Istoria monedei naționale

Leul si moneda românească

Leul românesc

Leul românesc este

unitatea monetară a Românieii.
Un leu este subdivizat în
100 bani.
Pe 1 iulie 2005, România a
realizat o reformă monetară,
schimbând leul anterior cu un leu
nou (RON). 1 RON este egal cu
10 000 ROL. România a intrat în
Uniunea Europeană pe 1 ianuarie
2007 și este de așteptat să treacă
la moneda unică europeană, euro.
]
Regimul actual al cursului de
schimb al leului este cel
de flotare controlată.]
Istoria monedei naționale
 Înainte de apariția leului românesc, pe spațiul cunoscut astăzi ca
România au circulat alte tipuri de monede. Acestea variau în
funcție de teritoriu, dar și de valoare și aspect. De asemenea, pe
teritoriul României de astăzi au păstruns, de-a lungul istoriei,
diverse monede de influențe străine, precum galbenii austrieci,
talerii turcești sau zloții, numărând în total aproximativ 100 de
tipuri diferite de monede.
 Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în
Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi,
löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii
denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în
Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar
după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de
calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate
preţurile în anii ce au urmat.
 Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât
utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-
se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept
sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.
 O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu
face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare
redusă și era confecționată din material prost, astfel că o
folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de
altele.
 Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835
când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca
monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60
de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar
se plăteau în monedă străină.
Denumirea leului românesc se face în anul 1947, raportul fiind de 1 leu
la 20.000 de lei. Această măsură este impusă de către regimul
comunist fără o avertizare prealabilă pentru a controla numărul de
monede din țară și pentru a se asigura că cetățenii nu păstrează bani
pentru economii personale, bani ce puteau fi folosiți pentru a rezista
măsurilor regimului.
Al treilea leu românesc – ROL
Reforma monetară din 1952 face ca 1 leu nou să fie egal cu 20 de lei
vechi, iar această reformă a venit pe nepregătite în ceea ce privește
populația, la fel ca cea dinaintea sa. O altă schimbare importantă în
perioada comunistă a fost renunțarea la standarul aurului, lucru ce a
avut loc pentru a preveni inflația preconizată în urma denominărilor.
Cu toate acestea, denumirea din 1952 face ca leul românesc să-și
piardă paritatea față de valută, iar cursul de schimb valutar să fie impus
prin măsuri legislative. În această perioadă, populația țării nu avea voie
să dețină valută, fapta fiind încadrată în registrul penalului și pedepsită
cu închisoarea.
 RON sau leul nou este moneda aflată în circulație în prezent. La 1 iulie 2005 a avut loc
ultima denominare, de până acum, atunci când leul vechi a pierdut ultimele 4 zerouri.
Astăzi există în circulație următorii bani românești:
• Monede – 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani
• Bancnote – 1 leu, 5 lei, 10 lei,20 lei , 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei