1.

introducere

Noţiunea de „sistem” evocă ideea de organizare. Termenul de „sistem monetar” s-a referit
iniţial la organizarea relaţiilor monetare din interiorul unei ţări. În acest context, prin „sistem monetar
sau bănesc” (naţional) se înţelege „ansamblul normelor legale şi instituţiilor ce reglementează,
organizează, respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat”. 1

Principalele elemente ale unui „sistem monetar” naţional sunt reglementările referitoare la
formele de monedă aflate la dispoziţia agenţilor economici, căile prin care acestea sunt create, modul
de folosire a formelor monetare respective de către participanţii la viaţa economică, etc. În esenţă,
aceste elemente privesc modul de exercitare al funcţiilor tradiţionale ale monedei. După cum se ştie,
principalele funcţii ale monedei sunt:

a) mijloc de măsură a valorii mărfurilor şi serviciilor susceptibile de a fi schimbate (tertium

comparationis; etalon de valoare; unitate de calcul);

b) mijloc de schimb şi de plată (tertium permutationis), adică mijloc de stingere a datoriilor

născute din schimbul de bunuri şi servicii, precum şi a altor genuri de datorii (fiscale, născute din
relaţiile de credit etc.); deoarece permite achiziţionarea bunurilor şi serviciilor, moneda este putere
de cumpărare;

c) mijloc de rezervă, căci schimbul monetar, spre deosebire de troc, este separat în timp;
moneda permite agenţilor economici să îşi amâne exercitarea puterii de cumpărare, fiind, deci,
rezervă de valoare.

Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizabilă aavuţiei

sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferădeţinătorului
dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente.Banii sunt rezultatul acţiunii legilor
economice ale producţiei de mărfuri, „cel maiînalt produs al dezvoltării schimbului şi a producţiei de
mărfuri“. Fiind un produs necesar al procesului de schimb, banii au apărut spontan pe o anumită
treaptă a dezvoltării societaţii, ca oconsecinţă a anumitor relaţii de producţie istoriceşte
determinate.2

Leul românesc este unitatea monetară a României. Un leu este subdivizat în 100 bani.

Pe 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul cu un leu nou (RON).

2. Etimologie

În secolul al XVII-lea în statele românești circulau printre alte monede, taleri-leu olandezi,
denumiți astfel deoarece aveau gravat pe revers un leu rampant.

Chiar și după ieșirea din uz a talerilor, numele de „leu” a fost păstrat ca termen generic pentru
monede. În 1867, leul românesc a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite ale Moldovei și
Țării Românești.

3. Istoric

1
1 Kiriţescu C., Moneda. Mică enciclopedie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.278
2
K. Marx. „Contribuţii la critica economiei politice“ Opere, vol. 13, Bucureşti, Editura politică, 1962, p. 111
 Leul a fost declarat monedă națională în anul 1867 prin “Legea pentru înfiinţarea unui nou
sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale”, iar din anul 1880 Banca Națională a
României a fost cea care s-a ocupat exclusiv de emiterea bancnotelor.

„Leii olandezi" au fost folosiţi mai bine de un secol. Popularitatea lor a fost atât de ridicată
încât, chiar şi după retragerea din circulaţie, au fost identificaţi în popor cu noţiunea de monedă. Asta
a durat cam două veacuri, până când leul primeşte certificat de naştere. La 22 aprilie - 4 mai 1867
apare legea care înfiinţează sistemul monetar românesc. Şi tot atunci apare leul cu subdiviziunile sale
în bani, şi nu în parale, ca până atunci. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de
lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea
Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham şi la Bruxelles. În anul 1859,
ca o recunoaştere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se
numească român, sau romanat (după Ion Heliade Rădulescu). Însă nu este posibil, fiind condiţionat
de cantitatea de metal din vistieria statului dar şi de puterea otomană, care nu accepta emisia de
monede proprii a statelor vasale.

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la
5 grame de argint sau 0,3226 grame aur şi având 100 de diviziuni, numite bani . Primele monede
emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute in Anglia în 1867.
În 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200
exemplare, aceasta fiind considerata drept probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu
nominalele de 50 de bani (denumite popular "băncuţe"), 1 leu şi 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis şi
monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890. La 3 martie
1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind
bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham6 . Datorită lipsei de monedă naţională
anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent
folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească
(22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi 25,22)

Bazele sistemului monetar naţional al României au fost puse în 1867, când s-a înfăptuit o
reformă monetară, ce a adus modificări importante în organizarea monetară naţională. (Legea de
stabilizare prevedea că banii divizionari să nu depăşească 10% din suma bacnotelor emise de Banca
Naţională.)

Apariţia primelor monede pe teritoriul românesc constituie, după cum subliniază mulţi
specialişti, rezultatul unei dezvoltări continue a ţărilor Române, din punct de vedere economic, politic,
social şi cultural. Cercetările arheologice au scos în evidenţă faptul că societatea românească
cunoscuse o anumită dezvoltare cu mult timp înaintea apariţiei unei monede proprii. Numeroasele
tezaure monetare decoperite pe teritoriul românesc atestă faptul că statul dac se situa în fruntea
multor provincii ale Imperiului Roman. După retragerea legiunilor romane din Dacia şi mai ales în
perioada migraţiilor, activitatea economică va stagna, iar circulaţia monetară va fi dezorganizată

4. MOMENTE MAI IMPORTANTE IN EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL

A. Apariţia primilor bani de hârtie sub forma biletelor ipotecare

B. Înfiinţarea în 1880 a Băncii Naţionale a României
C. Trecerea la monometalismul aur în 1890 şi renunţarea la bimetalism
5. Cine decide înfăţişarea banilor?

 Trocul
 Mai mult despre reforma
 unirea