Costuri scăzute
6. Diviziunea muncii redusă, 6. O diviziune accentuată a
muncitorul realizând toate muncii
operaŃiile necesare pentru obŃinerea
unui produs
7. Flexibilitate bună a producŃiei 7. Utilaje şi maşini strict
specializate
8. Flexibilitate redusă
Sursa: Jaba O., NiŃă V. – Economia şi gestiunea întreprinderii, vol. 2,
Editura UniversităŃii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2000.

Sistemele avansate de producŃie reprezintă o treaptă


superioară la care s-a ajuns ca urmare a introducerii în
producŃie a rezultatelor cercetării ştiinŃifice, a progresului
tehnic (sisteme electronice de calcul, informatică, electronică,
robotică etc.).
Sistemele avansate de producŃie se caracterizează prin:
- capacitatea factorului uman de a-şi pune în valoare
creativitatea, inteligenŃa, cunoştinŃele etc.;
- producŃia este privită sistemic, toate compartimentele fiind
integrate organic şi subordonate obiectivului general;
- flexibilitatea ridicată a maşinilor şi utilajelor;
- calculatoarele electronice sunt elementele care asigură
coordonarea şi conducerea procesului de producŃie;

101
Tatiana Puiu

- adaptabilitatea aproape perfectă la modificările de mediu;


- productivitatea ridicată şi costuri de producŃie reduse,
comparabile cu cele realizate în producŃia de serie mare şi
de masă.
În această categorie a sistemelor avansate de producŃie
un loc central îl ocupă sistemul de producŃie integrat prin
intermediul calculatorului (C.I.M. – Computer Integrated
Manufacturing). El funcŃionează fără intervenŃia omului,
calculatorul electronic având rolul de a coordona şi conduce
întregul proces productiv, ale cărui intrări sunt comenzile
(cererile) de produse, iar ieşirile sunt produsele finite complet
asamblate şi verificate.

2. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII PRODUCłIEI DE


BAZĂ

2.1. ConsideraŃii teoretice*

Organizarea producŃiei - respectiv a proceselor de


producŃie - trebuie să se concretizeze în creşterea eficienŃei
proceselor de producŃie, adică:
- a produce repede;
- a produce ieftin;
- a fi foarte flexibil.
Principiile organizării producŃiei trebuie identificate
atât la nivelul fiecărui subsistem în parte, dar mai ales la
nivelul sistemului de producŃie privit ca sistem de fabricaŃie.
A) Astfel, apreciem că principalele principii care
trebuie avute în vedere din punct de vedere al procesului de
producŃie în ansamblu sunt:
1) principiul proporŃionalităŃii - care constă în

*
după Gh. Cârstea, F. Pârvu – Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura
Economică, Bucureşti, 1999

102
Managementul producŃiei

necesitatea existenŃei anumitor raporturi între diferitele


subsisteme de producŃie (locuri de muncă, ateliere, secŃii etc);
2) principiul paralelismului - care constă în executarea
simultană a diferitelor părŃi ale unui produs, deci în
desfăşurarea concomitentă a tuturor stadiilor unui proces de
producŃie;
3) principiul liniei drepte - care constă în asigurarea
celor mai reduse trasee de deplasare a produselor;
4) principiul continuităŃii - care constă în reducerea
timpilor de întreruperi între diferitele faze sau stadii ale
procesului de producŃie.
B) Din punct de vedere al operaŃiilor, trebuie respectate
cel puŃin următoarele principii:
1) minimizarea numărului de operaŃii printr-o regrupare
şi analiză a necesităŃii tuturor stadiilor: fabricaŃie, control,
stocare, transport;
2) dezvoltarea policalificării forŃei de muncă;
3) eliminarea sau reducerea timpilor de pregătire-
încheiere, care să se realizeze cât mai mult fără întreruperea
procesului de producŃie.
C) din punct de vedere al cerinŃelor mediului ambiant,
putem enumera:
1) alegerea nivelului de capacitate (în sensul de
subcapacitate) folosită a mijloacelor de producŃie, în raport cu
obiectivele de servire a clienŃilor şi de creare de atuuri
strategice;
2) reducerea timpilor de satisfacere a cererii pieŃei în
sensul de a nu produce decât ce se cere şi a urma îndeaproape
cererea.

103
Tatiana Puiu

3. METODE DE ORGANIZARE
A PRODUCłIEI DE BAZĂ

În rezolvarea funcŃiei de organizare managementul


producŃiei industriale trebuie să Ńină cont de influenŃa
realităŃilor concrete din întreprindere asupra metodelor şi
tehnicilor de organizare a activităŃii unităŃii.
O influenŃă hotărâtoare asupra managementului pro-
ducŃiei o are tipul sau sistemul de producŃie existent în
întreprindere. Din acest punct de vedere, metodele de
organizare a procesului de producŃie pot fi [4, p.60]:
- metode de organizare a producŃiei în flux, pentru tipul
de producŃie de masă şi de serie mare;
- metode de organizare a producŃiei pe comenzi, pentru
tipul de producŃie de serie mică şi individuală.
În realitate, nu există o demarcaŃie foarte clară între
aceste metode.

3.1. Organizarea producŃiei în flux

3.1.1. Conceptul de producŃie în flux şi trăsăturile


sale de bază

ProducŃia în flux reprezintă forma superioară a


managementului producŃiei de masă sau de serie mare.
Ea este acea formă de organizare a producŃiei în care
operaŃiile tehnologice de prelucrare a materiilor prime,
materialelor şi semifabricatelor se execută pe anumite maşini
sau locuri de muncă, ce sunt amplasate în conformitate cu
fluxul tehnologic, iar transferul obiectelor de prelucrat de la o
operaŃie la alta se realizează cu mijloace speciale de transport,
imediat ce s-a terminat prelucrarea lor la operaŃia anterioară,

104
Managementul producŃiei

fără timpi de aşteptare [30, p.73].


Trăsăturile de bază care caracterizează metoda de
organizare a producŃiei în flux sunt:
- divizarea procesului de producŃie în operaŃii
elementare, relativ egale sau multiple sub raportul timpului
necesar efectuării lor şi stabilirea celei mai eficiente succesiuni
a acestora;
- repartizarea operaŃiilor elementare sau a unor grupe
restrânse de operaŃii pe anumite locuri de muncă specializate;
- amplasarea locurilor de muncă şi a maşinilor în
concordanŃă cu fluxul tehnologic, utilizându-se pentru
desfăşurarea procesului de fabricaŃie liniile de producŃie în
flux;
- realizarea sincronizării în executarea operaŃiilor la
toate locurile de muncă din cadrul liniei de producŃie în flux;
- efectuarea operaŃiilor, de regulă, fără întrerupere, pe
baza unei cadenŃe, a unui ritm unic pentru întregul flux de
producŃie;
- deplasarea obiectelor de prelucrat de la un loc de
muncă la altul se face bucată cu bucată sau în loturi mici,
riguros determinate, folosindu-se mijloace de transport
speciale, încorporate, de regulă, în construcŃia liniei; unele
mijloace de transport îndeplinesc şi funcŃia de regulator al
desfăşurării fabricaŃiei de linie; deplasarea produselor în cadrul
liniei se face în mod continuu sau discontinuu, având la bază
un ritm de lucru reglementat sau liber;
- numărul locurilor de muncă existente la fiecare
operaŃie trebuie să asigure menŃinerea ritmului, a cadenŃei
stabilite pentru linia respectivă de producŃie în flux;
- fabricarea unor cantităŃi mari din unul sau câteva
feluri de produse puŃin diferenŃiate, asemănătoare din punct de
vedere constructiv, tehnologic, al materiilor prime folosite;
- folosirea unui personal nespecializat, puŃin numeros şi
care are drept sarcină pornirea, supravegherea şi oprirea unor

105
Tatiana Puiu

maşini şi utilaje aproape complet automatizate.

3.1.2. Clasificarea liniilor de producŃie în flux

Realitatea întreprinderilor industriale ne prezintă o


varietate de forme de organizare a producŃiei în flux, variante
cunoscute sub denumirea generică de linii de producŃie în flux.
Având în vedere caracteristicile calitative ale fiecărei variante
organizatorice, liniile de producŃie în flux pot fi clasificate pe
baza unor criterii riguros alese, astfel:
a) După nomenclatura producŃiei fabricate pe liniile
de producŃie se disting:
- linii de producŃie în flux cu nomenclatura constantă
(linii monoobiect);
- linii de producŃie în flux cu nomenclatura variabilă
(linii multiobiect).
Liniile de producŃie în flux cu nomenclatura constantă
sunt specializate în fabricaŃia unui singur tip de produs o
perioadă îndelungată de timp. Ele sunt caracteristice producŃiei
de masă şi de serie mare.
Liniile de producŃie în flux cu nomenclatura variabilă
se caracterizează prin fabricarea mai multor tipuri de produse,
dar care au un proces tehnologic asemănător. Ele sunt întâlnite
în producŃia de serie mare şi mijlocie.
b) După gradul de continuitate a desfăşurării
procesului de producŃie se cunosc:
- linii de producŃie în flux continuu;
- linii de producŃie în flux discontinuu (interminent).
Liniile de producŃie în flux continuu reprezintă forma
superioară de organizare a producŃiei în flux, caracterizată prin
faptul că în funcŃionarea maşinilor şi în timpul de lucru al
muncitorilor nu există întreruperi (aşteptări) sau acestea sunt
relativ scurte. În cadrul acestor linii produsele trec de la un loc

106
Managementul producŃiei

de muncă la altul în mod continuu, pe baza unui tact de


producŃie (timpul consumat între obŃinerea a două produse
succesive la capătul liniei de producŃie în flux) bine determinat.
Această continuitate este posibilă datorită faptului că duratele
operaŃiilor sunt egale sau multiple cu mărimea tactului de
producŃie şi se poate realiza sincronizarea executării
operaŃiilor.
Liniile de producŃie în flux discontinuu (intermitent) se
caracterizează prin lipsa sincronizării executării operaŃiilor pe
maşini, funcŃionarea liniei neavând la bază un tact determinat.
Ca atare, apar întreruperi (aşteptări) în funcŃionarea maşinilor şi
în timpul de lucru al muncitorilor. ConsecinŃa o reprezintă
numeroasele neajunsuri ce se pot manifesta pe două direcŃii:
- la locurile de muncă cu operaŃii ce au durate mai mici
decât restul locurilor de muncă apar timpi de nefuncŃionare a
maşinilor de pe linie. Măsura care se poate lua pentru
îndepărtarea acestui neajuns constă în încărcarea maşinii la
capacitate prin repartizarea unor lucrări de la alte sectoare.
Dacă nu există această posibilitate se poate organiza lucrul
muncitorilor neîncărcaŃi la două sau mai multe maşini;
- la locurile de muncă cu operaŃii ce au durate mai mari
decât restul locurilor de muncă apar locuri înguste şi deci
stocuri de producŃie neterminată. În astfel de situaŃii se caută
posibilitatea folosirii unor alte utilaje care să preia o parte din
stocuri sau a organizării unor schimburi suplimentare.
Liniile de producŃie în flux continuu funcŃionează cu
preponderenŃă în întreprinderile cu producŃie de masă, iar cele
în flux discontinuu în întreprinderile cu producŃie de serie.
c) În funcŃie de ritmul desfăşurării procesului de
producŃie se deosebesc:
- linii de producŃie în flux cu ritm liber;
- linii de producŃie în flux cu ritm reglementat.
Ritmul unei linii de producŃie în flux reprezintă
cantitatea de produse ce se execută pe linie, într-o unitate de

107
Tatiana Puiu

timp.
Liniile de producŃie în flux cu ritm liber se
caracterizează prin faptul că nu este obligatoriu ca durata
fiecărei operaŃii să fie egală sau multiplă tactului liniei. Pentru
asigurarea continuităŃii producŃiei la anumite locuri de muncă
se creează stocuri de producŃie neterminată. Transportul
produselor între locurile de muncă se face cu mijloace a căror
viteză nu este strict corelată cu duratele operaŃiilor, deci nu
îndeplinesc şi rolul de regulator al fabricaŃiei. Astfel de linii se
întâlnesc frecvent în secŃiile de prelucrări mecanice, montaj, la
prelucrarea şi asamblarea produselor de dimensiuni reduse.
Sunt deci specifice întreprinderilor cu producŃie de serie.
Liniile de producŃie în flux cu ritm reglementat,
obligatoriu pentru fiecare loc de muncă se caracterizează prin
aceea că livrează cantităŃi de produse egale în fiecare unitate de
timp. În acest tip de organizare mijloacele de transport asigură
deplasarea obiectelor de prelucrat de la o operaŃie la alta şi în
acelaşi timp îndeplinesc rolul de regulator al producŃiei în
concordanŃă cu tactul liniei. Sunt specifice tipului de producŃie
de serie mare sau de masă.
Principalele forme de organizare a producŃiei în flux pe
linii tehnologice, în funcŃie de criteriile de mai sus este
prezentată în figura 5.1.
Criteriile enunŃate sunt cele mai importante în
clasificarea liniilor de producŃie în flux. Pe lângă acestea,
literatura de specialitate [30, p.87] mai evidenŃiază:
d) După procedeul principal de transformare se
deosebesc: linii de prelucrare şi linii de asamblare.
Liniile de prelucrare sunt acelea ce se organizează în
vederea executării unor operaŃii tehnologice urmărind
transformarea materiilor prime, a materialelor şi a
semifabricatelor în componente structurale pentru realizarea
produselor finite. Se întâlnesc în diverse ramuri de activitate:
industria chimică, industria confecŃiilor textile, industria

108
Managementul producŃiei

alimentară etc. Uneori produsul finit se realizează direct pe


linia de prelucrare (industria alimentară, spre exemplu).
Liniile de asamblare sau de montaj sunt caracteristice
firmelor care fabrică produse complexe, alcătuite din mai multe
componente. În această situaŃie se organizează linii pentru
efectuarea operaŃiilor de montaj, cu tact liber sau cu tact impus,
putând exista: linii pentru montaj subansamble, ansamble şi de
montaj general care realizează produsul finit.
e) După reglaj se deosebesc: linii cu schimbarea
reglajului şi linii fără schimbare sau cu schimbare parŃială a
reglajului.
Liniile în flux cu schimbarea reglajului au specific
faptul că produsele ce sunt proiectate să se fabrice se aseamănă
între ele numai în ceea ce priveşte componenŃa operaŃiilor,
astfel încât la trecerea de la prelucrarea unui tip de produs la
altul este necesară în mod obligatoriu o nouă reglare a utilajului
şi înlocuirea echipamentului tehnologic cu un altul.

109
Tatiana Puiu

Linii tehnologice
(ProducŃia în flux)

Linii monoobiect Linii multiobiect

Cu flux Cu flux intermitent


continuu (discontinuu)

Cu ritm reglementat Cu ritm liber

Cu instalaŃii de Fără instalaŃii


Linii Benzi rulante transport de transport
automate (conveior) mecanizat mecanizat

Fig. 5.1 - Principalele forme de organizare a producŃiei în flux


pe linii tehnologice [30, p.85]

Liniile în flux cu schimbare parŃială a reglajului sau


fără schimbare au caracteristic faptul că produsele ce se
programează pentru execuŃie sunt asemănătoare sub aspect
tehnologic şi, parŃial, şi sub aspect constructiv. Datorită acestui
fapt schimbarea produselor prelucrate necesită numai o reglare
parŃială, iar în unele cazuri echipamentul tehnologic nu necesită

110
Managementul producŃiei

nici un fel de reglare.


f) După existenŃa producŃiei neterminate există: linii
în flux cu stocuri între operaŃii şi linii fără stocuri de producŃie
neterminată între operaŃii.
SituaŃia existentă pe teren în întreprinderile de
producŃie industrială evidenŃiază influenŃa unei multitudini de
factori specifici asupra tipului de organizare a producŃiei pe
linii în flux.

3.1.3. Parametrii de funcŃionare ai liniilor


de producŃie în flux

Cu ocazia proiectării liniilor de producŃie în flux este


necesară determinarea unor parametri tehnico-economici care
au implicaŃii în organizarea şi funcŃionarea acestora.
Principalii indicatori de funcŃionare ai liniilor de
producŃie în flux, stabiliŃi pe bază de calcul, sunt:
- tactul sau cadenŃa de producŃie;
- ritmul de lucru al liniei;
- numărul de locuri de muncă necesar pentru executarea
fiecărei operaŃii şi a întregului proces tehnologic;
- numărul de muncitori care lucrează pe linie;
- lungimea liniei;
- viteza de deplasare a mijloacelor de transport care
deservesc linia.
Tactul sau cadenŃa de producŃie (T) reprezintă
intervalul de timp dintre obŃinerea a două produse consecutive
la capătul liniei de producŃie în flux.
RelaŃia generală de calcul este:

td × 60
T=
Q

111
Tatiana Puiu

în care:
- T este tactul de producŃie exprimat în minute/produs;
- td este fondul de timp disponibil al liniei cores-
punzător perioadei pentru care s-a stabilit programul de
producŃie, exprimat în ore;
- 60 este durata unei ore exprimată în minute;
- Q este producŃia programată a se executa în perioada
de timp considerată.

td = (tc - ti) · ns · ds
în care:
- tc = timpul calendaristic al perioadei considerate, în
zile;
- ti = timpul întreruperilor reglementate (timp aferent
duminicilor, sărbătorilor legale şi reducerii săptămânii de lucru,
reparaŃiilor planificate şi întreruperilor tehnologice şi
organizatorice), exprimat în zile;
- ns = numărul de schimburi;
- ds = durata în ore a unui schimb.
Tactul este un indicator care variază cu modificarea
programului de producŃie, a regimului de schimburi şi cu unele
particularităŃi ale executării operaŃiilor tehnologice şi ale
formelor liniilor în flux. Odată cu stabilirea tactului de
producŃie se asigură descoperirea şi mobilizarea rezervelor
interne ale întreprinderii.
Ritmul de lucru al liniei de producŃie în flux (R)
reprezintă cantitatea de produse care se obŃine pe linie în
unitatea de timp. El caracterizează randamentul liniei în flux,
este o mărime inversă tactului de producŃie şi se determină
folosind una din următoarele relaŃii:

1 Q
R= sau R=
T t d × 60

112
Managementul producŃiei

Numărul de locuri de muncă (Nlm) din cadrul unei linii


de producŃie în flux se determină atât pentru fiecare operaŃie în
parte, cât şi pe total linie, pentru întregul proces tehnologic.
• Determinarea numărului de locuri de muncă pentru
fiecare operaŃie în parte (Nlmi) se face conform relaŃiei:

ti
N lmi =
T

unde ti = durata operaŃiei i


Rezultatul obŃinut prin calcul se rotunjeşte în plus la număr
întreg.
• Determinarea numărului de locuri de muncă pe total
linie (Nlml) se face conform relaŃiei:

n
N lml = ∑ N lmi
i =1

Numărul de muncitori (Nm) care lucrează pe linia de


producŃie în flux se stabileşte pe baza numărului de locuri de
muncă şi al maşinilor, precum şi a normei de servire,
urmărindu-se realizarea unei încărcări maxime a muncitorilor,
prin folosirea lucrului la mai multe maşini.
Norma de servire reprezintă numărul de maşini pe care
un muncitor le poate servi în acelaşi timp, în cadrul schimbului.
Ea este egală sau mai mare decât 1 şi anume:
- norma de servire este egală cu 1 când maşinile de pe
linie nu au timpi de funcŃionare automată; în acest caz numărul
de muncitori este egal cu numărul de locuri de muncă;
- norma de servire este mai mare decât 1 când maşinile
de pe linie au timpi de funcŃionare automată; în acest caz ea se
determină conform relaŃiei:

113
Tatiana Puiu

t ai + t oi
N si = ,
t oi

în care:
- Nsi = norma de servire pentru o operaŃie;
- tai = timpul automat al maşinii la operaŃia i;
- toi = timpul de lucru (de ocupare) al muncitorului la
operaŃia i.

Cunoscând mărimea normei de servire se determină


numărul de muncitori necesar la fiecare operaŃie conform
relaŃiei:
t
N mi = i ,
N si

şi apoi numărul de muncitori pe linia în flux, conform relaŃiei:

n
N ml = ∑ N mi
i =1

Lungimea liniei în flux (L) este un indicator care se


determină în mod diferenŃiat, funcŃie de modul de aşezare a
locurilor de muncă, astfel:
• dacă locurile de muncă sunt aşezate de aceeaşi parte a
benzii transportoare:

L = N lml × d

în care d = distanŃa medie dintre două locuri de muncă


succesive.
• dacă locurile de muncă sunt aşezate de o parte şi de
alta a benzii transportoare:

114
Managementul producŃiei

N lml × d
L=
2

Viteza de deplasare (V) a mijloacelor de transport care


deservesc linia de producŃie în flux se calculează folosind
relaŃia:
d
V=
T

3.1.4. EficienŃa economică a managementului


producŃiei în flux

Managementul eficient al producŃiei în flux influ-


enŃează activitatea întreprinderii industriale şi conduce la
obŃinerea unor rezultate deosebite în procesul de producŃie.
Folosirea metodei de organizare a producŃiei după principiul
liniilor în flux s-a dovedit a fi cea mai eficientă în condiŃiile
fabricării unei producŃii în masă sau de serie mare.
Dintre avantajele economice ale folosirii liniilor de
producŃie în flux cele mai importante sunt:
- asigură o productivitate a muncii superioară, datorită
atât a specializării locurilor de muncă în efectuarea unei
operaŃii sau a unui număr redus de operaŃii tehnologice
înrudite, cât şi datorită faptului că operaŃiile procesului de
producŃie pot fi mecanizate şi automatizate;
- asigură îmbunătăŃirea folosirii mijloacelor fixe;
- oferă condiŃii pentru introducerea progresului tehnic;
- permite reducerea ciclului de fabricaŃie a produsului,
scăderea stocurilor de producŃie neterminată şi accelerarea
vitezei de rotaŃie a mijloacelor circulante;

115
Tatiana Puiu

- conduce la mărirea volumului producŃiei în condiŃiile


creşterii gradului de utilizare a capacităŃilor de producŃie şi la
îmbunătăŃirea calităŃii acesteia;
- asigură reducerea cheltuielilor cu transportul intern, cu
salariile şi prin urmare reducerea costurilor de producŃie, etc.
Toate avantajele economice menŃionate reprezintă de
fapt factori de creştere ai eficienŃei economice a activităŃii
întreprinderii industriale.

3.2. Organizarea producŃiei individuale şi de serie mică

Diversificarea tot mai accentuată a cererii consu-


matorilor pentru produse industriale impune ca un număr mare
de întreprinderi industriale să execute o varietate sporită de
produse în cantităŃi mici, foarte mici sau chiar unicate, care
diferă semnificativ între ele din punct de vedere al formei,
structurii, materiilor prime sau proceselor necesare fabricării
lor. Această situaŃie impune adoptarea unor metode de
organizare a producŃiei de bază specifice realizării de produse
unicat sau în serii mici.
Principalele caracteristici ale acestei metode de
organizare a producŃiei de bază sunt următoarele:
a) Organizarea unităŃilor de producŃie se face după
principiul tehnologic, ceea ce presupune că secŃiile de bază se
constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale
procesului tehnologic, iar amplasarea utilajelor se face pe grupe
omogene de maşini. În acest caz, dotarea locurilor de muncă se
face cu maşini şi utilaje universale (cu specializare foarte
redusă) capabile să se adapteze uşor la schimbarea
nomenclatorului de fabricaŃie, permiŃând astfel efectuarea
tuturor operaŃiilor tehnologice la o mare varietate de produse.
ForŃa de muncă este calificată, executând aceeaşi
operaŃie la diferite produse.

116
Managementul producŃiei

b) În cazul fabricării unor produse de complexitate şi


gabarit mare, unicate, organizarea procesului de producŃie se
face după principiul denumit al poziŃiei fixe, conform căruia
amplasarea produsului care se fabrică este fixă, iar prelucrarea
şi asamblarea lui se face prin deplasarea muncitorilor de la un
loc de muncă la altul, în ordinea executării operaŃiilor impusă
de fluxul tehnologic.
c) Această metodă de organizare a producŃiei necesită
trecerea produselor de la un loc de muncă la altul, de la o
operaŃie la alta, în mod individual sau în loturi mici, cu ajutorul
unor mijloace de transport cu deplasare discontinuă (cărucioare
manuale, electrocare, motostivuitoare). Au loc astfel întreruperi
relativ mari în procesul de producŃie, ceea ce determină
prelungirea duratei ciclului de producŃie şi mărirea stocurilor
de producŃie neterminată.
d) Fabricarea produselor folosind această metodă
presupune elaborarea unei tehnologii sumare în care se
precizează fazele de execuŃie, felul şi succesiunea operaŃiilor,
grupele de utilaje necesare. Tehnologia generală urmează a se
definitiva şi detalia pentru fiecare produs, la fiecare loc de
muncă de către tehnologi, maiştri sau muncitori. Se evită deci,
în faza de proiectare, elaborarea unor tehnologii detaliate care
ar necesita un timp îndelungat şi costuri ridicate.
În mod cert, managementul producŃiei individuale şi de
serie mică este dificil de realizat, deoarece fiecare proces de
producŃie trebuie tratat diferit.
Organizarea ştiinŃifică a procesului de producŃie
individuală şi de serie mică are o serie de avantaje şi
dezavantaje.
Cele mai importante avantaje ale organizării producŃiei
de bază după metoda producŃiei individuale şi de serie mică
sunt:
- procesul de producŃie are o flexibilitate mare, putând
să se adapteze rapid la schimbarea nomenclatorului de

117
Tatiana Puiu

fabricaŃie;
- utilajele, personalul şi resursele materiale se pot
substitui fără a genera pierderi sau a perturba desfăşurarea
procesului de producŃie;
- abilitatea de a produce o gamă largă de produse la un
preŃ acceptabil.
Cele mai importante dezavantaje ale organizării
producŃiei de bază după metoda producŃiei individuale şi de
serie mică sunt:
- necesită forŃă de muncă cu un grad înalt de calificare;
- costuri ridicate cu manipularea şi transportul intern al
produse-lor;
- ciclul de producŃie al produselor este mare;
- controlul procesului de producŃie şi al calităŃii
produselor este mult mai complex şi dificil, datorită
caracteristicilor şi performanŃelor diferite ale produselor finite,
precum şi a faptului că planificarea şi programarea producŃiei
diferă de la un ciclu de producŃie la altul.
Managementul producŃiei individuale şi de serie mică
foloseşte mai multe metode de organizare, cele mai importante
fiind prezentate în continuare.

3.2.1. Metoda verigilor

Metoda porneşte de la definiŃia noŃiunii de verigă de


producŃie; aceasta desemnează relaŃia care se stabileşte între
două locuri de muncă succesive din cadrul unui flux
tehnologic. Într-o secŃie de producŃie în care se prelucrează mai
multe tipuri de produse vor exista maşini care vor avea un
număr diferit de legături cu toate celelalte locuri de muncă din
secŃie.
Metoda verigilor este folosită pentru amplasarea
locurilor de muncă după principiul grupelor omogene de

118
Managementul producŃiei

maşini. Ea constă în aceea că în centrul suprafeŃei de producŃie


se amplasează acele utilaje care au un număr mare de verigi de
producŃie. Spre marginile suprafeŃei de producŃie se
amplasează acele utilaje care au un număr descrescător de
legături cu celelalte locuri de muncă.
Deci, în centrul suprafeŃei de producŃie va avea loc un
trafic intens, pe distanŃe scurte, iar spre marginile acesteia va
avea loc un trafic redus, pe distanŃe mai mari.

3.2.2. Sistemul flexibil de fabricaŃie

Sistemul flexibil de fabricaŃie reprezintă o modalitate


specifică de organizare a producŃiei de serie mică şi unicate.
ApariŃia sistemelor flexibile a fost determinată de
necesitatea sporirii performanŃelor producŃiei individuale şi de
serie mică, a creşterii eficienŃei economice a acesteia.
Principalele caracteristici ale unui sistem flexibil de
fabricaŃie sunt rezumate astfel [35, p.46]:
- integrabilitatea, adică capacitatea de integrare într-un
sistem de producŃie sub aspectul posibilităŃilor de cuplare
funcŃională cu alte sisteme;
- adaptabilitatea, presupunând o viteză mare de adaptare
la schimbarea sarcinilor de producŃie şi reechipare uşoară cu
SDV-uri;
- adecvarea, adică potrivirea maximă la operaŃiile
concrete, timp de parcurgere minim, cheltuieli minime de
exploatare;
- dinamismul structural, ce constă în posibilitatea de a fi
modificată structura sistemului flexibil în funcŃie de cerinŃe.
Studiile efectuate de ONU identifică trei stadii sau
forme de organizare ale sistemelor flexibile de fabricaŃie,
diferite datorită complexităŃii şi ariei de cuprindere, şi anume:
a) Unitatea flexibilă de prelucrare care reprezintă de

119
Tatiana Puiu

regulă o maşină complexă (centru de prelucrare), echipată cu o


magazie de SDV-uri şi un manipulator sau robot care pot
funcŃiona în regim automat;
b) Celula flexibilă de fabricaŃie alcătuită din două sau
mai multe unităŃi flexibile de prelucrare, cu maşini controlate
prin intermediul calculatorului;
c) Sistemul flexibil de fabricaŃie care cuprinde mai
multe celule de fabricaŃie conectate prin sisteme automate de
transport, având rolul de a deplasa paletele, piesele şi sculele
între maşini. Întreg sistemul este controlat direct de un
calculator central sau local care dirijează şi sistemele de
depozitare, echipamentele de măsură şi control, maşinile unelte
cu comandă numerică etc.
Sistemul flexibil de fabricaŃie îşi îndeplineşte integral
rolul pentru care a fost creat doar dacă cuprinde toate
componentele unui sistem de fabricaŃie (de prelucrare, logistic,
control şi comandă) şi nu se rezumă doar la subsistemul de
prelucrare, aşa cum este prezentat în anumite lucrări de
specialitate. Acest punct de vedere presupune o integrare totală
a celor patru subsisteme componente, ceea ce impune folosirea
de maşini cu comandă numerică, de transportoare automate,
roboŃi industriali şi o reŃea de comunicaŃii care să concentreze
toate fluxurile informaŃionale care străbat sistemul flexibil de
fabricaŃie. [6, p.83]
O altă clasificare a formelor de organizare a fabricaŃiei
flexibile identifică patru forme [6, p.73]:
a) celule flexibile de fabricaŃie, formate din una, două
sau mai multe maşini cu funcŃionare coordonată;
b) linii flexibile de fabricaŃie, alcătuite din mai multe
maşini dispuse în linie, utilizând un acelaşi mijloc de transport
al pieselor;
c) grup flexibil de fabricaŃie, care cuprinde un număr
nedefinit de maşini, legate printr-un mijloc de transport adecvat
(cărucior teleghidat), fiind de fapt o altă dispunere a liniei

120
Managementul producŃiei

flexibile;
d) atelier flexibil de fabricaŃie, care înglobează un
ansamblu de celule, linii şi grupe flexibile de fabricaŃie.
În prezent există numeroase aplicaŃii ale sistemelor
flexibile, fiind dificilă o individualizare perfectă a lor. În cadrul
sistemelor de fabricaŃie se identifică o categorie distinctă, şi
anume sistemele flexibile de prelucrare.
Un sistem flexibil de prelucrare reprezintă un ansamblu
integrat de maşini-unelte deservite prin intermediul unui sistem
automat de transport, manipulare şi depozitare a semifa-
bricatelor, produselor finite, sculelor şi instrumentelor,
înzestrat cu echipamente automatizate de măsurare şi testare,
realizând, sub comanda calculatorului electronic, prelucrarea
simultană sau succesivă a unor piese diferite, cu timpi de
reglare mici şi cu o intervenŃie minimă a operatorului uman
[34, p.21].
Principalele criterii de flexibilitate ce se utilizează la
evaluarea sistemelor flexibile de prelucrare sunt următoarele
[34, p.21]:
- flexibilitatea maşinilor, adică adaptarea lor cu uşurinŃă
pentru prelucrarea unor piese cu configuraŃie geometrică
diversă;
- flexibilitatea tehnologică, constând în aptitudinea de
prelucrare a unui ansamblu dat de piese din materiale diferite şi
prin metode diferite;
- flexibilitatea sarcinii de fabricaŃie, concretizată prin
capacitatea prelucrării în mod rentabil a unor cantităŃi diferite
de producŃie;
- flexibilitatea fabricaŃiei, adică capacitatea de a
prelucra piese universale;
- flexibilitatea producŃiei, adică capacitatea de trecere
rapidă şi în condiŃii de eficienŃă economică la prelucrarea unui
nou produs;
- flexibilitatea operaŃională, definită prin capacitatea

121
Tatiana Puiu

sistemului de schimbare a succesiunii diferitelor operaŃii


aferente tuturor tipurilor de piese prelucrate;
- flexibilitatea itinerariului sau posibilitatea efectuării
cu uşurinŃă a unor modificări în dirijarea pieselor, atunci când
apar avarii accidentale ale unor componente ale sistemului;
- flexibilitatea extinderii în conformitate cu cerinŃele
consumatorilor prin modularizare şi integrare etapizată.
Dintre avantajele pe care la prezintă sistemele flexibile
de fabricaŃie amintim:
- capacitate mare de adaptare, cu eforturi reduse, la
schimbarea sortimentului de fabricaŃie; se realizează prin
modificarea programului la calculator, fără a se acŃiona asupra
utilajelor sau echipamentelor din dotarea acestora;
- autonomie de funcŃionare pentru toate cele trei
schimburi de lucru, fără intervenŃia muncitorului;
- utilizarea intensivă a maşinilor cu comandă numerică,
a roboŃilor, a sistemelor automate de transport şi control, a
calculatorului electronic;
- posibilităŃi de evoluŃie şi creştere continuă a nivelului
de tehnicitate, în funcŃie de necesităŃile producŃiei.

3.2.3. RoboŃii industriali

Robotizarea reprezintă o cale importantă de perfec-


Ńionare a sistemelor flexibile de fabricaŃie.
RoboŃii industriali sunt instalaŃii care permit auto-
matizarea operaŃiilor umane, având rolul de a contribui la
automatizarea părŃii discontinue a proceselor tehnologice. Este
vorba despre operaŃii care necesită intervenŃia braŃului şi mâinii
operatorului uman, sub supravegherea ochiului, coordonate de
creier.
Robotul industrial mai poate fi definit ca un sistem
electro-pneumo-mecanic dotat cu mai multe grade de libertate,

122
Managementul producŃiei

capabil să execute autonom şi automat operaŃii de manipulare


sub controlul unui sistem de comandă echipat cu o memorie
programabilă. [9, p.163]
În raport cu diversificarea de ordin constructiv şi cu
complexitatea funcŃiilor pe care le pot realiza, instalaŃiile
pentru automatizarea operaŃiilor umane se pot clasifica în mai
multe categorii: manipulatoare, instalaŃii de teleoperare şi
roboŃi industriali.
Manipulatorul este o instalaŃie cu secvenŃe de lucru
limitate, cu 2-3 grade de libertate şi cu un sistem rigid de
programare sau comandat nemijlocit de un operator uman.
InstalaŃia de teleoperare este o instalaŃie pentru
automatizarea operaŃiilor umane a cărei sistem de comandă,
sistem de acŃionare şi mecanic se află la o distanŃă mare faŃă de
instalaŃia propriu-zisă.
Robotul industrial este, de asemenea, o instalaŃie pentru
automatizarea operaŃiilor umane, a cărei performanŃe în
folosirea în procesul de producŃie s-au îmbunătăŃit permanent
în ultimii ani. Astfel, o primă categorie de roboŃi industriali o
reprezintă instalaŃiile cu 5-6 grade de libertate ce pot memora
programe prestabilite şi pot executa operaŃii memorate şi
însuşite după efectuarea lor prima dată de un muncitor.
Următoarea categorie o reprezintă instalaŃiile calificate drept
inteligente; sunt programabile, sunt dotate cu dispozitive
senzoriale, tactile, vizuale şi dau dispoziŃii organelor efectorii;
pot executa o multitudine de operaŃii diferite. Cei mai evoluaŃi,
denumiŃi şi “perceptomotorii”, pot înŃelege comenzile umane
exprimate prin limbaj natural, putând găsi soluŃii într-un mediu
incomplet cunoscut, în raport cu diferitele situaŃii imprevizibile
din mediul extern.
RoboŃii au următoarele caracteristici [4, p.87]:
- sunt realizaŃi pentru a executa, în principal, operaŃii de
manipulare, deplasare şi transport care necesită în special
viteză, promptitudine şi mai puŃin forŃă sau capacitate

123
Tatiana Puiu

tehnologică;
- sunt dotaŃi cu mai multe grade de libertate (3-7) astfel
încât să poată executa operaŃii relativ complexe, fiecare
mişcare individuală fiind deci mecanizată şi controlată de
unitatea de conducere;
- sunt autonomi, cu o memorie programabilă capabilă
să conducă o aparatură sau să execute operaŃii specifice, prin
schimbarea programului memorat;
- sunt dotaŃi cu o unitate logică, pentru a realiza
încercări şi a alege între două alternative.
Ca urmare a progreselor obŃinute în domeniul
proiectării şi executării roboŃilor, asistăm la o lărgire a ariei de
utilizare a acestora. Principalele activităŃi în care sunt folosiŃi
sunt cele de turnare, presare, sudură, vopsire, prelucrare,
asamblare, servirea maşinilor şi utilajelor din industria
construcŃiilor din maşini. De asemenea utilizarea lor s-a extins
şi în industria materialelor de construcŃie, industria de fabricare
a unor produse din sticlă, industria chimică, industria maselor
plastice.
Utilizarea pe scară largă a roboŃilor industriali comportă
două aspecte [4, p.90]:
a) Aspectul tehnic al problemei; acesta este determinat
atât de lărgirea gamei produselor fabricate şi micşorarea
seriilor de fabricaŃie, cât şi de nivelul ridicat al automatizării
proceselor de fabricaŃie. Universalitatea roboŃilor, autonomia şi
flexibilitatea comenzilor lor permit o realizare eficientă a
proceselor de producŃie automatizate, soluŃionând problema
automatizării complexe a secŃiilor şi atelierelor de producŃie.
b) Aspectul economic al dezvoltării tehnologiilor
robotizate; acesta este determinat de tendinŃa foarte puternică
de creştere continuă a costului forŃei de muncă, concomitent cu
ieftinirea relativă a sistemelor automatizate.

124
Managementul producŃiei

3.2.4. Metoda tehnologiei de grup

Organizarea producŃiei după metoda tehnologiei de


grup este o formă relativ nouă de organizare a producŃiei, pe
care au adoptat-o multe întreprinderi industriale. Această
metodă este determinată de necesitatea trecerii de la fabricarea
unor loturi mici de produse la loturi mari. Ea urmăreşte
folosirea unor elemente şi avantaje ale organizării producŃiei în
flux, caracteristică producŃiei de masă, dar pentru producŃia de
unicate şi de serie mică.
Introducerea producŃiei pe grupe presupune o serie de
lucrări specifice şi anume:
- încadrarea diferitelor produse care se fabrică în loturi
mici în anumite grupe de fabricaŃie, pe baza unor caracteristici
comune din punct de vedere constructiv (formă, gabarit etc)
sau tehnologic (felul operaŃiilor, al utilajelor etc);
- elaborarea tehnologiei pe grupe de piese, care se
realizează pe baza caracteristicilor piesei reprezentative (cea
care grupează cele mai multe din caracteristicile produselor sau
pieselor din grupa de care aparŃine). Dacă în grupă nu există un
asemenea produs, se proiectează un produs fictiv care să
cumuleze toate caracteristicile constructive şi tehnologice ale
produselor din grupă. În funcŃie de produsul reprezentativ se
proiectează tehnologia şi apoi se alege utilajul şi echipamentul
tehnologic necesar.
Folosirea metodei tehnologiei de grup oferă urmă-
toarele avantaje [4, p.92]:
- permite folosirea unor maşini şi utilaje specializate, de
mare randament şi trecerea la fabricaŃia produselor pe baza
metodelor de organizare a producŃiei în flux cu toate avantajele
ce decurg din aceasta;
- permite folosirea unor echipamente tehnologice
specifice unei clase de produse sau piese, în locul unor
echipamente specifice fiecărui produs în parte, ceea ce

125
Tatiana Puiu

micşorează considerabil volumul de muncă necesar proiectării


şi producerii acestora;
- influenŃează în mod pozitiv mărimea ciclului de
fabricaŃie, folosirea capacităŃii de producŃie, nivelul produc-
tivităŃii muncii şi al costurilor de producŃie.
Folosirea metodei de organizare a producŃiei pe baza
tehnologiei de grup prezintă o importanŃă deosebită îndeosebi
în industria construcŃiilor de maşini, în care mai mult de
jumătate din volumul producŃiei este producŃie de unicate şi de
serie mică.

3.2.5. Organizarea producŃiei prin proiecte

Procesul de producŃie care are la bază această metodă


de organizare reprezintă un caz foarte rar întâlnit, caracteristic
realizării anumitor proiecte pe o perioadă limitată şi lungă şi
care presupun o mobilizare totală a resurselor (echipamente de
producŃie, personal, materii prime). Astfel de procese de
producŃie sunt cele în care se realizează navele maritime
speciale, hidro şi termocentralele, lucrările de artă etc.
În realizarea unor asemenea proiecte resursele sunt
mobilizate într-un mod specific: unele sunt integral consumate,
altele, cum ar fi forŃa de muncă sunt puse la dispoziŃia altor
întreprinzători după terminarea proiectului sau sunt folosite
pentru realizarea altor proiecte.
În ceea ce priveşte caracteristicile resurselor mobilizate
pentru realizarea unor producŃii de tip individual-proiect,
subliniem:
- utilajele sunt, de regulă, polivalente;
- forŃa de muncă are o calificare superioară;
- materiile prime, materialele sunt alese în funcŃie de
natura produselor ce urmează a fi fabricate.
O problemă foarte importantă care trebuie rezolvată în

126
Managementul producŃiei

utilizarea acestui tip de organizare a producŃiei se referă la


realizare arbitrajului între reducerea costurilor şi desfăşurarea
activităŃii în timpul prevăzut. Reducerea costurilor depinde de
modul de folosire a resurselor, în timp ce respectarea
termenelor de livrare depinde de modul de mobilizare acestora.
Posibilitatea de a realiza o activitate productivă pe o
perioadă scurtă de timp cu costuri reduse reprezintă principalul
avantaj al metodei de organizare tip proiect.
În acelaşi timp trebuie evidenŃiat că, în cazul
industriilor puternic tehnologizate, organizarea producŃiei prin
proiecte poate fi mai puŃin eficientă decât producŃia organizată
pe arii de specialitate.

3.3. Metode moderne de organizare a producŃiei

În condiŃiile creşterii concurenŃei pe piaŃă a apărut


necesitatea dezvoltării unor sisteme de producŃie care să
producă pe principiile producŃiei în flux, dar în condiŃiile
producŃiei de serie, deci a unor sisteme integrate de organizare
a producŃiei. Ele se întâlnesc sub diverse denumiri, precum:
sistemul J.I.T. (Just in Time), sistemul O.P.T. (Optimized
Production Technology), sistemul “Stoc zero”, sistemul “Fără
stoc” etc.

3.3.1. Organizarea producŃiei după metoda


Just in Time (J.I.T.)

Metoda J.I.T. este considerată de specialişti deosebit de


importantă pentru obŃinerea unei organizări superioare a
producŃiei. Ea a apărut ca o replică la metodele clasice de
organizare, care au la bază existenŃa stocurilor tampon,
constituite în vederea contracarării diferitelor evenimente cu

127
Tatiana Puiu

caracter negativ care pot să apară în derularea producŃiei (opriri


accidentale ale utilajelor, absenŃa personalului, desincronizări
între ateliere, defecte de calitate etc).
Metodele clasice de organizare a producŃiei consideră
stocul ca fiind “un rău necesar”, un factor de eliminare
eficientă a deficienŃelor (tehnice şi organizatorice) ce intervin
în desfăşurarea producŃiei, în timp ce metoda J.I.T. consideră
stocul fiind un rău absolut.
La baza metodei J.I.T. stă principiul reducerii la
minimum sau eliminării stocurilor de materii prime, materiale,
piese, subansamble şi producŃie neterminată şi implicit
reducerea globală a costurilor aferente acestor stocuri,
indiferent de volumul producŃiei. Minimizarea tuturor
categoriilor de stocuri se face concomitent cu creşterea calităŃii
produselor [30, p.110].
Conform acestei metode trebuie să se producă numai
ceea ce se vinde şi exact la timp.
Metoda J.I.T. stă la baza producŃiei fără stoc,
considerată de specialistul japonez Shingeo Shingo a cincea
revoluŃie industrială.
În tabelul 5.3 sunt prezentate unele caracteristici ale
sistemului de producŃie organizat conform metodei J.I.T.
comparativ cu cel organizat după metode clasice.

Tabelul 5.3 - ComparaŃie între sistemul tradiŃional şi J.I.T.

Caracteristică Sistem tradiŃional JIT


1 2 3
1. PriorităŃi Acceptă toate PiaŃă limitată
comenzile PuŃine opŃiuni
Multe opŃiuni Cost redus, calitate
ridicată
2. Engineering Produse Produse standardizate
nestandardizate
3. Capacitate Utilizare maximă Utilizare medie

128
Managementul producŃiei

Caracteristică Sistem tradiŃional JIT


Inflexibilitate Flexibilitate
4. Sistemul de Organizare după Flux continuu, celule
producŃie principiul tehnologic de fabricaŃie
5. Amplasarea SuprafeŃe mari SuprafeŃe mici
Transferul materialelor Transferul materia-
se face mecanizat lelor se face manual
6. Muncitorii AbilităŃi limitate AbilităŃi lărgite
Specializare Flexibilitate
Individualizare Lucru în echipă
Atitudine competitivă
7. Programarea Durata mare de Schimbări prompte
pregătire şi procesare
8. Stocurile Stocuri tampon mari Stocuri tampon
SuprafeŃe mari de reduse
stocare Eliminarea stocurilor
9. Furnizorii Numeroşi PuŃini
Livrarea la baza de Livrarea la linia de
recepŃie asamblare
10. Planificarea şi Orientarea către Orientarea către
controlul planificare control
computerizată simplu, vizual
11. Calitatea InspecŃie de calitate La sursă, continuu
Corectivă Control statistic al
procesului
Preventiv
12. ÎntreŃinerea De către specialişti FuncŃionarea redusă a
utilajelor echipamentelor
Sursa: D. A. Constantinescu (coordonator) – Managementul producŃiei
industriale, ColecŃia NaŃională, Bucureşti, 2000

Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a


şase acŃiuni fundamentale:
- amplasarea raŃională a verigilor organizatorice cu
scopul de a reduce costurile aferente operaŃiilor care nu creează
valoare (în principal operaŃiile de transport);
- reducerea timpilor de pregătire-încheiere în scopul
realizării unui timp optim de schimbare a seriei;
- realizarea unei fiabilităŃi maxime a maşinilor în scopul

129
Tatiana Puiu

reducerii costurilor aferente staŃionărilor determinate de


căderile accidentale ale acestora;
- realizarea unei producŃii de calitate superioară;
realizarea activităŃii de control al calităŃii după principiul
“control total în condiŃiile controlului selectiv”;
- realizarea unei relaŃii de parteneriat cu furnizorii;
- educarea şi formarea forŃei de muncă utilizând cele
mai eficiente metode.
Metoda J.I.T. se bazează pe principiul numit “producŃia
cu fluxuri trase” conform căruia toate comenzile de fabricaŃie
trebuie transmise ultimului loc de muncă al procesului
tehnologic (de regulă montajul general), acesta transmiŃând
necesarul de piese şi subansamble locului de muncă precedent
şi aşa mai departe (figura 5.2).

Ordine cerere - tragere Ordin de


fabricaŃie

Fluxul de
Cp1 Cp2 Cp3
producŃie

Cpi = centre de prelucrare

Fig. 5.2 – ProducŃia de fluxuri trase [35, p.88]

Prin acest mod de lucru, metoda J.I.T. se deosebeşte de


sistemele clasice de producŃie, sisteme cu stoc autorizat, care se
bazează pe principiul denumit “producŃia cu fluxuri împinse”
conform căruia piesele realizate la primele locuri de muncă
sunt împinse înainte, fără să intereseze dacă ele vor intra
imediat în fabricaŃie sau se vor stoca în magazii intermediare
(figura 5.3).

130
Managementul producŃiei

Ordine de fabricaŃie
Lansarea
comenzii
Fluxul de
producŃie
Cp1 Cp2 Cp3

Fig. 5.3 – ProducŃia cu fluxuri împinse [35, p.88]

Metoda J.I.T. oferă multiple avantaje, care pot fi


grupate astfel:
- reducerea costurilor prin reducerea stocurilor,
reducerea rebuturilor, reducerea timpului de muncă şi
reducerea modificărilor faŃă de proiectul iniŃial;
- creşterea veniturilor prin îmbunătăŃirea calităŃii
produselor şi creşterea volumului vânzărilor;
- reducerea investiŃiilor, atât prin reducerea spaŃiilor de
depozitat, cât şi prin minimizarea stocurilor;
- îmbunătăŃirea activităŃii de personal; forŃa de muncă
este foarte bine pregătită, motivată material, ataşată firmei şi
responsabilă faŃă de rezultatele muncii ; toate aceste trăsături
determină creşterea productivităŃii muncii.
Metoda KANBAN a fost elaborată de către M.Ohana
şi aplicată şi dezvoltată cu bune rezultate începând cu anul
1958 în cadrul companiei japoneze Toyota Motor Company.
Autorul metodei o consideră ca o metodă de conducere a
calităŃii totale şi de aplicare a sistemului de organizare J.I.T. (în
japoneză, Kanban = etichetă, cartelă).
Un alt sistem de organizare a producŃiei în spiritul J.I.T.
îl reprezintă metoda Optimized Production Technology
(O.P.T.). Este o metodă utilizată în managementul producŃiei
industriale de dată relativ recentă, folosită pentru prima dată în
Statele Unite ale Americii în anul 1978 de către fraŃii Goldrath.

131
Tatiana Puiu

Spre deosebire de metoda KANBAN, bazată pe


necesitatea minimizării stocurilor, metoda O.P.T. pleacă în
optimizarea proceselor de producŃie de la locurile înguste care
pot ştrangula fluxul de producŃie.

3.3.2. Sistemul de producŃie integrat prin calculator

Sistemul de producŃie integrat prin intermediul


calculatorului (C.I.M. = Computer Integrated Manufacturing)
reprezintă o metodă de organizare a producŃiei prin care se
asigură integrarea tuturor elementelor legate de producŃie, atât
prin mijloace cu caracter tehnic, cât şi prin cele cu caracter
economic, social şi uman.
Metoda se defineşte prin următoarele elemente [35,
p.24]:
- reprezintă un sistem global care integrează toate
subsistemele angrenate în realizarea sarcinilor de producŃie
(subsistemele de proiectare, fabricaŃie, conducere, logistic etc);
- integrarea subsistemelor se înfăptuieşte prin
intermediul calculatorului electronic utilizând o bază de date
reactualizată continuu;
- calculatorul electronic realizează în mod direct
conducerea şi controlul fiecărui subsistem, folosind programele
implementate.
Aplicarea metodei cuprinde ansamblul activităŃilor
întreprinderii, şi anume:
a) proiectarea asistată de calculator, care presupune:
- proiectarea propriu-zisă (Computer Aided Desing);
- testarea şi verificarea asistată de calculator (Computer
Aided Testing).
b) planificarea, pregătirea şi controlul fabricaŃiei, cu
componentele:
- aprovizionarea şi desfacerea asistată de calculator

132
Managementul producŃiei

(Computer Aided Logistics);


- pregătirea şi programarea fabricaŃiei asistată de
calculator (Computer Aided Planning);
- activitatea financiar-contabilă asistată de calculator
(Computer Financial Planning).
c) fabricaŃia asistată de calculator (Computer Aided
Manufacturing), parte esenŃială a C.I.M. şi care integrează mai
multe activităŃi, şi anume: stocarea şi urmărirea materialelor pe
fluxul de fabricaŃie; deplasarea materialelor de-a lungul
itinerariului tehnologic; conducerea directă a maşinilor şi
utilajelor, în special a celor cu comandă numerică şi a
roboŃilor; controlul calităŃii după fiecare fază de fabricaŃie
[30, p.104].
Aplicarea acestei metode urmăreşte creşterea
productivităŃii muncii, reducerea costurilor, respectarea
termenelor de livrare, asigurarea unui grad înalt de flexibilitate
atât pentru fiecare componentă, cât şi pentru întreg sistemul.
*
*
În ultimii douăzeci de ani în special în Japonia s-au
structurat noi metode pentru conducerea producŃiei. Literatura
internaŃională (P. Drucker) utilizează pentru a le individualiza
termenul „noi sisteme productive” (New Performing Systems
NPS). Acestea reprezintă metode manageriale complexe ce
conferă o nouă perspectivă conducerii producŃiei şi includ:
• managementul total al fabricaŃiei (Total Manufacturing
Management TMM);
• conducerea totală a calităŃii (Total Quality Control TQC);
• mentenanŃa totală a sistemelor productive (Total
Productive Maintenance TPM);

*
după Nicolescu, O., Plumb, I., Pricop, M., Vasilescu, I., Verboncu, I.
(coordonatori lucrare) – Abordări moderne în managementul şi economia
organizaŃiei, vol. 2, Management pe domenii de activitate, Editura
Economică, Bucureşti, 2003

133
Tatiana Puiu

• implicarea totală a angajaŃilor (Total Employee


Involvement TEI);
• inginerie industrială totală (Total Industrial Engineering
TIE).
Aceste metode împreună cu Kanban au constituit prima
generaŃie N.P.S.
A doua generaŃie este reprezentată de metode specifice
precum:
• dezvoltarea funcŃiilor calităŃii (Quality Function
Development QFD);
• sistemul de îmbunătăŃire continuă (Continuous
Improvement Systems CIS);
• noile instrumente manageriale (New Management
Tools NMT) etc.
Aşa cum modelul taylorist a devenit după câteva
decenii structura logică, invizibilă, dar atotprezentă în
managementul clasic, este de prevăzut că noile sisteme
operative vor urma aceeaşi cale, devenind baza producŃiei
următoare.
Obiectivele ce trebuie atinse cu aceste metode sunt
puŃin diferite de ceea ce se propunea până acum (G. Merli).
Prioritatea nu este exprimată explicit ca fiind eficienŃa în
termeni de resurse direct consumate, ci un set de obiective
operaŃionale orientate spre productivitate: zero defecte, zero
stocuri, zero întreruperi, zero defecŃiuni, zero documente.
Cele mai multe schimbări semnificative în sistemele
avansate de producŃie au avut loc în Japonia. Şi tot în Japonia,
Universitatea Waseda din Tokio a lansat proiectul de cercetare
„Manufacturing 21” al cărui scop este să dezvolte noi sisteme
de producŃie pentru industrie. În cadrul proiectului, pornind de
la un scenariu economic al sfârşitului de secol XX (tabelul 5.4),
s-au identificat următoarele posibilităŃi strategice:
- dezvoltarea şi fabricaŃia produselor pentru care există
deja o competenŃă, mai mult decât orientarea după preŃ;

134
Managementul producŃiei

- câştigarea de poziŃii prin utilizarea de preŃuri mici la


produsele de clasă mondială;
- câştigarea avantajului competitiv prin flexibilitatea în
fabricaŃie;
- dezvoltarea unui sistem productiv multinaŃional.
Din cele prezentate rezultă şi un alt obiectiv ce trebuie
atins cu noile sisteme de producŃie, şi anume fabricaŃie de nivel
mondial (World-Class Manufacturing).
R. J. Schonberg identifică următoarele caracteristici ale
acesteia:
• utilizarea unor tehnici manageriale identice cu ale
întreprinderilor competitive;
• utilizarea metodei Kanban pentru coordonarea
activităŃilor;
• efectuarea unor îmbunătăŃiri permanente asupra
proceselor şi produselor;
• acŃionarea pentru schimbarea culturii întreprinderii
prin utilizarea unor tehnici noi;
• simplificarea activităŃilor;
• crearea flexibilităŃii în fabricaŃie;
• mărirea numărului de transporturi şi micşorarea
cantităŃilor.
Tabelul 5.4 - Scenariul economic
Prezent Viitor
- creştere economică înaltă - creştere economică joasă
- dezvoltare continuă a - realizări tehnologice
tehnologiei discrete
- pieŃe în creştere - pieŃe mature
- obiective clare - obiective largi
- orientare spre afaceri - activitate economică
naŃionale globală
- cultură omogenă - cultură eterogenă

135
Tatiana Puiu

Scopul fabricaŃiei de nivel mondial este realizarea unei


calităŃi de clasă mondială pentru produse.

4. CAPACITATEA DE PRODUCłIE A
ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

4.1. NoŃiunea de capacitate de producŃie şi


modalităŃi de exprimare

Capacitatea de producŃie (Cp) a unei întreprinderi


industriale reprezintă producŃia maximă ce poate fi obŃinută
într-o perioadă de timp, pentru o structură şi o calitate a
producŃiei determinate de cererea de pe piaŃă, în condiŃiile
folosirii depline, intensive şi extensive, a capitalului fix,
corespunzător celui mai eficient regim de lucru şi de organizare
raŃională a producŃiei şi a muncii. În calculul capacităŃii de
producŃie nu sunt luaŃi în considerare o serie de factori
nefavorabili, cum ar fi: existenŃa locurilor înguste, lipsa forŃei
de muncă, a materiilor prime şi materialelor, disfuncŃionalităŃi
în procesul de desfacere a produselor, întreruperi neprogramate
ale procesului de producŃie etc.
Capacitatea de producŃie nu trebuie confundată cu
producŃia posibilă sau cu producŃia planificată sau efectiv
realizată.
ProducŃia posibilă (Qp) reprezintă volumul maxim de
producŃie ce poate fi obŃinut Ńinând seama de locurile înguste
care limitează producŃia sub nivelul capacităŃii de producŃie.
ProducŃia planificată sau cea efectiv realizată (Q) are la
bază condiŃiile concrete existente în perioada considerată, care
pot să reflecte aspecte mai puŃin favorabile în ceea ce priveşte
folosirea deplină a capitalului fix; reflectă deci gradul de
folosire a capacităŃii de producŃie (previzionat sau efectiv).
Între cei trei indicatori există următoarea relaŃie:

136
Managementul producŃiei

C p ≥ Qp ≥ Q

DiferenŃa dintre capacitatea de producŃie şi producŃia


planificată sau efectiv realizată constituie rezerva potenŃială de
producŃie (Rp) a întreprinderii, conform relaŃiei:

Rp = Cp - Q

Capacitatea de producŃie are un caracter dinamic; ea se


modifică în permanenŃă, urmare modificărilor condiŃiilor luate
în calcul la determinarea ei. Cunoaşterea sa reală este absolut
necesară deoarece permite:
- identificarea rezervelor de creştere a producŃiei;
- fundamentarea planului de producŃie;
- dimensionarea necesarului de factori de producŃie;
- alegerea soluŃiei optime de organizare a producŃiei;
- stabilirea relaŃiilor de colaborare cu alte întreprinderi
industriale;
- stabilirea cantităŃii ce poate fi produsă şi vândută şi
prin urmare a relaŃiilor cu furnizorii şi clienŃii.
Pentru exprimarea mărimii capacităŃii de producŃie se
utilizează de obicei unităŃile de măsură ale volumului
producŃiei fabricate (tone, metri cubi, metri pătraŃi, bucăŃi,
KWh etc), pentru a se asigura comparabilitatea între aceşti
indicatori.
Există şi excepŃii:
- dacă din aceeaşi factori de producŃie prelucraŃi la o
instalaŃie sau linie tehnologică se obŃine un număr mare de
sortimente de produse finite, cu o structură variabilă, sau atunci
când se modifică compoziŃia materiei prime (exemplu:
prelucrarea ŃiŃeiului, a minereurilor etc), capacitatea de
producŃie se exprimă în cantitatea de materie primă supusă
prelucrării;

137
Tatiana Puiu

- când la unele utilaje se prelucrează materie primă cu


calităŃi diferite se recomandă determinarea capacităŃii de
producŃie în funcŃie o anumită calitate etalon a materiei prime,
luată în considerare în faza de proiectare. Pot să apară două
situaŃii: când materia primă prelucrată este superioară celei
etalon capacitatea de producŃie se determină conform calităŃii
folosite, iar când materia primă folosită este inferioară celei
etalon nu se diminuează mărimea capacităŃii determinate;
- când producŃia se realizează într-o gamă variată de
sortimente, dar se poate exprima într-un produs echivalent,
capacitatea de producŃie se calculează prin echivalare, folosind
anumiŃi coeficienŃi de echivalare, a căror mod de calcul este în
majoritatea cazurilor indicat de Institutul NaŃional de Statistcă
şi Studii Economice. Ca produs reprezentativ sau echivalent se
indică a fi ales produsul cu cea mai mare pondere în producŃia
fizică sau, dacă există mai multe produse cu ponderi mari şi
apropiate, se alege ca produs reprezentativ acel produs care
asigură cea mai eficientă utilizare a maşinilor;
- în cazul întreprinderilor industriale care fabrică o
producŃie compusă dintr-un mare număr de sortimente şi
tipodimensiuni, a căror structură prezintă modificări însemnate
în timp, capacitatea de producŃie se exprimă valoric;
- întreprinderile cu producŃie sezonieră determină
mărimea capacităŃii de producŃie anuale în funcŃie de durata
campaniei de lucru realizată sau planificată.
Capacitatea de producŃie se determină la nivel de utilaj,
instalaŃie, loc de muncă, atelier, secŃie, întreprindere,
subramură şi chiar la nivel de ramură.

4.2. Factorii care determină mărimea capacităŃii de


producŃie

Mărimea capacităŃii de producŃie este influenŃată de o

138
Managementul producŃiei

serie de factori care se pot grupa în două categorii, astfel:


- factori direcŃi, care, de obicei, se regăsesc în formula
de calcul a capacităŃii de producŃie, cum ar fi caracteristicile
dimensionale ale verigilor de fabricaŃie, normele de utilizare
intensivă şi extensivă, sortimentul producŃiei;
- factori indirecŃi, care, de regulă, nu se pot cuantifica,
drept pentru care nu se pot lua în calculul capacităŃii de
producŃie în mod direct; ei însă influenŃează asupra factorilor
direcŃi şi în acest fel asupra mărimii capacităŃii de producŃie.
În figura 5.4 sunt prezentaŃi factorii care determină
mărimea capacităŃii de producŃie.
a) Caracteristica dimensională a verigii de fabricaŃie se
referă la acele elemente care determină posibilităŃile de
producŃie ale verigii respective. Ele se pot prezenta sub mai
multe forme concrete, în funcŃie de natura verigii de fabricaŃie
şi de particularităŃile tehnologice ale proceselor ce se
desfăşoară în cadrul său. Astfel de elemente sunt:
• numărul, componenŃa, starea de uzură şi
caracteristicile tehnice ale utilajelor, care se află în relaŃie de
directă proporŃionalitate cu mărimea capacităŃii de producŃie a
unei verigi de producŃie. În calcul se iau acele maşini şi utilaje
destinate exclusiv scopurilor industrial-productive, cu condiŃia
să fie în funcŃiune, indiferent dacă funcŃionează sau nu, dacă
sunt în reparaŃie sau modernizare, inclusiv cele care vor fi puse
în funcŃiune pe parcursul perioadei considerate. Nu sunt luate
în considerare utilajele care nu participă direct la procesul
productiv (cele din secŃiile de reparaŃii şi SDV-uri), utilajele
aflate în conservare sau rezervă;

139
Tatiana Puiu

Calitatea şi Structura Tehnologia


Factori indirecŃi

structura producŃiei folosită


materiilor
prime folosite
Nivelul de Tipul instru-
calificare a mentelor şi
Modul de personalului al dispozi-
organizare a care foloseşte tivelor
producŃiei utilajele utilizate

Caracteristica Normele tehnice


Factori direcŃi

dimensională de utilizare
extensivă
Normele tehnice
de utilizare
intensivă Sortimentul
producŃiei

Capacitatea de
producŃie

Fig. 5.4 – Factorii care influenŃează mărimea


capacităŃii de producŃie

• mărimea suprafeŃelor de producŃie existente


acŃionează asupra mărimii capacităŃii de producŃie în acele
sectoare în care specificul activităŃii îl constituie munca
manuală;
• numărul muncitorilor direct productivi sau numărul
locurilor de muncă existente la nivelul verigii corespunzătoare.
Determinarea capacităŃii de producŃie a întreprinderilor

140
Managementul producŃiei

industriale se face în funcŃie de caracteristicile dimensionale


(de lucru) ale verigii conducătoare (acea verigă de producŃie
care are cea mai mare importanŃă în desfăşurarea activităŃii, are
o complexitate tehnică deosebită sau o valoare de inventar mai
mare comparativ cu celelalte verigi şi care determină nivelul
producŃiei).
b) Norma de utilizare intensivă (indicatorul de utilizare
intensivă) reprezintă producŃia maximă care poate fi obŃinută în
unitatea de timp de o unitate caracteristică dimensională
(exemplu: tone piese turnate/m.p. suprafaŃă pe lună în secŃiile
de turnătorie din întreprinderile constructoare de maşini; tone
fontă/mc de volum al furnalului în 24 de ore etc).
Indicatorul de utilizare intensivă a maşinilor şi
instalaŃiilor reperzintă un factor complex, cu influenŃă directă
asupra mărimii capacităŃii de producŃie, fiind influenŃat la
rândul său de o multitudine de factori: calitatea şi structura
materiilor prime folosite, nivelul tehnic al utilajelor, viteza de
prelucrare, modul de organizare a producŃiei etc.
Pentru maşinile, utilajele şi instalaŃiile noi, normele de
utilizare intensivă care se iau în calculul capacităŃilor de
producŃie se determină pe baza caracteristicilor tehnico-
productive de funcŃionare menŃionate în documentaŃiile
tehnice. Pentru cele deja existente în funcŃiune, normele de
utilizare intensivă se determină pe baza realizărilor din luna de
vârf înscrise în evidenŃele proprii ale întreprinderii. De
asemenea se mai pot stabili nivele pentru aceste norme prin
compararea cu realizările de vârf obŃinute la mijloace fixe de
acelaşi fel (din Ńară sau străinătate), care lucrează în condiŃii
similare.
Nivelul realizat al indicatorului de utilizare intensivă se
calculează conform relaŃiei:

Q
I ui =
Tef ⋅ K

141
Tatiana Puiu

în care:
Iui = indicatorul de utilizare intensivă (buc., tone, m,
etc.);
Q = volumul producŃiei realizate;
Tef = timp efectiv de funcŃionare în perioada
considerată (ore);
K = mărimea caracteristicii dimensionale a unităŃii de
producŃie considerată (număr de maşini, mărimea fizică
specifică, suprafaŃa de producŃie).
Date fiind progresele rapide din ştiinŃă şi tehnică,
normele de utilizare intensivă trebuie revizuite şi comparate
continuu cu cele obŃinute în Ńară şi străinătate, pentru a putea
aprecia în ce măsură acestea mai exprimă corect producŃia
maximă posibilă de realizat.
c) Norma de utilizare extensivă (indicatorul de utilizare
extensivă) reprezintă timpul maxim disponibil de funcŃionare a
maşinilor, utilajelor, instalaŃiilor sau de folosire a suprafeŃei de
producŃie într-o perioadă considerată.
Acest indicator este influenŃat, la rândul său, de
numeroşi factori, care influenŃează în mod indirect mărimea
capacităŃii de producŃie (figura 5.4).
Timpul maxim disponibil se determină cu ajutorul
următoarelor relaŃii:

Td = Tn − (Tr + Tot )

Tn = (Tc − Ts ) × ns × d s

în care:
Td = fond de timp maxim disponibil, exprimat în ore;
Tn = fond de timp nominal, exprimat în ore;
Tc = fond de timp calendaristic, exprimat în zile;
Ts = fond de timp aferent duminicilor, săptămânii
reduse de lucru şi sărbătorilor legale, exprimat în zile;
ns = numărul de schimburi în care se lucrează;

142
Managementul producŃiei

ds = durata unui schimb în ore;


Tr = fondul de timp aferent reparaŃiilor şi reviziilor
planificate, exprimat în ore;
Tot = fondul de timp aferent opririlor conform
tehnologiei (reglarea şi pregătirea utilajelor la trecerea de la
fabricarea unui produs la altul), exprimat în ore.
În calculul capacităŃilor de producŃie apar trei situaŃii
legate de fondul de timp disponibil, astfel:
- pentru procesele de producŃie cu caracter continuu:

Td = Tc

- pentru procesele de producŃie cu caracter discontinuu:

Td = Tn - (Tr+Tot)

- pentru procesele de producŃie cu caracter sezonier:

Td = Tcamp

în care Tcamp = timpul aferent campaniei de lucru

Un alt indicator utilizat în analiza capacităŃilor de


producŃie îl reprezintă fondul de timp efectiv, indicator care ia
în consideraŃie condiŃiile concrete, organizatorice ale
desfăşurării activităŃii de producŃie. El reprezintă fondul de
timp disponibil diminuat cu timpul aferent tuturor
întreruperilor efective neplanificate care au existat în perioada
considerată şi se calculează conform relaŃiei:

Tef = Td - Tîn
în care:
Tef = fond de timp efectiv;
Tîn = fond de timp aferent întreruperilor neplanificate.

143
Tatiana Puiu

RelaŃia dintre cei doi indicatori este:

Td ≥ Tef

O bună organizare a producŃiei şi a muncii conduce la


diminuarea timpului de întreruperi neplanificate, deci a
diferenŃei dintre timpul disponibil şi cel efectiv.
d) Sortimentul producŃiei care se fabrică este un factor
care influenŃează capacitatea de producŃie, prin aceea că,
diferitele produse, necesitând consumuri de muncă diferite,
determină mărimi diferite ale capacităŃilor de producŃie,
precum şi un grad diferit de încărcare a utilajului sau a
suprafeŃei de producŃie. Sortimentul optim este cel care asigură
folosirea cea mai bună a capacităŃii de producŃie. Nu
întotdeauna sortimentul planificat este cel optim, el aflându-se
sub influenŃa cererii de pe piaŃă.

4.3. Clasificarea capacităŃilor de producŃie

CapacităŃile de producŃie se pot clasifica folosind


diverse criterii.
După perioada luată în considerare se disting
următoarele categorii: capacitatea aferentă anului de bază,
capacitatea pusă în funcŃiune pe parcursul anului, capacitatea
scoasă din funcŃiune în timpul anului şi capacitatea pentru anul
curent, previzionat.
Capacitatea de producŃie aferentă anului de bază
reprezintă capacitatea existentă la sfârşitul anului considerat ca
bază.
Capacitatea de producŃie pentru anul previzionat
reprezintă o capacitate medie a anului curent. Ea se determină
conform relaŃiei:

144
Managementul producŃiei

T fs T
C m = Ce − C s + Ci fi
Td Td

în care:
Cm = capacitatea medie anuală totală;
Ce = capacităŃi existente în funcŃiune la începutul
anului;
Cs = capacităŃi scoase din funcŃiune în cursul anului;
Ci = capacităŃi intrate în funcŃiune în cursul anului;
Tfs = timpul de nefuncŃionare a capacităŃii scoase din
funcŃiune;
Tfi = timpul de funcŃionare a capacităŃii puse în
funcŃiune;
Td = timpul anual maxim disponibil.

În literatura de specialitate sunt individualizaŃi şi alŃi


doi indicatori ai capacităŃii de producŃie, şi anume: capacitatea
tehnică şi capacitatea de regim. [27, p.29]
Capacitatea tehnică este definită ca limita maximă a
potenŃialului productiv al unei firme pentru fiecare interval de
timp luat în considerare, stabilită pe baza adoptării unei viziuni
progresive asupra tuturor parametrilor care influenŃează
mărimea acesteia. [30, p.21]
Capacitatea tehnică (teoretică) reflectă folosirea
mijloacelor tehnice în condiŃii ideale, când nu există nici un
factor cu acŃiune perturbatoare asupra utilizării la maximum a
utilajelor şi suprafeŃelor de producŃie. Acest inidicator este
echivalent cu noŃiunea de capacitate de producŃie, considerată
în general. El exprimă, deci, producŃia maximă posibilă
corespunzătoare unor condiŃii ideale (perfecte) de natură
tehnică, organizatorică şi umană, adică starea de excelenŃă sau
de maximă competitivitate a unei firme.
Capacitatea de regim este acel indicator care exprimă
posibilităŃile maxime de producŃie pentru o perioadă dată,

145
Tatiana Puiu

Ńinând seama de factorii concreŃi ce vor acŃiona în perioada


previzionată de gestiune [30, p.21]. Acest indicator reflectă
posibilităŃile concrete de folosire a mijloacelor fixe în perioada
luată în considerare. Deci, capacitatea de regim este
echivalentă cu noŃiunea de producŃie posibilă.
AfirmaŃiile cu privire la aceşti doi indicatori evidenŃiază
că mărimea capacităŃii de regim este întotdeauna mai mică
decât capacitatea tehnică, diferenŃa dintre ele constituind
rezerva potenŃială de producŃie a întreprinderii.

4.4. Determinarea capacităŃii de producŃie

ModalităŃile de determinare a capacităŃii de producŃie


sunt influenŃate de particularităŃile proceselor tehnologice ale
ramurii de activitate în care se situează întreprinderea, precum
şi de condiŃiile concrete de producŃie ale acesteia.
Există o serie de principii de bază pentru
determinarea mărimii capacităŃii de producŃie, principii
care trebuiesc respectate în calculele de capacitate, indiferent
de particularităŃile întreprinderii industriale. Aceste principii
prevăd:
• mărimea capacităŃii de producŃie a întreprinderii
industriale se determină numai în funcŃie de secŃiile de bază;
secŃiile auxiliare, de servire şi anexe pot influenŃa doar gradul
de utilizare a capacităŃii de producŃie;
• mărimea capacităŃii de producŃie la nivelul
întreprinderii industriale se determină gradual, începând cu
verigile inferioare şi continuând succesiv spre verigile de nivel
superior. Verigile de producŃie sunt constituite din utilaje,
maşini, locuri de muncă, ateliere, secŃii, suprafeŃe de producŃie
cu ajutorul cărora se realizează producŃia întreprinderilor.
Capacitatea unei verigi de producŃie se determină în funcŃie de
caracteristicile tehnico-productive menŃionate în documentaŃia

146
Managementul producŃiei

tehnică a proiectelor de investiŃii sau în fişele tehnice ale


utilajelor, de realizările optime efective sau prin compararea cu
verigi similare din Ńară şi străinătate;
• determinarea capacităŃii de producŃie a fiecărei unităŃi
de producŃie de nivel superior se face în funcŃie de capacitatea
de producŃie a verigii conducătoare (acea verigă de producŃie
care are cea mai mare importanŃă în desfăşurarea activităŃii, are
o complexitate tehnică deosebită sau are o valoare de inventar
mai mare comparativ cu celelalte verigi şi care determină
nivelul producŃiei). Capacitatea de producŃie a întreprinderii
industriale este dată de mărimea capacităŃii de producŃie a
verigii conducătoare;
• la determinarea capacităŃii de producŃie nu se iau în
considerare eventualele situaŃii nefavorabile care pot să apară
în întreprindere: lipsă de materii prime, materiale, energie,
combustibil, piese de schimb, forŃă de muncă, existenŃa
locurilor înguste sau alte deficienŃe în managementul
producŃiei şi muncii. Se ia în considerare un grad de asigurare
normală, conform documentaŃiilor, a activităŃii de producŃie cu
resurse materiale, umane şi financiare;
• datorită caracterului dinamic al capacităŃii de
producŃie se impune recalcularea periodică (anual) a acestui
indicator.
Metodologia de determinare a capacităŃii de
producŃie presupune parcurgerea a trei etape principale
[30, p.26]:
- culegerea, sistematizarea şi prelucrarea informaŃiilor
primare necesare calculului;
- determinarea capacităŃilor de producŃie la nivelul
verigilor principale din secŃia conducătoare, elaborarea balanŃei
capacităŃilor de producŃie la nivelul întreprinderii şi stabilirea
locurilor înguste şi a excedentelor de capacitate;
- elaborarea programului de orientări strategice şi
acŃiuni tactice pentru încărcarea completă a capacităŃii de

147
Tatiana Puiu

producŃie, precum şi pentru eliminarea locurilor înguste şi


folosirea excedentelor de capacităŃi.
În funcŃie de specificul producŃiei se folosesc diverse
relaŃii de calcul a mărimii capacităŃii de producŃie.
RelaŃia generală de calcul a capacităŃii de producŃie, în
cazul în care se poate determina o normă tehnică de utilizare
intensivă este următoarea:

Cp = K · Iui · Td
în care:
Cp = mărimea capacităŃii de producŃie;
K = mărimea caracteristicii dimensionale a unităŃii de
producŃie pentru care se determină capacitatea de producŃie;
Iui = indicatorul (norma tehnică) de utilizare intensivă,
exprimat în unităŃi de producŃie pe unitatea caracteristicii
dimensionale;
Td = timpul maxim disponibil de funcŃionare a
utilajului.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie când veriga


de producŃie este formată din mai multe tipuri de utilaje care
fabrică acelaşi produs se face utilizând relaŃia:

n
C p = ∑ K ⋅ I uii ⋅ Tdi
i =1

în care i = 1,2,…,n = numărul de utilaje de acelaşi tip,


dar care funcŃionează cu parametri tehnologici diferiŃi.
În astfel de situaŃii indicatorul de utilizare intensivă se
determină pentru fiecare tip de utilaj care fabrică acelaşi
produs.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în cazul


proceselor de fabricaŃie ciclice (pe şarje) se face conform

148
Managementul producŃiei

relaŃiei:
Td
C p = K ⋅ IC ⋅
tC
în care:
IC = indicatorul de utilizare intensivă pe durata unui
ciclu (şarje);
tC = durata de timp a unui ciclu de fabricaŃie (şarje).

sau
Td
C p = QC ⋅
tC
în care:
QC = cantitatea de producŃie obŃinută într-un ciclu de
fabricaŃie, pe întreaga instalaŃie, maşină, utilaj etc.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în cazul


proceselor de producŃie în flux continuu pentru care veriga de
producŃie este un utilaj, agregat sau o linie tehnologică care
produce un singur produs se face conform relaŃiei:

Cp = q · Td

în care q = producŃia orară a utilajului (agregatului,


liniei) în perioada de vârf.
Dacă veriga de producŃie este formată din mai multe
utilaje identice, care produc acelaşi produs, relaŃia de calcul a
capacităŃii este:

n
C P = ∑ qi ⋅ Tdi
i =1

în care i = 1,…,n = numărul de utilaje, instalaŃii


asemănătoare.

149
Tatiana Puiu

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în cazul


proceselor de producŃie realizate pe linii tehnologice
monovalente în flux continuu se determină conform formulei:

Td − Ti
CP =
T
în care:
Td = timpul disponibil al liniei în flux;
Ti = timpul întreruperilor reglementate;
T = tactul sau cadenŃa linei în flux.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în cazul


producŃiei realizate pe linii tehnologice polivalente se
determină folosind relaŃia:

Td − Ti
CP = n
K regl
∑T q
i =1
j j

în care:
Tj = tactul sau cadenŃa de fabricaŃie a linei pentru
diferitele produse j programate;
gj = ponderea diferitelor produse programate în volumul
total al producŃiei;
Kregl = coeficient care reflectă întreruperile datorate
reglării utilajelor liniei la trecerea de la fabricarea unui produs
la altul.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în sectoarele


de producŃie formate din linii automate se face potrivit relaŃiei:

Cpli = (Tdi - Tîi)Wi


în care:

150
Managementul producŃiei

Cpli = capacitatea de producŃie a linei automate i;


Tdi = timpul disponibil al linei automate i;
Tîi = timpul de întreruperi pentru înlocuirea sculelor
uzate şi reglarea liniei automate i;
Wi = productivitatea linei automate i (unităŃi produs
fizic / unitate de timp; Wi = 60/Ti).

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în cazul


producŃiei ce se realizează pe maşini-unelte cu mai multe
posturi de lucru se realizează utilizând formula:

Tdi
TPi = ⋅ 60
Tmax i
în care:
Cpi = capacitatea de producŃie a maşinii i;
Tdi = timpul disponibil al maşinii i cu mai multe posturi
de lucru;
Tmaxi = timpul de prelucrare pe bucată la postul de lucru
unde se execută operaŃia cu durata cea mai mare.

Dacă în secŃia de producŃie sunt organizate mai multe


linii în flux sau există mai multe maşini-agregat pentru
prelucrarea aceloraşi produse, capacitatea de producŃie se
determină prin însumarea capacităŃilor parŃiale calculate
conform relaŃiilor prezentate anterior.

Calculul mărimii capacităŃii de producŃie în funcŃie de


mărimea suprafeŃelor de producŃie se face conform
următoarelor relaŃii:

Cp = S · Iui · Td
în care:
S = suprafaŃa totală a unităŃii de producŃie;
Iui = indicatorul de utilizare intensivă, stabilit pe baza

151
Tatiana Puiu

realizărilor de vârf;
Td = timpul disponibil de folosire a suprafeŃei de
producŃie.

Indicatorul de utilizare intensivă se determină după


relaŃia:
Qv
I ui =
CS ⋅ H ⋅ S
în care:
Qv = producŃia realizată în perioada de vârf;
CS = coeficientul numărului de schimburi (numărul
total de muncitori din schimburi / numărul de muncitori din
schimbul cel mai mare);
H = numărul de ore lucrătoare într-un schimb din
perioada de vârf;
S = suprafaŃa totală a unităŃii de producŃie.

În întreprinderile industriale în care predomină munca


manuală, iar suprafeŃele de producŃie au un rol deosebit de
important în determinarea mărimii capacităŃii de producŃie, se
poate folosi următoarea relaŃie de calcul:

Td 1 S  β 
C P = Q0 ⋅ 1 ⋅ 1 + 
C S 0 Z 0 ⋅ 8 S 0  100 
unde:
Q0 = volumul producŃiei realizate în perioada de bază;
Td1 = timpul disponibil de lucru în perioada de plan
(ore/an);
CS0 = coeficientul mediu anual de schimburi în perioada
de bază;
Z0 = numărul zilelor lucrătoare în perioada de bază;
S0, S1 = suprafaŃa de producŃie în perioada de bază,
respectiv de plan (mp);

152
Managementul producŃiei

β = procentul de îmbunătăŃire a normelor de timp în


perioada de plan faŃă de cea de bază, care determină o anumită
creştere a productivităŃii muncii.

Metodele de calcul prezentate pentru determinarea


capacităŃilor de producŃie a secŃiilor de bază pot fi folosite şi la
secŃiile auxiliare, de servire şi anexe. Corelarea capacităŃii
acestora cu cea a secŃiilor de bază este o condiŃie esenŃială
pentru asigurarea unui grad de utilizare cât mai ridicată a
capacităŃii de producŃie a întreprinderii industriale.

4.5. BalanŃa capacităŃilor de producŃie

Întocmirea balanŃei capacităŃilor de producŃie are un rol


deosebit de important în activitatea de gestiune a folosirii
capacităŃilor întreprinderii industriale.
BalanŃa capacităŃilor de producŃie permite compararea
capacităŃii fiecărei verigi de producŃie cu capacitatea verigii
conducătoare, rezultând excedentele sau deficitele (locurile
înguste) în raport cu capacitatea verigii principale.
De regulă, pe baza datelor din balanŃa capacităŃilor de
producŃie se întocmeşte un grafic. Graficul din figura 5.5
prezintă balanŃa de corelare a capacităŃilor de producŃie faŃă de
veriga conducătoare într-o întreprindere industrială cu 3 verigi
de producŃie.
ÎnălŃimea coloanelor reprezintă mărimea capacităŃilor
de producŃie. Veriga conducătoare este V1, care determină
mărimea capacităŃii de producŃie a întreprinderii. În funcŃie de
mărimea capacităŃii de producŃie a celorlalte verigi de
producŃie se determină producŃia posibilă, excedentul sau
deficitul de capacitate. Astfel, diferenŃa dintre mărimea
capacităŃii V1 şi V3 reprezintă deficitul de capacitate, iar
diferenŃa dintre V2 şi V1 reprezintă excedentul de capacitate

153
Tatiana Puiu

faŃă de capacitatea verigii conducătoare. SituaŃia prezentată în


grafic este una generală, teoretică, care nu ia în considerare
posibilităŃile de cooperare cu alte întreprinderi industriale,
cooperări ce pot conduce la înlăturarea deficitelor de capacitate
(locuri înguste) sau la valorificarea excedentelor de capacitate.
Mărimea capacităŃii de producŃie

Cp
V1 V2 V3
Qp

Verigile productive
Fig. 5.5 – BalanŃa capacităŃii de producŃie

Într-un management superior al producŃiei unei


întreprinderi industriale gradul de folosire a capacităŃii de
producŃie tinde către 100%, producŃia posibilă apropiindu-se de
mărimea capacităŃii de producŃie.

4.6. Determinarea gradului de utilizare


a capacităŃilor de producŃie

Între obiectivele managementului producŃiei industriale,


folosirea judicioasă a capacităŃilor de producŃie ocupă un loc

154
Managementul producŃiei

foarte important. Utilizarea capacităŃilor de producŃie trebuie


analizată atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de
vedere calitativ. Sub aspect cantitativ o folosire raŃională a
capacităŃii de producŃie presupune fabricarea unui volum de
producŃie cât mai mare, în timp ce, sub aspect calitativ,
presupune o structură cât mai avantajoasă a producŃiei, care să
conducă la obŃinerea unei eficienŃe economice ridicate.
Determinarea gradului de utilizare a capacităŃii de
producŃie este necesar atât pentru fundamentarea tehnico-
economică a volumului de producŃie ce va fi executat, cât şi
pentru aprecierea modului în care capacităŃile au fost folosite.
Pentru aprecierea gradului de utilizare a capacităŃilor de
producŃie se determină o serie de indicatori, dintre care îi vom
prezenta pe cei mai semnificativi.
În determinarea acestor indicatori se pleacă de la
relaŃiile generale de calcul ale capacităŃii de producŃie şi
producŃiei prevăzute a se fabrica:

C P = K ⋅ I ui ⋅ Td

Q = K ⋅ I uip ⋅ TP
în care:
Cp = mărimea capacităŃii de producŃie;
K = mărimea caracteristicii dimensionale a unităŃii de
producŃie;
Iui = indicele (norma tehnică) de utilizare intensivă;
Td = timpul maxim disponibil de funcŃionare;
Q = producŃia prevăzută a se executa în perioada
planificată;
I uip = indicele mediu de utilizare intensivă prevăzut a se
obŃine în perioada planificată;
Tp = timpul de funcŃionare prevăzut în perioada
planificată.

155
Tatiana Puiu

Pe baza acestor relaŃii se calculează următorii


indicatori:

• Gradul de folosire a capacităŃii de producŃie (Gu):

Q
Gu =
Cp

• Rezerva potenŃială totală de producŃie (Rp), în


mărime absolută:

Rp = Cp - Q

• Rezerva potenŃială totală de producŃie (Rp%), în


procente:

RP T
RP % = ⋅100 = P ⋅100
CP TD

•• Gradul de folosire extensivă a capacităŃii de


producŃie (Gue):
K ⋅ TP T
Gue = ⋅100 = P ⋅100
K ⋅ Td Td

•• Rezerva potenŃială de utilizare extensivă a


capacităŃii de producŃie (Rue), în mărime absolută, cauzată de
existenŃa unor schimburi neprogramate:

Rue = K ⋅ Td − K ⋅ T p = K (Td − T p )

•• Rezerva potenŃială de utilizare extensivă a


capacităŃii de producŃie (Rue%), exprimată procentual:

156
Managementul producŃiei

Rue K (Td − TP )
Rue % = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 100 − Gue
K ⋅ Td K ⋅ Td

••• Gradul de utilizare intensivă a capacităŃii de


producŃie (Gui)
I uip
Gui =
I ui

••• Rezerva potenŃială de utilizare intensivă a


capacităŃii de producŃie (Rui), în mărime absolută:

Rui = I ui − I uip

••• Rezerva potenŃială de utilizare intensivă a


capacităŃii de producŃie (Rui%), exprimată în procente:

Rui I ui − I uip
Rui % = ⋅100 = ⋅100 = 100 − Gui
I ui I ui

Calculul gradului de utilizare a capacităŃii de producŃie şi al


rezervelor de capacitate se efectuează atât pentru veriga
conducătoare, cât şi pentru celelalte verigi de producŃie.

4.7. Căi de îmbunătăŃire a folosirii capacităŃilor de


producŃie

ÎmbunătăŃirea gradului de folosire a capacităŃii de


producŃie influenŃează în mod direct asupra creşterii eficienŃei
economice a activităŃii întreprinderii industriale, prin creşterea

157
Tatiana Puiu

volumului producŃiei, creşterea productivităŃii muncii,


reducerea costurilor, creşterea profitului, eliberarea de investiŃii
şi reducerea pierderilor din imobilizări.
Iată de ce, fiecare întreprindere industrială este
interesată în depistarea şi aplicarea în producŃie a tuturor
măsurilor tehnice şi organizatorice care conduc la folosirea cât
mai bună, atât sub raport extensiv cât şi intensiv, a capacităŃilor
de producŃie.
ÎmbunătăŃirea gradului de folosire a capacităŃii de
producŃie se poate asigura prin mai multe căi, grupate în
intensive şi extensive.
a) ÎmbunătăŃirea gradului de folosire intensivă asigură
creşterea volumului producŃiei pe unitatea de timp şi pe
unitatea dimensională caracteristică a utilajelor şi instalaŃiilor.
Ea se realizează prin:
- organizarea ştiinŃifică a producŃiei şi a muncii;
- folosirea unor tehnologii noi şi perfecŃionarea celor
existente;
- organizarea mai bună a locurilor de muncă;
- creşterea vitezelor de prelucrare până la limitele
admise şi sta-bilirea unor regimuri optime de lucru;
- modernizarea şi perfecŃionarea utilajelor existente;
- ridicarea nivelului de calificare a muncitorilor,
maiştrilor, tehnicienilor şi inginerilor;
- eliminarea abaterilor de la tehnologiile de fabricaŃie şi
reducerea sau eliminarea pe această cale a rebuturilor;
- alimentarea mai bună a locurilor de muncă cu materii
prime şi SDV-uri corespunzătoare;
- reducerea timpilor pentru opriri mici (de natură
intensivă) şi a timpului de mers în gol (inutil);
- realizarea unei structuri optime a producŃiei pentru
încărcarea judicioasă a utilajelor etc.
b) ÎmbunătăŃirea gradului de folosire extensivă a
capacităŃilor de producŃie asigură creşterea volumului de

158
Managementul producŃiei

producŃie prin mărirea timpului de funcŃionare a utilajelor sau a


gradului de ocupare a suprafeŃelor de producŃie. Dintre
măsurile care asigură îmbunătăŃirea folosirii extensive a
capacităŃilor de producŃie amintim:
- reducerea timpului necesar pentru efectuarea
reparaŃiilor planificate, concomitent cu asigurarea unei calităŃi
superioare a lucrărilor efectuate;
- perfecŃionarea programării reparaŃiilor în vederea
înlocuirii elementelor uzate înainte de a se produce defecŃiuni;
- extinderea regimului de lucru şi îmbunătăŃirea, pe
această bază, a coeficientului de schimburi (trecerea de la lucru
într-un schimb la lucru în două sau trei schimburi);
- asigurarea forŃei de muncă la volumul şi structura
cerute de buna desfăşurare a activităŃii de producŃie în toate
schimburile;
- reducerea opririlor tehnologice prin organizarea
ştiinŃifică a producŃiei şi a muncii şi, îndeosebi, printr-o
programare ştiinŃifică a producŃiei;
- reducerea la minimum sau eliminarea întreruperilor
din diferite cauze (lipsă materii prime, materiale, semifabricate,
energie, forŃă de muncă, comenzi, întreruperi accidentale);
- eliberarea suprafeŃelor ocupate de birouri, depozite şi
montarea pe acestea a unor utilaje productive;
- mai buna organizare şi raŃionalizare a fluxurilor
tehnologice, a transporturilor (folosirea celor suspendate),
urmând ca pe suprafeŃele eliberate să se monteze noi maşini,
utilaje, instalaŃii.
Căile de îmbunătăŃire a utilizării capacităŃilor de
producŃie trebuie abordate în strânsă legătură cu volumul
activităŃii şi cu cerinŃele pieŃei pentru nomenclatorul de produse
al întreprinderii industriale.

159
Tatiana Puiu

5. PLANIFICAREA ACTIVITĂłII DE PRODUCłIE

5.1. Definirea noŃiunii de producŃie industrială şi


elementele sale componente

ProducŃia industrială este constituită din totalitatea


rezultatelor directe şi utile obŃinute în urma activităŃilor de
producŃie desfăşurate în întreprinderile industriale.
Din definiŃie se pot desprinde următoarele caracteristici
ale producŃiei industriale [39, p.250]:
- constituie rezultatul activităŃii directe, întrucât nu sunt
luate în considerare rezultatele indirecte (materiale refolosibile,
resturi de materii prime etc);
- reprezintă rezultatul activităŃii utile, neluându-se în
considerare rebuturile;
- constituie rezultatul activităŃii industriale proprii a
agenŃilor economici, adică nu cuprinde bunurile achiziŃionate
de la alŃi agenŃi economici şi livrate ca atare, fără a suferi vreo
prelucrare;
- este rezultatul activităŃii industriale, adică nu cuprinde
rezultatele din alte activităŃi ( de comerŃ, agricole, transporturi,
construcŃii etc.).
ProducŃia industrială este destinată consumului
productiv (prodfactorii) sau celui neproductiv (satisfactorii).
Elementele care compun producŃia industrială pot
îmbrăca formă materială (bunuri materiale) sau formă
nematerială (lucrări sau servicii cu caracter industrial).
Bunurile materiale se clasifică, la rândul lor, după
gradul de finisare tehnică sau destinaŃiile ulterioare, rezultând
următoarele categorii:
a) Produsele finite, care reprezintă acele produse a căror
prelucrare a fost terminată în cadrul întreprinderii respective şi

160
Managementul producŃiei

care corespund din punct de vedere tehnic prescripŃiilor de


calitate. Ele sunt destinate fie livrării către terŃi, fie consumului
în sectorul de investiŃii sau în sectoarele neindustriale ale
întreprinderii. Pentru a fi considerat produs finit, bunul
respectiv este necesar să fie predat la magazia de produse finite
cu forme legale (bon de predare/primire, proces verbal de
recepŃie etc) sau clientului (însoŃit de certificatul de calitate)
b) Semifabricatele sunt acele produse care au parcurs
integral unul sau mai multe stadii ale fluxului tehnologic şi
corespund normelor de calitate pentru stadiul tehnologic
respectiv. Această categorie este întâlnită la întreprinderile
industriale care au cel puŃin două secŃii de producŃie.
Semifabricatele pot fi prelucrate în continuare în cadrul
aceleiaşi întreprinderi, până la terminarea fabricaŃiei în vederea
obŃinerii produselor finite sau pot fi livrate ca atare către terŃi.
DistincŃia între produs finit şi semifabricat nu are un
caracter strict obiectiv, aceste două categorii reflectând, mai
ales, un aspect organizatoric; acelaşi produs poate fi, în acelaşi
timp, produs finit sau semifabricat. De exemplu, cutiile de
viteză pentru autoturisme reprezintă produs finit pentru o
întreprindere de piese de schimb, care le livrează ca atare către
producătorii de autoturisme sau către staŃiile service. Aceleaşi
cutii de viteze sunt semifabricat într-o întreprindere de
autoturisme de tip integrat.
c) ProducŃia neterminată reprezintă producŃia a cărei
proces de fabricaŃie nu a fost terminat, el fiind în curs de
desfăşurare. Specificul acestei componente este acela că
elementele sunt considerate astfel într-un anumit moment dat
şi anume momentul determinării indicatorilor de volum ai
producŃiei industriale. DestinaŃia acestor elemente este aceea de
a asigura, ulterior evaluării lor, continuarea proceselor de
producŃie.
Un caz aparte îl constituie “rebuturile remaniabile”
(recuperabile). Acestea reprezintă produse de bază sau

161
Tatiana Puiu

semifabricate care nu corespund parŃial cerinŃelor (normelor)


de calitate în momentul evaluării lor şi care, prin prelucrări
ulterioare, vor îndeplini cerinŃele de calitate impuse. Rebuturile
remaniabile sunt incluse în producŃia neterminată.
d) Piesele de schimb sunt produse care se realizează în
secŃiile auxiliare ale întreprinderii şi sunt destinate asigurării
necesarului pentru reparaŃiile la mijloacele de producŃie proprii.
Ele pot fi realizate şi în secŃiile de bază, fiind asimilate, în acest
caz, semifabricatelor.
e) Sculele, dispozitivele, matriŃele şi aparatele de
verificat reprezintă produse realizate în secŃiile auxiliare (prin
excepŃie şi în secŃiile de producŃie) şi destinate asigurării
condiŃiilor normale necesare desfăşurării activităŃilor de bază.
f) Obiectele de progres tehnic sunt produse care rezultă
din activitatea de cercetare ştiinŃifică proprie şi destinate
modernizării, retehnologizării, perfecŃionării proceselor de
producŃie de bază sau auxiliare.
Componentele bunurilor materiale prezentate în
clasificarea de mai sus reprezintă produse industriale de bază.
Alături de acestea, tot în cadrul bunurilor materiale obŃinute în
cadrul întreprinderilor industriale, se includ şi produsele
derivate, care rezultă din valorificarea deşeurilor şi a
reziduurilor. (Exemplu: în industria băuturilor, la fabricarea
berii, rezultă melasa - este un produs derivat care se valorifică
prin vânzarea către întreprinderi de creştere şi îngrăşare a
animalelor, unde este folosit în furajare).
Bunurile nemateriale (servicii sau lucrări cu caracter
industrial) se clasifică în:
a) Lucrări destinate refacerii utilităŃii capitalului fix,
care includ [40, p.23]:
- reparaŃiile capitale, curente (periodice) şi intervenŃiile
executate asupra mijloacelor fixe proprii sau închiriate pentru
activitatea proprie;
- activităŃile de service;

162
Managementul producŃiei

- activităŃile de management - marketing pentru nevoile


proprii;
- lucrările şi serviciile executate pentru activităŃile
auxiliare (gospodăria de locuinŃe, creşe proprii, grădiniŃe
proprii) sau pentru terŃi.
b) Lucrări prin care se urmăreşte sporirea utilităŃii
unor produse sau îmbunătăŃirea anumitor caracteristici
tehnice ale produselor, cum ar fi: nichelare, cromare, zincare,
vopsire sau alte operaŃiuni cu acest specific.
Cunoaşterea elementelor componente ale producŃiei
industriale îşi găseşte utilitatea în procesul comensurării
indicatorilor de volum (nivel) ai acesteia, precum şi în analizele
economice care se efectuează la nivelul întreprinderii
industriale.

5.2. Metode de măsurare a producŃiei industriale

Determinarea volumului de rezultate obŃinute într-o


anumită perioadă în întreprinderea industrială se face utilizând
următoarele metode:
- metoda exprimării în unităŃi fizice (naturale);
- metoda exprimării în unităŃi natural - convenŃionale;
- metoda exprimării în unităŃi de timp de muncă (om-
ore standard);
- metoda exprimării în unităŃi valorice.

a) Exprimarea (măsurarea) producŃiei industriale în


unităŃi fizice (naturale) se utilizează în întreprinderile
industriale cu producŃie omogenă, atât din punct de vedere al
utilităŃii, cât şi al caracteristicilor tehnico-economice, astfel
încât cantităŃile aferente diferitelor produse să poată fi însumate
(exemplu: tone de oŃel, metri liniari sau metri pătraŃi de
Ńesătură, bucăŃi autoturisme etc). Utilizarea metodei are un

163
Tatiana Puiu

caracter limitat, mai ales în condiŃiile complexităŃii rezultatelor


activităŃii dintr-o întreprindere. Totuşi, are o importanŃă
deosibită deoarece:
- măsoară rezultatele producŃiei fără a fi afectate de
influenŃa diferiŃilor factori;
- stă la baza exprimării producŃiei prin celelalte metode;
- se foloseşte în calculul unor indicatori ce permit
comparaŃii internaŃionale (exemplu: cantitatea dintr-un anumit
produs ce revine pe cap de locuitor).
b) Exprimarea (măsurarea) producŃiei industriale în
unităŃi natural-convenŃionale se utilizează în cazul producŃiei
cvasi-omogene, adică a produselor omogene din punct de
vedere al utilizării lor, dar eterogene din punct de vedere al
caracteristicilor tehnico-economice. Exprimarea producŃiei în
unităŃi natural-convenŃionale mai este întâlnită şi sub
denumirea de exprimare în unităŃi echivalente. Metoda
presupune omogenizarea producŃiei prin intermediul unui
produs etalon sau reprezentativ.
Drept produs reprezentativ se poate alege:
- produsul cu ponderea cea mai mare în structura
producŃiei;
- produsul considerat reprezentativ pentru întreprindere
din punct de vedere al caracteristicilor principale;
- produsul cel mai rentabil pentru întreprindere.
Pentru produsul etalon se stabileşte, în mod arbitrar,
coeficientul “1”, iar pentru celelalte tipuri de produse, omogene
din punct de vedere al utilităŃii, se determină coeficienŃi de
echivalare, ca raport între caracteristica specifică fiecărui alt
produs şi caracteristica produsului etalon, conform relaŃiei:

caracteristica tipului i de produs


Ki =
caracteristica produsului etalon

Drept caracteristici în calculul coeficienŃilor de

164
Managementul producŃiei

echivalare pot servi anumiŃi indicatori sau parametri legaŃi de


produsul reprezentativ (exemplu: puterea de tracŃiune, puterea
calorică, timpul de fabricaŃie pe bucată, valoarea nutritivă
pentru produsele alimentare etc).
Cu coeficienŃii de echivalare calculaŃi se ponderează volumul
fizic al producŃiei realizate din fiecare tip de produs obŃinându-
se astfel exprimarea volumului fizic al produsului respectiv (qi)
în cantitate de producŃie etalon:

Que = qi ⋅ ki

în care: Que - producŃia în unităŃi echivalente


Metoda de exprimare a producŃiei industriale în unităŃi
natural-convenŃionale are avantajul unei sfere de utilizare mai
largi în raport cu metoda exprimării în unităŃi fizice.
Limitele aplicării sale se datorează introducerii unui
factor arbitrar (alegerea produsului etalon), care are totuşi un
caracter subiectiv, precum şi sferei de aplicare (este vorba de
un singur tip de produs, omogen din punct de vedere al
utilizării, dar eterogen din punct de vedere al caracteristicilor
tehnico-economice).
c) Exprimarea (măsurarea) producŃiei industriale în
unităŃi de timp de muncă este o metodă aplicabilă şi în cazul
produselor eterogene, deci cu o sferă de cuprindere mai mare
decât a metodelor prezentate anterior. Omogenizarea producŃiei
se realizează cu ajutorul normelor de timp (ti), exprimate în om
- ore, aferente realizării fiecărui tip “i” de produs, conform
relaŃiei:
n
Q = ∑ qi ⋅ ti
i =1

Unii specialişti consideră că această metodă ar fi cea


mai precisă pentru măsurarea producŃiei industriale. Totuşi,
normele de timp pentru diferite produse, deşi sunt exprimate în

165
Tatiana Puiu

aceleaşi unităŃi de măsură, au conŃinuturi reale diferite, fiind


stabilite pentru anumite nivele de calificare a forŃei de muncă.
d) Exprimarea (măsurarea) producŃiei industriale în
unităŃi valorice reprezintă metoda aplicabilă atât producŃiei
omogene, cât şi celei eterogene şi este obligatorie pentru
exprimarea volumului producŃiei industriale în toate
întreprinderile industriale. Elementul omogenizator este preŃul,
pentru bunurile materiale, respectiv tariful, pentru lucrările şi
serviciile cu caracter industrial.
Metoda pare ideală, dar şi ea prezintă unele deficienŃe
deoarece preŃurile nu se formează doar ca urmare a acŃiunilor
proprii întreprinderilor, ci şi sub influenŃa puternică a pieŃei.
Exprimarea producŃiei în unităŃi valorice se face cu
ajutorul preŃurilor curente sau a preŃurilor comparabile, atunci
când se urmăreşte dinamica volumului producŃiei industriale.

5.3. Indicatorii fizici şi valorici ai producŃiei industriale

Rezultatele obŃinute în urma activităŃilor de producŃie


desfăşurate în întreprinderile industriale pot fi caracterizate prin
intermediul unui sistem de indicatori fizici şi valorici.
Indicatorii fizici ai producŃiei industriale cuprind:
producŃia fizică industrială la nivelul întreprinderii şi producŃia
fizică pe sortimente, feluri de produse, respectiv grupe
omogene de produse.
ProducŃia fizică industrială la nivelul întreprinderii
măsoară volumul de produse, în expresie fizică, naturală,
realizat de o întreprindere industrială într-o anumită perioadă
de timp (an, lună, zi). Ea se determină pentru întreprinderi cu
producŃie omogenă şi se exprimă în unităŃi de măsură specifice
produselor respective (tone, m, m2, m3, buc, Kwh etc).
ProducŃia fizică pe sortimente, feluri de produse,
respectiv grupe omogene de produse reprezintă cantităŃile din

166
Managementul producŃiei

diferitele produse ce alcătuiesc nomenclatura producŃiei


industriale, exprimate în unităŃile fizice corespunzătoare
caracteristicilor tehnice ale produselor respective. Acest
indicator se poate aplica atât în întreprinderile industriale cu
producŃie omogenă, cât şi în întreprinderile industriale cu
producŃie eterogenă.
ProducŃia fizică industrială are avantaje, cât şi unele
limite.
Dintre principalele avantaje şi funcŃii ale indicatorilor
fizici, în managementul producŃiei, pot fi menŃionate:
- producŃia fizică industrială exprimă contribuŃia reală a
unei firme la producŃia naŃională, la crearea de bogăŃie în
cadrul unei naŃiuni;
- datorită formei simple de exprimare, acest indicator
permite realizarea gestiunii producŃiei prin identificarea,
lansarea, urmărirea şi controlul comenzilor şi contractelor;
- stă la baza efectuării unor corelaŃii cu alŃi indicatori ai
activităŃii economice, cum sunt, spre exemplu, necesarul de
materii prime, materiale şi energie, utilaje (capacităŃi de
producŃie), personal, fond de salarii;
- permite calculul randamentelor folosirii factorilor de
producŃie (productivitatea muncii în expresie naturală,
consumul de capital fix şi circulant etc);
- dă posibilitatea corelării activităŃii de producŃie cu
indicatorii financiari ai activităŃi economice, cum sunt:
costurile, profitul, pragul de rentabilitate etc;
- oferă posibilitatea calculării indicilor volumului fizic
al producŃiei pe grupe de produse;
- permite construirea unor indicatori utili în comparaŃii
internaŃionale, referitori la nivelul dezvoltării economice (de
exemplu, producŃia sau consumul de energie electrică/locuitor,
oŃel/locuitor, ciment/locuitor etc).
Ca limite ale producŃiei fizice industriale se pot
menŃiona:

167
Tatiana Puiu

- nu reflectă volumul total al activităŃii prestate de un


agent economic într-o perioadă de timp deoarece, spre
exemplu, nu include soldul producŃiei neterminate, care la
unităŃile cu ciclu lung de fabricaŃie poate atinge o valoare
importantă;
- nu reflectă nivelul tehnic al producŃiei;
- nu face o diferenŃiere a rezultatelor activităŃii de pro-
ducŃie în raport cu performanŃele calitative ale produselor;
- nu poate să ne dea o caracterizare sintetică a rezulta-
telor la nivelul agenŃilor economici şi nici la nivele superioare
de agregare (sector, ramură, filieră).
Indicatorii valorici caracterizează volumul producŃiei
industriale privit din diferite puncte de vedere, relevând fiecare
în parte anumite aspecte şi corelaŃii ce pot sta la baza
îmbunătăŃirii activităŃii de management.
Întreprinderile industriale au obligativitatea determi-
nării următorilor indicatori valorici: cifra de afaceri şi producŃia
globală.
Cifra de afaceri (CA) este unul din indicatorii
importanŃi care măsoară volumul activităŃii unei întreprinderi
industriale, care definită conform metodologiei Institutului
NaŃional de Statistică şi Studii Economice, reprezintă suma
veniturilor realizate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri,
executarea de lucrări şi prestări de servicii, mai puŃin rabaturile,
remizele şi alte reduceri acordate clienŃilor.
Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată ca: cifră
de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri
marginală, cifră de afaceri critică [33, p.229].
Cifra de afaceri totală reprezintă volumul total al
afacerilor unei firme, evaluate la preŃurile pieŃei (respectiv
încasările totale).
Cifra de afaceri medie reflectă încasarea realizată pe
unitatea de produs sau serviciu.
Cifra de afaceri marginală exprimă variaŃia încasărilor

168
Managementul producŃiei

unei firme generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a


cantităŃii vândute.
Cifra de afaceri critică reprezintă acel nivel al
încasărilor la care se asigură acoperirea cheltuielilor, pragul de
la care firma începe să producă beneficii.
Indicatorul cifra de afaceri se exprimă în preŃuri
curente, ceea ce implică corectarea cu indicele preŃurilor, în
scopul exprimării în preŃurile perioadei de bază (de comparaŃie)
atunci când se urmăreşte evoluŃia sa în dinamică.
ProducŃia globală (Pgl) este indicatorul valoric care
măsoară volumul rezultatelor din activitatea industrială
desfăşurată de o întreprindere într-o perioadă de timp, fără a lua
în considerare bunurile şi serviciile utilizate/prestate pentru
nevoi proprii de producŃie.
Acest indicator include în componenŃa sa următoarele
elemente:
- produsele finite (Pf), care, pentru perioada de analiză
se pot găsi în stare de produse finite livrate (PfL) sau se pot
regăsi în variaŃia de stoc: existent la sfârşitul perioadei (Pf2)
faŃă de începutul perioadei (Pf1). Deci:

Pf = PfL + (Pf2 – Pf1)

- semifabricatele (S) produse în perioada de analiză se


pot regăsi în consumul intern productiv (s), în livrări către terŃi
(SL) sau în variaŃia de stoc de la sfârşitul perioadei (S2) faŃă de
începutul perioadei (S1). Deci:

S = s + SL + (S2 - S1)

În calculul producŃiei globale nu se includ semi-


fabricatele consumate pentru nevoi proprii de producŃie:

S – s = SL + (S2 - S1)

169
Tatiana Puiu

- producŃia neterminată (N) se ia în calculul


indicatorului producŃie globală ca diferenŃă de stocuri:

N = N2 – N1

- diferenŃa de stocuri “matriŃe, scule, dispozitive,


verificatoare” realizate prin mijloace proprii:

M = M2 – M1

- lucrările cu caracter industrial executate pentru terŃi


(Lt), care sunt lucrările executate în cursul perioadei (L), mai
puŃin cele executate pentru nevoi proprii (l). Deci în calculul
producŃiei globale se include:

Lt = L – l

- lucrările de cercetare ştiinŃifică (Lcs) terminate şi


recepŃionate în cursul perioadei analizate pentru nevoile proprii
ale întreprinderii;
- reparaŃiile capitale şi curente (R), în măsura în care
constituie obiect de activitate pentru întreprindere;
- ambalajele (a), care sunt evidenŃiate distinct în preŃul
de livrare a produselor finite sau semifabricatelor livrate;
- contravaloarea prelucrării materiilor prime, materia-
lelor aduse de clienŃi (Vpmc), precum şi valoarea acestor materii
prime sau materiale (Vmc).
Acestea fiind elementele componente ale indicatorului,
producŃia globală a unei întreprinderi industriale se calculează
după următoarea relaŃie:

Pgl = Pf + (S-s) + (N2-N1) + (M2-M1) + Lt + Lcs + R + a+


+Vpmc + Vmc

170
Managementul producŃiei

sau

Pgl = PfL + (Pf2-Pf1) + SL + (S2-S1) + (N2-N1) + (M2-


-M1) + (L-l) + Lcs + R + a + Vpmc + Vmc

În afara acestor indicatori, în raport cu diferite aspecte


ce interesează în analiza economico-financiară a rezultatelor
întreprinderii şi cu necesităŃile unui management al producŃiei
industriale performant, în practica întreprinderilor industriale
se mai pot calcula şi alŃi indicatori valorici ai producŃiei
industriale: producŃia marfă, producŃia marfă livrată şi
decontată, circulaŃia globală, circulaŃia internă, valoarea
adăugată netă şi valoarea adăugată brută.
ProducŃia marfă (Pmf) este indicatorul valoric care
caracterizează volumul producŃiei industriale realizate în
perioada de analiză şi destinate livrării, ea îndeplinind cerinŃele
pieŃei.
Pe baza aceluiaşi criteriu folosit la identificarea
elementelor producŃiei globale, indicatorul producŃia marfă
include următoarele componente:
- produsele finite (Pf), deoarece corespund cerinŃelor
pieŃei indiferent dacă au fost livrate sau se află în stocuri la
producător;
- semifabricatele livrate (SL), deoarece prin livrare au
căpătat caracterul de marfă;
- lucrările industriale executate pentru terŃi (Lt);
- lucrările de cercetare ştiinŃifică terminate şi recepŃio-
nate (Lcs);
- ambalajele (a) care se evidenŃiază distinct în preŃul de
livrare al produsului finit sau semifabricatului livrat;
- contravaloarea prelucrării materiilor prime şi mate-
rialelor aduse de clienŃi (Vpmc).
łinând seama de aceste elemente, indicatorul producŃia

171
Tatiana Puiu

marfă se determină după relaŃia:

Pmf = Pf + SL + Lt + Lcs + a + Vpmc


sau
Pmf = PfL + (Pf2-Pf1) + SL + Lt + Lcs + a + Vpmc

Corelând cu indicatorul producŃiei globale, relaŃia


devine:

Pmf = Pgl - (S2-S1) - (N2-N1) - (M2-M1) - R - Vmc

ComparaŃia între nivelele celor doi indicatori, calculaŃi


pentru aceeaşi perioadă, relevă în ce măsură rezultatele incluse
în producŃia globală au îndeplinit şi cerinŃa de marfă, precum şi
măsura în care stocurile s-au diminuat sau au crescut.
ProducŃia marfă livrată şi decontată (Pmld) reflectă
finalitatea activităŃii de producŃie şi comercializare. Acest
indicator include elementele producŃiei marfă care au fost
livrate către beneficiari şi care au fost decontate de către aceştia
în cursul perioadei de analiză, indiferent când a avut loc
livrarea produselor.
RelaŃia de calcul a indicatorului producŃie marfă livrată
şi decontată pleacă de la indicatorul producŃie marfă, din care
se scad:
- diferenŃele de stocuri de produse finite (Pf2 – Pf1), care
nefiind livrate nu pot fi decontate;
- diferenŃele de stocuri de facturi neîncasate de la
sfârşitul şi respectiv începutul perioadei de analiză (FN2–FN1).
Deci, relaŃia de calcul a indicatorului este:

Pmld = Pmf - (Pf2-Pf1) - (FN2-FN1)

Pentru întreprinderile producătoare acesta pare a fi cel


mai important indicator, date fiind implicaŃiile practice ale

172
Managementul producŃiei

încasărilor asupra activităŃii de ansamblu a acestora.


CirculaŃia globală (Cgl) reprezintă indicatorul care
măsoară întregul volum de activitate al întreprinderii,
considerând fiecare secŃie de producŃie ca o entitate. El se
obŃine prin însumarea valorii producŃiei industriale a tuturor
secŃiilor, indiferent dacă producŃia este destinată consumului
intern productiv, deci prelucrării în continuare în cadrul
întreprinderii, sau dacă este livrată în afară ca producŃie marfă.
Din acest motiv, în cadrul indicatorului se efectuează
înregistrări repetate, deoarece valoarea producŃiei de la o secŃie
se poate regăsi şi în valoarea producŃiei unei alte secŃii. De
fapt, în cadrul circulaŃiei globale se regăseşte valoarea
semifabricatelor consumate productiv (s) şi valoarea lucrărilor
cu caracter industrial executate pentru nevoi proprii (l),deci
consumul intern productiv.
CirculaŃia internă (Ci) este indicatorul care reflectă
tocmai consumul intern productiv , deci se calculează conform
relaŃiei:
Ci =s+l
sau
Ci = Cgl – Pgl

Pe baza circulaŃiei globale şi a producŃiei globale se


calculează un coeficient de combinare a producŃiei (K), după
relaŃia:
K = Cgl / Pgl

coeficient al cărui nivel depinde de gradul de integrare a


fabricaŃiei. În cazul întreprinderilor cu un flux tehnologic
complex, în care produsul finit se obŃine trecând prin mai multe
secŃii, înregistrările repetate sunt mai multe şi deci valoarea
coeficientului de combinare a producŃiei este mai mare.
Valoarea adăugată netă (VAN) reprezintă unul dintre
principalii indicatori de performanŃă economico-financiară,

173
Tatiana Puiu

exprimând creşterea de bogăŃie obŃinută prin valorificarea


resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii, altfel
spus, surplusul de încasări peste valoarea consumurilor
intermediare (consumurile intermediare sunt consumurile
provenind de la terŃi şi cuprind: materii prime, materiale,
energie, combustibil, apă, servicii externe).
Valoarea adăugată netă reflectă veniturile cuvenite
participanŃilor la activitatea de producŃie:
- salariaŃi, prin salarii şi alte venituri cuvenite;
- întreprinzător, prin profit;
- stat, prin impozite şi taxe percepute pe formele de
venit.
Valoarea adăugată brută (VAB) este indicatorul care
include alături de valoarea adăugată netă şi consumul
capitalului fix (prin amortizare).
Referitor la elementele ce sunt luate în calcul pentru
determinarea indicatorilor valorici, se impune precizarea că
elementele ce se regăsesc în calculul indicatorului producŃie
marfă, dar şi în calculul celorlalŃi indicatori sunt evaluate cu
ajutorul preŃurilor factorilor (preŃuri de livrare), excepŃie
constituind-o lucrările de cercetare ştiinŃifică exprimate valoric
prin costuri. Celelalte elemente neconŃinute în producŃia marfă,
dar care se regăsesc în producŃia globală, sunt evaluate în
costuri de producŃie, iar exprimarea lor în preŃuri se realizează
cu ajutorul unui coeficient determinat ca raport între valoarea
produselor finite exprimate în preŃuri şi costul de producŃie al
acestora. [40, p.36-37]

5.4. Procesul de planificare a activităŃii de producŃie

NoŃiunile de plan şi planificare a activităŃii unei


întreprinderi au fost mult timp considerate ca fiind specifice
unei economii centralizate. În realitate, orice întreprindere,

174
Managementul producŃiei

mare sau mică, nu îşi poate desfăşura activitatea fără a lua în


considerare cererea manifestată pe piaŃă pentru produsele sale
şi în funcŃie de aceasta să-şi planifice acŃiunile menite să-i
permită realizarea unei oferte în concordanŃă cu cererea.
Procesul de planificare vizează fie activitatea pe termen
lung (planificarea de perspectivă, strategică), fie activitatea
curentă (planificare curentă, planuri anuale).
La baza procesului de planificare stă studiul pieŃei,
previzionarea cererii cu care întreprinderea se va confrunta în
perioadele următoare.
Pe baza cererii previzionate se întocmeşte planul
agregat, care reprezintă un tablou preliminar şi aproximativ al
tuturor operaŃiunilor care se vor desfăşura în întreprindere pe
termen lung, tablou care va urmări satisfacerea cererii cu
costuri minime. Având o viziune pe termen lung asupra
utilizării resurselor materiale, umane şi financiare, schimbările
petrecute pe termen scurt nu conduc la modificări negative
semnificative ale costurilor.
Rezultatul intervenŃiilor şi schimbărilor făcute de
manageri în planul agregat îl constituie planul de producŃie
formal al întreprinderii realizat pentru o anumită perioadă de
timp [18, p.274].
Prin planul de producŃie se stabilesc dimensiunile
indicatorilor activităŃii de producŃie, nomenclatorul producŃiei
şi resurselor necesare realizării lui, exprimate în capacitate,
materii prime şi personal.

6. PROGRAMAREA ŞI URMĂRIREA
PRODUCłIEI INDUSTRIALE

Un element de primă importanŃă în managementul


producŃiei industriale îl reprezintă programarea producŃiei. În
majoritatea întreprinderilor industriale există un compartiment

175
Tatiana Puiu

care are ca principală atribuŃie programarea producŃiei,


compartiment întâlnit cel mai ades sub denumirea
Programarea, pregătirea şi urmărirea producŃiei (P.P.U.P.).
Activitatea de programare este concentrată într-un astfel de
compartiment pentru a degreva managerii direcŃi ai verigilor de
producŃie de atribuŃii operative.
Programarea operativă a producŃiei industriale constă în
organizarea desfăşurării ritmice a procesului de producŃie în
vederea fabricării şi livrării produselor în cantităŃile şi la
termenele stabilite de comun acord cu furnizorii, Ńinând cont de
resursele materiale, financiare şi umane ale firmei [25, p.395].
Prin programarea producŃiei se urmăresc următoarele
obiective:
- îndeplinirea indicatorilor cuprinşi în planul de
producŃie;
- realizarea ritmicităŃii producŃiei;
- utilizarea raŃională a factorilor de producŃie;
- reducerea costurilor şi asigurarea calităŃii.
Programarea producŃiei presupune următoarele
activităŃi:
a) programarea propriu-zisă, care cuprinde:
- elaborarea programelor de producŃie în timp şi spaŃiu;
- elaborarea programelor detaliate de producŃie.
b) lansarea în fabricaŃie, care cuprinde:
- elaborarea documentaŃiei de lansare;
- repartizarea documentaŃiei pe verigi.
c) urmărirea şi controlul realizării programelor, care
cuprinde:
- urmărirea realizării programelor;
- actualizarea programelor.

176
Managementul producŃiei

6.1. Programarea producŃiei industriale

Detalierea planului de producŃie al întreprinderii în


sarcini finale individuale pe luni calendaristice şi secŃii
conduce la obŃinerea programelor de producŃie.
Deci activitatea de programare a producŃiei industriale
foloseşte informaŃii cuprinse în planul de producŃie (produse,
cantităŃi, date de livrare etc), precum şi informaŃii referitoare la
capacităŃile de producŃie.
Programarea producŃiei industriale se realizează în următoarele
etape:
- defalcarea planului anual pe trimestre şi luni şi
elaborarea programului de producŃie lunar, corelat cu
capacităŃile de producŃie existente;
- defalcarea sarcinilor de producŃie din programul lunar
pe secŃii; activitatea îşi propune stabilirea lunară a corelaŃiilor
cantitative şi în timp între executanŃi şi se concretizează în
elaborarea programului de producŃie pe fiecare secŃie a
întreprinderii, cu precizarea termenelor de livrare atât spre
exterior, pentru produse finite, cât şi spre alte secŃii, pentru
semifabricate;
- programarea activităŃii în cadrul secŃiilor pe verigile
structurale inferioare (ateliere, formaŃii, locuri de muncă),
concretizată în elaborarea programelor detaliate de producŃie
sau a graficelor de lucru pentru fiecare verigă de producŃie.
Programarea producŃiei industriale nu este un proces
static; din contră, este un proces dinamic care suferă modificări
continue şi trebuie revizuit periodic.
Programarea producŃiei industriale este o activitatea
aflată sub influenŃa directă a formelor concrete de organizare a
întreprinderii [9, p.180].
La întreprinderile industriale cu producŃie de masă,
producŃia fiind organizată pe linii de fabricaŃie în flux,

177
Tatiana Puiu

problema principală a programării operative o constituie


corelarea cantitativă şi în timp a liniilor tehnologice.
În cadrul întreprinderilor industriale cu producŃie de
serie, forma caracteristică de lansare în fabricaŃie fiind cea pe
loturi de fabricaŃie, corelarea cantitativă şi în timp a
programelor de producŃie ale secŃiilor se va face în funcŃie de
mărimea acestora. Astfel, se determină în prealabil normativele
de programare a obiectelor de fabricat, pe operaŃii şi stadii ale
procesului tehnologic (durata ciclului de fabricaŃie, mărimea
lotului de fabricaŃie, periodicitatea lansării loturilor ş.a.).
În condiŃiile producŃiei individuale, unitatea de
planificare şi de evidenŃă o constituie comanda internă şi setul
de piese necesare pentru montajul produselor. În aceste condiŃii
corelarea cantitativă şi în timp trebuie să asigure o eşalonare
corespunzătoare a comenzilor pe baza unor calcule riguroase
privind posibilităŃile de realizare a lor.

6.2. Lansarea în fabricaŃie a producŃiei industriale

Lansarea în fabricaŃie este activitatea în care se


elaborează şi difuzează către subunităŃile de producŃie
documentele necesare pentru realizarea programului operativ.
Prima fază a acestei activităŃi, elaborarea documentaŃiei
de lansare, presupune:
- lansarea programului operativ, prin care la nivelul
subunităŃilor de producŃie se primesc, pe formulare tipizate,
informaŃii referitoare la cantităŃile şi termenele de execuŃie. Pe
baza lor conducătorii respectivelor sectoare îşi întocmesc
încărcarea maşinilor unelte, necesarul de executanŃi pe total şi
pe structură, fondul de salarii etc;
- lansarea programului de aprovizionare, prin care se
stabileşte necesarul de aprovizionat cu semifabricate, materii
prime şi materiale, în funcŃie de furnizorii interni sau externi,

178
Managementul producŃiei

astfel încât să se poată respecta termenele de livrare a


produselor fabricate în fiecare secŃie de producŃie;
- lansarea documentelor privind consumul de materii
prime, materiale şi semifabricate, consum calculat pe baza
documentaŃiei tehnice a produselor din program.
În faza a doua a activităŃii de lansare în fabricaŃie are
loc repartizarea pe subunităŃi a documentaŃiei purtătoare de
informaŃii necesare transpunerii în practică a programului de
producŃie.
Deci, lansarea în fabricaŃie reprezintă activitatea care
asigură executanŃilor documentaŃia necesară pentru realizarea
producŃiei.

6.3. Urmărirea şi controlul realizării programelor de


producŃie industrială

Activitatea de urmărire a programului de producŃie


industrială are o importanŃă deosebită deoarece asigură
informaŃiile necesare asupra modului de desfăşurare a fabricării
produselor şi permite luarea unor măsuri de corectare a
abaterilor sau de actualizare a programului.
Între sarcinile avute în vedere de această activitate se
înscriu: urmărirea funcŃionării maşinilor, utilajelor şi
instalaŃiilor; urmărirea pregătirii execuŃiei; urmărirea
desfăşurării procesului de producŃie.
Urmărirea şi controlul eficient al realizării programelor
de producŃie industrială trebuie să se facă pe trei nivele
ierarhice şi anume: la nivelul sectorului de către maistru sau de
şeful de sector, la nivelul compartimentului P.P.U.P. şi la
nivelul conducerii întreprinderii.
Pentru urmărirea indicatorilor de apreciere ai realizării
producŃiei sunt folosiŃi, de regulă, dispeceri specializaŃi.
Activitatea de urmărire a producŃiei se încheie prin

179
Tatiana Puiu

predarea acesteia la depozitul de produse finite.


Cele trei activităŃi componente ale programării
(programarea propriu-zisă, lansarea în fabricaŃie şi urmărirea şi
controlul realizării programelor) formează un tot unitar al cărui
obiectiv îl constituie realizarea producŃiei industriale.

7. CICLUL DE PRODUCłIE

7.1. ConsideraŃii teoretice

Ciclul de producŃie reprezintă o succesiune de


activităŃi prin care obiectele muncii trec în mod organizat pe
fluxul tehnologic, pentru a fi prelucrate şi transformate în
semifabricate sau produse finite.
Durata ciclului de producŃie reprezintă intervalul de
timp dintre momentul lansării în fabricaŃie a materiilor prime şi
a materialelor şi momentul obŃinerii produselor finite. Ea poate
fi exprimată în unităŃi de timp: minute, zile lucrătoare şi
calendaristice, luni.
Ciclul de producŃie reprezintă un parametru important
folosit în programarea producŃiei, în scopul stabilirii termenelor
de lansare în fabricaŃie, în elaborarea programelor operative de
producŃie, în fundamentarea stocurilor de producŃie
neterminată, a necesarului de mijloace circulante şi calculul
vitezei de rotaŃie a acestora.
În structura ciclului de producŃie se disting două
componente, respectiv:
- perioada de lucru;
- perioada de întreruperi.
• Perioada de lucru cuprinde:
- durata ciclului operativ;
- durata proceselor naturale;
- durata activităŃilor de servire.

180
Managementul producŃiei

Durata ciclului operativ are ponderea cea mai mare în


structura ciclului de producŃie, fiind alcătuită din durata
operaŃilor tehnologice (în care obiectele muncii sunt supuse
direct prelucrării) şi durata operaŃiilor de pregătire-încheiere
(aprovizionarea locurilor de muncă, reglarea utilajelor,
instruirea muncitorilor etc).
Durata proceselor naturale reprezintă timpul în care
procesul de muncă încetează, dar procesul de producŃie
continuă datorită unor procese naturale (fermentare, uscare,
răcire etc).
Durata activităŃilor de servire cuprinde timpul aferent
activităŃilor care asigură condiŃii normale desfăşurării
procesului de producŃie, cum ar fi timpul necesar transportului
obiectelor muncii de la un post de lucru la altul şi controlul
tehnic de calitate.
• Perioada de întreruperi cuprinde întreruperile
considerate normale în desfăşurarea procesului de producŃie,
putând fi grupate în:
- întreruperi în cadrul schimbului sau interoperaŃii;
- întreruperi în afara schimbului (interschimburi) sau de
regim.
Întreruperile în cadrul schimbului pot fi:
- întreruperi datorate lotului de fabricaŃie;
- întreruperi de aşteptare pentru eliberarea locului de muncă;
- întreruperi de completare a grupelor de fabricaŃie.
Întreruperile între schimburi sunt determinate de
regimul de lucru al întreprinderii şi cuprind:
- întreruperi datorate zilelor nelucrătoare şi sărbătorilor
legale, în cazul în care întreprinderea lucrează cu săptămâna
întreruptă;
- întreruperi datorate schimburilor nelucrătoare, în cazul în
care numărul de schimburi nu acoperă 24 de ore;
- alte întreruperi.
În funcŃie de elementele componente, relaŃia generală

181
Tatiana Puiu

de calcul a duratei ciclului de producŃie este următoarea:

Dcp = Σtot + Σtpî + Σtpn + Σtt + Σtc + Σtio + Σtis

în care:
Dcp – durata ciclului de producŃie;
Σtot – suma timpilor operaŃiilor tehnologice;
Σtpî – suma timpilor de pregătire-încheiere;
Σtpn – suma timpilor proceselor naturale;
Σtt – suma timpilor de transport;
Σtc – suma timpilor de control;
Σtio – suma timpilor de întreruperi interoperaŃionale (în
cadrul schimbului);
Σtis – suma timpilor de întreruperi interschimburi (în
afara schimbului).

Cunoaşterea duratei ciclului de producŃie şi a structurii


sale este necesară pentru identificarea măsurilor tehnice şi
organizatorice care pot fi luate în scopul reducerii acesteia şi
deci a creşterii eficienŃei economice a activităŃii din
întreprindere.

182
Managementul producŃiei

Capitolul 6
MANAGEMENTUL PRODUCłIEI AUXILIARE

1. Activitatea de producŃie auxiliară


2. Organizarea activităŃii de întreŃinere, reparare şi
modernizare a mijloacelor fixe
2.1. Necesitatea şi obiectivele activităŃii de
întreŃinere şi reparare a utilajelor
2.2. Sisteme de întreŃinere şi reparare a utilajelor
2.3. Planificarea activităŃii de întreŃinere şi reparare
a utilajelor
2.4. Organizarea activităŃii de întreŃinere şi reparare
a utilajelor
2.5. Modernizarea utilajelor
2.6. Înlocuirea utilajelor
2.7. Teste de verificare
3. Organizarea activităŃii de asigurare cu energie a
întreprinderii industriale
3.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii
de asigurare cu energie
3.2. Determinarea necesarului de energie şi
combustibil
3.3. RaŃionalizarea consumurilor de energie şi
combustibil
3.4. Teste de verificare
4. Organizarea activităŃii de asigurare cu scule, dispozitive
şi verificatoare (SVD-uri) a întreprinderii industriale
4.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii
de asigurare cu SDV-uri
4.2. Determinarea necesarului de SDV-uri
4.3. Determinarea stocurilor de SDV-uri
4.4. RaŃionalizarea consumului de SDV-uri

183
Tatiana Puiu

MANAGEMENTUL PRODUCłIEI AUXILIARE

1. ACTIVITATEA DE PRODUCłIE AUXILIARĂ

Creşterea şi diversificarea activităŃii de producŃie


industrială, necesitatea realizării acesteia cu o eficienŃă
economică sporită impun existenŃa, alături de unităŃile de
producŃie de bază, a unor compartimente care să asigure
condiŃiile normale pentru buna desfăşurare a procesului
productiv.
ProducŃia de bază se poate realiza ritmic şi eficient doar
dacă se asigură, în condiŃii de calitate sporită, întreŃinerea şi
repararea utilajelor, echiparea locurilor de muncă cu scule,
dispozitive şi verificatoare, producerea diferitelor forme de
energie. Acestea reprezintă activităŃi auxiliare în cadrul
întreprinderii. Pe măsura dezvoltării producŃiei industriale a
crescut rolul şi importanŃa lor în realizarea activităŃii de bază a
întreprinderii.
În general, activităŃii de producŃie auxiliară îi revin
următoarele sarcini: asigurarea de condiŃii optime pentru
desfăşurarea proceselor de fabricaŃie; perfecŃionarea şi
îmbunătăŃirea propriilor activităŃi; creşterea productivităŃii
muncii atât în cadrul propriilor compartimente, cât şi pe
ansamblul întreprinderii; reducerea costurilor de fabricaŃie a
producŃiei de bază, cât şi a propriilor activităŃi; evitarea uzurii
excesive şi creşterea timpului de funcŃionare a utilajelor etc.
În ultima perioadă s-a conturat tendinŃa de reducere a
activităŃii auxiliare în cadrul întreprinderilor industriale, ca
urmare a apariŃiei şi dezvoltării unor întreprinderi specializate
în astfel de activităŃi.
Eficientă este combinarea celor două forme de prestare
a producŃiei auxiliare, funcŃie de necesităŃile producŃiei de
bază.

184
Managementul producŃiei

2. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII DE ÎNTREłINERE,


REPARARE ŞI MODERNIZARE
A MIJLOACELOR FIXE

2.1. Necesitatea şi obiectivele activităŃii de întreŃinere şi


reparare a utilajelor

În procesul de producŃie, pe parcursul folosirii lor,


utilajele sunt supuse uzurii fizice şi morale, pierzându-şi treptat
valoarea de întrebuinŃare şi în final capacitatea de satisfacere a
nevoii sociale pentru care au fost create.
Pentru înlăturarea consecinŃelor uzurii, pentru
menŃinerea cât mai îndelungată a caracteristicilor funcŃionale
ale utilajelor, în cadrul întreprinderilor se organizează un
sistem de activităŃi de revizie, control, întreŃinere şi reparare a
utilajelor, activităŃi întâlnite în literatura de specialitate sub
denumirea de mentenanŃă sau sistem de întreŃinere şi reparare a
utilajelor.
MentenanŃa poate fi definită ca ansamblul de activităŃi
având ca obiectiv conservarea unui echipament, sau orice altă
proprietate (caracteristică), astfel încât să permită realizarea în
condiŃiile cele mai bune a obiectivelor întreprinderii [30,
p.184].
Activitatea de întreŃinere şi reparare a utilajelor are în
principal următoarele obiective [4, p.110,111]:
a) asigurarea menŃinerii utilajului în stare de
funcŃionare o perioadă cât mai mare de timp;
b) evitarea uzurii excesive şi a ieşirii utilajului în mod
accidental din funcŃiune;
c) creşterea timpului de funcŃionare a utilajului, fie prin
mărirea duratei dintre două intervenŃii tehnice, fie prin
micşorarea perioadei de timp de menŃinere a acestuia în
reparaŃii;

185
Tatiana Puiu

d) efectuarea activităŃilor de întreŃinere şi reparare cu


cheltuieli cât mai reduse şi de o calitate cât mai bună, prin
creşterea productivităŃii muncitorilor care execută aceste
activităŃi;
e) modernizarea maşinilor şi utilajelor învechite.
Realizarea acestor obiective conduce la creşterea
eficienŃei economice a activităŃii productive desfăşurate în
cadrul întreprinderii.

2.2. Sisteme de întreŃinere şi reparare a utilajelor

ReparaŃia reprezintă lucrarea realizată în scopul


menŃinerii în stare de funcŃionare a utilajelor, prin care se
înlătură defecŃiunile constatate în funcŃionare şi se realizează
înlocuirea totală sau parŃială a acelor componente care au o
durată mai mică de funcŃionare în comparaŃie cu altele.
Conform normativelor există trei categorii de reparaŃii,
şi anume:
- revizia tehnică (Rt);
- reparaŃia curentă (Rc1 şi Rc2);
- reparaŃia capitală (Rk).
Revizia tehnică cuprinde totalitatea operaŃiilor cu
caracter constatator care se efectuează înaintea unei reparaŃii
planificate (curentă sau capitală) în scopul determinării stării
tehnice a maşinilor, instalaŃiilor şi utilajelor şi a stabilirii
conŃinutului lucrărilor de reparaŃii ce vor fi executate. Revizia
tehnică este o lucrare care se execută preventiv, la termene
prestabilite, de obicei în perioadele de nefuncŃionare a utilajelor
(sărbători, zile sau schimburi neprogramate) pentru a nu
împiedica desfăşurarea normală a procesului de producŃie.
În cadrul reviziei tehnice se pot executa unele reglări şi
consolidări de piese şi subansamble, se pot elimina defecŃiunile
minore, se identifică defecŃiunile de proporŃii mai mari şi se

186
Managementul producŃiei

stabileşte data la care utilajul trebuie să intre în reparaŃii


(înainte sau după realizarea numărului de ore de funcŃionare
prevăzut în normative).
ReparaŃia curentă reprezintă lucrarea care se execută
periodic, în mod planificat, în scopul înlăturării uzurii fizice
sau a unor defecŃiuni locale, prin repararea, recondiŃionarea sau
înlocuirea unor piese componente sau subansamble uzate.
În cadrul acestor reparaŃii se execută: demontarea
parŃială a pieselor şi subansamblelor supuse uzurii şi repararea
lor; curăŃirea şi ungerea maşinilor şi utilajelor; înlăturarea
jocurilor care depăşesc toleranŃele admise; verificarea
funcŃionării corecte a lanŃului cinematic al maşinii, instalaŃiei
sau utilajului; refacerea protecŃiei utilajelor prin vopsirea
suprafeŃelor expuse mediului atmosferic sau diferiŃilor agenŃi
chimici; repararea SDV-urilor de producŃie etc.
În funcŃie de mărimea intervalului de timp dintre două
reparaŃii, de importanŃa şi conŃinutul lucrărilor care se execută
în cadrul acestora şi de valoarea pieselor şi subansamblelor
înlocuite, se disting: reparaŃii curente de gradul I (Rc1) şi
reparaŃii curente de gradul II (Rc2).
ReparaŃiile curente se efectuează atâta timp cât
principalele componente ale mijloacelor fixe nu depăşesc
limita de uzură admisibilă din punct de vedere tehnic, situaŃie
care ar impune executarea unei reparaŃii capitale.
ReparaŃia capitală este lucrarea care se efectuează în
mod planificat după expirarea ciclului de funcŃionare prevăzut
în normative, având drept scop restabilirea parametrilor
tehnico-economici de exploatare ai utilajelor la nivelul iniŃial şi
menŃinerea în funcŃiune a acestora până la expirarea duratei
normate de viaŃă. ReparaŃia capitală este cea mai complexă
intervenŃie tehnică, în cadrul ei făcându-se mai multe categorii
de lucrări, şi anume: demontarea parŃială sau totală a utilajului;
recondiŃionarea şi înlocuirea parŃială sau totală a unor piese de
schimb sau subansamble uzate; remontarea, reglarea şi

187
Tatiana Puiu

efectuarea de teste şi rodaje tehnice etc.


Alături de categoriile menŃionate anterior, care sunt
reparaŃii planificate, în cadrul întreprinderii se mai efectuează
şi alte tipuri de reparaŃii, precum:
- reparaŃii accidentale;
- reparaŃii de renovare;
- reparaŃii de avarii.
ReparaŃiile accidentale se efectuează la intervale de
timp nedeterminate, fiind necesare datorită unor ieşiri din
funcŃiune neprevăzute a utilajelor.
ReparaŃiile de renovare se efectuează asupra utilajelor
cu un înalt grad de uzură, care au trecut prin mai multe reparaŃii
capitale şi vizează o modernizare a acestora.
ReparaŃiile de avarii se execută atunci când utilajele se
defectează ca urmare a unei utilizări sau întreŃineri
necorespunzătoare sau ca urmare a unor dezastre: incendii,
inundaŃii, cutremure, războaie etc.
În afara reparaŃiilor, a căror tipologie a fost menŃionată,
asupra utilajelor se execută o activitate de întreŃinere şi
supraveghere curentă, zilnică, efectuată fie de către muncitori
din secŃiile de producŃie care lucrează pe aceste utilaje, fie de
către muncitori specializaŃi din secŃiile auxiliare. Prin
activitatea de întreŃinere şi supraveghere curentă se realizează
curăŃirea şi ungerea utilajelor, urmărirea zilnică a comportării
lor în funcŃionare şi înlăturarea micilor defecŃiuni, fără a se face
înlocuiri de piese.
În literatura de specialitate din Ńara noastră există
diferite opinii referitoare la sistemele componente ale activităŃii
de întreŃinere şi reparaŃii.
Astfel, în lucrarea “Managementul întreŃinerii şi
reparării utilajelor”, Anca Bogza consideră că activitatea de
întreŃinere şi reparaŃii se compune din următoarele sisteme [14,
p.31]:
- sistemul de întreŃinere corectivă;

188
Managementul producŃiei

- sistemul de întreŃinere funcŃională curentă;


- sistemul de întreŃinere funcŃională periodică de tip
preventiv-planificat;
- sistemul de revizii tehnice şi reparaŃii preventiv-
planificate;
- sistemul de întreŃinere şi reparaŃii de tip paleativ.
Sistemul de întreŃinere corectivă cuprinde următoarele
tipuri de activităŃi: îmbunătăŃirea constructivă a utilajelor prin
reproiectarea unor componente, îmbunătăŃirea funcŃională prin
proiectarea unor accesorii auxiliare cu funcŃii multiple şi
înlăturarea unor deficienŃe referitoare la fiabilitatea şi
mentenabilitatea utilajelor.
Sistemul de întreŃinere funcŃională curentă se referă la
curăŃirea şi ungerea utilajelor, precum şi la urmărirea zilnică a
comportării în funcŃionare a acestora.
Sistemul de întreŃinere funcŃională periodică de tip
preventiv-planificat are ca obiectiv central prevenirea apariŃiei
defecŃiunilor, nefiind axat pe înlăturarea acestora. Se urmăreşte
realizarea următoarelor deziderate: prevenirea uzurii utilajelor
şi creşterea duratei lor de viaŃă; menŃinerea randamentelor
utilajelor; mărirea siguranŃei în exploatarea maşinilor;
eliminarea opririlor accidentale datorită avariilor sau altor
cauze; creşterea calităŃii produselor fabricate; micşorarea
consumurilor de energie, combustibil şi lubrifianŃi; reducerea
costurilor de întreŃinere şi reparaŃii.
Principalele lucrări şi operaŃii care fac obiectul acestui
sistem sunt următoarele:
- verificarea periodică a maşinilor în scopul evaluării
tehnice a utilajelor;
- revizia parŃială a utilajelor prin intermediul căreia se
constată starea tehnică şi tehnologică a unor mecanisme de
bază, se evaluează gradul de uzură al pieselor, precum şi
frecvenŃa şi cauzele apariŃiei unor defecŃiuni;
- revizia generală a utilajelor prin care se evaluează

189
Tatiana Puiu

starea tehnică şi de uzură a subansamblelor şi mecanismelor,


precizia în execuŃia operaŃiilor şi consumurile de lubrifianŃi şi
carburanŃi;
- controlul tehnic de calitate al intervenŃiilor efectuate.
Sistemul de revizii tehnice şi reparaŃii preventiv-
planificate constă în efectuarea următoarelor categorii de
reparaŃii:
- reparaŃii după necesitate, care se efectuează asupra
unor utilaje scose din funcŃiune datorită uzurii lor înaintate,
deteriorării complete a unor piese sau mecanisme, precum şi ca
urmare a avariilor. Caracteristice pentru acest sistem sunt
reparaŃiile accidentale;
- reparaŃii pe bază de constatări, caracterizate prin
executarea de revizii periodice pentru aprecierea stării tehnice a
utilajelor şi verificarea faptului dacă acestea pot funcŃiona
normal în continuare până la revizia următoare sau trebuie
reparate imediat, înainte de data respectivă, pentru a se evita
opririle accidentale. Aceste reparaŃii se fac atunci când utilajele
nu mai corespund sub aspect funcŃional, tehnic sau tehnologic,
fiind necesar să se intervină imediat spre a se evita opririle
accidentale;
- reparaŃii cu planificare rigidă, în cadrul cărora
maşinile intră în reparaŃie la data şi în volumul stabilit de către
fabrica ce le-a produs, chiar dacă starea tehnică a utilajelor este
încă corespunzătoare;
- revizii tehnice;
- reparaŃii curente;
- reparaŃii capitale.
Sistemul de întreŃinere şi reparaŃii de tip paleativ se
foloseşte pentru menŃinerea în stare normală de funcŃionare a
utilajelor amortizate integral, care mai sunt folosite în procesul
de producŃie din diferite motive (lipsa fondurilor de investiŃii
pentru achiziŃionarea unor utilaje noi, starea tehnică de uzură
nu justifică scoaterea lor din funcŃiune etc).

190
Managementul producŃiei

În lucrarea “Organizarea şi planificarea unităŃilor


industriale”, Roman Crişan şi Paraschiv Vagu (coordonatori)
consideră că întreŃinerea şi repararea utilajelor în România se
face după trei sisteme şi anume [19, p.183]:
- sistemul reparaŃiilor post-revizie sau sistemul de
reparaŃii pe bază de constatări;
- sistemul reparaŃiilor cu planificare rigidă sau
reparaŃiile standard;
- sistemul reparaŃiilor periodice cu planificare
controlată.
Într-o altă concepŃie - Florica Badea - [4, p.111] se
consideră că ansamblul lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii
poate fi încadrat în două sisteme:
- sistemul de reparaŃii pe baza constatărilor;
- sistemul de întreŃinere şi reparare preventiv-planificat,
care se poate aplica cu ajutorul a două metode: standard şi după
revizie.
În alte lucrări [25, p.307], [18, p.386] se consideră că în
practică se întâlnesc următoarele sisteme de reparaŃii:
- reparaŃii după necesitate;
- reparaŃii cu planificare fermă;
- reparaŃii după controlul stării utilajelor;
- reparaŃii preventiv-planificate.
Toate concepŃiile acordă rolul cel mai important şi sfera
cea mai largă de utilizare reparaŃiilor preventiv-planificate.

2.3. Planificarea activităŃii de întreŃinere şi


reparare a utilajelor

Activitatea de întreŃinere şi reparare a utilajelor se


realizează pe baza unui plan anual, cu defalcare pe trimestre şi
luni. Elaborarea planului de reparaŃii presupune folosirea unor
indicatori precum:

191
Tatiana Puiu

- durata ciclului de reparaŃii;


- structura ciclului de reparaŃii;
- durata de funcŃionare a utilajului între două reparaŃii;
- durata necesară efectuării reparaŃiei;
- gradul de complexitate al utilajului;
- volumul de muncă necesar pentru fiecare categorie de
reparaŃie;
- costul reparaŃiilor, ca procent în valoarea de înlocuire
a utilajului.
Durata ciclului de reparaŃii reprezintă intervalul de
timp dintre două reparaŃii capitale, inclusiv durata de executare
a uneia dintre ele (de obicei ultima), pentru utilajul aflat în
exploatare sau intervalul de timp dintre momentul începerii
exploatării şi cel al primei reparaŃii capitale, inclusiv durata
acesteia, pentru utilajul nou.
Durata ciclului de reparaŃii a unui utilaj, în zile
calendaristice, se determină folosind relaŃia:

 Df Rk

Dcr =  + ∑ (Tsi ⋅ ni ) ⋅ K tzc
 Ds ⋅ N s i =1 
în care:
Dcr = durata ciclului de reparaŃii, în zile calendaristice;
Df = durata de funcŃionare efectivă a utilajului între
două reparaŃii capitale;
Ds = durata unui schimb de lucru, în ore;
Ns = numărul de schimburi de lucru pe zi;
Tsi = timp de staŃionare maxim admis în fiecare
intervenŃie tehnică, în zile lucrătoare;
ni = numărul de intervenŃii de acelaşi fel “i” în cadrul
unui ciclu de reparaŃii;
Ktzc = coeficient de transformare a duratei ciclului de
reparaŃii din zile lucrătoare (efective) în zile
calendaristice.
Durata ciclului de reparaŃii se găseşte specificată în

192
Managementul producŃiei

normativele de reparaŃii elaborate de către firmele


constructoare de maşini pentru fiecare categorie şi grupă de
maşini în parte. Ea se determină în urma studierii modului de
comportare în exploatare a utilajului, pe baza datelor
experimentale şi statistice.
Structura ciclului de repartiŃii reprezintă numărul, felul
şi succesiunea diferitelor categorii de intervenŃii tehnice în
cadrul unui ciclu de reparaŃii. Ea depinde de caracteristicile
utilajului, destinaŃia lui, regimul de funcŃionare şi condiŃiile de
exploatare.
Întocmirea structurii unui ciclu de reparaŃii presupune
determinarea mai întâi a numărului de intervenŃii de acelaşi fel
din cadrul ciclului. Ştiind că orice intervenŃie de grad superior
le conŃine pe toate celelalte inferioare ei, relaŃia de calcul a
numărului de intervenŃii de acelaşi fel este următoarea:

Dcr
N it = − N it sup
d it
în care:
Nit = număr de intervenŃii de acelaşi fel;
Dcr = durata ciclului de reparaŃii;
dit = durata între două reparaŃii de acelaşi fel;
Nitsup = numărul de intervenŃii de grad superior.

Concretizând, calculul numărului de revizii şi reparaŃii


de acelaşi fel se determină folosind formulele:

193
Tatiana Puiu

Dcr
m= − N it sup
d Rc 2

Dcr
n= − N it sup
d Rc1

Dcr
p= − N it sup
d Rt
în care:
m = numărul de reparaŃii curente de gradul II care se
efectuează într-un ciclu de reparaŃii;
n = numărul de reparaŃii curente de gradul I care se
efectuează într-un ciclu de reparaŃii;
p = numărul de revizii tehnice care se efectuează într-un
ciclu de reparaŃii;
dRc2 = intervalul dintre două operaŃii curente de gradul
II;
dRc1 = intervalul dintre două operaŃii curente de gradul
I;
dRt = intervalul dintre două revizii tehnice.

Durata medie de funcŃionare a utilajului între două


reparaŃii succesive, indiferent de natura lor, reprezintă timpul
în care utilajul este exploatat fără nici o intervenŃie şi se
determină conform relaŃiei:

Df
d=
∑n i

în care:
d = durata medie de funcŃionare a utilajului între două
reparaŃii succesive;
Df = durata totală de funcŃionare a utilajului în cadrul
unui ciclu de reparaŃii;

194
Managementul producŃiei

ni = numărul de reparaŃii de acelaşi fel “i” în cadrul


unui ciclu de reparaŃii.

Durata medie se mai poate determina cu ajutorul


relaŃiei:
Df D − (k + m ⋅ Rc 2 + n ⋅ Rc1 + p ⋅ Rt )
d= = cr
m + n + p +1 m + n + p +1

în care:
k = durata unei reparaŃii capitale;
Rc2 = durata unei reparaŃii curente de gradul II;
Rc1 = durata unei reparaŃii curente de gradul I;
Rt = durata unei revizii tehnice.
Cunoscând aceşti indicatori, structura unui ciclu de
reparaŃii se poate prezenta ca în figura 6.1.

RK RK
Rc2 Rc2

Rc1 Rc1 Rc1 Rc1 Rc1 Rc1 Rc1 Rc1 Rc1

Df
Dcr

Fig. 6.1 – Structura unui ciclu de reparaŃii

Durata necesară executării unei reparaŃii se determină


cu ajutorul următoarei relaŃii:

tn
D=
N m ⋅ Ds ⋅ N s ⋅ K

195
Tatiana Puiu

în care:
D = durata reparaŃiei, în zile;
tn = timpul normat, în ore, pentru executarea reparaŃiei
la un anumit utilaj;
Nm = numărul de muncitori din formaŃia de lucru care
execută reparaŃia;
Ds = durata unui schimb de lucru, în ore;
Ns = numărul de schimburi pe zi în care se lucrează la
reparaŃii;
K = coeficientul de îndeplinire a normelor de timp
pentru reparaŃii.
În literatura de specialitate se propun mai multe etape în
vederea planificării activităŃii de întreŃinere şi reparaŃii [14,
p.57]:
- întocmirea planului anual de întreŃinere şi reparaŃii cu
defalcarea pe luni, sub forma unor propuneri, Ńinând seama de
informaŃiile prezentate. Se are în vedere nomenclatorul
utilajelor existente în cadrul firmei şi starea lor tehnică, astfel
încât în funcŃie de sistemul de întreŃinere şi reparaŃii adoptat şi
pe baza datei când s-au executat ultimele lucrări de reparaŃii se
definitivează un proiect al planului anual de întreŃinere şi
reparaŃii, care se defalcă pe luni;
- estimarea într-o situaŃie centralizată a costurilor
necesare pentru efectuarea lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii
prevăzute în proiectul planului de întreŃinere şi reparaŃii pe
baza datelor statistice referitoare la consumurile materiale şi de
manoperă care revin la o oră activitate de reparaŃii. InformaŃiile
necesare se iau din evidenŃele contabile ale firmei
corespunzătoare perioadei de gestiune anterioară;
- în continuare este util să se compare, pentru fiecare
lucrare cuprinsă în proiectul planului anual de întreŃinere şi
reparaŃii, nivelul costului estimat cu costul maxim admis. Acest
ultim cost se poate determina pe două căi: fie pe baza unei

196
Managementul producŃiei

limite maxime admise prevăzută în normativul tehnic de


reparaŃii, în cazul în care se foloseşte sistemul de întreŃinere şi
reparaŃii preventive sub forma reviziilor tehnice şi a reparaŃiilor
planificate, fie Ńinând seama de bugetul alocat în perioada de
gestiune pentru activitatea de întreŃinere şi reparaŃii;
- elaborarea formei finale a planului de întreŃinere şi
reparaŃii, eliminându-se din proiectul de plan elaborat acele
lucrări de întreŃinere şi reparaŃii care nu sunt eficiente;
- corelarea volumului lucrărilor necesare pentru întreŃi-
nere şi reparaŃii de executat în perioada de plan cu defalcare pe
luni, potrivit planului adoptat, cu capacitatea de producŃie a
subunităŃii de întreŃinere şi reparaŃii. Această corelare trebuie să
se facă pentru toate elementele tehnice de capacitate din cadrul
subunităŃii de întreŃinere şi reparaŃii, adică pentru mâna de
lucru necesară, utilaje şi suprafeŃe de producŃie;
- planificarea resurselor materiale necesare pentru
executarea lucrărilor cuprinse în planul anual de întreŃinere şi
reparaŃii (piese de schimb, SDV-uri, energie, alte materiale
auxiliare). Asemenea resurse se planifică pe baza consumurilor
specifice normate sau în funcŃie de consumul efectiv realizat în
perioada anterioară, precum şi în raport de felul lucrărilor
planificate.
Pornind de la sarcinile cuprinse în planul anual,
compartimentul mecano-energetic al întreprinderii are obligaŃia
întocmirii programării operative a activităŃii de întreŃinere şi
reparaŃii. Această programare vizează defalcarea sarcinilor din
planul anual pe perioade de timp mai scurte şi pe executanŃi.
În scopul îndeplinirii obiectivului urmărit prin
programarea operativă a lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii
este necesar să se parcurgă mai multe etape, şi anume [14,
p.69]:
- defalcarea din planul anual de reparaŃii a prevederilor
referitoare la luna de plan, actualizarea lor şi întocmirea
proiectului de program de producŃie centralizator al

197
Tatiana Puiu

compartimentului mecano-energetic aferent lunii de


programare;
- repartizarea lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii din
luna de plan pe decade şi elaborarea proiectelor de programe
operative ale decadelor, sub aspectul stabilirii succesiunii de
efectuare a lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii;
- verificarea la nivelul decadelor a asigurării cu resurse
a lucrărilor cuprinse în proiectele programelor operative ale
decadelor şi finalizarea acestor programe. Se are în vedere
concordanŃa dintre necesarul şi disponibilul de resurse al
fiecărei decade pentru a asigura realizarea efectivă a
programului de reparaŃii;
- următoarea etapă o constituie programarea lucrărilor
din cadrul unei decade în timp (pe zile şi schimburi) şi în spaŃiu
(pe formaŃii de lucru). Pentru lucrările de complexitate mai
mare cuprinse în programul operativ al decadei este posibil să
se ataşeze un grafic reŃea, astfel încât prin metoda drumului
critic să se poată stabili termenele minime şi maxime de
începere a efectuării activităŃilor componente, rezervele de
timp, durata optimă de execuŃie a întregii lucrări, precum şi
posibilităŃile de execuŃie în paralel a diferitelor activităŃi.

2.4. Organizarea activităŃii de întreŃinere şi


reparare a utilajelor

În cadrul întreprinderii industriale sarcina de întreŃinere


şi reparare a utilajelor revine compartimentului mecano-
energetic. Activitatea acestui compartiment este îndreptată în
scopul atingerii următoarelor obiective [4, p.122]:
- planificarea activităŃii de întreŃinere şi reparare pentru
toate mijloacele fixe ale întreprinderii;
- organizarea şi executarea planurilor de reparaŃii ale
fiecărui mijloc fix din cadrul întreprinderii;

198
Managementul producŃiei

- adoptarea tuturor măsurilor legate de securitatea


muncii şi de protecŃia utilajelor.
O bună organizare a activităŃii de reparare a
utilajelor necesită o serie de activităŃi pregătitoare,
dintre care menŃionăm:
- inventarierea utilajelor în scopul cunoaşterii exacte a
numărului, tipului şi stării funcŃionale a acestora;
- gruparea utilajelor care urmează să fie reparate pe
acelaşi fel de maşini-unelte;
- întocmirea documentaŃiei tehnice pentru executarea
pieselor de schimb, dacă acestea se realizează în cadrul
întreprinderii sau lansarea comenzilor către furnizorii de piese
de schimb, dacă acestea nu se execută în cadrul întreprinderii;
- elaborarea tehnologiei lucrărilor de reparaŃii.
Pentru executarea lucrărilor de reparare a utilajelor se
folosesc trei sisteme de organizare a activităŃii:
- sistemul centralizat;
- sistemul descentralizat;
- sistemul mixt.
Sistemul centralizat este caracteristic întreprinderilor
mici şi mijlocii. În cadrul acestui sistem lucrările de întreŃinere
şi de reparaŃii sunt efectuate de către sectorul central de
reparaŃii, prin echipele sale de muncitori specializaŃi.
Dezavantajul acestui sistem de organizare a activităŃii constă în
faptul că mijlocul fix trebuie transportat la sectorul central de
reparaŃii, deci este dificil de aplicat în întreprinderile mari, cu
grad mare de dispersie teritorială.
Sistemul descentralizat presupune existenŃa unor
ateliere de întreŃinere şi reparaŃii pentru fiecare secŃie
productivă în parte, amplasate în incinta acestora şi dotate
corespunzător. Sarcina compartimentului mecano-energetic
este doar de a coordona şi controla activitatea sectoarelor
specializate. Principalul avantaj al acestui sistem constă în
asigurarea unei activităŃi prompte şi operative, iar principalul

199
Tatiana Puiu

dezavantaj este faptul că necesită personal de întreŃinere mult


mai numeros.
Sistemul mixt îmbină avantajele sistemelor prezentate,
eliminând pe cât posibil dezavantajele lor. Unele lucrări sunt
executate de echipe de muncitori din întreŃinere şi reparaŃii ale
compartimentului mecano-energetic, iar altele de către echipe
de muncitori specializaŃi în această activitate, subordonaŃi
direct secŃiilor productive.
Organizarea în bune condiŃii a executării reparaŃiilor
presupune şi folosirea unor metode manageriale adecvate
pentru activitatea de întreŃinere şi reparaŃii.
Se întâlnesc, în practică, următoarele metode [25,
p.309]:
- metoda în flux, metodă modernă de executare a
lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii cu eficienŃă economică
sporită şi aplicabilitate îndeosebi la acele active folosite în
număr mare în cadrul firmei;
- metoda individuală, adică întreŃinerea şi repararea
fiecărui activ după ce a fost scos din funcŃiune şi apoi
repunerea lui în funcŃiune; nu are eficienŃă economică prea
mare şi se recomandă pentru întreŃinerea şi repararea utilajelor
de diferite tipuri existente într-un număr redus;
- metoda pe subansamble se bazează pe pregătirea din
vreme a subansamblelor de rezervă, care în momentul scoaterii
din funcŃiune a activului fix înlocuiesc subansamblele uzate; ea
permite reducerea considerabilă a timpului de imobilizare a
activului fix în lucrări de reparaŃii şi implicit are costuri reduse.
Alegerea metodei manageriale adecvate conduce la
creşterea calităŃii lucrărilor de reparare a utilajelor şi reducerea
duratei de execuŃie a acestora.

200
Managementul producŃiei

2.5. Modernizarea utilajelor

Pe parcursul utilizării lor, utilajele sunt supuse


proceselor de uzură fizică şi morală. Efectele negative ale
uzurii fizice pot fi îndepărtate prin activitatea de întreŃinere şi
reparare a utilajelor, iar cele ale uzurii morale prin
modernizarea utilajelor.
Modernizarea utilajelor reprezintă activitatea prin
care se realizează adaptarea sistemelor tehnice de producŃie
aflate în funcŃiune la noile condiŃii create de progresul tehnico-
ştiinŃific, asigurându-se funcŃionarea acestora la parametri
tehnico-economici cât mai apropiaŃi de cei ai utilajelor noi.
Modernizarea creează condiŃii ca prin efectuarea unor
cheltuieli mai mici comparativ cu cele ocazionate de
achiziŃionarea de noi utilaje, să se obŃină randamente sporite la
cele aflate în funcŃiune, randamente comparabile cu cele ale
utilajelor nou fabricate.
Modernizare utilajelor se poate efectua în acelaşi timp
cu o reparaŃie capitală sau, în mod independent, ca acŃiune de
sine stătătoare.
Modernizarea utilajelor este o activitate orientată spre
realizarea următoarelor obiective:
- creşterea randamentului utilajelor în funcŃiune prin
sporirea vitezei de lucru, a puterii electromotoarelor,
înzestrarea cu SDV-uri eficiente şi perfecŃionarea diferitelor
elemente constructive;
- creşterea preciziei în prelucrare;
- automatizarea comenzilor şi introducerea unor
dispozitive cu acŃiune rapidă;
- creşterea siguranŃei în exploatare;
- transformarea unor utilaje universale în utilaje
specializate.
Activitatea de modernizare a utilajelor se desfăşoară în
mai multe etape şi anume:

201
Tatiana Puiu

- analiza parcului aflat în funcŃiune; pe baza datelor


statistice se evidenŃiază starea parcului, inclusiv cheltuielile cu
întreŃinerea şi repararea pe care parcul le necesită;
- elaborarea temei de proiectare pentru modernizare şi
executarea studiilor de fezabilitate necesare; urmăreşte
stabilirea coordonatelor principale ale modernizării, bazate pe o
serie de indicatori tehnico-economici şi date cum ar fi
denumirea, tipul, marca şi anul fabricaŃiei utilajului, uzura
morală a utilajului etc;
- elaborarea documentaŃiei de proiectare pentru
modernizare; în aceasta se descrie modernizarea, se precizează
schema cinematică, principiile de proiectare şi tehnologia
constructivă utilizată, gradul de mecanizare şi automatizare
dorit etc;
- organizarea activităŃii de execuŃie a lucrărilor de
modernizare; din motive financiare, se face, de regulă,
concomitent cu reparaŃia capitală; nu este exclusă nici
organizarea centralizată (ea presupune organizarea unor secŃii
speciale de modernizare, organizarea producerii centralizate şi
specializate a pieselor, folosirea pe scară largă a elementelor
tipizate, folosirea metodelor moderne de management operativ
etc).
EficienŃa economică a modernizării utilajelor se poate
aprecia folosind diverse metode, printre care:
- compararea indicatorilor specifici ai utilajului înainte
şi după modernizare;
- compararea indicatorilor specifici ai utilajului
modernizat cu cei ai unui nou tip de utilaj;
- compararea costurilor de modernizare cu cele necesare
pentru achiziŃionarea de noi utilaje.
ObŃinerea unei eficienŃe economice ridicate a activităŃii
de modernizare este o condiŃie de bază a organizării acesteia.

202
Managementul producŃiei

2.6. Înlocuirea utilajelor

Managementul activităŃii de întreŃinere, reparare şi


modernizare a utilajelor trebuie să rezolve şi două probleme
legate de înlocuirea utilajelor, şi anume:
- alegerea momentului oportun de înlocuire a utilajelor;
- alegerea tipului optim de utilaj care trebuie
achiziŃionat.
Determinarea momentului optim de înlocuire a
utilajului are la bază raŃionamentul potrivit căruia, în condiŃiile
în care cheltuielile de întreŃinere şi reparaŃii cresc în decursul
anilor datorită gradului de uzură fizică a utilajului, scoaterea
din funcŃiune a acestuia şi înlocuirea sa trebuie să se facă în
anul anterior celui pentru care cheltuielile de întreŃinere şi
reparare depăşesc suma cheltuielilor actualizate de achiziŃie,
întreŃinere şi reparare.
Momentul optim de înlocuire se determină cu ajutorul
relaŃiei:
n
A + ∑ C j ⋅ y j −1
j =1
Cn+1 > n

∑y
j =1
j −1

în care:
Cn+1 = cheltuielile de întreŃinere şi reparare a utilajului
în anul n+1 de funcŃionare;
A = cheltuielile de achiziŃie a utilajului;
Cj = cheltuielile de întreŃinere şi reparare în anul j de
funcŃionare;
1
y= ,
1+ d
în care d = procentul de taxe şi dobânzi cumulate,
folosit în scopul actualizării cheltuielilor.
Utilajul scos din funcŃiune trebuie înlocuit cu altul nou.

203
Tatiana Puiu

Managerul trebuie să selecteze tipul de utilaj care va fi


achiziŃionat dintr-o multitudine de variante cu caracteristici
tehnico-economice asemănătoare, dar care diferă între ele prin
costurile de întreŃinere şi reparare şi prin duratele lor medii de
viaŃă. Tipul optim de utilaj care va fi achiziŃionat se determină,
de obicei, pe baza criteriului costului mediu minim de achiziŃie,
întreŃinere şi reparare pe o anumită perioadă de timp, cost
determinat conform relaŃiei:

1 m  n 
K= ⋅∑  Ai + ∑ Cij 
m ⋅ n i =1  j =1 
în care:
K = costul mediu de achiziŃie, întreŃinere şi reparare;
m = numărul de achiziŃionări ale utilajului pe perioada
de timp considerată;
n = numărul de ani de folosire a utilajului între două
achiziŃionări;
i = o anumită înlocuire a utilajului;
j = un anumit an concret;
Ai = cheltuielile de achiziŃionare a utilajului la achiziŃia
i;
Cij = cheltuielile de întreŃinere şi reparare la achiziŃia i a
utilajului şi în anul j de întreŃinere şi reparare.
După stabilirea costului mediu pentru fiecare utilaj care
ar putea fi achiziŃionat, se alege utilajul cu costul mediu minim
de achiziŃie, întreŃinere şi reparare.

204
Managementul producŃiei

3. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII DE ASIGURARE CU


ENERGIE A ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

3.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii de


asigurare cu energie

Întreprinderile de producŃie industrială sunt, în


majoritatea lor, mari consumatoare de energie. Ele consumă
circa 2/3 din totalul energiei produse în sistemul energetic
naŃional şi 1/2 din cantitatea totală de combustibil folosită în
economie.
Energia consumată în întreprinderile industriale poate fi
mecanică (motrică), tehnologică, de încălzit, de iluminat,
pentru condiŃionarea atmosferei din spaŃiile interioare etc.
Energia mecanică şi cea tehnologică deŃin ponderea cea mai
mare în totalul consumului, ele fiind forme transformate ale
energiei electrice.
Întreprinderile industriale îşi pot asigura energia
necesară atât în sistem centralizat, cât şi în sistem
descentralizat, prin forŃe proprii. TendinŃa este de folosire a
sistemului centralizat, care presupune ca diferitele forme de
energie să fie produse în întreprinderi specializate, la nivelul
întreprinderilor industriale funcŃionând subunităŃi de producere
a energiei doar pentru situaŃii de avarii în sistemul energetic
naŃional. În cazul în care întreprinderile industriale îşi asigură
singure necesarul de energie ele trebuie să dispună de un
ansamblu de unităŃi producătoare de energie.
Sectorul energetic al întreprinderii industriale cuprinde:
- instalaŃii producătoare de energie (electrică, termică,
aer comprimat etc);
- instalaŃii de acumulare şi de transformare a energiei;
- instalaŃii consumatoare de energie.
Alături de acestea, întreprinderea industrială deŃine şi

205
Tatiana Puiu

reŃele de transport şi distribuŃie a diferitelor tipuri de energie la


consumatori; ele aparŃin secŃiilor de servire.
Din punct de vedere organizatoric activitatea energetică
aparŃine secŃiei mecanico-energetice, iar din punct de vedere
funcŃional (planificare, programare, urmărire etc) atribuŃiile
revin compartimentului (serviciului, biroului) mecano-
energetic.
Organizarea activităŃii energetice diferă de la o
întreprindere la alta în funcŃie de o serie de factori, precum
volumul şi complexitatea activităŃii energetice, mărimea
întreprinderii, tipul de producŃie şi natura proceselor
tehnologice etc. Alături de astfel de factori, cu influenŃă
diferenŃiatoare, organizarea activităŃii energetice este
influenŃată de particularităŃile acesteia şi anume:
- simultaneitatea între momentul producerii şi cel al
consumului energetic; în general, nefiind posibilă stocarea, se
impune corelarea judicioasă din punct de vedere cantitativ şi în
timp a producŃiei cu consumul;
- consumul neuniform pe durata unei zile de muncă, în
special în scopuri tehnologice şi motrice, determinat îndeosebi
de încărcarea diferită a schimburilor de muncă şi de
suprapunerea în timp a unor procese tehnologice cu consum
energetic ridicat.
Având în vedere necesităŃile energetice ale întreprin-
derii industriale, precum şi particularităŃile procesului de
consum al energiei, sectorului energetic al întreprinderii îi
revine sarcina ca prin activitatea întreprinsă să realizeze
următoarele obiective:
- asigurarea alimentării întreprinderii la timp şi în
cantităŃile necesare cu toate felurile de energie;
- asigurarea cu energie la calitatea impusă de
consumatori şi la costuri cât mai reduse;
- limitarea consumurilor energetice şi eliminarea sau
limitarea pierderilor de energie în procesul de producere,

206
Managementul producŃiei

transport şi consum al acesteia;


- asigurarea exploatării raŃionale a utilajelor energetice.

3.2. Determinarea necesarului de energie şi combustibil

Asigurarea funcŃionării eficiente a întreprinderii


industriale impune stabilirea necesarului de energie, pe total şi
pe fiecare subunitate, precum şi pe tipuri de energie. Pentru
aceasta se întocmesc balanŃele energetice, care reprezintă
instrumente de măsurare a necesarului energetic al
consumatorilor pe destinaŃii de folosire a energiei, cât şi pe
diferitele surse energetice de acoperire a acestui necesar.
DestinaŃiile de utilizare a energiei pot fi tehnologice, motrice,
iluminat, încălzit ş.a. Sursele de acoperire sunt centralele
proprii sau sistemul energetic naŃional.
O balanŃă energetică este echilibrată atunci când
necesarul total de energie este egal cu totalul surselor de
acoperire.
Necesarul de energie se determină pe baza
consumurilor normate, a sarcinilor de producŃie ale
întreprinderii şi a nevoilor de consum gospodăresc, în mod
diferenŃiat, după destinaŃia energiei.
Determinarea necesarului de energie electrică pentru
scopuri tehnologice se face pe baza normelor de consum de
energie electrică pe unitatea de produs, conform relaŃiei:

n
N et = ∑ Qi ⋅ nci
i =1
în care :
Net= necesarul de energie electrică pentru scopuri
tehnologice;
Qi = cantitatea din produsul i (i = 1, n );
nci = norma de consum de energie electrică pe unitatea

207
Tatiana Puiu

de produs i.

Determinarea necesarului de energie electrică utilizată


ca forŃă motrice pentru diferitele maşini şi instalaŃii se poate
realiza folosind una din următoarele relaŃii de calcul:

N u ⋅ T f ⋅ nc ⋅ K s
N efm =
Kp ⋅R
în care:
Nefm =necesarul de energie electrică pentru forŃa
motrice;
Nu = numărul de utilaje acŃionate electric;
Tf = timpul de funcŃionare al unui utilaj pe perioada
luată în calcul;
nc = norma de consum pe ora de funcŃionare a
utilajului;
Ks = coeficientul de simultaneitate al funcŃionării
utilajelor;
Kp= coeficientul pierderilor de energie în reŃea;
R = randamentul motoarelor cu care sunt echipate
utilajele.

sau:
Pi ⋅ T f ⋅ K i ⋅ K s
N efm =
Kp ⋅R
în care:
Pi = puterea instalată a motoarelor de pe utilaje;
Ki = coeficientul de încărcare a utilajului.

Determinarea necesarului de energie electrică pentru


iluminat se face potrivit relaŃiei:

208
Managementul producŃiei

 P 
N ei = Pi ⋅ Ti ⋅ K s ⋅ 1 + 
 100 
în care :
Nei = necesarul de energie electrică pentru iluminat;
Pi = puterea instalată a corpurilor de iluminat;
Ti = timpul de iluminat pentru perioada luată în calcul;
Ks = coeficientul de simultaneitate al funcŃionării
corpurilor de iluminat;
P/100 = procentul de pierderi de energie electrică în
reŃea.

Determinarea necesarului de combustibil se face, de


asemenea, pe destinaŃiile acestuia (tehnologică sau motrice), pe
baza volumului producŃiei şi a normelor de consum pe produs.
Determinarea necesarului de combustibil pentru
încălzit foloseşte următoarea relaŃie de calcul:

V ⋅ nz ⋅ ng ⋅ nc ⋅ k
N cî =
1000
în care:
Ncî = necesar de combustibil pentru încălzit;
V = volumul încăperilor care trebuie încălzite;
nz = numărul zilelor de încălzit;
ng = numărul de grade cu care trebuie ridicată
temperatura faŃă de temperatura medie exterioară;
nc = norma de consum de combustibil convenŃional
necesar ridicării temperaturii cu un grad Celsius, într-o
zi, la 1000mc volum al încăperilor;
k = coeficientul de transformare din combustibil real în
combustibil convenŃional, [k = Pcc / Pcr, în care: Pcc =
puterea calorică a combustibilului convenŃional
(7000kcal/kg), Pcr = puterea calorică a combustibilului
real].

209
Tatiana Puiu

După determinarea necesarului de energie şi


combustibil, sectorul energetic al întreprinderii trebuie să ia
cele mai bune măsuri în vederea asigurării continuităŃii
aprovizionării consumatorilor conform necesităŃilor.

3.3. RaŃionalizarea consumurilor de energie şi combustibil

În întreprinderile industriale ponderea cheltuielilor cu


energia şi combustibilul în costurile de producŃie ale produselor
este relativ mare, fapt ce impune luarea unor măsuri care să
conducă la raŃionalizarea acestor consumuri.
Măsurile de raŃionalizare a consumurilor energetice pot
fi grupate astfel [4, p.129]:
- măsuri de normare ştiinŃifică a consumurilor
energetice şi pe baza rezultatelor obŃinute de întreprinderi
similare;
- măsuri de reducere a consumului energetic pa baza
perfecŃionării tehnologiilor de fabricaŃie, modernizarea sau
înlocuirea instalaŃiilor energetice cu randamente scăzute;
- măsuri de reducere a pierderilor în reŃeaua de
transport, distribuŃie şi consum, pe baza folosirii celor mai buni
purtători de energie şi o bună întreŃinere şi reparare a acestora;
- pentru energia folosită în scopuri motrice se impune
folosirea limitatoarelor de mers în gol, precum şi echiparea
utilajelor cu motoare cu o putere instalată corespunzătoare;
- măsuri de ameliorare a factorului de putere şi
aplatizarea curbei de sarcină;
- măsuri de perfecŃionare a tehnologiei de fabricaŃie şi a
organizării producŃiei şi a muncii.

210
Managementul producŃiei

4. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII DE ASIGURARE CU


SCULE, DISPOZITIVE ŞI VERIFICATOARE (SDV-URI)
A ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

4.1. ConŃinutul, necesitatea şi obiectivele activităŃii de


asigurare cu SDV-uri

Desfăşurarea eficientă a procesului de producŃie într-o


întreprindere presupune asigurarea locurilor de muncă cu scule,
dispozitive şi verificatoare, activitate rezolvată de către secŃia
de SDV-uri sau sculărie. Cu cât organizarea acestei activităŃi
este mai judicioasă, cu atât este mai benefică influenŃa ei
asupra îmbunătăŃirii înzestrării tehnice a produselor, operaŃiilor
şi locurilor de muncă, a creşterii calităŃii produselor, a
productivităŃii muncii, a gradului de utilizare a capacităŃii de
producŃie, a economisirii de materii prime şi materiale.
ImportanŃa activităŃii de asigurare cu SDV-urile
necesare rezultă, în primul rând, din faptul că volumul
cheltuielilor ocazionate de fabricarea şi utilizarea lor are o
pondere însemnată în costul producŃiei industriale; astfel,
aceste cheltuieli sunt de 8-15% pentru producŃia de masă, 6-8%
pentru producŃia de serie mare, între 4-6% pentru producŃia de
serie mică şi 3-4% la producŃia individuală [4, p.130].
Nomenclatorul de SDV-uri folosite în întreprinderile
industriale este extrem de divers, putând ajunge până la câteva
zeci de mii de tipuri, astfel încât, o cerinŃă de bază a organizării
activităŃii de producere şi gestionare a lor o constituie
clasificarea. În Ńara noastră aceasta este reglementată prin
Standardul nr.3501-8, potrivit căruia, SDV-urile se clasifică şi
se codifică după sistemul zecimal. Astfel, de exemplu, SDV-
urile din industria construcŃiilor de maşini se împart în zece
grupe, numerotate de la 0 la 9, în raport cu destinaŃia lor
(exemplu: grupa a doua cuprinde scule pentru prelucrarea prin

211
Tatiana Puiu

aşchiere a metalelor, grupa a opta cuprinde dispozitivele de


măsurare şi control a dimensiunilor, formei, poziŃiei, rugozităŃii
etc). În continuare fiecare grupă se împarte în 10 subgrupe,
fiecare subgrupă în 10 feluri şi fiecare fel în 10 variante.
SDV-urile se mai pot clasifica folosind drept criteriu gradul lor
de specializare. Conform acestuia există trei categorii:
- normale (standardizate), care sunt folosite în toate
întreprinderile, pentru executarea unei categorii de lucrări la
orice produs;
- nominalizate, care sunt utilizate la operaŃii
asemănătoare ale procesului de fabricaŃie pentru mai multe
produse şi care se execută după norme interne de tipizare;
- speciale, care sunt folosite pentru executarea unui
anumit produs sau realizarea anumitor operaŃii şi care se
realizează după desene speciale de execuŃie.
Asigurarea necesarului de SDV-uri a întreprinderii
industriale se poate face:
- prin aprovizionare de la întreprinderi specializate în
execuŃia acestora;
- prin fabricarea lor în compartimentul de sculărie al
întreprinderii.
Volumul sporit de SDV-uri necesare întreprinderilor
industriale a condus la execuŃia centralizată a acestora în
întreprinderi specializate.
Există două forme principale de organizare centralizată
a fabricării de SDV-uri şi anume, producerea unor grupe de
SDV-uri având construcŃia şi tehnologia de fabricaŃie apropiate
şi realizarea unor SDV-uri specifice unei ramuri industriale sau
unor întreprinderi din ramura respectivă.
Pentru creşterea eficienŃei activităŃii de producŃie se
recomandă achiziŃionarea SDV-urilor standardizate şi
nominalizate de la întreprinderile specializate şi producerea în
cadrul secŃiilor proprii de sculărie a SDV-urilor speciale,
specifice procesului de producŃie din întreprindere.

212
Managementul producŃiei

Obiectivele secŃiei de SDV-uri constau în:


- asigurarea cantitativă, calitativă şi în timp a procesului
de producŃie cu SDV-urile necesare, prin fabricarea acestora în
secŃia proprie sau prin aprovizionare de la întreprinderile
specializate;
- organizarea depozitării, păstrării şi distribuirii SDV-
urilor cu menŃinerea stocurilor optime;
- organizarea reparării, recondiŃionării şi ascuŃirii SDV-
urilor;
- asigurarea omologării SDV-urilor speciale;
- asigurarea utilizării raŃionale a SDV-urilor şi
reducerea cheltuielilor aferente folosirii lor.

4.2. Determinarea necesarului de SDV-uri

Necesarul de SDV-uri a unei întreprinderi industriale


pentru o perioadă de gestiune se determină pornind de la
următoarele elemente:
- nomenclatorul de SDV-uri care urmează a fi utilizat în
întreprindere;
- operaŃiile şi produsele care necesită utilizarea de
SDV-uri;
- consumurile normate de SDV-uri pe fiecare tip de
operaŃie sau produs.
Pentru determinarea necesarului de SDV-uri se
folosesc, în general, metodele următoare:
- metoda pe baza normelor de consum;
- metoda statistică;
- metoda pe baza normelor de echipare tehnologică.
Metoda pe baza normelor de consum se foloseşte
pentru determinarea necesarului pe fiecare tip de SDV-uri în
parte. RelaŃia de calcul este următoarea:

213
Tatiana Puiu
n
N s = ∑ Qi ⋅ nci
i =1
în care:
Ns = necesarul de SDV-uri de un anumit fel;
Qi = cantitatea de prelucrat din produsul i (i=1..n);
nci = norma de consum de SDV-uri pe unitatea de
produs i.

MenŃionăm că norma de consum se determină în mod


diferit în funcŃie de tipul sculelor sau dispozitivelor folosite în
procesul de producŃie şi că relaŃia generală de calcul se
adaptează corespunzător.
Metoda statistică este folosită pentru determinarea
necesarului de SDV-uri la 1.000.000 lei producŃie sau la 1.000
ore de funcŃionare a utilajului. Metoda se bazează pe datele
statistice din perioada de bază pentru a determina necesarul de
SDV-uri pentru perioada considerată. Necesarul se stabileşte
prin înmulŃirea valorii producŃiei (exprimată în milioane lei)din
perioada considerată cu consumul de scule la 1 milion lei
producŃie în perioada de bază sau prin înmulŃirea numărului de
ore de funcŃionare a utilajului în perioada considerată cu
consumul de scule la 1000 ore de funcŃionare în perioada de
bază.
Metoda statistică poate fi folosită cu bune rezultate doar
atunci când structura producŃiei din perioada pentru se
determină necesarul de SDV-uri este comparabilă cu structura
din perioada de bază.
Metoda pe baza normelor de echipare tehnologică
presupune luarea în considerare a locurilor de muncă
consumatoare de SDV-uri şi a felurilor de SDV-uri cu care
trebuiesc echipate acestea.
RelaŃia de calcul pentru determinarea necesarului de
SDV-uri este următoarea:

214
Managementul producŃiei
n

∑ nl ⋅ tsi i
Ns = i =1
Tmuz
în care:
Ns = necesarul de SDV-uri;
nli = numărul locurilor de muncă de tipul i la care se
foloseşte SDV-ul considerat:
tsi = timpul de folosire a SDV-ului la locul de muncă i
în perioada considerată;
Tmuz = timpul mecanic până la uzura completă a SDV-
ului.

4.3. Determinarea stocurilor de SDV-uri

Asigurarea cantitativă şi la timp a procesului de


producŃie cu SDV-urile necesare impune dimensionarea
corectă a stocurilor acestora. Determinarea mărimii stocurilor
se face pentru fiecare tip de SDV în parte, la nivelul
întreprinderii, conform relaŃiei:

n
St = S dc + ∑ S up
i =1
în care:
St = stocul total de SDV-uri la nivelul întreprinderii;
Sdc = stocul de SDV-uri din depozitul central;
Sup = stocul de SDV-uri aflat în unităŃile de producŃie;
n = numărul de unităŃi de producŃie.

Stocul din depozitul central este format din stocul


curent, care trebuie să asigure necesarul de SDV-uri în
perioada dintre două aprovizionări sau pe perioada fabricării
lor în întreprindere şi stocul de siguranŃă, care trebuie să
asigure continuitatea procesului de producŃie în cazul apariŃiei

215
Tatiana Puiu

unor disfuncŃionalităŃi în aprovizionarea sau fabricarea SDV-


urilor.
RelaŃia de calcul este următoarea:

Sdc=Sc+Ssig
unde:
Sc = stoc curent;
Ssig = stoc de siguranŃă.

Stocul aflat în cadrul unei unităŃi de producŃie se


determină conform relaŃiei:
Sup=Scms+Slm+Sar
în care:
Scms = stocul curent aflat în magazia de SDV-uri a
secŃiei de producŃie;
Slm = stocul aflat la diferitele locuri de muncă;
Sar = stocul format din scule aflate la locurile de
ascuŃire şi reparare.

Stocul curent din magazia de SDV-uri a unei secŃii de


producŃie (Scms) se calculează după forma:

Ca ⋅ Z
S cms =
360
în care:
Ca = consumul anual de SDV-uri;
Z = numărul de zile după care se reînnoieşte stocul de
SDV-uri din cadrul secŃiei de producŃie.

Stocul de SDV-uri aflat la diferite locuri de muncă


(Slm) se determină cu ajutorul formulei:

Slm = m ⋅ N s ⋅ ns

216
Managementul producŃiei

unde:
m = numărul locurilor de muncă din cadrul secŃiei de
producŃie;
N s = numărul mediu de SDV-uri aflat pe un loc de
muncă în cadrul unui schimb de lucru;
ns = numărul de schimburi de lucru din cadrul unei zile.

Stocul de SDV-uri aflat la locurile de ascuŃire şi


reparare (Sar) se determină în mod similar, cu adaptările
corespunzătoare ale formulei.
Managementul activităŃii de asigurare cu SDV-uri
trebuie să aibă în vedere menŃinerea stocului la un nivel cuprins
între o limită maximă admisibilă, determinată de mărimea
stocului curent şi a celui de siguranŃă şi o limită minimă
admisibilă, determinată de mărimea stocului de siguranŃă.
Necesarul de aprovizionat pentru un anumit tip de
SDV-uri se determină conform relaŃiei:

Na = Cs + Ssig - Si
în care:
Na = necesarul de SDV-uri de aprovizionat pentru o
anumită perioadă;
Cs = consumului de SDV-uri necesar în aceeaşi
perioadă;
Ssig = stocul de siguranŃă;
Si = stocul iniŃial al perioadei considerate.

4.4. RaŃionalizarea consumului de SDV-uri

RaŃionalizarea consumului de SDV-uri presupune


măsuri în domeniul proiectării, al fabricării, cât şi în domeniul
consumării lor. Acestea se referă în principal la:
- proiectarea unor SDV-uri tipizate, care să conducă la

217
Tatiana Puiu

limitarea constructivă a formelor şi a tipodimensiunilor la un


minim raŃional la nivel de întreprindere sau de ramură;
- proiectarea SDV-urilor pe baza tendinŃelor actuale
constructive în vederea creşterii randamentului acestora;
- proiectarea unor SDV-uri cu o durabilitate mare,
indicându-se folosirea de materiale rezistente, tratate
corespunzător;
- folosirea unor tehnologii moderne de execuŃie a
sculelor (turnări de precizie, deformări plastice la cald şi la
rece, prelucrare cu ultrasunete etc);
- organizarea eficientă a depozitării, păstrării şi
distribuirii SDV-urilor;
- organizarea eficientă a activităŃii de ascuŃire şi
reparare a SDV-urilor;
- studierea cauzelor care conduc la uzura rapidă a unor
SDV-uri şi luarea de măsuri pentru îndepărtarea lor.

218
Managementul producŃiei

Capitolul 7
MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE SERVIRE

1. Organizarea activităŃii de depozitare a factorilor


materiali de producŃie
1.1. ConsideraŃii teoretice
1.2. Teste de verificare
2. Organizarea activităŃii de transport intern şi manipulare
2.1. ConŃinutul, necesitatea şi sarcinile activităŃii de
transport intern şi manipulare
2.2. Clasificarea transporturilor şi a mijloacelor de
transport
2.3. Sisteme de organizare a transportului intern
2.4. EficienŃa economică a organizării transportului
intern

219
Tatiana Puiu

MANAGEMENTUL PRODUCłIEI DE SERVIRE

Activitatea unei întreprinderi industriale se desfăşoară


ritmic şi eficient dacă alături de secŃiile de producŃie de bază
sunt organizate unităŃi de producŃie auxiliare şi de servire.
SecŃiile de servire asigură, în principal, depozitarea şi
transportul factorilor materiali de producŃie în cadrul
întreprinderii. În decursul timpului pentru aceste activităŃi de
servire s-au creat şi s-au dezvoltat sisteme manageriale
subordonate necesităŃii asigurării cadrului normal de
desfăşurare a producŃiei de bază.
Există în rândul specialiştilor din domeniul
managementului (D. Bontaş) opinia că noŃiunea de producŃie
de servire ar trebui înlocuită cu cea de producŃie de prestări,
formulare cu un sens semantic mult mai exact.

1. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII DE DEPOZITARE A


FACTORILOR MATERIALI DE PRODUCłIE

1.1. ConsideraŃii teoretice

Activitatea de depozitare reprezintă acel stadiu al


procesului de producŃie în care, în spaŃii special amenajate, se
păstrează materii prime, materiale, semifabricate, SDV-uri ce
vor fi introduse în circuitul de producŃie, circulaŃie sau consum
şi produse finite ce vor fi livrate către beneficiari.
Această activitate este complexă, ea cumulând operaŃii
precum: primirea şi eliberarea din depozit a factorilor materiali
de producŃie şi a produselor finite; verificarea documentelor
însoŃitoare; recepŃia; depozitarea; pregătirea în vederea
distribuirii în secŃii sau a livrării spre beneficiari; Ńinerea
evidenŃei gestiunii. EvidenŃa gestiunii se Ńine pe fişe de

220
Managementul producŃiei

magazie, cu exprimare în unităŃi fizice şi valorice.


Principalele sarcini ale activităŃii de depozitare sunt:
- păstrarea materiilor prime, materialelor, semifa-
bricatelor, SDV-urilor înainte de a fi introduse în procesul de
producŃie;
- aprovizionarea secŃiilor şi atelierelor de producŃie;
- păstrarea temporară a produselor în curs de execuŃie;
- păstrarea şi expedierea produselor finite către
beneficiari.
Activitatea de depozitare presupune existenŃa unui
complex de depozite care pot fi clasificate după diverse
criterii, astfel:
a) după destinaŃie:
- depozite directe, care servesc producŃia;
- depozite de produse finite, care servesc atât producŃia,
cât şi circulaŃia.
b) după gradul de specializare:
- depozite universale;
- depozite specializate, în care se depozitează un singur
tip sau grup de materiale.
c) după natura produselor depozitate:
- depozite de materii prime, materiale, semifabricate;
- depozite pentru SDV-uri;
- depozite pentru piese de schimb;
- depozite pentru combustibil;
- depozite pentru ambalaje;
- depozite de produse finite;
- depozite de deşeuri.
d) după volumul şi obiectivul activităŃii care se
desfăşoară în cadrul lor:
- depozite centrale;
- depozite de secŃie;
- depozite de atelier.
e) după sistemul constructiv:

221
Tatiana Puiu

- depozite deschise, în aer liber, folosite pentru


depozitarea bunurilor care nu se deteriorează sub influenŃa
factorilor atmosferici;
- depozite deschise tip copertină;
- depozite închise, construite din diverse materiale, în
care se depozitează bunuri ce trebuie protejate de influenŃa
agenŃilor atmosferici.
f) după gradul de mecanizare al manipulării bunurilor:
- depozite manuale;
- depozite mecanizate parŃial sau complet;
- depozite automatizate parŃial sau complet.
Criteriile enumerate nu epuizează modalităŃile de
clasificare a depozitelor.
În ceea ce priveşte modul de depozitare în depozite,
acesta este influenŃat de caracteristicile bunurilor materiale care
se depozitează (natură, stare, dimensiuni, greutate, densitate,
fragilitate, ambalare, cantitate, frecvenŃa intrărilor şi ieşirilor,
tipul manipulării).
În funcŃie de aceste caracteristici distingem:
- depozitare în vrac, pentru materialele caracterizate
prin volum mic şi cantităŃi mari, existente sub formă de
pulbere, granule şi lichide;
- depozitare în unităŃi de încărcătură, pentru produsele
ambalate sau preambalate;
- depozitare în loturi diverse, pentru producŃie,
distribuire şi livrări, fiind cerută de modalitatea de organizare a
transportului.
Organizarea ştiinŃifică a activităŃii de depozitare în
cadrul întreprinderii industriale presupune rezolvarea
următoarelor probleme:
- stabilirea gradului de centralizare a activităŃii, care se
realizează prin compararea depozitării centralizate cu cea
descentralizată. Ambele posibilităŃi de organizare a depozitării
prezintă avantaje şi dezavantaje. Astfel, în timp ce depozitarea

222
Managementul producŃiei

centralizată permite folosirea unui spaŃiu mai redus,


supravegherea eficientă, folosirea unui personal mai puŃin
numeros şi deci costuri mai reduse, depozitarea descentralizată
vine cu alte avantaje, precum: satisfacerea rapidă a solicitărilor
secŃiilor, reducerea timpilor de aşteptare, reducerea duratelor şi
distanŃelor de transport. Ca atare, gradul de centralizare a
depozitării se stabileşte prin compararea avantajelor cu
dezavantajele, în funcŃie de condiŃiile concrete din fiecare
întreprindere;
- aranjarea raŃională a materialelor în depozit pentru a
se utiliza eficient spaŃiul disponibil. Aceasta presupune ca în
prealabil să se elaboreze planul general al depozitului cu
compartimentarea interioară, iar apoi să se stabilească
amplasarea spaŃiilor de primire, ambalare, depozitare,
expediere etc;
- stabilirea modului de depozitare în funcŃie de
mărimea, forma, greutatea, valoarea şi perisabilitatea bunurilor
depozitate. Dintre modalităŃile de depozitare enumerăm:
depozitarea pe sol; depozitarea în palete; depozitarea în stative
cu alimentare prin cădere liberă sau dotate cu glisiere sau role;
depozitarea pe rafturi deschise sau parŃial închise; depozitarea
în dulapuri;
- alegerea echipamentului de manipulare în cadrul
depozitului, cât şi la intrarea şi ieşirea din el. Se pot folosi
stivuitoare, electrocare, conveiere cu lanŃ de tracŃiune,
macarale, utilaje de tip monoşină etc.
De asemenea, la bază organizării activităŃii de
depozitare trebuie să stea calculul şi analiza indicatorilor de
apreciere a eficienŃei folosirii depozitelor. Dintre aceştia
enumerăm: [25, p.325-326]
- coeficientul de utilizare a suprafeŃei depozitului
(Kusd):
Sd
K usd =
Sd + Sc

223
Tatiana Puiu

în care: Sd, Sc reprezintă suprafaŃa de depozitare


propriu-zisă, respectiv de circulaŃie;

- coeficientul de utilizare pe înălŃime a depozitului


(Kuid) :
I med
K uid =
I util

în care: Imed, Iutil reprezintă înălŃimea medie de stivuire,


respectiv înălŃimea utilă a depozitului;

- coeficientul de utilizare a volumului depozitului


(Kuvd):
Kuvd = Kusd · Kuid

- suprafaŃa specifică de depozitare (Ssd):

Sd + Sc
S sd =
Vd

în care: Vd reprezintă volumul ocupat în spaŃiu de


bunurile depozitate, de toate mijloacele de depozitare şi de
spaŃiile intermediare;

- coeficientul de utilizare în timp a capacităŃii


depozitului (Kutcd):
Tcd ⋅ N zef
K utcd =
Tcp ⋅ 360
în care:
Tcd, Tcp reprezintă tone capacitate materiale depozitate,
respectiv posibil de depozitat;
Nzef reprezintă numărul de zile efective de depozitare;

224
Managementul producŃiei

360 reprezintă durata medie a unui an în zile.

- coeficientul costurilor cu construcŃia şi exploatarea


depozitului (Kcced):

I ⋅ Ca + Ced
K cced =
Rta
în care :
I - reprezintă valoarea investiŃiilor pentru construcŃia şi
dotarea depozitului;
Ca - cota anuală de amortizare;
Ced - costurile totale anuale cu exploatarea depozitului;
Rta - rulajul total anual al depozitului, exprimat în
unităŃi de măsură ale materialului depozitat.

Calculul şi analiza indicatorilor de apreciere a eficienŃei


folosirii depozitelor furnizează managerilor informaŃiile
necesare pentru luarea unor decizii eficiente în activitatea de
organizare şi de raŃionalizare a activităŃii în acest domeniu .

2. ORGANIZAREA ACTIVITĂłII DE TRANSPORT


INTERN ŞI MANIPULARE

2.1. ConŃinutul, necesitatea şi sarcinile activităŃii de


transport intern şi manipulare

Activitatea desfăşurată în cadrul unei întreprinderi


presupune şi deplasarea şi manipularea unor mari cantităŃi de
materii prime, materiale, semifabricate, combustibil şi produse
finite, deci transport intern şi manipulare.
Transportul intern este definit ca fiind activitatea prin
care factorii materiali de producŃie parcurg distanŃa dintre două
locuri de muncă succesive în gama de operaŃii tehnologice şi de

225
Tatiana Puiu

control [25, p.326].


Din cadrul activităŃii de transport intern fac parte:
- transportul materiilor prime şi a materialelor de la
furnizor şi descărcarea acestora în depozitele centrale, atunci
când transportul se realizează cu mijloacele de transport ale
întreprinderii beneficiare;
- transportul materialelor de la depozitele centrale în
secŃiile de producŃie şi locurile de muncă;
- transportul produselor finite din secŃiile de producŃie
către depozite şi/sau clienŃi;
- evacuarea materialelor refolosibile şi a deşeurilor
rezultate din procesul de producŃie.
Manipularea reprezintă activitatea de deplasare a
materialelor, pieselor sau produselor în scopul alimentării sau
evacuării locurilor de muncă, în raza de acŃiune a acestora sau
în imediata lor apropiere.
Transportul intern şi manipularea contribuie în mod
direct la desfăşurarea procesului de producŃie, iar în unele
ramuri deŃin o pondere însemnată în totalul activităŃii
întreprinderilor industriale. Astfel, în industria extractivă, a
exploatării şi prelucrării lemnului şi a materialelor de
construcŃii volumul transporturilor şi al manipulărilor
reprezintă peste 50% din totalul activităŃilor desfăşurate.
Pentru a influenŃa în mod pozitiv activitatea de bază a
întreprinderii, activitatea de transport intern şi manipulare
trebuie să asigure realizarea următoarelor sarcini:
- deplasarea în timp util a factorilor materiali de
producŃie în interiorul întreprinderii în scopul asigurării
ritmicităŃii procesului de producŃie în secŃiile de bază şi
auxiliare;
- alegerea unor mijloace de transport de mare
randament şi îmbunătăŃirea utilizării capacităŃii acestora;
- reducerea costurilor activităŃii prin stabilirea celor mai
adecvate trasee de transport, mecanizarea şi automatizarea

226
Managementul producŃiei

operaŃiilor de transport şi manipulare, urmărirea indicilor de


folosire a mijloacelor de transport şi a întreŃinerii acestora,
micşorarea consumurilor de combustibil etc;
- îmbunătăŃirea continuă a condiŃiilor de lucru în
activitatea de transport intern şi manipulare.

2.2. Clasificarea transporturilor şi a mijloacelor de


transport

Marea varietate a posibilităŃilor de efectuare a


transportului intern impune necesitatea clasificării acestuia
folosind diverse criterii:
a) În funcŃie de destinaŃie sau loc de efectuare,
transporturile pot fi:
- externe, care asigură aprovizionarea tehnico-materială
a întreprinderii industriale şi desfacerea produselor finite;
- interne, care asigură transportul între verigile
organizatorice ale întreprinderii sau în interiorul acestora.
b) În funcŃie de modul de realizare, transporturile
interne se clasifică în:
- transporturi pe sol (care ocupă ponderea cea mai
importantă în totalul activităŃii de transport intern), care pot fi
rutiere sau pe calea ferată. Cele rutiere folosesc mijloace de
transport specifice cum sunt autocamioanele, autocisternele,
tractoarele cu remorcă, cărucioarele etc. Transporturile pe calea
ferată sunt folosite de întreprinderile care au de transportat
cantităŃi mari de materii prime şi materiale (exemplu:
întreprinderile din industria extractivă, siderurgică,
metalurgică, a materialelor de construcŃii etc);
- transporturi pe apă, utilizate de întreprinderile
amplasate în apropierea unor ape navigabile. Drept mijloace de
transport sunt folosite şlepuri, remorchere, şalupe etc;
- transporturi aeriene, care folosesc poduri rulante,

227
Tatiana Puiu

conveiere etc.
- transporturi subterane.
c) În funcŃie de natura încărcăturii se disting:
- transporturi de încărcături în vrac (în grămezi sau
încărcături lichide);
- transporturi de încărcături în loturi unitare
(încărcături care se manevrează cu bucata: colete, recipienŃi,
cherestea, laminate, mobilă etc).
d) În funcŃie de gradul de continuitate, transporturile
interne pot fi:
- cu deplasare continuă, efectuate cu ajutorul benzilor
rulante şi conveierelor;
- cu deplasare discontinuă, efectuate cu ajutorul
autocamioanelor, tractoarelor cu remorci, trenuri, poduri
rulante etc.
e) În funcŃie de direcŃia de deplasare transporturile
interne se clasifică în:
- transporturi orizontale;
- transporturi verticale, efectuate cu ajutorul lifturilor,
macaralelor etc;
- transporturi orizontal-verticale, efectuate cu
macarale, poduri rulante;
- transporturi pe planuri înclinate, efectuate cu benzi
transportoare, conveiere etc.
f) În funcŃie de forŃa de acŃionare folosită pentru
deplasare se disting:
- transporturi acŃionate de forŃa gravitaŃională
(îndeosebi planuri înclinate);
- transporturi acŃionate de diferite forme de energie
(animală, electrică, hidraulică, pneumatică etc).
Tipurile de transport enumerate nu epuizează criteriile
după care pot fi clasificate activităŃile de transport intern.
În ceea ce priveşte mijloacele de transport, acestea pot
fi clasificate în două categorii: mijloace de transport intermitent

228
Managementul producŃiei

şi mijloace de transport în flux continuu.


Mijloacele de transport intermitent cuprind:
- mijloace de transport pe sol (autocamioane,
autocisterne, tractoare cu remorcă, electrocare,
electrostivuitoare, elevatoare, cărucioare etc);
- mijloace de transport feroviare (locomotive cu
vagoane sau vagonete, vagonete autopropulsate etc);
- mijloace de transport suspendat (poduri rulante,
macarale, lifturi, electropalane etc);
- mijloace de transport pe apă (şlepuri, şalupe, vapoare
etc).
Mijloacele de transport continuu (transportoarele)
asigură o deplasare ritmică şi neîntreruptă, în planuri
orizontale, verticale sau oblice în întreprinderile în care există
fluxuri tehnologice stabile. Ele cuprind: transportoare
pneumatice, conveiere, transportoare cu bandă rulantă, cu
rulouri, cu şnec, cu cupe, sisteme de transport prin conducte a
lichidelor etc.
Aceasta este doar o clasificare a mijloacelor de
transport intern. MenŃionăm că cele aproximativ 400 de
mijloace şi echipamente folosite pentru manipularea şi
transportul intern al factorilor materiali de producŃie pot fi
grupate în funcŃie de o multitudine de criterii. Clasificări
detaliate au realizat Societatea InternaŃională de Management
al Materialelor şi Societatea Americană a Inginerilor Mecanici.
Mai menŃionăm că, în condiŃiile progresului tehnic, mijloacele
de transport intern şi manipulare au cunoscut o diversificare şi
dezvoltare fără precedent.

2.3. Sisteme de organizare a transportului intern

Sistemele de organizare a transportului intern diferă în


funcŃie de gradul de regularitate şi volumul transportului.

229
Tatiana Puiu

Astfel, în întreprinderile industriale cu producŃie


individuală şi de serie mică fluxurile de transport sunt
variabile, iar realizarea lor se desfăşoară la cerere sau pe bază
de planuri zilnice.
În întreprinderile industriale cu producŃie de serie mare
sau de masă fluxurile de transport sunt regulate, permanente,
iar realizarea lor se desfăşoară pe bază de planuri sau grafice de
transport întocmite pe perioade mari de timp. În funcŃie de
traseele pe care se desfăşoară transporturile interne regulate pot
fi:
a) pendulare;
b) inelare.
a) Sistemul de transport pendular presupune
deplasarea dus-întors a mijloacelor de transport între două
verigi organizatorice. El poate fi organizat în trei variante:
- transport pendular unilateral;
- transport pendular bilateral;
- transport pendular în evantai.
• Transportul pendular unilateral sau într-o singură
direcŃie presupune deplasarea mijloacelor de transport de la un
punct la altul cu încărcătură şi întoarcerea lor la punctul iniŃial
de plecare fără încărcătură (figura 7.1).
mijloc de transport cu încărcătură
A B mijloc de transport fără încărcătură

Fig. 7.1 – Schema sistemului de transport pendular unilateral

• Transportul pendular bilateral sau în dublă direcŃie


presupune deplasarea încărcată a mijloacelor de transport între
două puncte, în ambele sensuri (figura 7.2).

230
Managementul producŃiei

A B mijloc de transport cu încărcătură

Fig. 7.2 – Schema sistemului de transport pendular bilateral

• Transportul în evantai presupune că mijloacele de


transport efectuează curse dintr-un singur punct la mai multe
puncte, sub forma transporturilor pendulare unilaterale sau
bilaterale (figura 7.3a şi figura 7.3b).

B B

A C A C

D D

mijloc de transport cu încărcătură


mijloc de transport fără încărcătură
a) b)
Fig. 7.3 – Schema sistemului de transport pendular în evantai

b) Sistemul de transport inelar sau circular presupune


plecarea mijloacelor de transport dintr-un punct, trecerea
succesivă prin mai multe puncte de destinaŃie şi întoarcerea la
punctul de plecare, efectuând astfel un traseu în circuit.
El poate fi organizat în trei variante:
- transport inelar cu flux aproximativ constant;
- transport inelar cu flux crescător;
- transport inelar cu flux descrescător.

• Transportul inelar cu flux aproximativ constant


presupune că mijlocul de transport pleacă dintr-un punct

231
Tatiana Puiu

încărcat, trece pe la multe puncte succesive ale unui traseu


circular în care descarcă şi încarcă aproximativ aceleaşi
cantităŃi şi se întoarce la punctul iniŃial cu aproximativ aceeaşi
încărcătură ca la plecare (figura 7.4).

A C

Fig. 7.4 – Schema sistemului de transport inelar cu flux


aproximativ constant

• Transportul inelar cu flux crescător presupune că


mijlocul de transport pleacă gol de la punctul iniŃial, trece şi
este încărcat la punctele succesive ale unui traseu circular şi se
întoarce încărcat la punctul de plecare (figura 7.5).

A C

Fig. 7.5 - Schema sistemului de transport inelar cu flux


crescător

232
Managementul producŃiei

• Transportul inelar cu flux descrescător presupune că


mijlocul de transport pleacă încărcat de la punctul iniŃial, trece
şi este descărcat succesiv la punctele de pe un traseu circular
şi se întoarce gol la punctul de plecare (figura 7.6).

A C

Fig. 7.6 - Schema sistemului de transport inelar cu flux


descrescător

Organizarea sistemului de transport inelar, acolo unde


condiŃiile din întreprindere permit, este mai eficientă decât
transportul pendular deoarece asigură o mai bună utilizare a
capacităŃii mijloacelor de transport.
Organizarea unui anume sistem de transport depinde de
o serie de factori, printre care: caracteristicile procesului de
producŃie, amplasarea verigilor organizatorice, felul
mijloacelor de transport utilizate şi natura încărcăturilor
transportate.

2.4. EficienŃa economică a organizării


transportului intern

Analiza eficienŃei economice a activităŃii de transport


intern presupune determinarea economicităŃii noilor mijloace

233
Tatiana Puiu

de transport şi a formelor de organizare adoptate de


întreprindere, calculul indicatorilor de eficienŃă a transportului
intern şi elaborarea măsurilor de optimizare a acestuia.
În vederea analizării economicităŃii noilor mijloace de
transport şi a formelor de organizare propuse se calculează
următorii indicatori:
• Valoarea investiŃiilor pentru mijloacele de transport
intern (Vimti) care se determină conform relaŃiei :

Vimti = Id +Iid
în care :
Id - reprezintă investiŃiile directe, adică costul
mijloacelor de transport şi al montajului acestora;
Iid - reprezintă investiŃiile indirecte, adică cheltuielile
pentru folosirea unui mijloc de transport de un anume fel. Ele
se calculează diferit, în funcŃie de modul de realizare a
transportului intern (aerian, la sol etc).
• Costul orar de exploatare a mijlocului de transport
(Chmt)
• Costul unei tone - kilometru (Ctk).

Calculul indicatorilor de eficienŃă a transportului


intern presupune determinarea unor elemente precum:
ponderea personalului ocupat în activitatea de transport intern;
ponderea cheltuielilor de exploatare şi menŃinere în activitatea
de transport intern; gradul de utilizare a fluxului de materiale, a
mijloacelor de transport la sol, a mijloacelor de transport
continuu; ponderea timpului de oprire a producŃiei datorită
transportului intern.
Optimizarea transportului intern presupune măsuri care
să conducă la reducerea distanŃelor de transport, deci a
volumului transporturilor, precum şi alegerea acelor mijloace
de transport care să corespundă cel mai bine necesităŃilor
întreprinderii.

234
Managementul producŃiei

Optimizarea activităŃii de transport intern se face în


corelaŃie cu optimizarea proceselor de producŃie. Organizarea
transportului intern se realizează o dată cu proiectarea
întreprinderii. Ea nu este însă definitivă, rigidă, ci se modifică
în funcŃie de schimbările care apar în structura de producŃie a
întreprinderii, pe măsura dezvoltării acesteia, a ridicării
nivelului de înzestrare tehnică, a perfecŃionării mijloacelor de
transport.

235
Tatiana Puiu

Bibliografie selectivă

1. Abrudan, I. - Sisteme flexibile de fabricaŃie - concepte de


proiectare şi management, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996
2. Adam, E., Ebert, R. – Managementul producŃiei şi al
operaŃiilor, Editura Teora, Bucureşti, 2001
3. Anghelache, C. – România 2003. Starea economică.
Perspective, Editura Economică, Bucureşti, 2003
4. Badea, F. - Managementul producŃiei industriale 1, Editura
All, Bucureşti, 1998
5. Badea, F., Bâgu, C., Deac, V. - Managementul producŃiei
industriale, Editura All Beck, Bucureşti, 1999
6. Badea, N., Comănescu, N., ş.a. - Sisteme de producŃie
asistate de ordinator, în Ingineria industrială, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1990
7. Bari, I. – Globalizare şi probleme globale, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
8. Băloiu, L.M. – Managementul inovaŃiei – Întreprinderea
viitorului – Viitorul întreprinderii, Editura Eficient, Bucureşti,
1995
9. Bărbulescu, C. (coordonator) - Economia şi gestiunea
întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 1995
10. Bărbulescu, C. - Managementul producŃiei industriale,
vol. 1, 2, 3, Editura Sylvi, Bucureşti, 1997
11. Bărbulescu, C., Gavrilă, T. (coordonatori) – Economia şi
gestiunea întreprinderii, ediŃia a doua, îmbunătăŃită şi adăugită,
Editura Economică, Bucureşti, 1999
12. Bontaş, D. - Bazele managementului firmelor, Editura
Moldavia, Bacău, 2000
13. Bontaş, D. – Managementul general al firmei, Editura
Moldavia, Bacău, 2003
14. Borza, A. - Managementul întreŃinerii şi reparării
utilajelor, Editura Economică, Bucureşti, 1995

236
Managementul producŃiei

15. Cârstea, Gh. - Managementul producŃiei, Editura


Interprint, Bucureşti, 1994
16. Cârstea, Gh., Pârvu, F. - Economia şi gestiuna
întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 1999
17. Charpentier, P., Deroy, X., Uzan, O., Marciniak, R.,
Luong, S., Sablon, G.B. – Organizarea şi gestiunea
întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2002
18. Constantinescu, D.A. (coordonator) - Managementul
producŃiei industriale, ColecŃia NaŃională, Bucureşti, 2000
19. Crişan, R., Vagu, P. (coordonatori) - Organizarea şi
planificarea activităŃilor industriale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
20. Croitoru, L., Russu, C., Tarhoaca, C., Zon, H. –
Politica industrială a României din perspectiva aderării
la Uniunea Europeană, Institutul European din România,
Bucureşti, 2003
21. Dan, V (coordonator) - Management industrial, Editura
Economică, Bucureşti, 1994
22. Dăianu, D., Vrânceanu, R. – România şi Uniunea
Europeană: inflaŃie, balanŃă de plăŃi, creştere economică,
Editura Polirom, Bucureşti, 2002
23. Dima, I.C. - Economia şi gestiunea firmei, Editura
Economică, Bucureşti, 1999
24. Dima, I.C. - Managementul activităŃii industriale, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1999
25. Dima, I.C., Nedelcu, M.V. - Managementul producŃiei
industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
26. Gherasim, T. - Microeconomie, vol. I, II, Editura
Economică, Bucureşti, 1994
27. Homoş, T. - Capacitatea de producŃie în construcŃia de
maşini - Metode de calcul, Editura Tehnică, Bucureşti, 1972
28. Hoza, M.-G. – Întreprinderea secolului XXI: întreprinderea
inteligentă, Editura Economică, Bucureşti, 2001
29. Jaba, O. - Gestiunea producŃiei, Editura UniversităŃii.

237
Tatiana Puiu

“Al.I.Cuza”, Iaşi, 1994


30. Jaba, O., NiŃă, V. - Economia şi gestiunea întreprinderii,
vol. I, II, Editura UniversităŃii. “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2000
31. Nicolescu, O., Verboncu, I. - Management, Editura
Economică, Bucureşti, 1997
32. Nicolescu, O., Plumb, I., Pricop, M., Vasilescu, I.,
Verboncu, I. (coordonatori lucrare) – Abordări moderne în
managementul şi economia organizaŃiei, vol. 2, Management
pe domenii de activitate, Editura Economică, Bucureşti, 2003
33. Niculescu, M. - Diagnostic global strategic, Editura
Economică, Bucureşti, 1997
34. Niculescu-Mizil, G. - Sisteme flexibile de prelucrare,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1989
35. Platon, V. - Sisteme avansate de producŃie, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1990
36. Puiu, T. – Managementul producŃiei industriale, Editura
Moldavia, Bacău, 2000
37. Shingeo, Shingo - La production sans stock, Les Editions
D Organisation, Paris, 1990
38. Stănescu, C., Işfănescu, A., Băicuşi, A. - Analiza
economico-financiară (cu aplicaŃii în societăŃile comerciale,
industriale, de construcŃii şi de transport), Editura Economică,
Bucureşti, 1996
39. UNCTAD/GATT, ISO, Manualul sistemului calităŃii -
Ghid pentru implementarea standardelor internaŃionale ISO
9000, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996
40. Vasilescu, Gh., Niculescu, I., Wagner, Fl., Zaharia, O. -
Analiza statistico-economică în industrie, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1997
41. ••• - Anuarul Statistic al României, Comisia NaŃională de
Statistică, diverse ediŃii
42. ••• - Clasificarea activităŃilor din economia naŃională
(CAEN), Comisia NaŃională de Statistică, Bucureşti, 1993
43. ••• - Tribuna Economică, colecŃia 1998-2004

238