Total Grile Penal

GRILE DR.
PENAL GENERAL
SEMESTRUL I
Daca actele indeplinite pana la momentul desistării constituie o altă infracțiune:

a. se aplică pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune
b. se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, insa limitele de pedeapsa vor fi
reduse la jumatate
c. nu se aplica nicio pedeapsa
Constituie circumstanta atenuanta legala:

a. depăsirea limitelor legitimei apărări
b. conduita bună a infractorului inainte de savarsirea infractiunii
c. eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii
In cazul recidivei postcondamnatorii:

a. primul termen poate fi format dintr-un concurs de infractiuni
b. primul termen poate consta in pedeapsa inchisorii de cel putin un an
c.instanta poate stabili pentru cel de-al doilea termen pedeapsa amenzii.
Pentru sanctionarea concursului ideal:

a. in cazul in care instanta aplică doar pedepse cu amenda, aplicarea unui spor nu este obligatoriu
b. se aplică intotdeauna un spor fix
c. se poate aplica un spor variabil
Culpa, ca formă de vinovăție, exista atunci cand faptuitorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, si desi nu il urmăreste, accepta posibilitatea producerii lui
b. nu prevede rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada
c. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, considerand fara temei ca el nu se va produce
In cazul infractiunii continuate:

a. exista unitate de subiect pasiv
b. exista unitate de subiect activ
c. nu este necesar ca actiunile sau inactiunile sa fie savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii
infractionale
Instigarea:
a. nu este posibila la infractiunile savarsite cu intentie indirecta
b. este posibila la infractiunile praeterintentionate
c. poate fi realizata din culpa
Prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al

laturii obiective, după consumare, pana la o data ulterioara, pana la interventia unei forte
contrare, constituie o trasatura caracteristica infractiunii: b
a. continuate
b. continue
c. de obicei
Se afla in legitima aparare acela care savarseste fapta penala:

a. Pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata sau integritatea
corporala a unei persoana
b. Pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa
c. Pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel un bun al sau
Se considera fapte savarsite in stare de necesitate:

a. sustragerea unui autoturism pentru a transporta de urgenta la spital o persoana accidentata
b. distrugerea unui baraj construit pentru a deservi o hidrocentrala, in scopul de a salva de la
inundatie locuinta sa
c. conducerea fara permis a unui autoturism pe drumurile publice, pentru a transporta dintr-un loc
izolat o victima accidentata grav.
Intentia indirecta ca forma de vinovatie exista cand infractorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce
b. prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte
c. prevede rezultatul faptei sale, si cu toate ca nu urmareste producerea acestuia, accepta
posibilitatea producerii lui
Infractiunea complexă:
a. reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune
b. se poate savarsi doar cu intentie
c. cuprinde in continutul sau constitutiv o actiune sau o inactiune
Complicitatea:
a. se poate realiza din culpă
b. exista atunci cand o persoana promite, inainte de savarsirea unei infractiuni, ca va tainui bunurile
provenite din aceasta
c. se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor
Pentru a exista concurs de infractiuni este necesar ca:

a. infractiunile comise sa fie savarsite doar cu intentie, culpa excluzand concursul de infractiuni
b. ca infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana, chiar daca infractorul are calitatea de autor la
unele dintre ele, iar la celelalte calitatea de complice sau instigator
c. infractiunile sa fie comise toate in tara, fiind indiferent daca au fost savarsite după sau inainte de
implinirea varstei majoratului
Nu constituie prim termen al recidivei:

a. o condamnare la pedeapsa amenzii
b. o condamnare pentru o infractiune savarsita cu praeterintentie
c. o condamnare la pedeapsa de 3 ani inchisoare, savarsita cu intentie directa
Sunt cauze de neimputabilitate: b si c

a. legitima aparare
b. constrangere fizica
c. constrangere morala
Cauzele justificative produc efecte: c

a. numai in personam
b. atat in rem, cat si in personam
c. numai in rem
Obiectul juridic al infractiunii il constituie: a

a. o valoare sociala ocrotită penal
b. o fapta materiala
c. un bun material
Tentativa nu este posibila la infractiunile: a

a. de obicei
b. in forma continuata
c. complexa
Complicele: a
a. promite, in timpul savarsirii infractiunii, ca va tainui bunurile provenite din infractiune
b. promite, după savarsirea infractiunii, ca va favoriza pe faptuitor
c. poate inlesni savarsirea infractiunii si din culpă
Fapta lui X care, imediat după comiterea faptei, a preluat de la Y portofelul sustras de
acesta din urmă de la victima constituie: a
a. coautorat la savarsirea infractiunii de furt
b. complicitate materiala la savarsirea infractiunii de furt
c. complicitate concomitenta la savarsirea infractiunii de furt
Infractiunea continuata se caracterizeaza prin: a

a. prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiunii
Activitatea de instigare se poate realiza: a

a. cu intentie directa
b. cu intentie indirecta
c. din culpă
Constituie o cauza justificativa: c

a. depasirea limitelor legitimei aparari
b. depasirea limitelor starii de necesitate
c. exercitarea unui drept
In cazul impiedicarii de catre participant a savarsirii faptei: b si c

b. daca cel care impiedica consumarea infractiuniieste autorul, el va fi aparat de pedeapsa, iar
complicele si instigatorul vor raspunde penal pentru infractiunea realizata
c. daca complicele impiedica consumarea infractiunii, el va beneficia de impunitate, dar autorul,
coautorii, instigatorul si ceilalti complici vor raspunde penal pentru tentativa realizata.
Legea penala romana poate iesi din vigoare: a

a. prin abrogare in cazul legii temporare
b. prin intrarea in vigoare a unei legi speciale ce guverneaza aceeasi materia
c. prin caderea ei in desuetudine ca urmare a modificarilor realitatilor sociale de la data intrarii ei in
vigoare
Interventia unei legi de dezincriminare a faptei pentru care a fost pronuntata o

hotarare definitiva de condamnare produce efecte juridice: a
a. numai pentru viitor
b. cu rpivire la orice pedeapsa complementara, in sensul incetarii executarii acesteia si redobandirea
dreptului interzis
c. identice cu cele ale unei legi de amnistitie
In cazu infractiunii continue legea penala aplicabila este cea in vigoare la data
comiterii: a
a. ultimului act de executare
b. primului act de executare
c. ultimului act de executare, numai daca este mai favorabila decat cea in vigoare la data inceperii
activitatii infractionale
In cazul in care dupa condamnarea definitiva a unei persoane intervine o lege de

dezincriminare: b
a. bunurile ridicate si confiscate de la condamnat vor fi restituite
b. amenda platita pana la momentul dezincriminarii nu se restituie
c. persoana condamnata are dreptul la despagubiri banesti pentru perioada cat a stat la inchisoare
Este intotdeauna retroactiva: b si c

a. legea de interpretare
b. legea de gratiere
c. legea de amnistitie
Legea temporara: a si c
a. se aplica in mod obligatoriu faptelor savarsite in timpul cat se afla in vigoare
b. se aplica faptelor savarsite in timpul cat se afla in vigoare, numai daca legea noua in vigoare la
momentul judecarii lor nu este mai favorabila
c. poate ultraactiva
Legea penala mai favorabila: a si b

a. poate ultraactiva
b. poate retroactiva
c. se aplica in mod obligatoriu in toate cazurile
In cazul intentiei directe: c

a. faptuitorul prevede rezultatul faptei, si desi nu-l urmareste, accepta fara temei ca acesta nu se va
produce
b. faptuitorul prevede un anumit rezultat si, desi nu-l urmareste, acesta se produce intr-o forma
agravata
c. faptuitorul prevede rezultatul si-l urmareste prin savarsirea faptei
Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul: a si b

a. nu accepta eventuala urmare a faptei
b. considera, in mod neintemeiat, ca poate preveni urmarea eventuala a faptei
c. prevede urmarea eventuala a faptei
Infractiunea complexa: b si c
a. reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiuni
b. se poate savarsi doar cu intentie sau doar din culpă, in functie de forma de vinovatie prevazuta de
lege
c. prin care se reunesc elementele constitutive a doua infractiuni, poate ocroti valori sociale identice
Pentru a exista concurs ideal de infractiuni este necesar ca:

a. infractiunile comise sa fie savarsite doar cu intentie sau doar din culpă
b. ca infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana, chiar si cu forma de vinovatie diferita
c. ca sa produca un prejudiciu
Latura obiectiva a infractiunii cuprinde: b
a. urmarea imediata, vinovatia si raportul de cauzalitate
b. elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate
c. elementul material, urmarea imediata si mobilul
Sunt trasaturi esentiale ale oricărei infractiuni: b

a. pericolul social, pedeapsa in limitele atribuite de lege si prevederea in legea penala
b. prevederea faptei in legea penala, vinovatia, caracterul nejustificat al faptei si imputabilitatea
c. conditiile de loc si de timp in care aceasta se poate savarsi
Pentru sanctionarea concursului de infractiuni: b

a. in cazul in care instanta aplica doar pedespe cu amenda, aplicarea unui spor nu este obligatorie
b. se aplica intotdeauna un spor fix
c. se poate aplica un spor variabil
Infractiunea complexa: b
a. nu poate fi savarsita cu praeterintentie
b. este infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau circumstantial, o alta fapta
prevazuta de legea penala
c. necesita minim 2 participanti
Primul termen al recidivei postcondamnatorii nu poate consta intr-o condamnare

pentru: a si b
a. o infractiune savarsita din culpa
b. o infractiune care a fost ulterior dezincriminata
c. o infractiune cu praeterintentie
Pentru a fi in prezenta erorii, cauza de neimputabilitate, trebuie ca:

a. necunoasterea starii, situatiei, ori imprejurarii respective sa fie ea insasi rezultatul culpei
faptuitorului
b. faptuitorul sa nu si fi dat seama, ca din greseala, actiunea sa viza o alta persoana
c. fapta prevazuta de legea penala sa fi fost savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii
gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in niciun fel
evitata.
Se considera fapte savarsite in stare de necesitate:

a. conducerea fara permis a unui autoturism pe drumurile publice, pentru a transporta dintr-un loc
izolat o victima accidentata grav.
b. furtul unei barci pentru a salva o familie de la inec.
c. furtul unei masini pentru transportul unei persoane ranite la vanatoare, daca proprietarul si-a dat
anterior acordul pentru luarea masinii.
Circumstantele reale: a si b
a) spre deosebire de circumstantele personale, se rasfrang atat asupra autorului, cat si asupra
participantilor numai daca le-au cunoscut sau prevazut.
b) pot duce la o incadrare juridica pentru o infractiune mai grava, atunci cand este prevazuta ca
element constitutiv al acesteia.
c) nu au niciun efect daca puteau fi prevazute de catre faptuitor, dar acesta a ales sa le ignore
Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul: a si b

a) nu accepta eventuala urmare a faptei
b) considera, in mod neintemeiat, ca poate preveni urmarea eventuala a faptei.
c) prevede urmarea eventuala a faptei
Fapta lui X, care in aceeasi imprejurare, a intarit pe rand rezolutia infractionala a lui
Y Z si W, care au comis in acelasi timp si in acelasi loc, mai multe infractiuni, constituie:
a) infractiune de complicitate in forma continuata
b) mai multe infractiuni de complicitate in curs.
c) o singura de complictate cu subiect pasiv general, statul
Desistarea: b si c
a) produce efecte si pentru ceilalti participanti la infractiune avand caracter personal
b) poate produce efecte si in cazul infractiunilor de pericol.
c) produce efecte doar pentru autor, dar acesta va raspunde pentru o alta infractiune daca au fost
intrunite elementele constitutive le acesteia.
Tentativa nu este posibila la infractiunile: b si c

a) complexe
b) din culpa
c) omisive proprii
Pentru situatia in care dupa ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de

condamnare, intervine o lege penala mai favorabila , care prevede o pedeapsa mai mica decat
cea aplicata de instanta de judecata, Noul Cod Penal a prevazut: c
a) atat aplicarea obligatorie, cat si aplicarea facultativa a noii legi
b) aplicarea facultativa a noii legi
c) aplicarea obligatorie a noii legi.
Tentativa nu este posibila la infractiunile:

a) savarsite din culpa
b) continue
c) complexe
Primul termen al recidivei postcondamnatorii nu poate consta intr-o condamnare

pentru:
a) o infractiune continuata
b) o infractiune savarsita din culpa
c) o infractiune amnistiata
Infractiunea complexa:
a) reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune
b) se poate savarsi doar cu intentie
c) cuprinde in continutul sau constitutiv o actiune sau o inactiune
Pentru a exista concurs de infractiuni este necesar ca:

a. infractiunile comise sa fie savarsite doar cu intentie, culpa excluzand concursul de infractiuni
b. ca infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana, chiar daca infractorul are calitatea de autor la
unele dintre ele, iar la celelalte calitatea de complice sau instigator
c. sa existe unitate de subiect pasiv
In cazul legitimei aparari:

a) atacul trebuie sa constea numai in comiterea unei infractiuni
b) apararea nu trebuie sa fie proportionala cu gravitatea atacului
c) apararea poate fi realizata de un tert
In cazul infractiunii complexe:

a) prin consumare poate fi adusa atingere numai obiectului juridic principal
b) daca a fost lezat numai obiectul juridic secundar fapta ramane in faza tentativei
c) este necesara lezarea atat a obiectului juridic principal, cat si a celui secundar
Tentativa: a si b
a) se pedepseste numai in cazul in care legea prevede in mod expres aceasta
b) se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se
reduc la jumtate
c) se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se
reduc cu o treime
Cand aceeasi persoana comite o infractiune pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni
se realizeaza: a
a) un concurs real cu conexitate etiologica
b) un concurs ideal
c) un concurs real cu conexitate consecventionala
Nu este posibila:
a) instigare la complicitate
b) complicitate la instigare
c) complicitate din culpa
Obiectul juridic: b si c
a) reprezinta valoarea sociala protejata de norma de incriminare
b) exista in cazul tuturor infractiunilor
c) consta in actiunea sau inactiunea interzisa prin norma de incriminare
Instigarea:
a. nu este posibila la infractiunile savarsite cu intentie indirecta, decat daca instigatorul a prevazut
un rezultat
b. este posibila la infractiunile praeterintentionate
c. poate fi realizata din culpa cu prevedere
Pentru a exista concurs ideal de infractiuni este necesar ca: a (?)

a) infractiunile comise sa fie savarsite doar cu intentie, sau doar din culpa
b) ca infractiunile sa fie savarsita de aceeasi persoana, chiar si cu forme de vinovatie diferite
c) sa se produca un prejudiciu
Nu poate fi retinuta cauza justificativa privind legitima aparare: a

a) in cazul in care actiunea de aparare are loc dupa 20 de minute de la incetarea atacului
b) apararea este realizata prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala a carei gravitate este
apropiata de cea a atacului
c) in cazul in care exista si alte cai de inlaturare a atacului, in afara de savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala.
Nu exista concurs de infractiuni, in cazul in care aceeasi persoana a savarsit doua

infractiuni, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive pentru vreuna dintre ele: b
a) daca una dintre infractiuni a fost savarsita in calitate de autor, iar cealalta in calitate de complice
b) pentru una dintre infractiuni exista o cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale
c) daca una dintre infractiuni a fost savarsita cu praeterintentie, iar cealalta din culpa
Infractiunea continua se caracterizeaza prin: a

a) prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiunii
b) savarsirea unor acte de executare de acelasi fel din care sa rezulte continutul aceleiasi infractiuni
c) savarsirea de acte de executare din care sa rezulte obisnuinta
Nu constituie prim termen al recidivei: b

a) o condamnare la pedeapsa amenzii
b) o condamnare pentru o infractiune savarsita cu praeterintentie
c) o condamnare la pedeapsa de 3 ani inchisoare, savarsita din culpa
Capitolul I
Principii. Aplicarea legii penale
1. Legea penală:
a. nu trebuie interpretată extensiv;
b. poate fi interpretată prin analogie;
c. accesibilă este şi previzibilă.
2. Principiul legalitătii sanctiunilor penale:

a. interzice aplicarea unei pedepse peste limitele generale prevăzute de lege;
b. vizează atât pedepsele principale, cât şi pe cele accesorii şi complementare;
c. nu vizează măsurile de siguranţă şi măsurile educative.
3. Principiul incriminării:
a. nu interzice stabilirea unei măsuri de siguranţă prin intermediul unui hotărâri de Guvem;
b. este compatibil cu principiul minimei intervenţii a legii penale;
c. poate fi garantat şi prin anumite norme procesual penale.
4. Aplicarea legii penale în spatiu se poate realiza în temeiul principlului:

a. universalităţii;
b. oportunităţii;
c. realităţii.
5. Teritoriul tării cuprinde:

a. subsolul aferent mării teritoriale;
b. suprafaţa terestră pe care se află sediul unei misiuni diplomatice străine în România;
c. navele sau aeronavele române.
6. Fac parte din teritoriul României:

a. punctele de trecere a frontierei;
b. zonele libere din aeroporturi;
c. sediile consulatelor României din străinătate.
7. Nu fac parte din teritoriul României:

a. zona liberă aferentă zonei de frontieră a porturilor române;
b. suprafaţa de pământ pe care este situată o ambasadă a României;
c. zona economică exclusivă.
8. Legea penală română se aplică potrivit principiului teritorialitaltii infractiunilor comise:

a. numai de persoane fizice cetăţeni români;
b. de persoane juridice străine;
c. de persoane fără cetăţenie doar dacă au reşedinţa în România.
9. Poate fi aplicată legea penală română potrivit principiului teritorialitătii:

a. doar dacă este satisfăcută condiţia dublei incriminări;
b. persoanelor fizice străine, indiferent de locul unde domiciliază;
c. persoanelor juridice străine de drept public.
10. În cazul în care la bordul unei nave sub pavilion românesc a fost săvârşită o infractiune de omor:
a. nu se va aplica în niciun caz legea penală străină;
b. se va aplica întotdeauna numai legea penală română;
c. se poate aplica legea penală româna
11. Pentru aplicarea legii penale române în baza principiului teritorialităţii:
a. nu interesează cetăţenia infractorului;
b. nu interesează, in cazul străinilor, dacă fapta este prevăzută de legea penală a statului de origine;
c. trebuie întotdcauna ca epuizarea infracţiunii continue să se realizeze pe teritoriul României.
12. Legea penală română poate fi aplicată potrivit principiului teritorialităţii şi în situaţia în care:
a. unul dintre actele ce intră în conţinutul infracţiunii complexe a fost comis în România;
b. infracţiunea continuată s-a epuizat în România, indiferent de locul efectuării celorlalte acte de executare;
c. infracţiunca continuă a fost comisă de un cetăţean român în afara teritoriului României, dacă actele de pregătire, chiar
neincriminate, au fost comise pe teritoriul României.
13. În cazul infracţiunii progresive, legea penală română se va aplica potrivit principiului teritorialităţii:
a. numai dacă acţiunea sau inacţiunea incriminată a fost comisă pe teritoriul României;
b. ori de câte ori epuizarea infracţiunii are loc pe teritoriul României;
c. doar dacă urmarea mai gravă se produce pe teritoriul României.
14. Pentru ca legea penală română să fie aplicată în temeiul principiului personalităţii:
a. este necesar ca infractorul să aibă cetăţenia română la data sesizării organelor judiciare, chiar dacă la momentul
săvârşirii infracţiunii era numai cetăţean străin;
b. nu prezintă importanţă locul epuizării infracţiunii;
c. este necesar ca infracţiunea să nu fie săvârşită pe teritoriul României.
15. Legea penală română nu se poate aplica potrivit principiului personalităţii infracţiunilor comise de:
a. o persoană care are atât cetăţenia română, cât şi pe cea maghiară;
b. persoane juridice de drept public române;
c. persoane juridice de drept privat străine.
16. Pentru a se aplica legea penală română potrivit principiului personalităţii, este necesar ca:
a. infractorul să aibă cetăţenia română la data sesizării instanţei cu rechizitoriul, chiar dacă aceasta este dobândită
după data comiterii infracţiunii;
b. infractorul să se afle pe teritoriul României la data punerii în mişcare a acţiunii penale;
c. infracţiunea progresivă să nu se fi epuizat pe teritoriul României.
17. În cazul aplicării legii penale române potrivit principiului personalităţii:

a. nu prezintă importanţă cetăţenia persoanei vătămate;
b. este întotdeauna necesară respectarea condiţiei dublei incriminări;
c. trebuie ca legea penală română să nu sancţioneze infracţiunea doar cu pedeapsa amenzii.
18. Legea penală română se poate aplica în temeiul principiului realităţii:

a. şi atunci când persoana vătămată este o persoană juridică;
b. chiar dacă subiectul activ al infracţiunii este un apatrid;
c. doar dacă făptuitorul se află de bunăvoie pe teritoriul României.
19. Legea penală română se poate aplica în temeiul principiului realităţii si in cazul comiterii unei infracţiuni:
a. contra securităţii naţionale;
b. de furt contra unui cetăţean român;
c. de înşelăciune de o persoană juridică română.
20. Aplicarea legii penale române în baza principiului realităţii:

a. este determinată de calitatea subiectului pasiv al infracţiunii;
b. presupune îndeplinirea condiţiei dublei incriminări doar dacă pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mică
de 10 ani;
c. nu poate privi infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
21. Legea penală română se poate aplica în temeiul principiului realităţii dacă:
a. subiectul activ al infracţiunii este un cetăţean român cu domiciliul în străinătate;
b. persoana vătămată este o persoană juridică română;
c. a fost săvârşită de un cetăţean străin o infracţiune de favorizare a infractorului care săvârşise o infracţiune de omor
asupra unui cetăţean român.
Teste grilă
22. Legea penală română se poate aplica potrivit principiului universalităţii in cazul infracţiunilor:
a. contra integritătii corporale comise împotriva unui cetătean român;
b. contra unor persoane juridice române de drept public;
c. pentru care statul român şi-a asumat obligatia de a le reprima printr-un tratat international.
23. Principiul universalităţii legii penale poate fi aplicat:

a. chiar dacă un act dc executare din cuprinsul unci infractiuni continue a fost săvârşit pe teritoriul Romaniei;
b. chiar dacă nu este indeplinită conditia dublei incriminări;
c. dacă infractorul apatrid sc află benvol pe o navă română, ancorată intr-un port străin.
24. Fapta nu mai este prevăzuta de legea penală:

a. dacă legea a căzut în desuetudine;
b. când este prevăzută şi de o lege contraventională ulterioară legii penale;
c. in toate cazurilc in care a fost abrogată norma de incriminare.
25. Principiul activităţii legii penale:

a. nu se aplică infractiunilor omisive proprii;
b. nu sc aplică infractiunilor omisive improprii;
c. decurge din principiul legalitătii incriminării.
26. In cazul infracţiunii progresive, legea penală aplicabilă este cea în vigoare la data:
a. comiterii activitătii infractionale;
b. producerii rezultatului mai grav;
c. pronuntării hotărării, numai dacă este mai favorabilă decât legea în vigoare la data producerii rezultatului mai
grav.
27. Legea penală:

a. este întotdeauna retroactivă;
b. poate ultraactiva;
c. aplicabilă nu este întotdeauna cea în vigoare la momentul consumării infractiunii.
28. Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul
sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare:
a. atrage şi modificarea normei incomplete;
b. face inaplicabilă norma incompletă;
c. nu atrage şi modificarca normei incomplete.
29. La normele de trimitere, în cazul abrogării normei completatoare:

a. este prevăzută independenta normei incomplete;
b. norma incompletă continuă să fie în vigoare prin păstrarea elementelor preluate de la norma completatoare
inclusiv cu privire la pedeapsă, astfel cum acestea existau la momentul abrogării, dacă legea nu dispune altfel;
c. este abrogată tacit şi norma incompletă.
30. In cazul în care după condamnarea definitivă a unei persoane intervine o lege de dezincriminare:
a. bunurile ridicate şi confiscate de la condamnat vor fi restituite;
b. amenda plătită până la momentul dezincriminării nu se restituie;
c. persoana condamnată are dreptul la despăgubiri băneşti pentru perioada cât a stat în închisoare.
31. Incriminarea aceleiaşi fapte atât într o lege cu caracter general, cât şi în alta ce are caracter special:
-
a. nu echivalcază cu dezincriminarea faptei prevăzute de legea generală;

b. determină aplicarea dispozitiilor legii speciale;
c. conduce la retinerea unui concurs ideal de infractiuni, prin retinerea ambelor incriminări.
momentul:
32. În lipsa intetvenţiei unei legi penale mai favorabile, va fi aplicată întotdeauna legea penală în vigoare
la:
a. comiterii activitătii infractionale, în cazul infractiunilor de pericol abstract;
b. producerii rezultatului mai grav, în cazul infractiunilor progresive;
c. epuizării infractiunii continuate.
............................WIMMN/11•1130l1" I U.7 . 1 .1 4 . 11 1 . 1. 4 11 1 1 . ■ I i i ii i i i
Drept penal. Partea generală — Cunoştinie de bază 5

33. Abrogarea unei legi penale:
a. poate fi realizată prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului;
b. este întotdeauna totală;
c. intervine doar în ipoteza intrării în vigoare a unei noi legi penale.

a. este întotdeauna expresă şi concretă;
b. poate fi expresă şi generică;
c. echivalează întotdeauna cu dezincriminarea faptei prevăzute de legea penală.
35. Intervenţia unei legi de dezincriminare a faptei pentru care a fost pronunţată o hotărâre definitivă de
condamnare produce efecte juridice:
a. numai pentru viitor;
b. cu privire la orice pedeapsă complementară, în sensul încetării executării acesteia şi redobândirii dreptului
interzis;
c. identice cu cele ale unei legi de amnistie.
36. Legea de dezincriminare:

a. produce efecte atât pentru cauzele în curs, cât şi pentru cele definitiv soluţionate;
b. este întotdeauna retroactivă;
c. nu poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate
neconstituţionale ca urmare a soluţionării de Curtea Constituţională a unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa
instanţelor de judecată.
37. Pentru stabilirea incidenţei legii de dezincriminare, se va/vor analiza:

a. situaţia de fapt concretă din cauză;
b. doar elementul material şi urmarea imediată a infracţiunii;
c. in abstracto norma de incriminare.
38. Data săvârşirii infracţiunii în funcţie de care se va analiza legea penală favorabilă este:
a. data la care a fost comisă acţiunea în cazul infracţiunifor comisive;
b. data la care infractorul trebuia să acţioneze potrivit obligatiilor legale pe care acesta le avea în ipoteza
infracţiunilor omisive;
c. data comiterii primei acţiuni/inacţiuni infracţionale, în cazul infracţiunilor continuate.
39. Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare
în regim de detenţie, intră în vigoare o lege care dezincriminează fapta pentru care s-a dispus condamnarea:
a. bunurile aflate la camera de corpuri delicte, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin hotărârea
judecătorească, se restituie;
b. persoana condamnată redobândeşte gradul militar pierdut prin aplicarea pedepsei complementare;
c. încetează executarea internării medicale.
40. In cazul infracţiunii continue, legea penală aplicabilă este cea în vigoare la data comiterii:
a. ultimului act de executare;
b. primului act de executare;
c. ultimului act de executare, numai dacă este mai favorabilă decât cea în vigoare la data începerii activităţii
infracţionale.
41. Se va aplica retroactiv în cauzele care nu au fost definitiv judecate legea nouă care:
a. introduce noi măsuri de siguranţă;
b. prevede noi măsuri educative;
c. elimină unele condiţii necesare pentru dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
42. Este întotdeauna retroactivă legea de:
a. interpretare;
b. graţiere;
c. amnistie.
6 Teste grilă
43. Legea temporară este legea penală care:

a. prevede data ieşirii ei din vigoare;
b. chiar dacă nu prevede data ieşirii din vigoare, are o aplicare limitată în timp prin natura situaţiei care a impus
adoptarea sa;
c. a fost în vigoare o scurtă perioadă de timp, fiind ulterior abrogată.
44. In condiţiile în care toate celelalte dispoziţii penale din legile succesive sunt similare, analiza legii penal
mai favorabile limitându-se doar la studierea normei de incriminare, va fi considerată:
a. mai favorabilă legea nouă care elimină un element circumstanţial agravant;
b. mai favorabilă legea nouă care limitează sfera de aplicare a unei cauze de nepedepsire;
c. lege de dezincriminare, iar nu lege penală mai favorabilă, cea care restrânge elementele ce ţin de tipicitatea obiectului
dacă fapta concretă nu mai este stipulată de legea nouă.

45. Legea penală:
a. nu este în niciun caz extraactivă;
b. este întotdeauna retroactivă;
c. poate fi abrogată tacit.
46. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii legii penale:

a. decretele de graţiere;
b. legea interpretativă mai favorabilă;
c. legea care conţine o incriminare nouă.
47. Ultraactivitatea legii penale poate fi reţinută în cazul:
a. legii de amnistie;
b. legii penale mai favorabile;
c. legii penale temporare.
48. Legea penală mai favorabilă se determină prin:

a. analiza globală a legilor succesive;
b. analiza pe instituţii autonome a legilor succesive;
c. raportare numai la limitele speciale de pedeapsă atunci când instanţa optează pentru pronunţarea unei soluţii cl4
condamnare.
49. În ipoteza succesiunii de legi în timp, stabilirea legii penale mai favorabile se poate realiza prin analiza:
a. condiţiilor de tragere la răspundere penală;
b. condiţiilor de reţinere a recidivei;
c. numai a maximului special al pedepselor prevăzute în legile succesive, dacă acestea sunt asimetrice.
50. Circumstanţele atenuante:

a. vor fi reţinute numai potrivit legii penale în baza căreia se va determina incadrarea juridică a faptei;
b. vor fi întotdeauna reţinute în funcţie de legea care prevede cea mai extinsă sferă a lor, indiferent de legea potrivii
căreia se aplică pedeapsa principală;
c. nu pot fi stabilite potrivit altei legi decât cea în baza căreia se face individualizarea pedepsei.
5l. Pedepsele accesorii prevăzute de legile penale succesive vor fi întotdeauna aplicate în cursul procesului
penal:
a. în condiţiile legii penale stabilite a fi mai favorabilă si în baza căreia a fost aplicată pedeapsa principală;
b. în conţinutul şi în limitele prevăzute de legea penală nouă, numai dacă această lege este mai favorabilă prin
raportare la această categorie de pedepse;
c. în conţinutul şi în limitele prevăzute de legea penală în vigoare la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti.
52. Pentru situaţia în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, intervine o
lege penală mai favorabilă, noul Cod penal a prevăzut:
a. condiţiile de aplicare obligatorie a noii legi;
b. condiţiile de aplicare facultativă a noii legi;
c. atât aplicarea obligatorie, cât şi aplicarea facultativă a noii legi.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinţe de bază 7
53. În cazul faptelor pentru care a intervenit o condamnare definitivă în temeiul legii vechi, este obligatorie
aplicarea legii penale noi mai favorabile:
a. dacă pedeapsa închisorii aplicate este mai mare decât maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de legea nouă;
b. dacă legea nouă prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, în condiţiile în care legea veche
prevedea numai pedeapsa închisorii în aceleaşi limite speciale ca şi legea nouă;
c. dacă legea nouă prevede un minim special al pedepsei mai redus decât cel din legea veche.
54. În cazul faptelor pentru care a intervenit o condamnare definitivă în temeiul legii vechi, aplicarea
obligatorie a legii penale noi mai favorabile potrivit art. 6 C.pen.:
a. este incidentă numai dacă pedeapsa aplicată se execută în regim de detenţie;
b. nu se realizează dacă pedeapsa aplicată este amenda;
c. operează şi în cazul în care persoana condamnată se află în termenul de încercare a liberării condiţionate.
55. Dacă, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi până
la executarea ei, a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii alternativ cu cea a
detenţiunii pe viaţă:
a. se va executa în continuare pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b. se va înlocui pedeapsa detenţiunii pe viaţă cu maximul special al pedepsei închisorii;
c. se va putea aplica pedeapsa cu închisoare între limitele speciale prevăzute de noua lege.
56. Dacă, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii şi până la executarea
ei, a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii:
a. pedeapsa amenzii stabilită prin hotărârea definitivă se va executa în continuare;
b. pedeapsa amenzii aplicată se poate înlocui cu maximul pedepsei amenzii prevăzut de legea nouă pentru acea
infracţiune;
c. nu se poate înlocui pedeapsa amenzii cu un număr de zile-amendă prevăzut de legea nouă, a cărui executare să fie
suspendată.
57. Dacă, după ce a fost pronunţată o condamnare definitivă în temeiul legii vechi, intervine o lege penală
nouă mai favorabilă:
a. pedeapsa închisorii aplicată poate fi înlocuită cu minimul special al pedepsei amenzii prevăzut de legea nouă;
b. măsurile educative neexecutate nu se vor mai executa;
c. pedepsele complementare neexecutate care nu sunt prevăzute de legea nouă nu se mai execută.
58. În cazul în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii aplicată
pentru o infracţiune pentru care legea veche prevedea doar pedeapsa închisorii, intervine o lege nouă care
prevede pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
închisorii, care însă are aceleaşi limite speciale ca şi în legea veche:
a. se va aplica o pedeapsă cu amenda penală individualizată în limitele speciale prevăzute de legea nouă;
b. pedeapsa închisorii aplicată în baza legii vechi va fi înlocuită cu maximul special al amenzii prevăzute de legea nouă;
c. nu se poate aplica pedeapsa amenzii.
59. În cazul în care, după ce a fost pronunţată o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii în temeiul legii
vechi, intervine o lege penală nouă mai favorabilă care prevede numai pedeapsa amenzii:
a. se va aplica în locul pedepsei cu închisoarea, dispusă în baza legii vechi, întotdeauna pedeapsa amenzii in
maximul special prevăzut de legea nouă;
b. se va aplica în locul pedepsei cu închisoarea, dispusă în baza legii vechi, pedeapsa amenzii care nu poate depăşi
maximul special prevăzut de legea nouă;
c. pedeapsa închisorii poate fl înlăturată în tot sau în parte.
60. În cazul în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii, intervine o
lege care prevede pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea numai pedeapsa amenzii:
a. se va aplica o pedeapsă cu amenda penală individualizată în limitele speciale prevăzute de legea nouă;
b. pedeapsa închisorii aplicată în baza legii vechi va fi Inlocuită cu maximul special al amenzii prevăzute de legea
nouă;
c. se va aplica pedeapsa amenzii individualizată între limitele speciale ale legii vechi.
Scanned with CamScanner
8 Teste grilă
61. In cazul faptelor pentru care a fost aplicată o măsură educativă în baza legii vechi:
;
a. daca masura educativa nu a fost executata si nu mai este prevazuta in legea noua mai favorabila, nu se va mai
executa
b. când măsura educativă nu a fost executată şi are corespondent în legea nouă mai favorabilă, se va executa
conţinutul şi limitele prevăzute de legea veche;
c. dacă legea nouă este mai severă, măsura educativă care are corespondent în aceasta se execută în continutul s
condiţiile în care au fost dispuse prin hotărârea definitivă în temeiul legii vechi mai favorabile.
62. Pedepsele complementare dispuse printr-o hotărâre definitiva în baza legii vechi care nu au fost execitata si
care nu sunt prevăzute în legea nouă mai favorabilă potrivit art. 6 alin. (1) C.pen.
a. nu se vor mai executa;
b. se vor executa în continuare;
c. se vor executa pe durata termenului de prescripţie a executării.
Capitolul II
Infracţiunea
63. Conţinutul juridic al infracţiunii cuprinde:

a. obiectul juridic şi material;
b. subiecţii;
c. numai latura obiectivă şi subiectivă.
64. În funcţie de un singur criteriu de clasificare al conţinutului infracţiunii, acesta poate fi:
a. complex sau alternativ;
b. de bază sau complex;
c. tipic sau agravat.
65. În noţiunea de element constitutiv al infracţiunii este inclus:

a. doar elementul material al infracţiunii;
b. şi urmarea imediată;
c. latura subiectivă a infracţiunii alături de cea obiectivă.
66. Sunt trăsături esenţiale ale infracţiunii:

a. imputabilitatea;
b. tipicitatea;
c. pericolul social.
67. Tipicitatea:
a. nu se analizează prin raportare la fapta complicelui, ci numai la fapta autorului;
b. poate fi analizată şi prin raportare la fapta instigatorului;
c. poate viza modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii.
68. Lipsa tipicitatii unei fapte:

a. nu constituie impediment la dispunerea unei măsuri de siguranţă;
b. poate conduce la o soluţie de încetare a procesului penal;
c. nu mai impune analiza imputabilităţii faptei.
69. Obiectul juridic al infracţiunii poate:

a. fi un bun individual determinat la infracţiunile contra patrimoniului;
b. consta, uneori, şi în bunuri de gen protejate indirect prin intermediul aceleiaşi valori sociale;
c. fi comun unei categorii de infracţiuni.
70. Obiectul juridic:

a. generic este prevăzut de Partea generală a Codului penal;
b. special este obiectul juridic prevăzut în fiecare dintre titlurile Părţii speciale a Codului penal;
c. principal nu este in toate cazurile viaţa persoanei.
71. Obiectul juridic secundar poate fi:

a. regăsit numai la infracţiunile contra patrimoniului şi autorităţii;
b. libertatea persoanei;
c. integritatea corporală a persoanei.
72. Nu există infracţiuni care să nu aibă:
a. obiect juridic;
b. obiect material;
c. cerinţe esenţiale.
73. Obiectul:
a. juridic poate contribui la determinarea subiectului pasiv al infracţiunii;
b. material nu poate determina existenţa unei infracţiuni;
c. juridic secundar coincide cu obiectul material secundar în cazul infracţiunilor complexe.
74. Obiectul material:

a. poate consta şi într-o relaţie formată în jurul unei valori sociale importante;
b. se va regăsi la toate infractiunile de rezultat;
c. lipseşte, de obicei, la infracţiunile de pericol.
75. Nu poate constitui obiect material al infracţiunii:

a. instrumentul prin intermediul căruia aceasta este săvârşită;
b. un cadavru, în cazul infracţiunilor contra persoanei;
c. un animal.
76. Este infracţiune fără obiect material, indiferent de modalitatea în care este comisă:
a. ameninţarea;
b. ultrajul;
c. violarea de domiciliu.
77. În cazul infracţiunilor complexe:

a. există întotdeauna un obiect material principal şi unul secundar;
b. poate exista un obiect material principal şi unul secundar;
c. obiectul material secundar este întotdeauna de aceeaşi natură cu cel principal.

a. este acelaşi cu produsul infracţiunii;
b. este diferit de mijloacele de săvârşire a infracţiunii;
c. poate conduce la stabilirea încadrării juridice.
79. Sunt infracţiuni materiale:

a. ameninţarea;
b. tăinuirea;
c. evadarea, indiferent de forma în care este săvârşită.
80. Sunt subiecţi activi ai infracţiunii:
a. numai autorul;
b. numai autorul şi coautorul;
c. complicele concomitent.
81. Participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat
ulterior ca martor, în cauza disjunsă:
a. nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C.pen.;
b. poate avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C.pen.;
c. poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C.pen.
82. Subiectul activ al infracţiunii:

a. nu poate realiza activităţi infracţionale anterior actelor instigatorului;
b. poate fi o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ;
c. poate fi o societate de fapt.
83. Responsabilitatea este prezumată începând cu vârsta de:
a. 18 ani;
b. 16 ani;
c. 14 ani.
2 Teste grilă
84. Comiterea unei infracţiuni atrage răspunderea penală:
a. a oricărei persoane fizice sau juridice;
b. numai a unora dintre persoanele juridice legal înfiinţate;
c. a unor persoane fizice şi a unor persoane juridice.
85. Poate fi subiect activ al infracţiunii:

a. o societate civilă;
b. o societate pe acţiuni, chiar nelegal constituită;
c. o societate cu răspundere limitată, constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni.
86. Nu poate fi subiect activ al infracţiutlii:

a. un minister;
b. o societate agricolă;
c. o fundaţie.
87. Pot fi subiecţi activi ai infracţiunii:

a. numai persoanele juridice de drept privat;
b. unele persoane juridice de drept public;
c. numai persoanele juridice cu scop lucrativ.
88. Pot fi subiecţi activi ai infracţiunii:

a. spitalele;
b. fundaţiile;
c. de spălare de bani numai subiecţii activi ai infracţiunii din care provin bunurile.
89. Răspunderea penală a persoanei juridice este o răspundere:

a. generală;
b. directă;
c. pentru fapta administratorului acesteia.
90. Intreprinderea individuală:

a. nu are calitatea de persoană juridică;
b. nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 C.pen.;
c. poate răspunde penal alături de persoana fizică ce a organizat-o.
91. Poate fi angajată răspunderea penală a:

a. unei societăţi (comerciale) pentru o infracţiune săvârşită în interesul acesteia, dar fără legătură cu obiectul ei
activitate;
b. unei societăţi (comerciale) dizolvate şi aflate în procedura de lichidare pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu
obiectul ei de activitate, dar în interesul unei terţe persoane;
c. Băncii Naţionale a României pentru o infracţiune săvârşită de un organ de conducere al acesteia în legătură
obiectul public de activitate al acesteia.
92. Persoana juridică:

a. nu poate fi complice niaterial la o infracţiune de bigamie;
b. poate fi instigator la o infracţiune de omor;
c. poate fi complice anterior la o infracţiune de viol.
a. nu poate comite o infracţiune progresivă;
b. poate beneficia de efectele unei cauze justificative;
c. poate beneficia de efectele unei cauze de imputabilitate.
94. Instituţiile publice:

a. nu răspund penal în niciun caz;
b. răspund penal numai pentru infracţiunile săvârşite in exercitarea unei activităţi ce poate face obiectul
domeniului privat.
c. nu răspund penal dacă, potrivit actului de infiinţare, pot desfăşura numai activităţi ce nu pot face obiectul
domeniului privat.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinţe de baz.ă 13
95. Persoana juridică nu poate săvarşi in calitate de autor infractiunea de:
a. mărturie mincinoasă;
b. dare de mită;
c. trafic de influentă.
96. Noul Cod penal prevede o imunitate penală generală şi absolută a:

a. statului;
b. autoritătilor publice;
c. institutiilor publice.
97. Pentru ca o persoana juridică să răspundă penal, este necesar ca:

a. persoana fizică ce a săvârşit infractiunea să fie identificată;
b. infractiunea să fie săvârsită în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice;
c. infractiunea să fie săvârşită in numele persoanei juridice.
98. Subiect pasiv general al infractiunii este:

a. statul;
b. persoana fizică fată de care s-a produs urmarea imediată prevăzută de norma de incriminare;
c. numai persoana (fizică sau juridică) prevăzută explicit de norma de incriminare
99. Subiectul pasiv al infractiunii:

a. este întotdeauna persoana prejudiciată prin infractiune;
b. poate lipsi la unele infractiuni formale;
c. este întotdeauna titularul valorii juridice protejate.
100. Poate fi subiect pasiv al infractiunii:

a. o persoană fizică fără capacitate de exereitiu;
b. o persoană juridică de drept public;
c. o persoană decedată.
101. În functie de sublectul pasiv al infractiunii, se poate stabili:

a. dacă se poate aplica sau nu o măsură cducativă;
b. forma continuată a infractiunii;
c. încadrarea juridică.
102. Elementul material al unei infractiuni:

a. nu poate consta într-o unică inactiune;
b. poate consta într-o unică actiune;
c. nu poate consta atât în actfuni, cât şi în inactiuni.
103. Cerintele esentiale ale elementulul maierial al infractiunii pot consta în:
a. mijloacele folosite pentru comiterea infractiunii;
b. actiuni prcvăzute de orice norme legale;
c. intervalele de timp în care poate fi comisă infractiunca.
104. Infractiunile comisive:

a. se comit numai cu intentic directă;
b. nu pot fi infractiuni dc pericol;
c. pot fi infractiuni contra vietii sexuale
105. Poate fi calificată drept infractiune omisivă improprie:
a. nedenuntarea;
b. uciderea din culpă;
c. distrugerea.
106. Constituie o infractiune de pericol concret:

a. mărturia mincinoasă;
b. induccrca în eroarc a organclor judiciare;
c. hărtuirea.
Teste grilă
14
107. În cazul infracţiunilor formale:
a. nu trebuie dovedită în niciun caz starea de pericol pentru valoarea jundică protejată
b. trebuie dovedită existenţa stării de pericol pentru valoarea ju ridică protejată in cazul infracţiunii
de marturie mincinoasa
c. pericolul social abstract pentru valoarea juridică protejată poate fi prezumat de legiuitor.
108. Infracţiunea materială se consideră săvârşită şi prin omisiune:
a. numai când există o obligaţie legală de a acţiona;

b. când există o obligaţie contractuală de a acţiona;
c. ori de câte ori autorul a creat prin omisiune o stare de pericol pentru valoarea socială protejată.
109. Locul săvârşirii infracţiunii poate constitui:
a. un element constitutiv al infracţiunii;
b. un element din cadrul variantei agravate a infracţiunii;
c. un element al variantei atenuate a infracţiunii comise într-un spaţiu privat.
110. Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde:
a. urmarea imediată, vinovăţia şi raportul de cauzalitate;
b. elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;
c. elementul material, urmarea imediată şi mobilul.
111. Se va reţine comiterea faptei cu intenţie directă dacă inculpatul:

a. prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-I urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
b. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-I acceptă, socotind fără temei că acesta nu se va produce;
c. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acesteia.
112. Intenţia directă cuprinde în structura sa:

a. numai un element intelectiv;
b. numai un element volitiv;
c. atât un element volitiv, cât şi unul intelectiv.
113. Intenţia indirectă cuprinde în structura sa:

a. atât un element volitiv, cât şi unul intelectiv;
b. numai un element volitiv;
c. numai un element intelectiv.
114. Poate/pot fi comisă/comise numai cu intenţie directă:
a. vătămarea corporală în forma de bază;
b. tâlhăria;
c. înşelăciunea.
115. In cazul intenţiei directe, producerea rezultatului urmărit de autor:

a. trebuie să fie întotdeauna certă;
b. poate fi certă;
c. nu poate constitui un mijloc pentru realizarea altui scop infracţional.
116. În ipoteza intenţiei indirecte, făptuitorul:
a. prevede numai o urmare;
b. poate prevedea şi o urmare licită;
c. poate prevedea două urmări, ambele ilicite.
117. În cazul intenţiei indirecte, urmarea pe care o doreşte făptuitorul:
a. este întotdeauna licită;
b. este întotdeauna
c. poate fi infracţională.
18. Intenţia repentină:
a. reprezintă o circumstanţă legală de atenuare a răspunderii penale;
b. poate fi prevăzută de legiuitor în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni;
c. este incompatibilă cu reţinerea stării de provocare.
119. Intenţia premeditată:
a. presupune intotdeauna efectuarea unor acte de pregătire;
b. reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale;
c. poate fi prevăzută de legiuitor în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni.
120. În cazul culpei cu prevedere, făptuitorul prevede:
a. numai o urmare;
b. acelaşi număr de urmări ca în cazul intenţiei indirecte;
c. două urmări, ambele ilicite.
121. În cazul culpei cu prevedere, urmarea dorită:
a. este intotdeauna licită;
b. este întotdeauna ilicită;
c. poate fi infracţională.
122. În cazul culpei cu prevedere, urmarea neacceptată:
a. este întotdeauna licită;
b. este întotdeauna ilicită;
c. nu poate fi infracţională.
123. In cazul culpei fără prevedere:
a. nicio persoană nu putea să prevadă rezultatul faptei;
b. făptuitorul putea să prevadă rezultatul faptei, dar a considerat că acesta nu poate surveni;
c. făptuitorul putea să prevadă rezultatul faptei.
124. Fapta comisă din culpă este infracţiune:
a. numai dacă legea prevede expres aceasta;
b. chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în ipoteza în care constă intr-o acţiune;
c. chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, în situaţia în care constă intr-o inacţiune.
125. Praeterintenţia:
a. poate fi prevăzută de legiuitor ca singura formă de vinovăţie cu care se comite o infracţiune;
b. este singura formă de vinovăţie cu care poate fi comisă o infracţiune progresivă;
c. nu poate fi reţinută în cazul infracţiunilor complexe.
126. În structura praeterintenţiei:
a. nu pot intra intenţia indirectă şi culpa fără prevedere;
b. pot intra intenţia directă şi culpa cu prevedere;
c. nu pot intra intenţia indirectă şi culpa cu prevedere.
127. În cazul praeterintenţiei:
a. acţiunea intenţionată trebuie prevăzută de legea penală;
b. rezultatul mai grav este acceptat de făptuitor;
c. rezultatul mai grav nu putea fi prevăzut de făptuitor.
128. Nu poate fi reţinută praeterintenţia în cazul infracţiunilor:
a. de pericol concret;
b. omisive;
c. de rezultat.

16 Teste grilă
129. Scopul infracţiunii:
a. poate fi prevăzut de legiuitor numai ca element circumstantial agravant;
b. nu trebuie să fie atins pentru consumarea infractiunii;
c. este prevăzut de legiuitor numai în cazul infractiunilor care se săvârşesc cu intentie directă.
130. Mobilul infracţiunii:
a. nu este în niciun caz prevăzut de legiuitor la forma de bază a unei infractiuni;
b. reprezintă o conditie necesară pentru existenta infractiunii;
c. este prevăzut de legiuitor numai în cazul infractiunilor care se săvârşesc cu intentie.
131. Pentru a se dispune condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni, este necesar ca:
a. să nu poată fi retinută vreo cauză de neimputabilitate;
b. tipicitatea subiectivă să nu fie înlăturată prin incidenta unei cauze de nepedepsire;
c. fapta să fie tipică subiectiv, chiar dacă a intervenit un act de clementă.
132. Legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea prevăzută de legea penală şi urmarea imediata
reprezintă:
a. trăsătură esentială a infractiunii;
b. un element al laturii obiective a infractiunii;
c. atât o trăsătură esentială a infractiunii, cât şi un element al laturii obiective a infractiunii.
Capitolul III
Cauze justificative şi de neimputabilitate
133. Cauzele justificative:

a. pot fi reţinute drept cauze speciale care înlătură răspunderea penală;
b. conduc la soluţii diferite în faza de judecată de cele ce pot fi dispuse în temeiul unei cauze de nepedepsire;
c. pot fi reţinute şi în cazul participaţiei penale proprii.
a. sunt cauze generale de impunitate;
b. pot fi reţinute în cazul participaţiei improprii;
c. pot fi reţinute şi în sarcina minorului cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani.
135. Cauzele justificative înlătură:
a. antijuridicitatea faptei;
b. tipicitatea faptei;
c. vinovăţia.
136. Constituie o cauză justificativă:
a. depăşirea limitelor legitimei apărări;
b. depăşirea limitelor stării de necesitate;
c. exercitarea unui drept.
137. Cauzele justificative produc efecte:
a. numai in rem;
b. numai in personam;
c. atât in rem, cât şi in personam.
138. Existenta unei cauze justificative poate fi invocată:
a. până la citirea actului de sesizare;
b. în orice stadiu al procesului penal;
c. pe parcursul dezbaterilor, până la închiderea acestora în faţa primei instanţe.
139. Atacul din structura legitimei apărări:
a. poate consta numai într-o acţiune;
b. trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi pericolul din structura stării de necesitate;
c. trebuie să fie întotdeauna material.
a. poate consta într-o tentativă neincriminată la o infracţiune;
b. trebuie să ameninţe numai un interes general;
c. trebuie să se obiectiveze într-o urmare vizibilă pe corpul celui care se apără.
141. Atacul din structura legitimei apărări trebuie să fie:
a. inevitabil;
b. direct;
c. îndreptat doar împotriva unei persoane responsabile.
a. nu poate fi iminent, dar poate fi actual;
b. este întotdeauna injust;
c. nu poate proveni în niciun caz de la un animal.
?. Teste grilă
143. În cazul legitimei apărări:
a. apărarea este justificată numai dacă atacul este susceptibil de a produce un pericol grav;
b. excesul de apărare este asimilat legitimei apărări;
c. nu se poate reţine prezumţia de legitimă apărare dacă fapta se comite pentru a respinge pătrunderea într-un 1oc împrejmuit
care nu ţine de o locuinţă.
144. Nu poate constitui atac:

a. material, comiterea unei tentative neidonee la o infractiune
b. imediat, comiterea unei infracţiuni de pericol,comisa cu titlu de farsa
c. o faptă epuizată prevăzută de legea penală.
145. Legitima apărare nu poate fi invocată de
a. imprescriptibile;
b. praeterintenţionate;
c. de fals material în înscrisuri oficiale.
146. În cazul legitimei apărări, atacul poate fi îndreptat:
a. împotriva unui animal;
b. împotriva unui bun din domeniul public al statului;
c. numai împotriva unei valori sociale referitoare la o persoană fizică.
147. Apărarea din structura legitimei apărări:
a. poate fi comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie ca acţiunea de salvare din structura stării de necesitate;
b. nu are efect justificativ dacă este comisă de o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul;
c. poate consta într-o faptă tentată sau consumată.
a. poate fi efectuată de un terţ, însă numai cu consimţământul victimei infracţiunii;
b. nu poate fi săvârşită din culpă;
c. poate fi săvârşită cu praeterintenţie.
a. atacul trebuie să constea întotdeauna într-o faptă prevăzută de legea penală;
b. apărarea poate consta şi într-o faptă prevăzută de legea penală săvârşită din culpă;
c. este necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
150. Reţinerea legitimei apărări:
a. înlătură răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat atacatorului de cel care se apără;
b. constituie o cauză care înlătură răspunderea penală a celui care se apără pentru fapta săvârşită;
c. nu poate atrage aplicarea unei sancţiuni penale.
151. Caracterul necesar al apărării:
a. implică intervenţia acesteia între momentul atacului iminent şi momentul consumării/epuizări atacului;
b. nu implică cerinţa caracterului idoneu;
c. se poate reţine şi după momentul consumării, dar numai pentru infracţiunile cu rezultat ireversibil.
152. Legitima apărare prezumată se poate reţine:
a. ori de câte ori există o încercare de pătrundere într-un loc împrejmuit în timpul nopţii;
b. şi atunci când atacul nu este imediat;
c. dacă o persoană aflată într-o dependinţă a unei locuinţe săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală pentru a împiedica
pătrunderea fără drept, prin escaladare, a unui necunoscut în acest spaţiu.
153. Pentru reţinerea legitimei apărări prezumate:
a. este necesar ca locurile împrejmuite să ţină de o locuinţă, încăpere, dependinţă;
b. pătrunderea în timpul nopţii în spaţiile protejate trebuie să fie săvârşită prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte
asemenea mijloace;sarcina probei legitimei apărări revine inculpatului acuzat de săvârşirea infracţiunii.
154. Legitima apărare prezumată poate fi reţinută:
a. şi atunci când atacul constă în pătrunderea într-un loc împrejmuit care nu ţine de o locuinţă, încăpere sau
dependinţă;
b. numai în cazul în care apărarea este realizată de proprietarul sau deţinătorul spaţiului în care se pătrunde;
c. şi în cazul în care pătrunderea in locuinţă are loc în timpul nopţii prin acte ce nu implică o violenţă, viclenie,
efracţie sau alte asemenea mijloace.
155. Pericolul din structura stării de necesitate poate:
a. să rezulte în urma unei acţiuni umane;
b. să fie generat de un animal;
c. să fie viitor.
156. Pericolul din structura stării de necesitate trebuie să fie:
a. actual şi iminent;
b. actual sau iminent;
c. necesar.
157. Nu se afla în stare de necesitate persoana responsabilă care comite o infracţiune în scopul de a scăpa de
un pericol:
a. viitor;
b. potenţial;
c. imaginar.
158. Acţiunea de salvare din structura stării de necesitate poate fi realizată:
a. de o persoană juridică;
b. cu intenţie indirectă;
c. doar de o persoană fizică majoră.
159. Autorizarea legii poate fi invocată drept cauză justificativă:
a. numai de o persoană fizică;
b. de o persoană juridică;
c. de un detentor precar.
a. dacă acţiunea a avut loc în baza unui drept recunoscut printr-o hotărăre judecătorească;
b. numai în cazul faptelor comisive;
c. numai dacă exercitarea dreptului nu este abuzivă.
161. Se poate reţine ordinul legii drept cauză justificativă numai dacă:
a. activităţile efectuate urmăresc un scop legitim;
b. activităţile efectuate sunt necesare şi proporţionale cu scopul urmărit;
c. persoana acuzată este o persoană juridică de drept public sau un funcţionar public.
162. Cauza justificativă a exercitării unui drept recunoscut de lege:
a. poate fi invocată numai de o persoană fizică;
b. poate fi invocată de o persoană juridică;
c. poate fi reţinută numai în cazurile în care legea incriminează comiterea faptei fără drept.
163. Comanda autorităţii legitime:
a. produce aceleaşi efecte ca ordinul legii;
b. are acelaşi conţinut ca şi ordinul legii;
c. poate proveni de la o autoritate privată.
164. Pentru a se reţine consimţământul persoanei vătămate drept cauză justificativă, este necesar ca:
a. fapta să fie tipică;
b. fapta să fie imputabilă;
c. consimţământul să fie exprimat doar în formă scrisă.
22 Teste grilă
165. Se poate reţine consimţământul persoanei vătămate drept cauză justificativă:
a. chiar dacă acesta este exprimat de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu;
b. numai dacă persoana vătămată are capacitate deplină de exerciţiu;
c. şi în unele ipoteze în care consimţământul nu este exprimat explicit.
166. În cazul infracţiunii de violare de domiciliu, pătrunderea, în exercitarea unui drept, în locuinţa unei
persoane constituie o cauză ce înlătură trăsătura esenţială a:
a. tipicităţii;
b. antijuridicităţii;
c. imputabilitatii
167. Consimtământul persoanei vătămate poate fi reţinut drept cauză justificativă:

a. numai cu privire la faptele persoanei fizice;
b. cu privire la faptele unei persoane juridice;
c. cu privire la toate faptele ce privesc valori al căror titular este persoana vătămată.
168. Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

a. numai in rem;
c. atât in rem, cât şi in personam.
169. Reprezintă o cauză de neimputabilitate:
a. amnistia;
b. constrângerea fizică;
c. graţierea.
170. Constrângerea fizică poate proveni:
a. numai de la o altă persoană;
b. de la un animal;
c. dintr-o cauză fortuită.
171. În cazul constrângerii fizice:
a. fapta comisă în stare de constrângere nu poate fi săvârşită din culpă;
b. făptuitorul trebuie să nu fi suferit leziuni traumatice evaluabile în zile de îngrijire medicală;
c. lipseşte imputabilitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii.
172. In cazul constrângerii fizice:
a. făptuitorul trebuie să nu fi prevăzut şi aşteptat apariţia evenimentului;
b. a complicelui, efectele nu se extind şi asupra autorului;
c. a autorului, efectele se extind şi asupra complicelui.
173. La constrângerea fizică:
a. aprecierea caracterului irezistibil se realizează in concreto;
b. fapta prevăzută de legea penală poate să fie comisă prin inacţiune;
c. actele de constrângere nu trebuie exercitate doar asupra făptuitorului.
174. Constrângerea morală:
a. nu poate fi exercitată decât de o altă persoană;
b. poate fi generată de comportamentul spontan al unui animal domestic;
c. nu poate fi generată de acţiunea unui fenomen natural.
175. În ipoteza constrângerii morale, răul cu care se amenintă trebuie:
a. să fie iminent;
b. să privească doar persoana făptuitorului;
c. să fie inevitabil.
r r n
Drept penal. Partea generală — Cuno.ytinţe de bază 23
176. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se ameninţă:
a. nu poate privi proprietatea unei persoane;
b. trebuie să fie inevitabil;
c. este intotdeauna injust.
177. La cazul fortuit:
a. împrejurarea exterioară are caracter obiectiv;
b. împrejurarea exterioară are caracter imprevizibil;
c. rezultatul produs are caracter imprevizibil.
178. La cazul fortuit:
a. împrejurarea exterioară nu are, în sine, o semnificaţie penală;
b. intervenţia imprejurării imprevizibile nu poate fi anterioară faptei autorului;
c. intervenţia împrejurării imprevizibile poate fi concomitentă faptei autorului.
179. Cazul fortuit:
a. produce efecte in rem;
b. produce efecte in personam;
c. înlătură întotdeauna răspunderea civilă.
180. Iresponsabilitatea drept cauză de neimputabilitate poate proveni:
a. dintr-o boală psihică;
b. din orice alte cauze anormale;
c. dintr-o stare de necesitate.
181. Legea instituie o prezumţie relativă de lipsă a discernământului cu privire la:
a. minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, dar nu au ajuns la vârsta de 16 ani;
b. minorii care au comis fapta chiar în ziua în care au împlinit 16 ani;
c. minorii cu vârsta de 16 ani, dacă au fost anterior supuşi unei măsuri de siguranţă.
182. Pentru a înlătura răspunderea penală, starea de iresponsabilitate:
a. trebuie să fie în toate cazurile permanentă;
b. poate exista şi numai pentru un interval scurt de timp pe parcursul săvârşirii faptei, în cazul infracţiunilor cu
durată de consumare;
c. nu trebuie să fie anume provocată de faptuitor.
183. În cazul în care autorul infracţiunii de furt este major, reţinerea iresponsabilităţii:
c. nu înlătură întotdeauna imputabilitatea faptei.
184. Excesul neimputabil:
a. nu poate fi reţinut în cazul infractorilor minori;
c. poate produce efecte in rem atunci când pericolul rezultat din acţiunea de salvare era semnificativ.
185. Pentru a înlătura caracterul penal al faptei, intoxicaţia:
a. nu trebuie în niciun caz să fie voluntară;
b. trebuie să fie întotdeauna completă la momentul luării rezoluţiei infracţionale;
c. trebuie să existe pe întreaga perioadă de timp în care făptuitorul avea obligaţia de a acţiona, în cazul faptelor
omisive.
186. Intoxicaţia involuntară incompletă:
a. constituie o cauză de nepedepsire;
b. nu poate constitui o circumstanţă agravantă;
c. constituie o cauză care înlătură răspunderea penală, dacă infractorul este minor.
Teste grilă
187. Intoxicaţia voluntară completă:
a. nu poate constitui în niciun caz o circumstanţă atenuantă;
b. constituie întotdeauna o circumstanţă agravantă;
c. poate fi reglementată ca element constitutiv al infracţiunii.
188. Constituie eroare de drept:
a. eroarea asupra existenţei cauzelor justificative;
b. eroarea asupra limitelor cauzelor justificative;
c. eroarea asupra existenţei cauzelor de neimputabilitate.
189. Eroarea poate purta asupra:
a. tipicităţii;
b. antijuridicităţii;
c. imputabilităţii.
190. Eroarea asupra tipicităţii faptei este:
a. numai o eroare de drept;
b. numai o eroare de fapt;
c. atât o eroare de fapt, cât şi o eroare de drept.
191. Eroarea asupra tipicitatii poate fi reţinută în cazul:
a. necunoaşterii unei împrejurări referitoare la timpul comiterii faptei;
b. existenţei unui dubiu cu privire la o stare referitoare la condiţiile de sănătate a unei persoane;
c. comiterii unei infracţiuni contra patrimoniului.
192. Eroarea:
a. înlătură caracterul penal al faptei tipice comise numai cu intenţie;
b. poate înlătura caracterul penal al unei fapte comise cu praeterintenţie;
c. nu poate înlătura caracterul penal al faptelor tipice comise din culpă.
193. Eroarea:
a. de fapt vincibilă asupra tipicităţii nu înlătură în niciun caz caracterul penal al faptei comise;
b. de drept invincibilă nu constituie o cauză de nepedepsire;
c. de drept extrapenal înlătură caracterul penal al faptei numai dacă este reţinută în concurs cu minoritatea.
194. Eroarea de drept:
a. produce aceleaşi efecte ca şi eroarea de fapt atunci când priveşte o normă extrapenală;
b. produce efecte doar în cazul faptelor săvârşite din culpă;
c. invincibilă înlătură întotdeauna caracterul penal al faptei.
Capitolul IV
Formele infractiunii
195. Actele de pregătire a săvârşirii unei infracţiuni:

a. privesc numai faza internă a acesteia;
b. ţin de latura obiectivă a infracţiunii;
c. sunt posibile la infracţiunile comise cu intenţie supravenită.
196. Tentativa:
a. nu este posibilă la toate infracţiunile;
b. la infracţiunile la care este posibilă nu este întotdeauna incriminată;
c. nu permite participaţia penală sub forma coautoratului.
197. Actele de pregătire a săvârşirii unei infracţiuni:
a. sunt întotdeauna comise cu intenţie;
b. nu sunt posibile la infracţiunile săvârşite cu intenţie repentină;
c. nu sunt în niciun caz incriminate ca infracţiune autonomă.
198. Actele de pregătire:
a. pot fi ilicite;
b. sunt doar licite;
c. pot consta într-o faptă prevăzută de legea penală.
a. trebuie să aibă caracter univoc;
b. nu trebuie să constea în activităţi descrise de elementul material al infracţiunii;
c. trebuie să fie doar acte materiale.
200. Tentativa idonee la o infracţiune poate fi săvârşită:
a. numai cu intenţie directă;
b. cu intenţie directă sau indirectă;
c. cu intenţie directă, indirectă sau cu praeterintenţie.
201. În cazul tentativei idonee:
a. nu există obiect juridic, dar poate exista obiect material;
b. urmarea imediată rezultă întotdeauna din materialitatea faptei;
c. latura subiectivă este aceeaşi cu cea a infracţiunii consumate.
202. Tentativa idonee nu este posibilă la infracţiunile:
a. omisive proprii;
b. comisive prin omisiune;
c. continue.
203. Tentativa idonee perfectă nu este posibilă la infracţiunile:
a. de rezultat;
b. contra vieţii sexuale;
c. de pericol concret.
204. Tentativa idonee imperfectă este posibilă la infracţiunile:
a. contra libertăţii persoanei;
b. complexe;
c. de executare promptă, săvârşite pe cale verbală.
205. Tentativa idonee poate fi:
a. numai o tentativă perfectă;
b. numai o tentativă imperfectă;
c. o tentativă perfectă sau imperfectă.
206. Tentativa neidonee:
a. la o infracţiune de rezultat poate atrage sancţionarea făptuitorului pentru acte de executare calificată la o infrac-
ţiune dc pericol;
b. nu constituie, în nicio situaţie, o cauză specială de nepedepsire;
c. este o cauză care inlătură răspunderea penală.
207. Tentativa imperfectă este posibilă:
a. doar la infracţiunile de pericol;
b. doar la infracţiunile de rezultat;
c. atăt la infracţiunile de pericol, cât şi la cele de rezultat.
208. Tentativa nu este posibilă la infracţiunea de:
a. nedenunţare;
b. hărţuire;
c. act sexual cu un minor.
209. Pentru sancţionarea tentativei legiuitorul foloseşte (?):
a. numai sistemul incriminării limitate;
b. sistemul incriminării nelimitate;
c. sistemul diversificării.
210. Tentativa este incriminată:
a. la toate infracţiunile contra vieţii;
b. la toate infracţiunile contra integrităţii corporale;
c. la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
211. Tentativa nu este incriminată la infracţiunea de:
a. fals intelectual;
b. uz de fals;
c. fals privind identitatea.
212. Pedeapsa pentru săvârşirea de către o persoană fizică a unei tentative la o infracţiune pentru care legea
prevede numai detenţiunea pe viaţă este inchisoarea de la:
a. 10 la 20 de ani;
b. 10 la 25 de ani;
c. 15 la 25 de ani.
213. Pentru sancţionarea tentativei, legea a prevăzut reducerea la jumătate a limitelor:
a. pedepsei închisorii;
b. măsurilor educative privative de libertate;
c. pedepselor complementare.
214. Desistarea:
a. poate fi reţinută numai dacă este probat mobilul special prevăzut de lege;
b. nu este posibilă în cazul tentativei perfecte;
c. este posibilă în cazul tentativei imperfecte.
215. Desistarea:
a. este o cauză de nepedepsire cu caracter personal;
b. trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;
c. constituie o cauză de nepedepsire şi cu privire la complicii anteriori ai autorului care s-a desistat.
28 Tcsie grilă
216. Desistarea:
a. poate consta intr-o omisiune;
b. produce efecte chiar dacă, înainte de a interveni, autorul observase că fapta a fost descoperită de organele de politie;
c. nu poate consta intr-o comisiune.
217. Desistarea produce efecte juridice atunci când:
a. constă in manifestarea unei optiuni a făptuitorului;
b. este determinată de un eveniment exterior vointei făptuitorului;
c. nu constă intr-o decizie spontană a făptuitorului.
218. Impiedicarea producerii rezultatului este posibilă în cazul tentativei:
a. neidonce;
b. idonee imperfecte;
c. idonee perfecte.
219. Impiedicarea producerii rezultatului nu este posibilă în cazul tentativei idonee la infracţiunea de:
a. furt calificat;
b. act sexual cu un minor;
c. omor.
220. Impiedicarea producerii rezultatului constituie:
a. o cauză generală de nepedepsire;
b. o cauză generală care inlătură răspunderea penală;
c. o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
221. Spre deosebire de desistare, împiedicarea producerii rezultatului:
a. nu poate avea loc din culpă;
b. nu poate consta într-o omisiune;
c. constă fie intr-o omisiune, fie într-o comisiune.
222. Infracţiunile de pericol abstract se consumă întotdeauna în momentul:

a. producerii rezultatului prevăzut de lege;
b. săvârşirii acţiunii infracţionale prevăzute de lege;
c. producerii efective a stării de pericol.
Capitolul V
Unitatea de infracţiune
223. Există unitate naturală de infracţiune în cazul infracţiunii:

a. deviate;
b. progresive;
c. de obicei.
224. Infracţiunea
a. poate avea un subiect pasiv necircumstantiat;
b. este incompatibilă cu pluralitatea de subiecti pasivi;
c. poate fi o infractiune cu continut alternativ.
225. Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a. infractiunile continue;
b. infractiunile continuate;
c. infractiunile progresive.
226. Deosebirea dintre unitatea de infracţiune şi pluralitatea de infracţiuni:
a. este doar de natură cantitativă;
b. poate fi de natură calitativă;
c. nu prezintă importantă din perspectiva legii penale mai favorabile.
227. Sunt forme ale unităţii legale de infracţiune:
a. infractiunea complexă şi continuată;
b. infractiunea continuă şi deviată;
c. infractiunea deviată şi de obicei.
228. Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a. infractiunea simplă, infractiunea continuă şi infractiunea deviată;
b. infractiunea simplă, infractiunea continuată şi infractiunea deviată;
c. infractiunea simplă, infractiunea complexă şi infractiunea deviată.
229. Noul Cod penal reglementează un regim special de pedepsire pentru infracţiunea:
a. progresivă;
b. continuă;
c. continuată.
230. In cazul infracţiunii simple:
a. rezultatul infractional este unic;
b. obiectul juridic poate contine valori sociale de natură diferită;
c. rezolutia infractională este unică.
231. Infracţiunea simplă poate fi comisă:
a. numai cu intentie directă;
b. cu intentie indirectă;
c. prin una sau mai multe dintre modalitătile alternative prevăzute de norma de incriminare.
232. Infracţiunea simplă:
a. nu cunoaşte un moment al epuizării distinct de cel al consumării;
b. este o infractiune instantanee;
c. nu se poate retine dacă există mai multi subiecti pasivi.
• • 1 1 — . 1 4 1 . 2 1 ( 1 . 1 1 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . f al. .. L .: 11W 1W ol t. 14 . 1 M 1 4 1 1 1 ^
Drept penal. Partea generală — Cunoştinle de bază 31

a. poate fi comisă cu oricare dintre formele de vinovăţie reglementate de lege;
b. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de norma de incriminare;
c. nu poate îmbrăca forma unităţii naturale colective.
234. În cazul infractiunii simple:
a. acţiunea infracţională este săvârşită întotdeauna prin mai multe acte de executare, dacă rezultatul infracţional este unic;
b. elementul material poate consta într-o omisiune;
c.nu poate fi reţinută culpa ca formă de vinovăţie.
235. Infracţiunea continuă:
a. nu are natura unei cauze de agravare a răspunderii penale;
b. poate fi o infractiune omisivă improprie;
c. poate fi comisă în formă continuată numai în ipoteza în care este continuă succesivă.
236. În cazul infracţiunii continue:
a. nu este posibil coautoratul;
b. este posibilă instigarea;
c. este posibilă complicitatea concomitentă.
a. se comite numai prin acte comisive;
b. poate fi comisă şi prin omisiune;
c. se consumă la momentul în care sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de lege.
238. Infracțiunea continuă:
a. este întotdeauna o infracţiune simplă;
b. poate fi o infracţiune complexă;
c. poate fi comisă atât în România, cât şi pe teritoriul altui stat.
239. Infracţiunea continuă este:
a. numai o infracţiune de rezultat;
b. numai o infracţiune de pericol;
c. fie o infracţiune de rezultat, fie o infracţiune de pericol.
240. În cazul infracţiunii continue, trebuie să se reţină, printre altele:
a. unitatea de subiect activ;
b. unitatea de subiect pasiv;
c. unitatea de rezoluţie infracţională.
241. În cazul infracţiunilor continue permanente, întreruperea activităţii infractionale:
a. are valoarea unei epuizări a infracţiunii;
b. nu afectează unitatea infracţiunii continue;
c. nu are nicio relevanţă juridică.
242. În cazul infracţiunii continue, legea penală aplicabilă este:
a. legea penală mai favorabilă, în vigoare la momentul începerii executării;
b. legea penală în vigoare la momentul epuizării;
c. legea penală în vigoare la momentul consumării.
243. Este o infracţiune continuă succesivă:
a. hărţuirea sexuală;
b. lipsirea de libertate în mod ilegal;
c. portul fară drept de obiecte periculoase (art. 372 C.pen.).
244. Infracţiunea deviată:
a. poate fi o infracţiune simplă;
b. este numai o infracţiune complexă;
c. se poate comite numai cu intenţie.

32 Teste grilă
245. Infracţiunea continuată se poate săvârşi:

a. atât cu intenţie, cât şi cu practerintenţie;
b. atât cu intenţie, cât şi din culpă;
c. cu intenţie directă sau indirectă.
246. Se poate reţine forma continuată a infracţiunii şi atunci când:
a. fapta este comisă de o persoană juridică;
b. acţiunile infracţionale au rămas în stadiul tentativei;
c. sunt sustrase mai multe bunuri de gen cu aceeaşi ocazie de către un infractor aflat în stare de ebrietate.
247. Nu pot fi săvârşite în formă continuată:
a. infracţiunile continue permanente;
b. infracţiunile de pericol;
c. infracţiunile praeterintenţionate.
248. În cazul infractiunii continuate, rezolutia infractională unică:
a. trebuie să existe întotdeauna înainte de săvârşirea primei acţiuni infracţionale;
b. poate fi nedeterminată;
c. se poate cristaliza după săvârşirea primei inacţiuni infracţionale.
249. Dacă o persoană participă în calitate de coautor numai la un singur act de executare din cuprinsul un
infractiuni continuate:
a. nu se va reţine decât participaţia la o infracţiune simplă;
b. se poate reţine participaţia la săvârşirea infracţiunii continuate în cazul în care aceasta a prevăzut că ceilalti participanţi
săvârşesc infracţiunea în formă continuată;
c. se poate reţine participaţia 1a săvârşirea infracţiunii continuate numai dacă aceasta a cunoscut de la ceilalt participanţi
că aceştia săvârşesc infracţiunea în formă continuată.
250. In cazul infractiunii continuate:
a. se poate reţine unitatea de subiect pasiv;
b. poate exista atât o pluralitate de acţiuni infracţionale, cât şi o pluralitate de acte de executare a acestora;
c. pentru reţinerea unităţii de rezoluţie infracţională, faptele nu pot fi comise la un interval mai mare de o lună.
251. Infractiunea complexă:
a. reprezintă o formă a unităţii naturale de infracţiune;
b. se poate săvârşi doar cu intenţie;
c. cuprinde în conţinutul său constitutiv o acţiune sau inacţiune care prin ea însăşi este o faptă prevăzută sancţionată
de legea penală.
252. Este o infractiune complexă în forma de bază:
a. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.);
b. tâlhăria;
c. purtarea abuzivă prevăzută de art. 296 alin. (2) C.pen.
253. Infracţiunea complexă poate fi comisă:
a. printr-o singură acţiune;
b. prin cel puţin două acţiuni;
c. doar printr-o acţiune şi o inacţiune infracţională.
254. În cazul infractiunii complexe:
c. este posibilă complicitatea concomitentă.
255. În cazul complexitătii naturale, infractiunea absorbantă şi cea absorbită:
a. au intotdeauna obiect juridic generic diferit;
b. pot avea acelaşi obiect juridic special;
c. au intotdeauna obiect juridic special diferit.
256. Infracţiunea progresivă se săvârşeşte:
a. numai cu praeterintenţie;
b. cu intenţie indirectă;
c. din culpă.
257. La infracţiunea progresivă:
a. participaţia penală este posibilă în toate formele;
b. este necesar ca acţiunea sau inacţiunea să se prelungească în timp;
c. legea nu prevede vreun regim special de sancţionare.
258. Infracţiunii progresive i se va aplica:
a. legea în vigoare la momentul comiterii activităţii infracţionale;
b. legea în vigoare la momentul producerii rezultatului mai grav;
c. un regim sancţionator similar celui prevăzut de lege pentru infracţiunea continuată.
259. În cazul infracţiunii progresive:
c. este posibilă complicitatea anterioară.
260. Infracţiunea deviată:
a. poate fi o infracţiunea simplă;
b. nu poate fi o infracţiune complexă;
c. poate fi o infracţiune complexă.
261. Pentru a se reţine existenţa formei continuate a infracţiunii, trebuie să existe:
a. unitate de subiect activ;
b. unitate de subiect pasiv;
c. omogenitatea faptică a acţiunilor componente.
262. În cazul infracţiunii de obicei:
c. nu este posibilă tentativa.
263. Actele de executare din structura infracţiunii de obicei:
a. dobândesc caracter infracţional numai în cazul în care sunt repetate cel puţin de numărul de ori stipulat de norma
de incriminare;
b. au semnificaţie infracţională autonomă;
c. nu produc o agravare facultativă a pedepsei care ar putea fi aplicată infractorului.
264. Spre deosebire de infracţiunea complexă, în cazul concursului de infracţiuni:
a. trebuie să existe unitatea subiectului activ;
b. faptele trebuie comise atât în minoritate, cât şi după majorat;
c. o infracţiune poate fi comisă ca urmare a unei activităţi infracţionale anterioare.
265. În cazul în care o infracţiune se săvârşeşte prin mai multe acte de executare:
a. nu se poate reţine nicio formă a unităţii naturale;
b. se reţine întotdeauna numai o formă a unităţii legale;
c. se poate reţine existenţa unei infracţiuni continue succesive.
266. Pentru sancţionarea infracţiunii continuate comise de o persoană fizică se va aplica pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care:
a. se poate adăuga un spor de până la 3 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea;
b. trebuie adăugat un spor de până la o treime din maximul special al amenzii;
c. se poate adăuga un spor de până la 5 ani în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea.
Capitolul VI
Pluralitatea de infractiuni
267. Pentru a se reţine existenţa pluralitatii de infracţiuni:

a. este determinantă forma de vinovăţie cu care sunt comise infracţiunile;
b. nu este relevant pericolul social legal al faptelor comise;
c. este relevantă vârsta autorului care răspunde penal.
268. Sunt forme ale pluralităţii de infracţiuni:
a. recidiva;
b. coautoratul;
c. concursul ideal de infracţiuni.
269. Concursul de infracţiuni:
a. nu poate exista între infracţiuni de pericol şi cele de rezultat;
b. se poate reţine şi atunci când toate infracţiunile sunt de pericol;
c. se poate reţine şi atunci când majoritatea infracţiunilor sunt de pericol şi numai una este de rezultat.
270. Constituie criteriu de distincţie între recidiva postcondamnatorie şi pluralitatea intermediară:
a. numai cuantumul pedepselor principale;
b. forma de vinovăţie;
c. numai cuantumul pedepselor accesorii.
271. Spre deosebire de recidivă, în cazul concursului de infracţiuni nu prezintă importanţă:
a. gravitatea infracţiunilor săvârşite;
b. forma de vinovăţie cu care sunt comise infracţiunile;
c. natura valorii juridice vătămate prin comiterea infracţiunilor.
272. În cazul concursului de infracţiuni:
a. ambele infracţiuni pot fi praeterintenţionate;
b. o infracţiune poate fi comisă din culpă, iar alta cu praeterintenţie;
c. nu este posibil ca toate infracţiunile să fie comise din culpă.
273. In cazul concursului de infracţiuni:
a. ambele infracţiuni pot fi rămase în faza tentativei;
b. ambele infracţiuni pot fi cu durată de consumare;
c. nu este posibil ca una dintre infracţiuni să fie comisă în minorat şi alta după majorat.
274. In cazul concursului de infracţiuni:
a. ambele pot fi infracţiuni contra patrimoniului;
b. se va avea în vedere doar data consumării fiecăreia dintre infracţiuni;
c. trebuie ca pănă la data comiterii celei de-a doua infracţiuni să nu se fi implinit termenul de reabilitare
judecătorească pentru prima infracţiune.
275. Concursul de infracţiuni poate fi:
a. real fără conexitate;
b. real cu conexitate;
c. ideal cu conexitate.
276. În cazul concursului de infracţiuni:
a. toate faptele pot fi comise împotriva aceluiaşi subiect pasiv;
b. o infracţiune poate fi comisivă, iar alta omisivă;
c. o infracţiune poate fi comisă de o persoană fizică, iar alta de o persoană juridică la care este angajată persoana
fizică.

36 Teste grilă
277. Se va retine existenta concursului cu conexitate etiologică dacă:
a. una dintre infracţiuni este comisă în minorat pentru săvârşirea altei infracţiuni după majorat;
b. o infracţiune de rezultat este comisă pentru inlesnirea unei infracţiuni de pericol;
c. o infracţiune nu poate fi comisă fără comiterea celeilalte.
278. Concursul de infractiuni:
a. real fără conexitate poate fi numai eterogen;
b. ideal poate fi cu conexitate etiologică;
c. real cu conexitate consecvenţională poate fi omogen.
279. Concursul real cu conexitate etiologică poate fi:
a. omogen sau eterogen;
b. numai omogen;
c. numai eterogen.
280. Se va retine concursul de infractiuni chiar dacă una dintre infractiuni este comisă:
a. din culpă;
b. în străinătate;
c. după expirarea termenului de reabilitare a celei anterioare.
281. În cazul concursului de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce fac obiectul unei legi de gratiere,
se va proceda la contopire:
a. chiar dacă graţierea este totală şi condiţionată;
b. şi în cazul graţierii totale necondiţionate;
c. în cazul graţierii parţiale.
282. Spre deosebire de recidivă, în cazul concursului de infractiuni:
a. nu interesează natura sau gravitatea infracţiunilor săvârşite;
b. infractorul trebuie să fie întotdeauna major;
c. nu interesează, în principiu, perioada de timp scursă între prima şi cea de-a doua infracţiune.
283. În structura pluralitătii intermediare pot intra:
a. atât infracţiuni intenţionate, cât şi infracţiuni săvârşite din culpă;
b. numai infracţiuni săvârşite de o persoană fizică;
c. infracţiuni săvârşite de o persoană juridică.
284. Nu se poate aplica tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni dacă:
a. una dintre cele două infracţiuni săvârşite de făptuitor este darea de mită, iar acesta a denunţat luarea de mită
corelativă;
b. una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea altei infracţiuni;
c. pentru prima infracţiune s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, iar pentru cea de-a doua amânarea aplicării
pedepsei în cauze diferite.
285. Concursul real omogen presupune ca:
a. infracţiunile concurente să fie comise numai cu intenţie;
b. infracţiunile să fie îndreptate împotriva aceluiaşi obiect juridic;
c. toate infracţiunile să fie săvârşite în formă continuată.
286. În cazul concursului de infractiuni cu conexitate etiologică, este posibil ca:
a. ambele infracţiuni să fie săvârşite cu intenţie;
b. prima infracţiune să fie săvârşită cu intenţie, iar cea de-a doua din culpă;
c. prima infracţiune să fie săvârşită din culpă, iar cea de-a doua cu intenţie.
287. Concursul ideal de infractiuni:
a. poate fi numai omogen;
b. se reţine în cazurile de concurs de legi penale;
c. poate exista şi între infracţiuni rămase în faza tentativei.
288. Concursul ideal de infracţiuni:
a. reprezintă o cauză de atenuare a răspunderii penale pentru pluralitatea de infracţiuni;
b. constă în comiterea prin mai multe acte materiale a aceleiaşi infracţiuni;
c. constă în comiterea mai multor infracţiuni prin aceeaşi acţiune sau inacţiune.
289. În caz de concurs de infracţiuni, se contopesc:
a. doar pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă;
b. pedepsele executabile, indiferent dacă sunt cu închisoarea sau cu amenda;
c. pedepsele cu închisoarea sau cu amenda, chiar şi în situaţia în care sunt graţiate.
290. Pedeapsa prevăzută de legea penală se va aplica într-o singură etapă în cazul:
a. concursului ideal omogen;
b. infracţiunii continuate;
c. recidivei postexecutorii.
291. Noul Cod penal prevede, în privinţa regimului sancţionator al concursului de infracţiuni:
a. un regim sancţionator mai sever pentru concursul cu conexitate;
b. un regim sancţionator mai uşor pentru concursul ideal faţă de concursul real, numai dacă numărul infracţiunilor concurente este
acelaşi;
c. acelaşi regim sancţionator pentru concursul real şi concursul ideal.
292. În cazul concursului de infracţiuni comis de o persoană fizică, dacă s-a stabilit o pedeapsă cu
închisoarea şi o pedeapsă cu amenda penală, se va aplica:
a. pedeapsa închisorii, la care se adaugă în mod obligatoriu în întregime amenda;
b. pedeapsa închisorii, la care se adaugă obligatoriu o treime din pedeapsa amenzii;
c. pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga în întregime pedeapsa amenzii.
293. Când pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu amenda penală, determinarea
pedepsei de bază se va realiza prin raportare la:
a. numărul cel mai mare al zilelor-amendă;
b. cuantumul cel mai mare al unei zile-amendă;
c. cuantumul concret al amenzii, care trebuie plătit.
294. În cadrul operaţiunii de determinare a pedepsei rezultante în cazul concursului ideal omogen:
a. se poate aplica un spor variabil;
b. se poate ajunge la cumularea pedepselor stabilite;
c. se aplică un spor fix, numai dacă inculpatul este minor.
295. În cazul în care pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, pedeapsa
rezultantă:
a. este numai închisoarea;
b. a închisorii nu poate fi mai mare decât suma pedepselor stabilite;
c. nu poate fi mai mare decât maximul general al pedepsei închisorii.
296. În cazul în care pe lângă fiecare pedeapsă cu închisoarea a fost aplicată o pedeapsă complementară:
a. se va aplica întotdeauna cea mai grea dintre acestea;
b. se poate proceda la cumularea pedepselor complementare;
c. se poate majora cu o treime durata celei mai severe pedepse complementare.
297. În cazul în care pe lângă fiecare pedeapsă cu închisoarea a fost aplicată o măsură de siguranţă:
a. se va aplica întotdeauna cea mai grea dintre acestea;
b. se poate proceda la cumularea măsurilor de siguranţă;
c. numai măsurile de siguranţă de natură diferită se pot cumula.
298. În cazul în care infracţiunile concurente au fost judecate definitiv în cauze diferite:
a. nu vor putea fi contopite decât la cererea persoanei condamnate;
b. durata măsurii arestului la domiciliu din fiecare cauză va putea fi dedusă din pedeapsa rezultantă;
c. vor putea fi contopite doar dacă modalitatea de individualizare a executării pedepsei este aceeaşi.
38 Teste grilă
299. Pentru sanctionarea concursului de infractiuni, pedeapsa rezultanta poate fi detentiunea pe viaţă:
a. numai dacă pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b. numai în cazul in care sc reţine şi starea de recidivă;
c. chiar dacă pentru toate infracţiunile a fost stabilită pedeapsa închisorii.
300. Recidiva constituie o:
a. stare de agravare a pedepsei;
b. circumstanţă agravantă legală;
c. circumstanţă agravantă judiciară.
301. Nu poate constitui prim termen al recidivei condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de un an:
a. a cărei executare s-a prescris;
b. care a fost graţiată;
c. pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă.
302. Poate constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii o condamnare pentru:
a. o infracţiune practerintenţionată;
b. o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede maximul special de un an, dacă a fost comisă în recidivă
postexecutorie;
c. un concurs de infracţiuni săvârşite din culpă, pentru care pedeapsa aplicată este de un an închisoare.
303. În cazul în care un minor a fost condamnat 1n baza vechiului Cod la o pedeapsă de un an inchisoare, iar
după executarea unei pedepse săvârşeşte în februarie 2014 din nou, cu intentie, o infractiune pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an:
a. se va reţine existenţa pluralităţii intermediare;
b. nu sunt întrunite condiţiile pluralităţii intermediare şi nici nu poate fi aplicată o pedeapsă;
c. se poate reţine mica recidivă.
, 304. Nu poate constitui prim termen al recidivei infractiunea pentru care s -a dispus printr-o hotărâre
a. amânarea aplicării pedepsei de doi ani închisoare;

b. renunţarea la aplicarea pedepsei închisorii pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la 6 luni la
3 ani;
c. condamnarea la pedeapsa de doi ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării.
305. Primul termen al recidivei postcondamnatorii poate consta intr-o condamnare pentru:
a. o infracţiune continuată;
b. un concurs de infracţiuni săvărşite atât din culpă, cât şi cu intenţie, dacă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea intenţionată
este de peste un an închisoare;
c. o infracţiune progresivă consumată în timpul minorităţii şi epuizată după majorat.
306. Pedeapsa pe care instanta o poate aplica pentru o infractiune ce constituie cel de-al doilea termen al
recidivei postcondamnatorii:
a. nu poate fi în niciun caz amenda;
b. este întotdeauna pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c. poate fi pedeapsa închisorii mai mică de un an.
307. În cazul recidivei postcondamnatorii:
a. primul termen poate consta intr-o condamnare pentru o infracţiune praeterintenţionată la pedeapsa închisorii dz
un an;
b. al doilea termen al recidivei poate consta în săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie indirectă pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de la o lună la un an ori amenda;
c. legea nu prevede drept condiţie de reţinere a pluralităţii de infracţiuni necesitatea existenţei a cel puţin trei hotărâri
definitive de condamnare la pedeapsa închisorii de cel puţin 6 luni.
D►ept penal. Partea generală — Cunoştinţe de bază 39
308. Sancţiunea stabilită de instanţa de judecată pentru infracţiunea care constituie al doilea termen al
recidivei nu poate fi:
a. amenda;
b. închisoarea mai mică dc un an;
c. internarea într-un centru de detenţie.
309. Recidiva postcondamnatorie se sancţionează:
a. prin cumularea aritmetică a restului de pedeapsă rămas neexecutat la data săvârşirii noii infractiuni cu pedeapsa
stabilita pentru aceasta din urmă;
b. intr-o singură etapă, prin aplicarea unui spor de trei ani;
c. prin cumularea juridică a restului de pedeapsă rămas neexecutat la data săvârşirii noii infractiuni cu pedeapsa
stabilită pentru aceasta din urmă şi aplicarea unui spor de cel mult cinci ani.
310. Când cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii constă într-un concurs de infracţiuni,
pentru sancţionarea recidivei se aplică:
a. mai întâi pedeapsa potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni pentru cel de-al doilea termen, iar apoi
pedeapsa rezultantă potrivit regulilor de la recidivă;
b. mai întâi pedeapsa pentru fiecare infracţiune potrivit regulilor de la recidivă, iar apoi pedeapsa rezultantă potrivit
regulilor de la concursul de infracţiuni;
c. regulile de la recidivă, înaintea celor de la concurs, numai dacă una dintre infracţiunile concurente săvârşite este
evadarea.
311. Dacă o infracţiune a fost comisă şi descoperită în termenul de supraveghere a liberării condiţionate:
a. se va reţine întotdeauna recidiva postcondamnatorie;
b. poate fi reţinută pluralitatea intermediară;
c. nu poate fi reţinută recidiva postexecutorie.
312. În cazul în care o infracţiune progresivă s-a consumat în termenul de încercare al suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei, epuizându-se după expirarea acestui termen:
a. nu poate fi reţinută pluralitatea intermediară;
b. poate fi reţinută recidiva postcondamnatorie;
c. nu poate fi reţinută recidiva postexecutorie.
313. O hotărâre judecătorească prin care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de
un an pentru săvârşirea a două infracţiuni, dintre care una din culpă şi alta intenţionată:
a. nu poate constitui primul termen al recidivei;
b. constituie întotdeauna primul termen al recidivei;
c. constituie primul termen al recidivei numai dacă pentru infracţiunea intenţionată s-a aplicat o pedeapsă mai mare
de un an.
314. În cazul în care o infracţiune continuată s-a consumat în termenul de supraveghere al amânării aplicării
pedepsei, epuizându-se după expirarea acestui termen, se poate reţine:
a. concursul de infracţiuni;
b. pluralitatea intermediară;
c. recidiva postcondamnatorie.
315. Recidiva postexecutorie se sancţionează:
a. cu pedeapsa prevăzută de lege, la care este posibilă aplicarea unui spor variabil;
b. prin aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu şi fix;
c. prin majorarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru noua infracţiune.
316. Primul termen al recidivei postexecutorii poate consta într-o hotărâre judecătorească definitivă de
condamnare:
a. pentru comiterea infracţiunii de evadare;
b. pentru un concurs de infracţiuni;
c. pentru o infracţiune amnistiată ulterior.
40 Teste grilă
317. In cazul recidivei postexecutorii, instanţa:
a. nu este obligată să aplice o pedeapsă cel puţin egală cu maximul special prevăzut de norma de incriminare a faptei
comise;
b. poate să aplice o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de norma de incriminare a faptei comise;
c. poate ajunge la aplicarea unei pedepse a închisorii a cărei durată să fie superioară maximului general prevăzut de
lege.
condamnare:
a. chiar dacă prin aceasta nu a fost soluţionată şi acţiunea civilă cu privire la care s-a dispus disjungerea;
b. pronunţată de o instanţă din Republica Moldova, chiar dacă fapta nu este prevăzută decât de legea penală străină;
c. indiferent de forma de participaţie penală reţinută.
319. Al doilea termen al recidivei postexecutorii:
a. poate consta într-o infracţiune săvârşită cu praeterintenţie;
b. trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi al doilea termen al recidivei postcondamnatorii;
c. trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi al doilea termen al pluralităţii intermediare.
320. Pentru sancţionarea recidivei postcondamnatorii:
a. nu se aplică în niciun caz sistemul cumulului aritmetic;
b. se poate aplica un spor de 5 ani închisoare;
c. se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
321. Pentru sancţionarea recidivei postexecutorii:
a. doar maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă se majorează
cu jumătate;
b. maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă se majorează cu o
treime;
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă se majorează cu
jumătate.
322. În cazul reţinerii recidivei postexecutorii:
a. pedeapsa stabilită pentru al doilea termen poate fi graţiată;
b. nu poate fi aplicată inculpatului major o măsură educativă privativă de libertate;
c. aplicarea pedepsei se face în două etape.
323. În cazul persoanei juridice, recidiva:
a. poate fi reţinută numai la infracţiunile intenţionate;
b. nu poate îmbrăca forma recidivei internaţionale;
c. nu poate fi postexecutorie.
324. Pentru sancţionarea recidivei în cazul infractorului persoană juridică, se vor avea în vedere:
a. limitele speciale ale zilelor-amendă majorate cu jumătate, numai în cazul recidivei postexecutorii;
b. limitele speciale ale cuantumului unei zile-amendă majorate cu jumătate, în cazul recidivei postcondamnatorii;
c. limitele speciale ale zilelor-amendă majorate cu jumătate, indiferent de forma recidivei.
325. În cazul infractorului persoană fizică, dacă au fost aplicate pedepse complementare de aceeaşi natură şi
cu acelaşi conţinut pe lângă pedepsele ce constituie cei doi termeni ai recidivei:
a. se aplică pedeapsa cea mai grea dintre acestea;
b. partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se cumulează aritmetic cu pedeapsa complementara
stabilită pentru noua infracţiune;
c. pedeapsa complementară cea mai grea se majorează cu jumătate.
Drept penal. Partea generaM Cunoştinie de bază
— 41
326. In ipoteza în care pe lângă fiecare dintre infractiunile concurente a fost dispusă măsura confiscării
speciale, pe langă pedeapsa rezultantă se va aplica:
a. măsura de siguranţă cea mai grea;
b. cumultiv măsurilor de siguranţă ale confiscării speciale;
c. numai dispoziţiile de confiscare în natură, nu şi cele prin echivalent.
327. In situatia în care, după condamnarea definitivă a unei persoane, se descoperă starea de recidivă:
a. se va proceda intotdeauna la reindividualizarea pedepsei;
b. se poate reindividualiza pedeapsa, chiar şi în cazul în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost înlocuită cu
pedeapsa închisorii;
c. nu se va reindividualiza pedeapsa dacă, la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, instanţa de judecată a
cunoscut existenţa stării de recidivă.
328. Nu se va putea reţine pluralitatea intermediară dacă:
a. primul termen constă într-o condamnare pentru o infracţiune ulterior amnistiată;
b. infracţiunca ce constituie al doilea termen a fost săvârşită cu practerintenţie;
c. Legea prevede pentru infracţiunea ce constituie al doilea temen numai pcdeapsa amenzii.
329. Condamnarea la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere:
a. constituie întotdeauna primul termen al recidivei;
b. poate fi aplicată pentru o infracţiune săvârşită în stare de recidivă;
c. nu poate constitui în niciun caz al doilea termen al recidivei.
330. Spre deosebire de pluralitatea intermediară, în cazul concursului de infractiuni:
a. nu interesează natura sau gravitatea infracţiunilor săvârşite;
b. infractorul poate fi un major care răspunde penal;
c. nu trebuie să existe o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre infracţiuni, inainte de comiterea
celorlalte.
331. În cazul pluralitătii intermediare, primul termen poate consta într-o condamnare pentru o infractiune:
a. amnistiată postcondamnatoriu;
b. săvârşită de o persoană juridică;
c. săvârşită din culpă.
332. Primul termen al pluralitătii intermediare nu poate consta în niciun caz într-o condamnare pentru o
infractiune pentru care a intervenit:
a. o lege penală mai favorabilă;
b. reabilitarea;
c. prescripţia executării.
333. Primul termen al pluralitătii intermediare nu poate consta într-o condamnare:
a. a infractorului major pentru o infracţiune sancţionată de lege numai cu pedeapsa amenzii;
b. la pedeapsa închisorii pe lângă care a fost aplicată şi pedeapsa amenzii;
c. pentru o infracţiune care a fost ulterior dezincriminată.
334. În ipoteza in care, în cursul procedurii de cameră preliminară, inculpatul arestat preventiv sub acuzatia
de a fi comis un viol evadează şi comite infractiunea de tâlhărie în stare de evadare, se va retine:
a. concursul real de infracţiuni;
b. recidiva;
c. pluralitatea intermediară.
335. Primul termen al pluralității intermediare nu poate consta într-o hotărâre de:
a. condamnare a infractorului major pentru o infracţiune sancţionată de lege numai cu pedeapsa amenzii;
b. amânare a aplicării pedepsei de doi ani închisoare;
c. condamnare pentru o infracţiune care a fost ulterior dezincriminată.
42 Teste grilă
336. În cazul în care sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente în stare de pluralitate intermediara
pentru stabilirea pedepsei rezultante se va aplica:
a. mai întâi regimul sancţionator al pluralităţii intermediare pentru fiecare infracţiune, iar apoi regimul sancţionator al
concursului de infracţiuni;
b. mai întâi regimul sancţionator al concursului şi apoi cel al pluralităţii intermediare;
c. sistemul de determinare a pedepselor în caz de concurs de infracţiuni în cadrul unei operaţiuni unice.
337. Pluralitatea intermediară se poate reţine, în cazul persoanei juridice, când primul termen îl constituie o
condamnare definitivă la pedeapsa amenzii penale pentru o infracţiune săvârşită:
a. din culpă, iar al doilea termen săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă;
b. cu praeterintenţie, iar al doilea termen săvârşirea unei noi infracţiuni din culpă;
c. cu intenţie indirectă, iar al doilea termen săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă.
338. Când actele de executare a unei infracţiuni de vătămare corporală au fost realizate în martie 2014, iar
hotărârea definitivă de condamnare a făptuitorului pentru o infracţiune de ucidere din culpă comisă anterior a
rămas definitivă în aprilie 2014, însă numărul zilelor de îngrijiri medicale a crescut succesiv, rezultatul mai grav
al infracţiunii producându-se numai în mai 2014, se va reţine comiterea infracţiunii prevăzute de art. 194 C.pen.:
a. în stare de pluralitate intermediară;
b. în stare de recidivă;
c. în concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă.
Capitolul VII
Pluralitatea de infractori
339. In cazul pluralităţii naturale, participaţia nu este posibilă sub forma:

a. instigării;
b. complicitătii;
c. coautoratului.
340. Participaţia improprie:
a. nu se poate retine în cazurile de pluralitate constituită;
b. există şi în ipoteza în care făptuitorul nu prevede că prin actele sale îl ajută pe autorul furtului tipic;
c. poate fi retinută în ipoteza în care un minor cu vârsta de 13 ani instigă un major să comită o infractiune cu
intentie, pentru care majorul răspunde penal.
341. Pluralitatea naturală de infractori este:
a. o formă a pluralitătii de făptuitori;
b. o pluralitate necesară;
c. o pluralitate ocazională.
342. Participaţia penală:
a. presupune unicitatea infractiunii şi pluralitatea de infractori;
b. este o formă subsidiară a pluralităjii de făptuitori;
c. presupune pluralitatea de fapte şi pluralitatea de făptuitori.
343. In cazul pluralităţii naturale, este necesar să se reţină:
a. comiterea infractiunii de două sau mai multe persoane care răspund penal;
b. comiterea infractiunii de două sau mai multe persoane cu forme diferite de vinovătie;
c. comiterea infractiunii de două sau mai multe persoane, dintre care cel putin una comite fapta cu forma de
vinovătie cerută de lege.
344. Pentru existenţa pluralităţii constituite, este necesar să existe:
a. o grupare de cel putin trei persoane;
b. o structură ierarhică;
c. aceeaşi formă de vinovătie cu care să actioneze toti participantii.
345. Participaţia penală este proprie atunci cănd:
a. atât autorul, cât şi complicele actionează cu intentie;
b. atât autorul, cât şi instigatorul actionează din culpă;
c. instigatorul actionează cu intentie, iar autorul din culpă.
346. În cazul participaţiei improprii:
a. autorul nu va răspunde penal;
b. forma de vinovătie a instigatorului şi a complicelui este omogenă;
c. circumstantele atenuante reale se răsfrâng asupra tuturor participantilor, chiar dacă nu au fost cunoscute.
347. Participaţia improprie:
a. nu este posibilă decât la infractiunile comise din culpă;
b. poate fi retinută la infractiunile intentionate comise de un major;
c. nu este posibilă în cazul pluralitătii ocazionale.
348. Din punct de vedere subiectiv, participaţia este condiţionată de:
a. o identitate de mobil sau de scop;
b. o intelegere expresă şi, de regulă, scrisă între participanti;
c. o legătură stabilită între participanti înainte sau în timpul săvârşirii faptei.
". • • •••■ - 5.11.. •
46 Teste grilă
349. Participaţia penală:

a. presupune în mod necesar responsabilitatea penală a ccl puţin doi dintre participanţi;
b. poate îmbrăca forma unei circumstanţe agravante legale;
c. nu este posibilă sub forma coautoratului la infracţiunile cu subiect activ nemijlocit calificat.
350. Se poate reţine participaţia improprie:
a. în cazul coautoratului;
b. în ipoteza săvârşirii infracţiunii de act sexual cu un minor;
c. dacă autorul acţionează cu praeterintenţie şi instigatorul din culpă.
351. Participaţia improprie este posibilă:
a. doar în cazul complicităţii şi instigării;
b. numai în ipoteza coautoratului şi a complicităţii;
c. în situaţia coautoratului şi a instigării.
352. În cazul în care autorul a comis fapta fără vinovăţie, ca urmare a intoxicaţiei involuntare totale,
participaţia improprie se va putea reţine:
a. numai în modalitatea instigării;
b. în modalitatea coautoratului;
c. numai în modalitatca complicităţii.
353. Autorul poate comite fapta prevazută de legea penală:
a. prin intermediul unui mandatar, care nu are calitatea de coautor;
b. numai cu intenţie;
c. şi cu praeterintenţie.
354. Dacă autorul calificat pierde calitatea specială prevăzută de lege după comiterea faptei:
a. se poate reţine comiterea faptei din culpă;
b. se va reţine o variantă atenuată a infracţiunii;
c. nu vor exista modificări în materia încadrării juridice.
355. Autorul exclusiv al infracţiunii:
a. estc intotdeauna calificat;
b. nu poate comite fapta în coautorat;
c. va fi supus unui regim sancţionator agravat.
356. În cazul în care infracţiunea de ameninţare este săvârşită prin viu grai:
a. devine o infracţiune instantanee;
b. devine o infracţiune cu autor exclusiv;
c. nu este exclusă participaţia penală sunt forma coautoratului.
357. Instigarea, ca formă de participaţie penală proprie:
a. nu este posibilă la infracţiunile din culpă;
b. este posibilă la infracţiunile praeterintenţionate;
c. poatc fi realizată din culpă.
358. Pentru a se reţine existenţa participaţiei penale sub forma instigării:
a. nu prezintă importanţă forma de vinovăţie cu care a fost efectuată activitatea de determinare;
b. este întotdeauna necesar ca persoana instigată să fi trecut la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
c. trebuie, în toate cazurile, ca autorul să tie condamnat penal.
359. Instigarea neurmată de realizarea vreunui act de executare:
a. este o formă a instigării cu efect negativ;
b. presupune un eşec în activitatea de determinare a unei persoane de a comite o faptă penală;
c. nu este incriminată în Partea generală a noului Cod penal.
Drept penaL Partea generală Cunoştinţe de bază
— 47
360. Instigatorul acţionează cu:

a. intenţie directă;
b. intenţie indirectă;
c. praeterintenţie.
361. În cazul infracţiunilor cu autor calificat, instigatorul:
a. trebuie să aibă aceeaşi calitate ca şi autorul;
b. nu trebuie să aibă aceeaşi calitate ca şi autorul;
c. poate fi un minor.
362. Complicitatea se realizează, din punct de vedere subiectiv, numai cu:
a. intenţie;
b. intenţie directă şi praeterintenţie;
c. intenţie şi praeterintenţie.
363. În cazul în care X pune la dispoziţia lui Y un pistol pentru ca Y să îl folosească pentru ameninţarea
victimei infracţiunii de tâlhărie, însă, cu ocazia comiterii faptei, Y exercită doar violenţe asupra victimei, fără a
folosi arma, se va reţine în sarcina lui X:
a. complicitatea la tâlhărie;
b. comiterea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală;
c. favorizarea făptuitorului.
364. Comiterea de către autor a unei infracţiuni mai puţin grave decât cea la care a fost instigat sau sprijinit:
a. atrage răspunderea penală a instigatorului şi complicelui la infracţiunea realizată numai în măsura în care rezultatul mai
puţin grav a fost prevăzut de aceştia;
b. atrage răspunderea penală a instigatorului şi complicelui pentru infracţiunea la care au instigat ori pe care au sprijinit-o;
c. atrage răspunderea penală a instigatorului şi complicelui pentru infracţiunea comisă de autor.
365. Complicitatea morală:
a. se comite numai prin acţiune;
b. se poate comite prin inacţiune;
c. implică existenţa unei legături subiective bilaterale.
366. Spre deosebire de infracţiunea de favorizare a făptuitorului, complicitatea:
a. este anterioară săvârşirii faptei;
b. poate fi concomitentă cu săvârşirea faptei;
c. se poate realiza cu intenţie repentină.
367. Sunt forme principale de participaţie penală:
a. instigarea faţă de complicitatea anterioară;
b. instigarea faţă de coautorat;
c. complicitatea concomitentă faţă de instigare.
368. Dacă o persoană îi promite autorului, inainte de săvârşirea infracţiunii de furt, că il va favoriza, va
răspunde penal pentru:
a. infracţiunea de favorizare a făptuitorului;
b. infracţiunea de tăinuire;
c. complicitate la furt.
369. Complicitatea în forma promisiunii de tăinuire a bunurilor:
a. poate avea loc doar anterior comiterii faptei;
b. poate avea loc şi în timpul comiterii faptei;
c. nu este incriminată dacă bunurile nu au fost tăinuite după comiterea faptei.
48 Teste grilă
370. Complicitatea în forma promisiunii de tăinuire a bunurilor este posibilă:
a. numai la infracţiunile contra patrimoniului;
b. numai la participaţia proprie;
c. la infracţiunile comise de o persoană juridică.
371. Complicitatea:
a. constă numai în acţiuni ilicite;
b. poate fi reţinută în cazul faptelor comise cu praeterintenţie;
c. nu poate fi realizată cu praeterintenţie.
372. Complicitatea anterioară neurmată de efectuarea unor acte de executare:
a. nu se pedepseşte;
b. poate constitui infracţiunea de favorizare a făptuitondui;
c. se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între minimul general şi minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea la carc
au fost efectuate actele de ajutorarc, numai dacă maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentn: infracţiune este mai mare
de 2 ani.
373. Complicitatea în forma promisiunii de favorizare:
a. este posibilă numai la infracţiunile de rezultat;
b. poate fi reţinută şi în cazul infracţiunilor de pericol;
c. presupune comiterea de către autor a unei infracţiuni cu intenţie.
374. Complicitatea în forma înlesnirii comiterii faptei este:
a. numai anterioară;
b. concomitentă;
c. doar materială.
375. Complicitatea:
a. implică întotdeauna activitatea efectivă a participantului la comiterea faptei;
b. nu poate consta în informaţii vagi oferite autorului infracţiunii;
c. poate consta în acte de ajutor moral realizate după comiterea infracţiunii.
376. În cazul în care autorul a comis fapta în stare de necesitate, complicele:
a. poate fi sancţionat cu o amendă administrativă;
b. nu poate fi inculpat în cauză;
c. poate fi condamnat pentru comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
377. În cazul infracţiunilor complexe:
a. coautorii trebuie să realizeze întotdeauna împreună conţinutul constitutiv al infracţiunii absorbante;
b. nu este posibil coautoratul;
c. un coautor poate comite numai fapta tipică absorbită.
378. În cazul infracţiunii continue, actele coautorilor pot interveni:
a. doar până la consumarea infracţiunii;
b. până la epuizarea infracţiunii;
c. doar în cazul infracţiunilor continue succesive.
379. Nu este posibil coautoratul la infracţiunea de:
a. mărturie mincinoasă comisă cu ocazia audierii unui expert;
b. obicei;
c. nedenunţare.
380. În cazul coautoratului:
a. activitatea infracţională a participanţilor trebuie să fie întotdeauna concomitentă;
b. actele fiecărui coautor trebuie să fie susceptibile de a produce singure urmarea imediată a infracţiunii;
c. activitatea infracţională a participanţilor poate să fie succesivă.
381. Se poate reţine coautoratul:
a. numai în cazul în care toţi coautorii acţionează cu intenţie directă;
b. doar dacă toţi coautorii sunt prezenţi Ia locul comiterii faptei;
c. şi în ipoteza în care participanţii nemijlociţi comit fapta în baza unei legături subiective, concomitente executării
activităţii infracţionale.
382. Ca formă de participaţie, coautoratul:
a. presupune existenţa instigatorilor şi a complicilor;
b. excludc existenţa instigatorilor şi a complicilor;
c. permite existenţa instigatorilor şi a complicilor.
383. Sistemul parificării pedepsei este aplicabil pentru sancţionarea:
a. participaţiei proprii;
b. participaţici improprii;
c. pluralităţii intermediare.
384. In cazul în care numai instigatorul impiedică săvârşirea infracţiunii:
a. această împrejurare constituie o cauză de neimputabilitate pentru autor;
b. autorul va fi tras la răspundere penală pentru tentativa la săvârşirea infracţiunii respective, dacă aceasta este
incriminată;
c. complicele va fi tras la răspundere penală pentru complicitate la tentativa la săvârşirea infracţiunii respective, dacă
aceasta este incriminată.
385. Se va reţine o cauză de nepedepsire a participantului:
a. care, după începerea executării şi după descoperirea infracţiunii, împiedică personal şi efectiv producerea
rezultatului;
b. care, după începerea executării, dar înainte de descoperirea infracţiunii, o denunţă autorităţilor, iar ca urmare a
intervenţiei acestora, este efectiv împiedicată producerea rezultatului;
c. în toate cazurile în care acesta denunţă infracţiunea comisă înainte ca aceasta să fi fost descoperită.
386. Coautoratul:
a. nu este posibil la infracţiunile omisive improprii;
b. poate fi reţinut în cazul pluralităţii naturale;
c. este posibil la infracţiunile comisive prin omisiune.
387. Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală ca participant dacă autorul:
a. nu săvârşeşte o tentativă pedepsibilă;
b. săvârşeşte o infracţiune mai gravă decât cea la care a fost instigat;
c. comite o infracţiune din culpă.
388. Fapta celui care încurajează o persoană, care luase hotărârea de a săvârşi infracţiunea, să comită fapta
constituie, în cazul realizării activităţii infracţionale:
a. o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. un act de instigare;
c. un act de complicitate morală la săvârşirea infracţiunii.
Capitolul I
Principii. Aplicarea legii penale
1. Principiul legalitătii sancţiunilor de drept penal:

a. are aplicabilitate numai în privinţa pedepselor;
b. interzice aplicarea pedepsei amenzii peste limitele generale;
c. nu vizează instituţia revocării suspendării sub supraveghere.
2. Dacă pedeapsa amenzii a fost aplicată în afara limitelor legale, nelegalitatea poate fi înlăturată pe calea:
a. revizuirii;
b. apelului;
c. recursului in casaţie.
3. Legea penală:
a. este sinonimă cu noţiunea de ilicit penal;
b. intră în vigoare la momentul publicării în Monitorul Oficial, fiind o lege organică;
c. iese din vigoare şi prin încetarea condiţiilor care au condus la adoptarea ei.
4. Spre deosebire de abrogare, dezincriminarea:
a. nu poate fi decât totală;
b. poate ultraactiva;
c. poate retroactiva.
5. Este considerată a fi săvârşită pe teritoriul României infractiunea:
a. rămasă în stadiul tentativei, comisă pe o aeronavă înmatriculată în România;
b. comisă în sediul ambasadei Franţei în România;
c. comisă imediat după ieşirea din ţară, doar dacă aceasta este concurentă cu o infracţiune la regimul frontierei de
stat
6. Poate fi aplicată legea penală română potrivit principiului teritprialitatii:
a. pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă vreuna dintre infracţiunile concurente a fost comisă în
România;
b. dacă actele de pregătire comise pe teritoriul României au natura unor acte de complicitate anterioară;
c. numai dacă o infracţiune cu durată de consumare se epuizează pe teritoriul României.
7. Legea penală română nu se aplică:
a. reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, declaraţi persona non grata;
b. în toate cazurile în care infracţiunea a fost săvârşită la bordul unei nave sau aeronave străine;
c. în cazul în care un infractor apatrid care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României se refugiaz71 în sediul
unei misiuni diplomatice străine.
8. Legea penală română nu se aplică potrivit principiului teritorialităţii:
a. în cazul infracţiunilor omisive improprii, ori de câte ori rezultatul s-a produs în străinătate;
b. infracţiunilor informatice comise de o persoană domiciliată în România, dar care a folosit exclusiv un
server sitot în Ucraina;
c. infracţiunilor comise de un ambasador al unui stat străin într-un restaurant din Bucureşti.
9. Principiul realitătii legii penale:
a. se aplică întotdeauna alternativ cu principiul teritorialităţii;
b. este subsidiar principiului teritorialităţii;
c. se aplică împreună cu principiul teritorialităţii.
10. Daca actele de pregatire a savarsirii infractiuni de distrugere au fost realizate la Giurgiu, iar actele de
executare a infractiunii au fost comise pe teritoriul Bulgariei:
a. nu este exclusa aplicarea legii penale romane
b. nu se aplica in niciun caz legea penala romana
c. poate fi aplicata legea penala romana, chiar daca toate actele de executare si rezultatul s-au realizat in strainatate
11. In ipoteza in care un infractor roman sustrage din tari ale Uniunii Europene, la intervale scurte de timp si
in baza aceleiasi rezolutii infractionale, mai multe autoturisme apartinand aceleiasi persoane juridice se va
aplica legea penala romana pentru intreaga unitate legala de infractiune:
A. numai daca ultimul act de executare a infractiunii continuate a fost savarsit in Romania
b. chiar daca numai un singur act de executare a infractiunii continuate a fost savarsit in Romania
c. numai daca infractorul este prins pe teritoriul Romaniei
12. Legea penala romana se aplica in temeiul principiului personalitatii:

a. numai infractorilor personae fizice
b. infractorilor persoane juridice romane
c. infractorilor apatrizi care au domiciliul in tara
13. Legea penala romana poate fi aplicata in temeiul principiului personalitatii:

a. cand infractorul cetatean roman a savarsit o infractiune de furt in sediul unei ambasade romane din Franta
b. numai daca fapta este incriminata ca infractiune si in statul in care a fost savarsita
c. in cazul in care infractiunea este savarsita de un cetatea strain care dobandeste cetatenia romana inainte de
dobandirea calitatii de suspect
14. In cazul aplicarii legii romane potrivit principiului personalitatii:

a. nu se poate dispune retinerea infractorului care a comis o inselaciune inainte de existenta autorizarii prealabile a
procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel.
b. inceperea urmaririi penale este conditionate de existenta autorizarii procurorului ierarhic superior
c. autorizarea prealabila emisa de procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu
trebuie prelungita de organul competent din 30 in 30 de zile
15. Legea penala romana se poate aplica in temeiul principiului personalitatii daca:
a. persoana vatamata este un apatrid care nu are domiciliul in Romania
b. infractiunea este savarsita in integralitate in afara teritoriului tarii de o persoana juridica romana
c. infractiunea este savarsita de un cetatean strain care are domiciliul in Romania
16. Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite de o persoana juridica straina numai in temeiul
principiului:
a. teritorialitatii
b. realitatii
c. universalitatii
17. Principiul realitatii legii penale romane nu poate fi aplicat:

a. daca actele de complicitate au fost comise in Romania iar infractiunea este in intregul sau savarsita in strainatate
b. in nicio situatie in care a fost savarsita o infractiune de viol
c. cand subiectul pasiv al infractiunii este o persoana juridica
18. Nu se poate aplica legea penala romana in temeiul principiului realitatii daca:
a. victima infractiunii decedeaza inainte de sesizarea organelor judiciare romane
b. persoana vatamata renunta la cetatenia romana, devenind apatrid imediat dupa inceperea urmaririi penale in rem
c. infractorul renunta la cetatenia straina devenind apatrid imediat dupa punerea in miscare a actiunii penale
86 Tesle grilă
19. Pentru a fi aplicată legea penală română infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, potrivit
principiului realitaţii, este necesar, printre altele, ca:
a. autorul apatrid al infracţiunii să aibă domiciliul în ţară;
b. autorul infracţiunii să fie cetăţean străin la momentul dobândirii calităţii de suspect, chiar dacă anterior nu avea
această calitate;
c. infracţiunea săvârşită să fie prevăzută de legea română, chiar dacă nu este prevăzută de legea statului în care a fost
săvârşită.
20. In cazul în care, după arestarea preventivă, se constată că inculpatul, cetăţean român, a mai comis şi alte
infracţiuni de omor în afara teritoriului României, este necesar, pentru extinderea acţiunii penale pentru aceste noi
infracţiuni:
a. ca victimele să fie cetăţeni români;
b. să se constate îndeplinită condiţia dublei incriminări;
c. autorizarea procurorului general al pachetului de pe lângă curtea de apel.
21. Dacă pedeapsa prevăzuta de legea română pentru infracţiunea săvârşită de un cetăţean român în Italia
este închisoarea de la 6 luni la trei ani sau amenda, aplicarea legii penale în baza principiului personalităţii este
posibilă:
a. numai dacă este îndeplinită condiţia dublei incriminări;
b. dacă nu a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit legii italiene;
c. chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
22. În cazul aplicării legii penale române în spaţiu potrivit principiului universalităţii, condiţia aflării de
bunăvoie pe teritoriul României a infractorului se interpretează în sensul:
a. aflării benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii de către organele judiciare a unei măsuri preventive
privative de libertate;
b. aflării benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii de către organele judiciare a unei măsuri preventive
neprivative de libertate;
c. aflării benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii continuării efectuării urmăririi penale faţă de suspect.
23. Legea penală română nu se aplică în niciun caz infracţiunii săvârşite pe teritoriul ţării de:
a. reprezentanţii diplomatici ai unui stat străin, indiferent de natura infracţiunii comise;
b. miniştrii de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene, aflaţi în vizită în România;
c. persoanele afiate la bordul unei nave comerciale străine aflate în tranzit în marea teritorială.
24. Când prin legea nouă este incriminată o faptă care anterior era prevăzută drept contravenţie, legea nouă:
a. este întotdeauna ultraactivă;
b. se va aplica numai pentru viitor în baza principiului activităţii;
c. nu este retroactivă, dar poate fi ultraactivă.
25. In cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, legea penală aplicabilă va fi cea de la
momentul:
a. exercitării actelor de violenţă;
b. producerii morţii;
c. începerii urmăririi penale.
26. În cazul infracţiunilor continuate, în ipoteza în care unele acte de executare au fost săvârşite înainte de
incriminarea faptei prin legea nouă, iar celelalte ulterior intrării în vigoare a legii noi de incriminare, se aplica:
a. legea nouă în vigoare la data epuizării infracţiunii, fiind avute în vedere atât actele de executare comise dup,1
intrarea ei în vigoare, cât şi cele anterioare, dacă în ansamblu sunt întrunite condiţiile infracţiunii continuate;
b. legea nouă în vigoare la momentul epuizării infracţiunii continuate, fiind avute în vedere doar actele de executare
comise după intrarea ei în vigoare;
c. legea veche care nu prevede fapta ca infracţiune, ca lege penală mai favorabilă pentru ansamblul infracţiunii
continuate.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinţe aprofundate 87
27. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 55 lit. c) C.pen.:
a. nu poate fi aplicată infractiunilor comise înainte de 1 februarie 2014, chiar dacă pedeapsa principală este stabilită potrivit
noului Cod penal;
b. poate fi aplicată infractiunilor comise înainte de 1 februarie 2014 numai dacă pedeapsa principală este stabilită potrivit
noului Cod penal;
c. poate fi aplicată infractiunilor comise înainte de 1 februarie 2014 dacă pedeapsa principală este stabilită potrivit vechiului
Cod.
28. Principiul retroactivităţii in mitius:
a. nu poate fi aplicat după rămânerea definitivă a hotărârii;
b. poate fi aplicat numai în fata primei instante;
c. poate atrage o solutie de încetare a procesului penal dispusă de instanta de apel.
29. Se va reţine ultraactivitatea legii penale:
a. numai in cazul legii penale temporare;
b. în cazul legii penale mai favorabile şi al legii penale temporare;
c. în cazul legii de gratiere.
30. Instanţa judecătorească trebuie să aplice legea in vigoare la momentul săvârşirii activităţii infracţionale:
a. în cazul în care constată că a fost săvârşită o infractiune progresivă;
b. în toate cazurile în care o infractiune este comisă prin omisiune;
c. numai în cazul infractiunilor omisive proprii.
31. Normele cadru (în alb):
a. nu pot fi abrogate;
b. sunt abrogate prin abrogarea normei completatoare;
c. rămân în vigoare şi după abrogarea normei completatoare.
32. Concursul de norme penale:
a. se poate rezolva prin aplicarea regulii specialitătii;
b. nu se poate rezolva prin aplicarea pedepsei pentru fapta tipică principală;
c. se retine prin raportare la infractiunile cu continuturi altemative.
33. În cazul normelor de trimitere, modificarea normei completatoare:
a. nu modifică norma incompletă;
b. modifică întotdeauna norma incompletă;
c. modifică norma incompletă numai dacă se ajunge astfel la o incriminare mai blândă.
34. În cazul normelor de trimitere, abrogarea normei completatoare:
a. atrage întotdeauna abrogarea normei incomplete;
b. suspendă aplicarea normei incomplete;
c. nu produce nicio modificare cu privire la conditiile de sanctionare a faptei incriminate de noma incompletă.
35. Legea de dezincriminare:
a. intră întotdeauna în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial;
b. nu împiedică posibilitatea luării măsurii de sigurantă a obligării la tratament medical, însă numai cu acordul prealabil al
inculpatului;
c. poate fi retinută şi în cazul în care prin legea nouă este limitat domeniul de aplicare al unei infractiuni.
36. Legea penală română poate ieşi din vigoare:
a. prin abrogare, în cazul legii temporare;
b. prin intrarea în vigoare a unei legi speciale, ori de câte ori aceasta guvemează aceeaşi materie;
c. prin căderea ei în desuetudine, ca urmare a modificărilor realitătilor sociale de la data intrării în vigoare.
37. Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, a intervenit dezincriminarea infracţiunii de:
a. înşelăciune comisc prin emiterea de cecuri fără acoperire;
b. vătămare corporală din culpă comise de o persoană aflată sub influenta băuturilor alcoolice, dacă leziunile traumatice
produse au necesitat mai putin de 90 de zile de ingrijiri medicale;
c. tulburare de posesie comise doar prin mutarea semnelor de hotar.
88 Teste grilă
38. Se va reţine incidenţa legii de dezincriminare:

a. chiar dacă efectele sale se produc cu privire la o pedeapsă principală considerată ca executată;
b. şi în cazurile în carc a intervenit dcja reabilitarea de drept;
c. dacă prin legea nouă este extinsă sfera de aplicare a unei cauze de neimputabilitate.
39. Nu se va reţine incidenţa legii de dezincriminare dacă noua lege:
a. operează modificări doar cu privire la vârsta subiectului pasiv al infracţiunii;
b. extinde cazurile în care poate fi reţinută legitima apărare prezumată;
c. nu mai prevede o variantă agravată a infmcţiunii.
40. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dezincriminarea ce intervine ca efect al unei
decizii a Curţii Constituţionale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind norma de incriminare:
a. poate fi invocată doar pe calea căii extraordinare de atac a revizuirii;
b. nu poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare;
c. poate fi invocată pe calea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 595 C.proc.pen.
41. Dezincriminarea unei fapte prevăzute de legea penală:
a. produce aceleaşi efecte ca şi abrogarea textului de incriminare;
b. trebuie analizată atât in concrelo, cât şi in abstracto;
c. nu se poate reţine atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul
ei este acoperit de o incriminare generală existentă.
42. Calificările legale alternative:
a. conduc la reţinerea unui concurs de infmcţiuni;
b. implică drept cerinţă esenţială existenţa unei rezoluţii infracţionale unice;
c. sunt distincte de calificările redundante.
43. In cazul în care legea de dezincriminare a intervenit după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare pentru infracţiunea dezincriminată, care a atras şi revocarea unei suspendări sub supraveghere a
executării pedepsei:
a. se va executa numai pedeapsa a cărei suspendare a executării a fost revocată;
b. se va proceda la înlăturarea revocării suspendării;
c. se va proceda la anularea suspendării.
44. Aplicarea legii penale mai favorabile şi a legii de dezincriminare:
a. nu este posibilă în aceeaşi cauză penală;
b. este posibilă în aceeaşi cauză penală, dar numai cu privire la inculpaţi diferiţi;
c. este posibilă în aceeaşi cauză penală cu privire la acelaşi inculpat.
45. Nu se va considera că există o lex tertia in cazul aplicării legii penale mai favorabile dacă:
a. stabilirea încadrării juridice a faptei se realizează potrivit legii vechi mai favorabilc, iar aplicarea efectelor
circumstanţelor agravante se realizează în temeiul legii noi mai favorabile sub acest aspect;
b. stabilirea încadrării juridice a faptei se realizează potrivit legii noi mai favorabile, iar analiza prescripţiei răspunderii
penale se realizează în temeiul legii noi mai defavorabile sub acest aspect;
c. după stabilirea încadrării juridice a faptei potrivit legii vechi mai favorabile (sub imperiul căreia a fost comisă), aplicarea
circumstanţelor atenuante se realizează potrivit legii noi care este mai favorabilă sub acest aspect.
46. Se va reţine existenţa unei legi temporare:
a. ori de câte ori o lege are o durată limitată în timp;
b. numai dacă data ieşirii din vigoare a legii este explicit prevăzută de norma de incriminare încă din momentill intrării
legii în vigoare;
c. dacă momentul ieşirii din vigoare a legii este determinabil prin raportare la particularităţile situaţiei excepţionale ce a
generat adoptarea legii.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinle aprojundate 89
47. Legea temporară:
a. se aplică in mod obligatoriu infractiunii săvârşite în timpul căt era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost judecată în
acest interval de timp;
b. se va aplica ultraactiv şi atunci când după ieşirea ei din vigoare fapta nu mai este incriminată;
c. nu se poate aplica după ieşirea ei din vigoare decât în ipoteza în care este mai favorabilă decât legea în vigoare la
momentul judecătii.
48. Data în functie de care se apreciază legea penală aplicabilă:
a. se stabileşte prin raportare la momentul comiterii faptei de autor, chiar dacă acesta a fost ajutat de către un
complice anterior;
b. se apreciază intotdeauna pentru fiecare participant in parte, in functie de data comiterii faptelor de către aceştia;
c. nu poate fi in niciun caz data comiterii actelor de instigare.
49. Se va aplica legea penală veche, mai favorabilă, în cazul în care: ?
a. infractiunea continuată este consumată sub puterea legii vechi şi se epuizează după intrarea în vigoare a legii noi
mai severe;
b. infractiunea progresivă a fost săvârşită sub puterea legii vechi, iar rezultatul mai grav se produce după intrarea în
vigoare a legii noi mai severe;
c. legea nouă contine variante alternative suplimentare ale elementului material al infractiunii.
50. Dacă în aceeaşi cauză sunt trimişi în judecată mai multi inculpati acuzati de participatie penală la o
unitate legală de infractiune, determinarea legii penale mai favorabile:
a. se face în functie de situatia concretă a ficcărui inculpat;
b. poate fi realizată prin intermediul institutiei procesuale a schimbării încadrării juridice prin raportare 1a fiecare infractiune
care face obiectul cauzei;
c. nu poate conduce la retinerea aplicabilitătii unor legi penale diferite pentru coautori.
51. În cazul unui concurs de infractiuni, dacă pentru una dintre infractiunile concurente noul Cod penal a
introdus o dispozitie potrivit căreia actiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, iar aceasta declară că nu formulează plângere prealabilă, instanta:
a. poate dispune încetarea procesului penal pentru infractiunea mentionată numai in ipoteza in care noul Cod penal,
în ansamblul său, constituie legea penală mai favorabilă;
b. va dispune încetarea procesului penal pentru infractiunea mentionată şi doar pentru restul infractiunilor va analiza
global legea penală mai favorabilă;
c. va retine întotdeauna noul Cod penal ca lege penală mai favorabilă.
52. În cazul unei pluralităti de infractiuni constând într-o infractiune pentru care, potrivit Codului penal
anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea conditionată a executării care,
conform art. 41 alin. (1) C.pen., nu îndeplineşte conditiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcon-
damnatorii şi, respectiv, o infractiune săvârşită în termenul de încercare, anterior datei de 1 februarie 2014,
pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă:
a. nu se mai poate dispune revocarea suspendării conditionate, deoarece legea nouă stabilită în baza evaluării globale ca
fiind legea penală mai favorabilă pentru infractiunea comisă în termenul de încercare nu prevede institutia revocării suspendării
conditionate;
b. se va revoca suspendarea conditionată, iar pedeapsa rezultantă se va stabili potrivit regimului sanctionator al pluralitălii
intermediare;
c. se va revoca suspendarea conditionată şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei în privinta căreia s-a dispus
revocarea suspendării conditionate, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infractiune, chiar dacă nu se poate retine existenta
stării de recidivă potrivit noului Cod penal.
5
3. În cazul în care două infractiuni au fost comise înainte de 1 februarie 2014 şi, fiind judecate în dosare
diferite, pentru una dintre acestea a fost stabilit noul Cod penal ca lege penală mai favorabilă, iar pentru cealaltă
vechiul Cod penal, regimul sanctionator al concursului de infractiuni se va stabili:
a. potrivit legii penale retinute ca fiind mai favorabilă în hotăra're' a judecătorească care a rămas definitivă cea din urmă;
b. potrivit legii penale retinute ca fiind mai favorabilă în hotărărea judecătorească care a rămas mai întâi definitivă;
c. potrivit legii penale care are regimul sanctionator cel mai blând al concursului de infractiuni.
90 Teste gril ii
54. În cazul în care instanţa de judecată este sesizată cu comiterea unui concurs de infracţiuni, când una
dintre infracţiunile concurente au fost comise anterior datei de 1 februarie 2014, iar altele după intrarea in
vigoare a noului Cod penal, regimul sancţionator se va stabili:
a. numai potrivit noului Cod penal;
b. prin evaluarea globală a legilor penale succesive;
c. numai potrivit vechiului Cod penal, care nu prevedea impunerea unui spor obligatoriu.
55. Pedepsele complementare prevăzute de legile penale succesive vor fi întotdeauna aplicate:
a. în condiţiile legii penale stabilite a fi mai favorabilă şi in baza căreia a fost aplicată pedeapsa principală, indiferent dacă
inculpatul este o persoană fizică sau juridică;
b. în conţinutul şi în limitele prevăzute de legea penală nouă, numai dacă această lege este mai favorabilă prin raportare la
această categorie de pedepse, dacă inculpatul este o persoană fizică;
c. în conţinutul şi în limitele prevăzute de legea penală în vigoare la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti,in cazul in
care inculpatul este o persoană juridică.
56. Dezincriminarea faptei care a atras aplicarea măsurii de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau
exercitării unei profesii:
a. atrage încetarea executării măsurii de siguranţă;
b. nu produce efecte asupra executării măsurii de sigumnţă, deoarece aceasta a fost dispusă în considerarea nepregătirii
sau inaptitudinii făptuitorului;
c. nu atrage încetarea executării măsurii de sigumnţă, dar aceasta nu va mai putea fi prelungită la împlinirea dumtei pentru care
a fost dispusă iniţial.
57. Constituie cazuri de aplicare eronată a legii penale mai favorabile:
a. stabilirea încadrării juridice potrivit legii vechi apreciate ca fiind mai favorabilă, iar apoi aplicarea circumstanţelor atenuante
prevăzute de legea nouă, considerată mai favorabilă sub acest aspect;
b. stabilirea încadrării juridice potrivit unei legi apreciate ca fiind mai favorabilă, iar apoi aplicarea efectelor sau
circumstanţelor atenuante dintr-o altă lege considerată mai favorabilă sub acest aspect;
, c. aplicarea pedepsei potrivit legii vechi considerate mai favorabilă şi a dispoziţiilor legii vechi cu privire la
termenul special al prescripţici răspunderii penale, chiar dacă este mai mare decăt cel prevăzut de legea nouă.
58. Poate fi lege penală mai favorabilă:
a. legea care conduce la coborârea pedepsei sub minimul special în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, chiar dacă
maximul special al pedepsei prevăzute de lege este semnificativ mai mare decât al legii care prevede efecte atenuante mai
restrânse, în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante;
b. legea care prevede un tratament mai blând al pluralităţii de infracţiuni, chiar dacă aceasta stabileşte pentru fiecare infracţiune
concurentă un maxim special mai ridicat;
c. doar legea care prevede un termen special de prescripţie mai scurt, indiferent de durata termenului general.
59. Data în funcţie de care se stabileşte aplicarea legli penale este:
a. data sesizării organelor de urmărire penală în cazul infracţiunilor urmărite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b. data comiterii actelor de complicitate materială anterioară în cazul infmcliunilor de rezultat;
c. data comiterii actelor violente în cazul infacţiunii de omor, chiar dacă moartea persoanei cauzată de acestea se produce la o
dată ulterioară.
60. Confiscarea extinsă poate fi dispusă:
a. numai în temeiul noului Cod penal, indiferent de data comiterii infmcţiunii;
b. potrivit vechiului Cod penal, dacă acesta este stabilit ca fiind legea penală mai favorabilă, indiferent de data dobândirii
bunurilor;
c. potrivit noului Cod penal, stabilit în mod global ca lege penală mai favorabilă, chiar dacă bunurile care fac obiectul
măsurii de siguranţă au fost dobândite în anul 2013.
61. In aceeaşi cauză penală, instanţa:
a. nu poate aplica simultan atât dispoziţiile art. 5 C.pen., cât şi pe cele prevăzute de art. 6 C.pen.;
b. poate aplica simultan atât dispoziţiile art. 5 C.pen., cât şi pe cele prevăzute de art. 6 C.pen.;
c. va opta pentru reţinerea in ordine cronologică a uneia dintre cele două dispoziţii legale prevăzute de art. 5 C.pen• sau art.
6 C.pen.

Drept penal. Partea generală — Cunaytinţe aprojundate 91
62. Dacă inculpatul care a comis o infracţiune în anul 2013, fiind trimis în judecată în anul 2015, optează
pentru judecata potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii invinuirii, cauza de reducere a pedepsei prevăzută de
art. 396 alin. (10) C.proc.pen. va putea fi reţinută:
a. chiar dacă legea penală mai favorabilă este reţinută a fi vechiul Cod penal;
b. numai dacă legea penală mai favorabilă este noul Cod penal;
c. doar dacă efectul circumstanţelor atenuante nu este reţinut potrivit vechiului Cod penal.
63. In ipoteza în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiţionată a p ersoanei
condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă printr-o nouă hotărare definitivă de
condamnare, prin care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după jude-
carea definitivă a cauzei:
a. sunt incidente numai dispoziţiile art. 5 C.pen.;
b. sunt incidente dispoziţiile art. 6 C.pen.;
c. sunt incidente dispoziţiile art. 4 C.pen.
64. Dacă, imediat după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti prin care infractorul a fost condamnat
la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (în timpul noptii), intră în vigoare noul
Cod penal, care prevede pentru această infracţiune pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, instanţa:
a. poate aplica o pedeapsă cuprinsă intre limitele speciale ale legii noi;
b. trebuie să reducă pedeapsa la 5 ani închisoare;
c. poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 5 şi 8 ani.
65. Nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 6 C.pen. dacă pedeapsa închisorii:
a. nu este executabilă;
b. a fost deja executată;
c. stabilită prin hotărarea definitivă este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, chiar dacă aceasta
prevede limite de pedeapsă semnificativ mai mici decât cele stipulate de legea veche.
66. In cazul aplicării legii penale mai favorabile potrivit art. 6 C.pen., legea penală mai favorabilă:
a. nu poate fi decât legea nouă;
b. se determină în baza criteriului evaluării globale;
c. poate fi legea veche.
67. În cazul în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii,
intervine o lege care prevede pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea tot pedeapsa închisorii,
pentru determinarea maximului special în vederea aplicării art. 6 C.pen. se va avea în vedere:
a. numai maximul special prevăzut de lege, chiar dacă infracţiunea a rămas în stadiul tentativei;
b. maximul special al pedepsei majorat cu jumătate, dacă infracţiunea a fost comisă în stare de recidi vă
postexecutorie;
c. maximul special prevăzut de lege în cazul infracţiunilor continuate.
68. In cazul în care s-a dispus o condamnare definitivă la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea
infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (2) C.pen. din 1969, prin care a fost creat un prejudiciu de
1.000.000 lei:
a. nu poate fi aplicată legea penală mai favorabilă potrivit art. 6 C.pen. cu privire la pedeapsa principală de executat;
b. pedeapsa inchisorii se va reduce la 7 ani prin aplicarea art. 6 C.pen.;
c. pedeapsa închisorii va putea fi modificată prin reducerea acesteia până la limita de 7 ani.
69. In cazul aplicării legii penale noi mai favorabile în cazul faptelor pentru care a intervenit o condamnare
definitivă în temeiul legii vechi:
a. instanţa poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei permisă în condiţiile legii noi, dar
interzisă potrivit legii vechi;
b. instanţa poate aplica noi măsuri de siguranţă;
c. nu interesează faptul că legea nouă prevede efecte mai extinse în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante.
Capitolul II
Infracţiunea
70. Orice faptă tipică:

a. este infractiune;
b. poate atrage aplicarea de măsuri de sigurantă;
c. implică existenta unui pericol social abstract.
71. Conţinutul constitutiv al infracţiunii:
a. are acceaşi semnifIcatie cu continutul generic al infractiunii;
b. sprc deosebire de continutul juridic al infractiunii, nu include şi obiectul juridic;
c. este unic în cazul omorului.
72. Tipicitatca:
a. constituie o garantie a principiului legalitătii incriminării;
b. contribuie la respectarea principiului minimei interventii a statului în materie penală;
c. trebuie analizată numai dacă s-a stabilit că fapta comisă este antijuridică (nelegală).
73. Valoarea protejată prin obiectul juridic principal:
a. este întotdeauna mai importantă decăt cea protejată prin obiectul juridic secundar;
b. poate fi mai puțin importantă decât cea protejată prin obiectul juridic secundar;
c. nu poate fi analizată din punct de vedere comparativ cu cea protejată prin obiectul juridic secundar, fiind dc aceeaşi
valoare abstractă.
74. Obiectul juridic secundar al unei infracţiuni complexe:
a. poate consta în valori juridice de aceeaşi natură cu cele care constituie obiectul juridic principal;
b. constă întotdeauna în valori juridice de aceeaşi natură cu cele care constituie obiectul juridic principal;
c. constă întotdeauna în valori juridice de natură diferită de a celor care constituie obiectul juridic principal.
75. Complexitatea obiectului juridic:
a. conduce întotdeauna la retinerea unui obiect material complex;
b. nu conduce întotdeauna la retinerea unei pluralităti de obiecte materiale;
c. conduce întotdeauna la retinerea unei pluralităti de obiecte materiale.
76. Obiectul material al infracţiunii:
a. este întotdeauna acelaşi cu produsul infractiunii, în cazul infractiunilor în care există un astfel de produs;
b. trebuie să apartină întotdeauna titularului valorii juridice protejate;
c. nu trebuie să existe în cazul oricărei infractiuni.
a. există întotdeauna la infractiunile de rezultat;
b. poate determina schimbarea încadrării juridice;
c. nu poate contribui la stabilirea formei de vinovătie cu care a fost săvârşită fapta.
78. Nu există obiect material:
a. la niciuna dintre infractiunile contra justitiei;
b. în cazul infractiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, indiferent de modalitatea de comitere;
c. In cazul infracțiunii de lipsire de libertate comisă în forma de bază.
a. atunci când constă într-un înscris, poate determina, în functie de particularitătile sale, retinerea unei varietăţi de obiecte
juridice;
b. poate lipsi în cazul infractiunilor complexe;
c. lipseşte întotdeauna la infractiunile omisive.
Drept penal. Partea generală Cunoştinţe aprofindate
— 95
80. Nu are/au obiect material:

a. favorizarea făptuitorului;
b. incestul;
c. luarea de mită, dar nu şi darea de mită.
a. poate fi evaluat şi în cazul analizei tentativei neidonee;
b. poate conduce la o modificare a competentei instantei de judecată;
c. va fi supus confiscării speciale ori de câte ori este comisă o infractiune contra patrimoniului.
82. Este o infracţiune cu conţinut unic:
a. omorul;
b. şantajul;
c. distrugerea.
83. O persoană juridică va fi întotdeauna trasă la răspundere penală pentru infracţiunea
comisă în interesul său de:
a. un tert;
b. un simplu salariat;
c. directorul general care are puteri de reprezentare.
84. Nu poate fi trasă la răspundere penală pentru săvârşirea unei infracţiuni:
a. o institutie publică;
b. o bancă comercială cu capital atât de stat, cât şi privat;
c. un penitenciar.
85. Nu răspunde penal pentru comiterea unei infracţiuni:
a. o persoană juridică dizolvată şi aflată în procedura de lichidare;
b. o persoană juridică aflată în curs de constituire, care are capacitate de folosintă restrânsă;
c. o societate în participatie.
86. Instituţia publică care, potrivit actului de infiinţare, poate desfăşura atât o activitate ce poate face parte
din domeniul privat, cât şi o activitate ce nu face parte din acest domeniu:
a. poate fi trasă la răspundere penală pentru infractiunea săvârşită în legătură cu activitatea ce face parte din domeniul
privat;
b. nu poate răspunde penal în calitate de complice la săvârşirea unei infractiuni de înşelăciune;
c. poate fi trasă la răspundere penală pentru săvârşirea unei infractiuni în legătură cu domeniul public numai dacă aceasta a avut ca
urmare moartea unei persoane fizice.
87. Poate fi subiect activ al infracţiunii:
a. o societate profesională cu răspundere limitată;
b. întreprinderea individuală;
c. o persoană juridică fără scop lucrativ.
88. Subiectul activ nemijlocit calificat poate fi cerut de lege:
a. numai pentru varianta agravată a infractiunii;
b. atât pentru forma de bază, căt şi pentru varianta agravată a infractiunii;
c. atât pentru forma de bază, cât şi pentru varianta atenuată a infractiunii.
89. Persoanele care beneficiază de o cauză de nepedepsire:
a. nu pot fi subiecti activi nemijlociti ai infractiunii;
b. pot avea numai calitatea de instigatori sau complici;
c pot avea orice calitate în cadrul subiectului activ al infractiunii.
90. Nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii:
a. minorii cu vârsta sub 13 ani;
b. asociatiile;
c. asocierile în participatie.
96 Teste grilă

a. nu poate beneficia de efectele circumstanţelor atenuante;
b. poate beneficia de efectele cazului fortuit;
c. poate răspunde penal pentru o infracţiune pentru care legea prevede un subiect activ nemijlocit calificat, dacă
persoana juridică nu poate avea calitatea specială cerută de lege.
92. O persoană juridică poate răspunde penal:
a. numai pentru infracţiuni comise cu intenţie sau praeterintenţie;
b. chiar dacă persoanele care fac parte din organele sale de conducere sunt achitate;
c. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
93. O persoană juridică poate răspunde penal pentru comiterea, în calitate de autor:
a. a infracţiunii de înşelăciune;
b. a infracţiunii de evaziune fiscală;
c. a oricărei infracţiuni contra vieţii.
a. poate răspunde penal pentru o infracţiune săvârşită de administrator împotriva acesteia;
b. nu poate comite o infracţiune atât în realizarea obiectului său de activitate, cât şi în interesul propriu;
c. are o răspundere penală generală şi directă.
95. Sunt infracţiuni cu subiecți activi plurali:
a. agresiunea sexuală în varianta agravată prevăzută de art. 219 alin. (2) lit. f) C.pen.;
b. incestul;
c. coruperea sexuală a minorilor.
96. In cazul infracţiunii cu autor exclusiv:
a. participaţia penală nu este posibilă în niciun caz;
b. pot exista situaţii in care participaţia penală nu este posibilă;
c. este posibilă întotdeauna participaţia penală.
a. nu poate fi trasă la răspundere penală pentru fapta concretă comisă de o altă persoană juridică;
b. poate săvârşi o infracţiune cu praeterintenţie;
c. săvârşeşte infracţiuni numai cu intenţie.
98. O persoană juridică poate răspunde penal pentru comiterea:
a. unei complicităţi la infracţiunea de viol;
b. infracţiunii de ucidere din culpă;
c. infracţiunii de represiune nedreaptă în calitate de autor.
99. Forma de vinovăţie cu care o persoană juridică săvârşeşte o infracţiune:
a. este întotdeauna aceeaşi cu cea a persoanei fizice care a comis activitatea infracţională;
b. poate fi intenţia, şi în ipoteza în care persoana fizică a comis activitatea infracţională din culpă;
c. nu poate fi culpa, dacă persoana fizică a comis activitatea infracţională cu intenţie.
100. Pentru determinarea vinovăţiei persoanei juridice se are în vedere:
a. numai atitudinea subiectivă a organelor de conducere de drept;
b. atitudinea subiectivă a organelor de conducere de fapt;
c. atitudinea subiectivă a prepuşilor acesteia care au comis activitatea infracţională.
101. În cazul pierderii personalităţii juridice prin divizare, intervenită după comiterea infractiunii,
raspunderea penală şi consecinţele acesteia:
a. nu se vor angaja în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare;
b. se vor angaja în sarcina persoanelor juridice care au dobândit fracţiuni din patrimoniul persoanei divizate;
c. nu se vor mai produce, operând în fapt o cauză de neimputabilitate.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinţe aprofimdate 97
102. O persoană juridică poate fi condamnată:
a. pentru o infracțiune comisă în stare de recidivă;
b. chiar dacă persoanele care fac parte din organele sale de conducere sunt achitate;
c. numai dacă şi persoanele care fac parte din organele sale de conducere sunt condamnate.
103. Subiectul pasiv al infracţiunii:
a. poate fi o persoană care are calitatea de autor al unei infractiuni aflate în legătură cu cea comisă împotriva sa;
b. nu poate avea în aceeaşi cauză calitatea de subiect activ al altei infracţiuni;
c. nu poate fi in niciun caz un animal, chiar dacă pretul de comercializare a acestuia este deosebit de ridicat.
104. Persoana păgubită prin infracţiune:
a. este întotdeauna subiect pasiv al infracjiunii;
b. este posibil să fie o altă persoană decât subiectul pasiv al infracjiunii;
c. trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite de legea penală prin incriminarea acelei fapte.
105. Subiectul pasiv al infracţiunii:
a. este calificat ori de câte ori subiectul activ este calificat;
b. poate conduce la retinerea unei cauze de nepedepsire în functie de vârsta avută la data comiterii infracţiunii;
c. poate fi unic în cazul unui concurs de infractiuni.
106. Subiectul pasiv calificat poate fi cerut de lege:
a. numai pentru varianta agravată a infracjiunii;
b. atât pentru forma de bază, cât şi pentru varianta agravată a infractiunii;
c. numai pentru forma de bază a infracjiunii.
107. Pluralitatea de subiecți pasivi:
a. atrage relinerea întotdeauna a unei pluralităji de infracţiuni contra viejii;
b. nu conduce în toate cazurile la reținerea unei pluralități de infractiuni contra patrimoniului;
c. atrage rejinerea întotdeauna a unei pluralităji de infracjiuni contra integrităjii corporale.
108. În cazul în care în acelaşi articol legiuitorul a reglementat o infracţiune cu conţinuturi alternative,
comiterea de aceeaşi persoană, în acelaşi loc şi într-un interval scurt de timp, a unor fapte care îmbracă atât
forma primei infracţiuni, cât şi pe a celei de-a doua infracţiuni conduce la reţinerea unei:
a. pluralităji de acţiuni infracţionale eterogene;
b. singure acjiuni şi a mai multor acte de executare omogene;
c. unităji naturale de infracjiune.
109. Infracţiunea omisivă proprie poate fi:
a. comisă numai cu intenţie;
b. o infractiune instantanee;
c. o infractiune continuă.
110. Infracţiunile omisive improprii rămase în faza tentativei:
a. sunt numai infracjiuni instantanee;
b. pot fi infractiuni continue;
c. pot îmbrăca forma unităţii naturale colective.
111. Infracţiunile omisive proprii:
a. nu pot fi comise cu intenjie indirectă;
b. sunt numai infracţiuni de pericol;
c. pot fi infracțiuni de rezultat.
112. Infracţiunile omisive improprii:
a. nu permit reţinerea cauzei de nepedepsire a împiedicării producerii rezultatului;
b. nu pot fi infracjiuni complexe;
c. pot fi comise de medici în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
98 Teste grilă
113. Infracţiunea omisivă improprie poate fi comisă:
a. numai de o persoană fizică;
b. de o persoană care are calitatea de detentor al unui bun;
c. de un membru de familie.
114. Infracţiunile de pericol:
a. nu au în niciun caz obiect material;
b. nu pot fi săvârşite prin omisiune;
c. pot fi săvârşite în coautorat.
115. Codul penal impune comiterea numai cu intenţie directă a următoarelor infracţiuni:
a. violarea de domiciliu;
b. uzul de fals;
c. luarea de mită.
116. La intenţia indirectă, urmarea stipulată de legea penală, pe care făptuitorul nu o doreşte, dar o accepta
poate fi:
a. eventuală;
b. caracterizată de un grad ridicat de probabilitate de a se produce;
c. inevitabilă.
117. Caracterul repentin al intenţiei poate fi reţinut:
a. numai în cazul intenţiei directe;
b. numai în cazul intenţiei indirecte;
c. atât în cazul intenţiei directe, cât şi în cel al intenţiei indirecte.
118. In structura praeterintenţiei intră:
a. numai intenţia directă, peste care se suprapune culpa cu prevedere;
b. intenţia directă sau indirectă, peste care se suprapune numai culpa cu prevedere;
c. intenţia directă, peste care se suprapune culpa fără prevedere.
119. Se va reţine comiterea faptei cu intenţie indirectă în cazul în care inculpatul:
a. a prevăzut rezultatul faptei sale, nu 1-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce;
b. nu acceptă urmarea eventuală, ci consideră, în baza anumitor temeiuri obiective, evaluate in mod eronat, că o poate
preveni;
c. a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia.
120. Spre deosebire de intenţia indirectă, în cazul culpei cu prevedere făptuitorul:
a. nu acceptă urmarea eventuală a faptei;
b. consideră, în mod neîntemeiat, că poate preveni urmarea eventuală a faptei;
c. prevede urmarea eventuală a faptei.
121. Spre deosebire de intenţia indirectă, în cazul praeterintenţiei rezultatul mai grav:
a. este prevăzut, dar nu este acceptat;
b. nu este prevăzut în niciun caz;
c. nu este acceptat in niciun caz.
122. Spre deosebire de culpă, praeterintenţia:
a. poate constitui latura subiectivă a unei infracţiuni progresive;
b. există numai la infracţiunile comisive;
c. presupune o primă urmare intenţionată.
123. In cazul în care legea califică intenţia prin scop, fapta este tipică:
a. numai dacă este comisă cu intenţie directă;
b. doar dacă este comisă cu praeterintenţie;
c. şi atunci când este comisă cu intenţie indirectă.
Drept penal. Partea generală — Ctmoştinţe aprofundate 99
124. Intenţia premeditată:
a. implică întotdeauna existenţa unui scop al infracţiunii;
b. nu presupune existenţa unui mobil al infracţiunii;
c. este întotdcauna o intenţie calificată.
125. Intenţia supravenită:
a, presupune reprezentarea de către făptuitor, după comiterea faptei, dar înainte de producerea urmării acesteia, a
unui alt rezultat decât cel urmărit iniţial;
b. nu este posibilă la infracţiunile formale;
c. poate fi reținută în cazul unui concurs ideal de infracţiuni.
126. Legătura de cauzalitate trebuie dovedită:
a. la toate infracţiunile de pericol;
b. la infracţiunile de rezultat;
c. la toate infracţiunile continuate.
Capitolul III
Cauze justificative şi de neimputabilitate

a. produc aceleaşi efecte ca şi cele de neimputabilitate;
b. conduc la aceleaşi soluţii cu privire la acţiunea penală ca şi cele de neimputabilitate;
c. nu conduc la aceeaşi soluţie în faza de urmărire penală ca şi cauzele de nepedepsire.
128. Spre deosebire de starea de necesitate, în cazul legitimei apărări:
a. apărarea trebuie să fie necesară şi unica posibilitate de a înlătura atacul inevitabil;
b cauza justificativă poate fi invocată de persoanele care au obligaţia de a înfrunta pericolul;
c. este reglementată prezumţia legală relativă.
129. În cazul legitimei apărări, atacul poate consta într-o:
a. ameninţare, care produce o puternică tulburare;
b. faptă omisivă improprie;
c. tentativă nepedepsibilă.
130. Legitima apărare:
a. nu poate fi invocată pentru prima oară în faţa instanţei de apel;
b. nu presupune în niciun caz o inversare a sarcinii probei;
c. poate fi incidentă şi in cazul în care atacul provine de la un animal.
131. Se poate reţine caracterul imediat al atacului din structura legitimei apărări:
a. cand atacul este iminent;
b. ori de câte ori consumarea atacului are loc ulterior consumării infracţiunfi în care acesta constă;
c. şi atunci cand fapta săvârşită de atacator rămâne în faza actelor de pregătire a s avarşirii unei infracţiuni.
132. Caracterul injust al atacului:
a. nu este în niciun caz compatibil cu agresiunea provenită de la un animal;
b. nu se poatc reţine în niciun caz dacă atacul provine de la un iresponsabil;
c. nu este necesar să existe incă de la inceputul atacului.
133. În situaţia în care un iresponsabil săvârşeste o infracţiune în condiţiile legitimei apărări, în faţa unui atac
provenit de la o persoană responsabilă, inlăturarea caracterului penal al faptei se face:
a. numai prin raportare la legitima apărare;
b. numai prin raportare la iresponsabilitate;
c. atăt prin raportare la iresponsabilitate, cât şi la legitima apărare.
a. nu se poate dispune confiscarea specială a bunului folosit pentru comiterea faptei în legitimă apărare;
b. apărarea trebuie comisă numai cu intenţie sau praeterintenţie;
c. nu se poate dispune internarea medicală a persoanei care a iniţiat atacul.
135. Atacul este considerat injust:
a. numai dacă presupune săvârşirea unci infracţiuni;
b. numai în situaţia în care se comite cel puţin o tentativă incriminată;
C. in cazul în care constă intr-o tentativă neincriminată.
136. In cazul legitimei apărări:
a. atacul trebuie să constea numai în comiterea unei infracţiuni;
b. apărarea trebuie să se îndrepte numai asupra atacatorului;
c. apărarea poate fi realizată de un terţ.
104 Teste grilă
a. nu este injust ori de cate ori este iminent;
b. poate fi efectuat în condiţiile legitimei apărări;
c. va fi considerat injust ori de câte ori este disproporţionat faţă de apărare.
138. În cazul legitimei apărări, atacul:
a. constă numai într-o faptă comisivă;
b. nu poate consta într-o faptă omisivă proprie;
c. poate consta într-o faptă omisivă improprie.
139. Apărarea din structura legitimei apărări poate consta într-o faptă:
a. tipică complexă;
b. comisă cu intenţie indirectă;
c. tipică săvârşită numai în forma de bază.
a. nu trebuie să fie prematură;
b. nu poate avea în niciun caz efect justificativ dacă este realizată împotriva bunurilor agresorului;
c. trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca acţiunea de salvare din structura stării de necesitate.
141. Acţionează în condiţiile legitimei apărări:
a. turistul aflat la munte care pătrunde în curtea unei locuinţe pentru a scăpa de atacul unui urs, ce îi apăruse în pe
neaşteptate;
b. persoana care exercită violenţe prin care se produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesarei zile de
îngrijiri medicale împotriva celui care o înjurase şi încercase să o lovească peste faţă;
c. cel care loveşte o persoană despre care nu ştia că este iresponsabilă şi care îl atacase cu un topor.
142. In cazul legitimei apărări prezumate:
a. apărarea trebuie realizată numai de proprietarul locuinţei;
b. efectele se vor produce şi asupra participanţilor la comiterea faptei prevăzute de legea penală;
c. trebuie să fie efectiv realizată pătrunderea în spaţiile protejate.
143. Se poate reţine caracterul necesar al apărării:
a. dacă intervine numai în perioada de timp cât atacul este iminent;
b. chiar dacă săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu este singura modalitate prin care se putea scăpa de atac:
c. numai dacă are caracter idoneu.
144. Spre deosebire de legitima apărare, în cazul stării de necesitate:
a. pericolul provine numai dintr-un fenomen natural;
b. subiectul pasiv al infracţiunii nu este în niciun caz persoana care a generat starea de pericol;
c. nu este înlăturată răspunderea civilă în toate cazurile.
145. În cazul în care făptuitorul nu şi-a dat seama că, în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penala, pricinuieşte
urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat, se va retine existenţa unei:
a. cauze de nepedepsire;
b. cauze justificative;
c. cauze de neimputabilitate.
146. Starea de pericol din structura stării de necesitate trebuie:
a. să fie iminentă;
b. să fie inevitabilă;
c. să privească libertatea persoanei.
147. Starea de pericol din structura stării de necesitate:
a. nu poate consta într-o infracţiune comisă din culpă;
b. poate consta intr-o infracţiune praeterintenţionată;
c. constă intotdeauna într-o infracţiune săvârşită cu intenţie.
Drept penal. Partea generală — Cunostime aprofundate 105
148. Se va reține starea de necesitate în cazul în care o persoană:
a. conduce un autoturism, având în sânge o alcoolemie peste limita prevăzută de lege, pentru a duce la spital victima unui
accident a cărei viată era pusă în pericol;
b. nu poate denunta o infractiune de tâlhărie de care a luat cunoştintă, din cauza inundatiilor care îl împiedică să se deplaseze;
c. fracturează bratul victimei, pentru a o putea scoate de sub ruinele unui imobil.
a. şi atunci când autorizarea este reglementată printr-o hotărâre de Guvern;
b. de un medic care a acceptat 100 euro drept multumire pentru profesionalismul cu care a tratat pacientul;
c. numai în cazul faptelor comise cu intentie directă.
150. În cazul în care persoana acuzată de comiterea infracţiunii de violare a sediului profesional dovedeşte că
avea dreptul de a intra în sediul social al persoanei juridice, se va reţine:
a. lipsa de tipicitate a faptei;
b. existenta unei cauze de nepedepsire;
c. existenta unei cauze de neimputabilitate.
151. Spre deosebire de autorizarea legii, cauza justificativă a ordinului legii:
a. poate fi invocată doar de o persoană fizică;
c. presupune că îndeplinirea obligatiei impuse de lege are caracter imperativ.
152. Consimţământul persoanei vătămate are natura unei cauze justificative:
a. numai în cazul infractiunilor contra vietii;
b. numai în cazul infractiunilor contra patrimoniului;
c. în cazul unora dintre infractiunile contra persoanei.
153. Consimţământul persoanei vătămate:
a. poate constitui o cauză care înlătură tipicitatea;
b. constituie numai o cauză justificativă;
c. poate înlătura imputabilitatea faptei.
154. Consimţământul persoanei vătămate ca şi cauză justificativă poate fi reţinut la infracţiunea de:
a. trafic de persoane;
b. distrugere;
c. incest.
155. Consimţământul persoanei vătămate ca şi cauză justificativă:
a. nu poate fi tacit;
b. trebuie să privească numai valori sociale al căror titular este persoana vătămată;
c. nu poate fi dat în niciun caz prin mandatar.
156. Pentru a reţine comanda autorităţii legitime drept cauză justificativă:
a. impunerea obligatiei de a actiona nu trebuie să provină de la o autoritate privată;
b. obligatia pusă în executare nu trebuie să fi fost impusă în mod nelegal de autoritatea publică;
c. inculpatul trebuie să fie un functionar public.
157. Atât în cazul constrângerii fizice, cât şi al celei morale:
a. actul de constrângere provine numai de la o persoană;
b. cauza poate consta şi într-un fenomen natural;
c. efectele se produc in personam.
158. Atât în cazul constrângerii fizice, cât şi al celei morale:
a. constrângerea trebuie să privească numai pe făptuitor;
b. constrângerea trebuie să fie irezistibilă;
c. fapta poate consta numai într-o actiune.
106 Teste grilă
159. Spre deosebire de constrângerea fizică, în cazul constrangerii morale:

a. fapta poate fi comisă şi în calitate de instigator;
b. pericolul care face obiectul ameninţării poate viza un membru de familie al făptuitorului;
c. fapta poate rămâne şi in stadiul tentativei.
160. Când se reţine constrângerea fizică:
a. este înlăturată intotdeauna răspunderea civilă a făptuitorului;
b. persoana care exercită constrangerea va răspunde pentru participaţie improprie la săvărşirea infracţiunii de catre persoana
constrânsă;
c. persoana care exercită constrângerea nu poate fi trasă la răspundere civilă.
161. Constrangerea morală:
a. se poate realiza prin exercitare de acte de violenţă asupra unei persoane;
b. poate fi exercitată şi de un minor cu vârsta de 13 ani;
c. atrage întotdeauna răspunderea penală a persoanei care exercită constrângerea în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de
către persoana constrânsă.
162. În ipoteza constrângerii morale:
a. este intotdeauna necesar ca fapta să fie comisă cu intenţie repentină;
b. făptuitorul nu poate fi constrâns printr-o infracţiune continuă;
c. făptuitorul poate adopta rezoluţia infracţională după evaluarea riscurilor comportamentului său.
163. Se poate reţine existenţa cazului fortuit atunci când:
a. in timpul unei inundaţii intervenite pe neaşteptate, o persoană o vatămă pe alta pentru a se scăpa pe sine de la înec;
b. in timpul unei avalanşe intervenite pe neaşteptate, se produce vătămarea corporală a unui schior;
c. o persoană o răneşte pe alta din cauza unui defect de fabricaţie al instrumentului vătămător.
164. La cazul fortuit, imposibilitatea de prevedere a forței străine:
a. depinde întotdeauna de sănătatea şi condiţia făptuitorului;
b. are caracter obiectiv şi general;
c. are caracter subiectiv şi personal.
165. În ipoteza reţinerii cazului fortuit, imprejurarea exterioară:
a. este intotdcauna anterioară acţiunii făptuitorului;
b. poate fi anterioară acţiunii făptuitorului;
c. nu poate fi simultană cu acţiunea Păptuitorului.
166. În cazul în care nu se poate reţine existenţa cazului fortuit:
a. fapta va constitui Intotdeauna infracţiune;
b. se va putea reţine lipsa culpei fără prevedere şi dispune achitarea;
c. se va reţine întotdeauna comiterea unei fapte din culpă.
167. În situația în care X se adăposteşte de o tornadă sub acoperişul unui depozit aparţinând unei persoane
juridice, iar din cauza condiţiilor atmosferice acoperişul depozitului se desprinde şi, prăbuşindu-se pe X, ii
provoacă o vătămare corporală pentru a cărei îngrijire sunt necesare 20 de zile, persoana juridică:
a. poate invoca cazul fortuit drept cauză ce înlătură caracterul penal al faptei;
b. va putea fi trasă la răspundere penală împreună cu organele sale de conducere pentru vătămare corporală din culpă;
c. nu comite o faptă prevăzută de legea penală.
168. Starea de minoritate care atrage înlăturarea caracterului penal al faptei:
a. poate veni in concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei;
b. nu poate veni în concurs decăt cu legitima apărare;
c. nu poate veni în concurs decât cu cazul fortuit.
169. Dacă un minor în varstă de 15 ani a comis o faptă prevăzută de legea penală şi din expertiza
medico-legală rezultă că nu avea discernămant:
a. se va reţine cauza de neimputabilitate a minorităţii;
b. nu se vor putea aplica măsuri de sigumnţă;
c. se va reţine iresponsabilitatca dmpt cauză de neimputabilitate, putându-se dispune şi internarea medicală.
170. Dacă o persoană aflată în stare de depresie cronică, în timpul unui episod psihotic de teroare nocturnă,
exercită violenţe asupra prietenei sale, cu care dormea în acelaşi pat, se va putea retine:
a. incidenţa cazului fortuit;
b. lipsa tipicitălii subiective a faptei;
c. iresponsabilitatea drept cauză de neimputabilitate.
171. Pentru a înlătura caracterul penal al faptei, starea de intoxicație:
a. nu trebuie in niciun caz să fie produsă din eroare;
b. trebuie să cxiste întotdeauna la momentul luării rezoluţiei infracţionale;
c. trebuie să existe pe intreaga perioadă de timp în care făptuitorul avea obligaţia de a acţiona, în cazul faptelor omisive.
172. Intoxicatia involuntară completă:
a. constituie o cauză care inlătură caracterul penal al faptei ce produce efecte in rem;
b. constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei ce produce efecte in personam;
c. nu înlătură răspunderea civilă.
173. Este înlăturat caracterul penal al faptei dacă minorul:
a. a început săvârşirea unui furt de energie electrică la vârsta de 13 ani şi 10 luni, iar infracţiunea s-a epuizat când
acesta avea vârsta de 14 ani şi 6 luni;
b. exercită la vârsta de 13 ani şi 11 luni acte de violenţă asupra unei persoane, care decedează din cauza
traumatismelor suferite când minorul avea vârsta de 14 ani şi 6 luni;
c. incepe la vârsta de 13 ani şi 10 luni săvârşirea unei infracţiuni continuate, care se epuizează când acesta avca 14 ani
şi 3 luni.
174. Eroarea înlătură caracterul penal al faptei:
a. în caz de aberratio ictus;
b. în caz de error in personam;
c. în situaţia săvârşirii unei infracţiuni progresive, dacă eroarea a existat la momentul săvârşirii actului infracţional,
chiar dacă la momentul producerii urmării mai grave făptuitorul nu se mai afla în eroare.
175. In caz de aberratio ictus, eroarea intervine în momentul:
a. luării deciziei infracţionale;
b. efectuării actelor de pregătire;
c. realizării acţiunii infracţionale.
176. Poate inlătura caracterul penal al faptei eroarea:
a. de fapt asupra naturii bunului cu privire la care se exercită acţiunea de degradare;
b. de fapt existentă la momentul săvârşirii ultimului act de executare a unei infracţiuni continuate;
c. de drept extrapenal, în cazul săvârşirii unei fapte din culpă.
177. Constituie o cauză de neimputabilitate eroarea:
a. vincibilă asupra antijuridicităţii;
b. de drept penal sau de drept extrapenal, în condiţiile legii;
c. asupra elementelor obiective ale unei cauze justificative.
178. Eroarea de fapt:
a. inlătură caracterul penal al faptei doar în ipoteza în care fapta a fost comisă cu intenţie;
b. nu poate înlătura decât caracterul agravat al faptelor comise din culpă;
c. poate fi reţinută şi în cazul faptelor comise cu praeterintenţie.
108 Teste griM
179. In cazul infracţiunilor complexe, eroarea cu privire la tipicitatea infracţiunii absorbante:
a. înlătură numai caracterul penal al infracţiunii absorbante;
b. inlătură atât caracterul pcnal al infracţiunii absorbante, cât şi al celei absorbite;
c. nu impiedică tragerea făptuitorului la răspundere penală pentru infracţiunea absorbită.
Capitolul IV
Formele infracţiunii
180. Actele preparatorii:

a. sunt întotdeauna anterioare începerii executării hotărării de a săvârşi o infractiune;
b. pot fi anterioarc sau concomitente inceperii executării hotărârii de a săvârşi o infractiune;
c. nu constituie niciodată o tentativă pedepsibilă la săvârşirea infractiunii.
181. Actele de pregătire realizate de o altă persoană decât infractorul:
a. nu pot constitui niciodată acte de participare la săvârşirea infractiunii;
b. pot constitui acte de complicitate la săvârşirea infractiunii;
c. pot constitui acte de instigare la săvărşirea infractiunii.
a. nu sunt posibile la infractiunile săvârşite cu praeterintentie;
b. nu pot constitui, în niciun caz, acte de complicitate la săvârşirea infractiunii;
c. pot lipsi la infractiunile comise cu premeditare.
183. Faza internă a infracţiunii:
a. nu este în niciun caz incriminată;
b. poate exista la infractiunile comise cu praeterintentie;
c. este specifică numai infractiunilor comise cu intentie directă sau indirectă.
a. nu trebuie să facă parte din activitătile ce intră în elementul material al infractiunii;
b. reprezintă o conditic sine qua non pentru existenta infractiunii comise cu premeditare;
c. au caracter material, nefiind posibile la infractiunile formale.
185. Actele de pregătire sunt posibile la infracţiunea de:
a. omisiune a sesizării;
b. vătămare corporală din culpă (cu prcvedere);
c. violare de domiciliu.
186. Spre deosebire de tentativă:
a. infractiunea fapt consumat poate avea ca urmare producerea unui rezultat material;
b. fapta putativă presupune ca făptuitorul să actioneze cu credinta eronată că fapta pe care o comite este incriminata penal;
c. infractiunea fapt consumat este întotdeauna sanctionabilă penal.
187. Tentativa idonee este posibilă:
a. la infractiunile materiale săvârşite cu intentie indirectă;
b. numai la infractiunile săvârşite cu intentie directă;
c. la infractiunile formale săvârşite cu intentie indirectă.
188. În cazul comiterii unei tentative perfecte incriminate:
a. termenele de reabilitare sunt reduse la jumătate;
b. cuantumul pedepsei amenzii se reduce cu o pătrime;
c. inculpatul poate beneficia şi de alte cauze de reducere a pedepsei.
189. Tentativa:
a. este incriminată la toate infractiunile contra persoanei;
b. nu este incriminată la unele infractiuni contra autoritătii;
c. este incriminată la unele infractiuni contra infăptuirii justitiei.
190. Tentativa:
a. este posibilă numai la infracţiunile comise cu intenţie directă;
b. este posibilă şi la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă;
c. presupune intotdeauna ca actul de executare să fie apt să producă rezultatul urmărit.
191. Pentru a se reţine tentativa la infracţiunea de tâlhărie, este în toate cazurile necesar să existe:
a. o tentativă la furt;
b. un început de executare a actelor de violenţă;
c. o deposedare urmată de împosedarea filptuitorului.
192. Sunt considerate acte de pregătire, iar nu tentativă:
a. fapta a trei persoane de a se apropia cu cagulele trase pe faţă şi înarmate către sediul unei bănci;
b. fapta persoanei care se prezintă în timpul nopţii la intrarea într-o farmacie non-stop, pretinzând că are nevoie de medicamente,
pentru a facilita pătrunderea în interior a altor persoane mascate ce doreau să sustragă o sumă de bani;
c. fapta persoanei de a simula producerea riscului asigurat în scopul de a se adresa ulterior societăţii de asigurări.
193. În cazul în care făptuitorul solicită acordarea unui credit bancar şi, pentru a facilita obţinerea, depune un
set de inscrisuri sub semnătură privată false, iar ulterior părăseşte ţara ca urmare a schimbării locului de muncă,
ineprezentându-se la bancă pentru încasarea sumei de bani acordate, se va reţine:
a. desistarea;
b. comiterea infracţiunii de înşelăciune în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c. comiterea unei tentative la infracţiunea de înşelăciune în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată.
194. Nu este posibilă în niciun caz tentativa la infracţiunile:
a. compiexe în structura cărora intră o infracţiune praeterintenţionată;
b. omisive improprii;
c. de obicei.
195. Tentativa nu este posibilă la infracţiunile:
a. omisive proprii;
c. continue.
196. Tentativa perfectă este posibilă, dar neincriminată la infracţiunea de:
a. ucidere la cererea victimei;
b. furt calificat;
c. tâlhărie.
197. La tentativa perfectă, cauzele pentru care rezultatul socialmente periculos urmărit nu se produce:
a. sunt întotdeauna ulterioare actelor de executare;
b. pot fi simultane cu actele de executare;
c. nu pot fi anterioare începerii executării.
198. Tentativa idonee perfectă este posibilă la infracţiunea de:
a. omor calificat;
b. mărturie mincinoasă;
c. act sexual cu un minor.
199. Este posibilă tentativa in cazul infracţiunilor:
a. de consumare anticipată;
b. de pericol;
c. continuate.
200. Spre deosebire de tentativa idonee perfectă, cea idonee imperfectă:
a. are cauze de întrerupere a executării supravenite, care nu sunt independente de voinţa făptuitorului;
b. nu este posibilă la unele infracţiuni de rezultat;
c. este posibilă la infracţiunile de pericol abstract.
112 Teste grilă
201. Tentativa la complicitatea anterioară la infracţiunea de furt calificat:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. poate atrage aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate;
c. poate atrage aplicarea unei măsuri de siguranţă.
202. În cazul în care se comite o tentativă incriminată la o infracţiune pentru care legea prevede doar pedeapsa
amenzii:
a. nu este posibilă aplicarea de pedepse complementare;
b. numărul zilelor-amendă se va reduce cu o treime;
c. nu se vor reduce în niciun caz limitele cuantumului zilelor-amendă.
203. Complicitatea anterioară la tentativa la infracţiunea de furt calificat:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. poate atrage aplicarea unei măsuri educative;
c. poate atrage aplicarea unei măsuri de siguranţă.
204. Se va reține cauza de nepedepsire a desistării:
a. ori de câte ori bunul este restituit victimei înşelate;
b. doar dacă urmarea imediată a infracţiunii nu s-a produs;
c. şi în unele ipoteze în care s-a produs urmarea imediată, dacă aceasta este independentă de acţiunea făptuitonflui.
205. Desistarea produce efecte juridice atunci când:
a. constă în manifestarea unei opţiuni voluntare a făptuitorului;
b. este determinată de un eveniment exterior voinţei făptuitorului;
c. nu se reţine neutralizarea voinţei făptuitorului.
206. Desistarea îşi produce efectele:
a. chiar dacă întreruperea executării este determinată de o constrângere morală;
b. şi în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie repentină;
c. chiar dacă nu are caracter voluntar.
207. În cazul în care intervine desistarea numai a unuia dintre coautorii care participă la o infracţiune de
rezultat, cauza de nepedepslre va profita:
a. tuturor coautorilor;
b. numai coautorului care s-a desistat, cu exceplia situaţiei în care a fost instigat la săvărşirea infracţiunii;
c. coautorului care s-a desistat, dar nu şi instigatorului acestuia, chiar dacă acesta din urmă a încercat să îi determine pe toti
coautorii să renunţe la continuarea activitatii infracţionale.
208. Spre deosebire de desistare, impiedicarea producerii rezultatului:
a. se poate realiza numai prin acţiune;
b. poate fi realizată de autorităţi;
c. poate fi realizată de autori şi de coautori.
209. Impiedicarea producerii rezultatului:
a. poate conduce la pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal;
b. poate fi reţinută în cazul infracţiunilor progresive comise din culpă;
c. are natura unui impediment la exercitarea acţiunii penale.
210. Împiedicarea producerii rezultatului are efecte juridice dacă:
a. instanţa urmează să aplice infractorului minor o măsură educativă privativă de libertate, nu şi în cazurile in care 3ceasta se
orientează către aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate;
b. are loc înainte de sesizarea organelor de urmărire penală, şi în cazul în care fapta era deja cunoscută publicului;
c. intervine înainte de descoperirea faptei, şi în situaţia în care autorul nu este identificat.
211. Impiedicarea producerii rezultatului poate avea loc numai:
a. in cazul infracţiunilor de rezultat susceptibile de a fi săvârşite in forma tentativei perfecte;
b. în cazul infrac;iunilor de pericol susceptibile de a fi săvârşite în forma tentativei perfecte;
c. dacă mijloacele prin care se împiedică producerea rezultatului sunt licite.
Drept penal. Partea generală — Cuno.ytinţe aprofundate 113
212, Impiedicarea producerii rezultatului are natura unei cauze de nepedepsire:
a. indiferent de mobilul urmărit de făptuitor;
b, numai dacă făptuitorul se autodenunţă autorităţilor;
c. în ipoteza în care restituirea bunului delapidat are loc după momentul consumării infracţiunii.
213. Consumarea unei infracţiuni are loc:
a întotdeauna în momentul producerii rezultatului prevăzut de lege;
b. în momentul săvârşirii acţiunii infracţionale prevăzute de lege, în cazul infracţiunilor de pericol abstract;
c. în momentul producerii efective a stării de pericol, în cazul infracţiunilor de pericol concret.
Capitolul V
Unitatea de infracţiune

a) nu poate fi realizată prin mai multe acte de executare comisive;
b) se poate retine chiar dacă în urma comiterii unei fapte sunt produse mai multe rezultate prevăzute de norma de
incriminare;
c. a cărei latură obiectivă implică realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp are ca moment de inceput al
termenului de prescriptie a răspunderii penale pe cel al obtinerii primului folos necuvenit.
215. Actele de participaţie penală la o infracţiune continuată:
a. trebuie să privească actiunile sau inactiunile infractionale ale aceluiaşi autor;
b. pot privi actiunile unor autori diferiti;
c. se vor retine ori de câte ori făptuitorul a actionat prin acte de ajutorare comise în baza aceleiaşi rezolutii
infractionale la mai multe actiuni infractionale.
216. Infracţiunea continuată reprezintă:
a. o cauză reală, de agravare obligatorie a pedepsei;
b. o cauză personală, de agravare facultativă a pedepsei;
c. o cauză reală, de agravare facultativă a pedepsei.
217. Pentru reţinerea unităţii naturale colective, este necesar să existe:
a. un singur subiect pasiv;
b. o singură rezolutie infractională;
c. mai multe acte de executare, care întrunesc elementele constitutive ale aceleiaşi infractiuni.
218. Unitatea naturală colectivă:
a. nu se poate retine în cazul infractiunilor complexe;
b. presupune întotdeauna producerea unui singur rezultat;
c. poate fi realizată pe parcursul aceleiaşi săptămâni, la intervale scurte de timp.
219. În cazul unităţii naturale colective la infracţiunile intenţionate contra patrimoniului, pentru a se reţine
existenţa unităţii de acţiune, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a. unitatea de subiect pasiv, omogenitatea juridică şi unitatea spatio-temporală;
b. omogenitatea materială, omogenitatea juridică şi unitatea spatio-temporală;
c. omogenitatea materială, unitatea spatio-temporală şi unitatea rezolutiei infractionale.
220. Unitatea naturală colectivă poate fi reţinută:
a. când se constată omogenitatea juridică şi materială a actelor de executare;
b. dacă se constată pluralitatea de acte de executare şi existenta unui proces executional unic, realizat în acelaşi loc
şi intr-un interval scurt de timp;
C. numai dacă actele de executare sunt identice material şi omogene juridic.
a. poate fi săvârşită atât prin comisiune, cât şi prin omisiune;
b. permite participația în toate formele;
c. este numai o infractiune de rezultat.
116 Teste grilă
222. In cazul în care o infracţiune continuă s-a consumat în termenul de supraveghere al suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei închisorii, epuizându-se după implinirea acestuia, dacă infractiunea a fost
descoperită în termenul de supraveghere, se va retine:
a. un concurs de infracţiuni;
b. recidiva postcondamnatorie;
c. recidiva postexecutorie.
223. Infractiunea continuă:
a. poate fi comisă în formă continuată;
b. presupune inexistenţa oricărei forme de întrerupere a activităţii infracţionale;
c. are întotdeauna un scop special care să califice intenţia cu care este comisă.
224. Infractiunea continuă:
a. poate fi săvârşită prin omisiune;
b. este o formă a unităţii legale de infracţiune;
c. nu presupune o rezoluţie infracţională unică.
225. In cazul infracţiunilor continue succesive:
a. existenţa unor întreruperi este întotdeauna necesară;
b. întreruperea firească a acţiunii şi reluarea acesteia conduc la reţinerea unei unităţi legale de infracţiune;
c. se va reţine existenţa unităţii naturale de infracţiune chiar dacă au loc întreruperi fireşti ale acţiunii infracţionale.
226. Dacă o infractiune continuată s-a consumat în termenul de încercare al graţierii conditionate,
epuizandu-se după împlinirea acestuia, se va retine:
a. recidiva postcondamnatorie;
b. recidiva postexecutorie;
c. existenţa unei unităţi legale de infracţiune în ansamblu.
227. Poate fi săvârşită in formă continuată:
a. infracţiunca de obicei;
b. o infracţiune ce constituie o unitate naturală colectivă;
c. o infracţiune cu rezultat ireversibil.
228. Spre deosebire de infractiunea continuată, în cazul infractiunii continue succesive:
a. rezoluţia infracţională poate fi nedeterminată;
b. prelungirea în timp a activităţii infracţionale este datorată naturii acţiunii sau inacţiunii infracţionale, iar nu voinţei
faptuitorului;
c. nu se poate reţine participaţia penală.
229. Spre deosebire de concursul real omogen, infracţiunea continuată presupune:
a. unitatea de rezoluţie infracţională;
b. unitatea de conţinut a infracţiunii;
c. un singur obiect juridic.
230. Spre deosebire de infractiunea continuată, în cazul unitătii naturale colective:
a. pot exista mai multe acţiuni comise la diferite intervale de timp;
b. există o singură acţiune, în cadrul căreia actele de executare sunt comise în condiţiile unei unităţi spaţio-temporale;
c. pot exista mai multe acţiuni comise in cadrul unei unităţi spaţio-temporale.
231. In cazul infractiunii complexe:
a. pentru reţinerea tentativei, este necesar ca actul de executare să privească toate acţiunile din structura infracţillnii:
b. urmarea imediată poate fi unică;
c. latura subiectivă nu poate fi culpa.
232. Infractiunea complexă poate fi:
a. numai o infracţiune comisivă;
b. o infracţiune omisivă proprie;
c. o infracţiune omisivă improprie.
Drept penal. Partea generală — Cunoştinţe aprofindate 117
233. Infracţiunea complexă:

a. poate fi o infracţiune progresivă;
b. poate fi comisă în formă continuată;
c. nu poate fi o infracţiune continuă.
234. În cazul infracţiunii complexe, caracterul necesar al absorbţiei:
a. rezultă din norma de incriminare;
b. se evaluează in concreto;
c. rezultă din natura faptei comise.
235. Infracţiunea absorbantă:
a. nu poate avea un maxim special al pedepsei egal cu maximul special al infracţiunii absorbite;
b. poate avea un maxim special al pedepsei mai mic decăt maximul special al infracţiunii absorbite;
c. trebuie să aibă un maxim special al pedepsei mai mare decât maximul special al infracţiunii absorbite.
236. Pentru reţinerea infracţiunii complexe formată din două fapte:
a. nu constituie o cerinţă caracterul necesar al absorbţiei;
b. infracţiunea absorbită poate fi determinabilă, nu doar determinată;
c. este necesar să existe o diferenţă de pericol social între cele două fapte.
237. În cazul infracţiunii complexe:
a. obiectul juridic nu presupune întotdeauna valori sociale de natură diferită;
b. valorile sociale diferite din cuprinsul obiectului juridic implică existenţa unei pluralităţi de subiecţi pasivi;
c. valorile sociale identice din cuprinsul obiectului juridic implică existenţa unei pluralităţi de subiecţi pasivi.
238. În conţinutul infracţiunii complexe:
a. intră întotdeauna mai multe acţiuni omogene;
b. poate intra o altă infracţiune complexă;
c. comise din culpă nu poate fi absorbită o infracţiune intenţionată.
239. În cazul infracţiunii complexe:
a. obiectul juridic este întotdeauna eterogen;
b. relaţiile sociale protejate pot fi lezate prin acţiuni distincte;
c. forma agravată poate fi comisă din culpă.
240. În cazul infracţiunii complexe prin absorbţie:
a. este necesar ca infracţiunea absorbantă să nu poată fi în niciun caz comisă fără comiterea infracţiunii absorbite;
b. maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru sancţionarea infracţiunii absorbante este mai mare decât maximul
special al pedepsei prevăzute de lege pentru sancţionarea infracţiunii absorbite;
c. obiectul juridic al infracţiunii absorbante şi al celei absorbite trebuie să fie identic.
241. Spre deosebire de concursul de infracţiuni, în cazul infracţiunii complexe va exista întotdeauna:
a. o unitate de subiect pasiv;
b. acelaşi obiect juridic;
c. o unitate legală de infracţiune.
242. În cazul infracţiunilor progresive:
a, actul de executare nu se prelungeşte în timp;
b. modificarea încadrării juridice este de esenţa acestor categorii de infracţiuni;
c. calificarea juridică mai severă absoarbe calificarea iniţială a faptei.
243. Infracţiunea progresivă:
a. poate fi o infracţiune simplă;
b. se comite numai printr-o acţiune;
c. poate fi comisă printr-o omisiune.
118 Teste grilă
244. Spre deosebire de infracţiunea continuă, in cazul infracţiunii progresive:
a. făptuitorul are posibilitatea să pună capăt conduitei sale şi nu o face;
b. rezultatul se amplifică în timp, de regulă, independent de voinţa faptuitorului;
c. posibilitatea amplificării urmărilor trebuie să rezulte din cuprinsul textului de incriminare.
245. Infracţiunea de obicei:
a. nu poate fi comisă din culpă;
b. poate fi comisă în formă continuată;
c. nu poate fi retinută în concurs cu o infracţiune de pericol.
246. Infracţiunea de obicei:
a. poate fi comisă de o persoană juridică;
b. poate fi comisă şi cu praeterintenţie;
c. implică existenţa unei pluralităţi de subiecţi pasivi.
247. Dacă o infracţiune se săvârşeşte printr-un singur act de executare:
a. nu se poate reţine nicio formă a unitălii legale;
b. se reține întotdeauna numai o formă a unităţii naturale;
c. se poate retine existenţa unei infracţiuni continue permanente.
248. Infracţiunea de obicei implică:
a. comiterea la diferite intervale de timp, de acte de executare omogene sau neomogene;
b. unitatea de subiect activ şi de manifestare de voinţă;
c. unitatea de manifestare de voinţă, chiar si in cazul unei pluralităţi de subiecţi pasivi.
a. nu se poate consuma fără consumarea infracţiunii absorbite;
b. presupune ca fapta absorbită să fie determinabilă;
c. poate exista independent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea absorbantă şi pentru cea absorbită.
250. În cazul în care prin infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită s-a produs numai
rezultatul mai grav al acţiunii secundare, activitatea infracţională se sancţionează cu:
a. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată;
b. pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativa la infracţiunea complexă;
c. pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac;iunea absorbită ce are caracter secundar.
Capitolul VI
Pluralitatea de infracţiuni
251. În cazul în care pentru unele dintre infracţiunile concurente a fost aplicată pedeapsa închisorii iar pentru ,
altele pedeapsa amenzii, pedeapsa rezultantă:

a. poate fi numai pedeapsa inchisorii;
b. poate fi pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
c. nu poate fi graţiată.
252. In cadrul pluralităţii aparente de infracţiuni intră:
a. unitatea naturală colectivă;
b. concursul de calificări;
c. numai formele unităţii legale de infracţiune.
253. Atunci când cu privire la acțiunea unică a făptuitorului sunt incidente mai multe norme de incriminare,
însă niciuna dintre ele nu acoperă în întregime starea de fapt, se va reţine existenţa:
a. unui concurs de norme penale;
b. unei infracţiuni complexe;
c. unui concurs ideal de infracţiuni.
254. Se va reţine concursul de infracţiuni dacă:
a. cea de-a doua infracţiune este săvârşită de aceeaşi persoană, după respingerea cererii procurorului de constatare a tardivităţii
apelului exercitat împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate pentru prima infracţiune;
b. cea de-a doua infracţiune este continuă şi se consumă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pentru
prima infracţiune, epuizându-se însă după data rămânerii definitive a primei hotărâri;
c. pentru toate infracţiunile comise de aceeaşi persoană s-a dispus în cauze diferite amănarea aplicării pedepsei.
255. Spre deosebire de pluralitatea intermediară, în cazul concursului de infracţiuni:
a. nu interesează natura sau gravitatea infracţiuniţor săvârşite;
b. infractorul trebuie să răspundă penal;
c. nu trebuie să existe o hotărâre de condamnare pentru vreuna dintre infracţiuni.
256. Spre deosebire de concursul cu conexitate etiologică, concursul cu conexitate consecvenţională:
a. presupune că o infracţiune este comisă pentru săvârşirea alteia;
b. se poate comite cu orice formă de vinovăţie;
c. rezoluţia pentru săvârşirea primei infracţiuni scop trebuie să fie anterioară săvârşirii celei de-a doua infracţiunii.
257. Concursul:
a. real poate fi atât omogen, căt şi eterogen;
b. ideal este numai omogen;
c. ideal poate consta şi în două infracţiuni omisive proprii.
258. La concursul de infracţiuni:
a. subiectul activ poate fi calificat;
b. cea de-a doua infracţiune trebuie să fie săvârşită întotdeauna înainte de implinirea termenului de prescripţie a răspunderii
penale pentru prima infracţiune;
c. infracţiunile nu pot fi comise în aceeaşi zi.
259. În cazul concursului real omogen:
a. faptcle trebuie să fie de aceeaşi natură, chiar dacă incadrările juridice sunt date de norme de incriminare diferite;
b. faptele pot fi de natură diferită;
c. încadrarea juridică a faptelor comise se poate face atăt in forma de bază a infracţiunii, cat şi in varianta agravat a acesteia.
260. Infracţiunile care intră in structura concursului real:
a. se pot consuma în acelaşi timp;
b. nu se pot epuiza în acelaşi timp;
c. trebuie să se consume întotdeauna la momente temporale diferite.
261. Se va reţine existenţa concursului cu conexitate consecvenţională:
a. dacă o infractiune este comisă in vederea ascunderii unei alte infractiuni, care urmează să fie comisă;
b.1ntre o infractiune de furt şi una de tăinuire;
c. dacă o infractiune este comisă pentru ascunderea altei infractiuni săvârşite anterior.
262. În cazul concursului cu conexitate etiologică, infracţiunea scop:
a. poate fi comisă cu intentie indirectă;
b. trebuie comisă numai cu intentie directă;
c. poate fi comisă cu praeterintentie.
263. În cazul concursului cu conexitate etiologică, infracţiunea mijloc:
a. poate fi comisă cu intentie indirectă;
b. trebuie comisă numai cu intentie directă;
c. poate fi comisă din culpă.
264. În cazul concursului cu conexitate etiologică:
a. atât infractiunea mijloc, cât şi infractiunea scop trebuie să fie săvârşite cu intentie directă, indirectă sau cu
praeterintentie;
b. unele infractiuni pot fi săvârşite cu intentie şi altele din culpă;
c. în momentul comiterii primei infractiuni, făptuitorul trebuie să dorească să o comită pe cea de-a doua.
265. În ipoteza concursului cu conexitate consecvenţională, infracţiunea cauză:
a. trebuie săvârşită întotdeauna numai cu intentie;
b. poate fi comisă cu praeterintentie;
c. nu poate fi săvârşită din culpă.
266. In ipoteza concursului cu conexitate consecvenţională, infracţiunea efect:
a. trebuie săvârşită întotdeauna numai cu intentie;
b. poate fi comisă cu praeterintentie;
c. nu poate fi săvârşită din culpă.
267. In ipoteza concursului cu conexitate consecvenţională:
a. prima infractiune trebuie săvârşită întotdeauna cu intentie;
b. a doua infractiune trebuie săvârşită întotdeauna cu intentie;
c. este posibil ca ambele infractiuni să fie comise cu aceeaşi formă de vinovătie.
268. În situaţia concursului cu conexitate consecvențională:
a. rezolutia de a comite cea de-a doua infractiune este întotdeauna anterioară comiterii primei infractiuni;
b. rezolutia de a comite cea de-a doua infractiune este ulterioară comiterii primei infractiuni, numai dacă aceasta din urmă este
săvârşită cu intentie;
c. rezolutia de a comite cea de-a doua infractiune este întotdeauna ulterioară comiterii primei infractiuni, dacă aceasta
din urmă este săvârşită din culpă.
269. În caz de concurs de infracţiuni:
a. dispozitiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire 1a pedepsele executabile care au fost gratiate partial;
b. se va aplica un singur avertisment în cazul în care se dispune renuntarea la aplicarea pedepsei fată de fiecare dintre
infractiunile concurente;
c. gratierea individuală nu vizează decât pedeapsa rezultantă.
122 Teste grilă
270. O persoană comite succesiv patru infracţiuni din culpă, iar pentru ascunderea acestora, imediat dupa
comiterea fiecărei fapte din culpă, săvârşeşte câte o infracţiune intenţionată. În privinţa infracţiunilor
intenționate se va reţine:
a. concursul real de infracţiuni;
b. unitatea naturală colectivă;
c. forma continuată a infracţiunii intenţionate.
271. La concursul ideal:
a. unele infracţiuni pot fi săvârşite cu intenţie directă, iar altele cu intenţie indirectă;
b. poate fi reţinută intenţia supravenită;
c. nu este posibil ca toate infracţiunile să fie săvârşite din culpă.
272. La concursul ideal, ambele infracţiuni:
a. trebuie să fie de aceeaşi natură;
b. nu pot rămâne în stadiul tentativei;
c. pot fi continuate.
273. Infracţiunile comise în concurs ideal:
a. se pot epuiza în acelaşi timp;
b. nu se pot consuma în acelaşi timp;
c. trebuie să se consume la momente temporale diferite.
274. In cazul concursului ideal, infracțiunile concurente:
a. nu pot fi comise numai prin inacţiune;
b. trebuie să fie comise numai prin acţiune;
c. pot fi comise una prin acţiune, iar alta prin inacţiune continuă.
275. În structura concursului ideal de infracţiuni pot intra două infracţiuni:
a. praeterintenţionate;
b. progresive;
c. de aceeaşi natură, doar în cazul infracţiunilor de rezultat.
276. Dacă pentru flecare dintre infracţiunile concurente a fost stabilită aceeaşi pedeapsă cu închisoarea, va fi
considerată mai grea pedeapsa stabilită pentru infracţiunea care are:
a. un minim special mai ridicat;
b. un maxim special mai ridicat;
c. cele mai grave circumstanţe agravante speciale.
277. Spre deosebire de concursul ideal, în cazul infracţiunii progresive:
a. există mai multe inacţiuni care produc mai multe urmări prevăzute de aceeaşi normă de incriminare;
b. există mai multe acţiuni care produc mai multe urmări prevăzute de mai multe norme de incriminare;
c. incadrarea juridică se stabileşte în funcţie de urmarea cea mai gravă a acţiunii infracţionale.
278. În cazul în care un inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente, flind
aplicat şi un spor (obligatoriu) de pedeapsă, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedeapsa
stabilită pentru una dintre infracţiuni este graţiată total:
a. se va executa în continuare numai pedeapsa negraţiată;
b. se va executa în continuare pedeapsa negraţiată şi sporul aplicat prin hotărârea definitivă;
c. executarea, pe lângă pedeapsa negraţiată, a sporului este facultativă, în funcţie de antecedentele penale ale
condamnatului.
279. Pedeapsa prevăzută de legea penală se va aplica într-o singură etapă în cazul:
a. infracţiunii continuate şi al infracţiunii de obicei;
b. infracţiunii complexe şi al infracţiunii continue;
c. recidivei postexecutorii şi al concursului ideal omogen.
Drept penal. Partea generală — Cuno.ytinţe aprofindate 123
280. Atunci cand pentru o infractiune s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii în
conditiile art. 62 C. pen., iar pentru cea de-a doua infractiune s-a aplicat pedeapsa amenzii:
a. se va realiza cumulul juridic al pedepselor cu amenda;
b se va aplica un spor de o treime din amenda cea mai mică;
c. se va realiza cumulul aritmetic al pedepselor cu amenda.
281. Dacă o persoană juridică comite un concurs de infractiuni, pedeapsa maximă ce poate fi aplicată:
a. trebuie să fie intotdeauna mai mică decât maximul general al pedepsei amenzii;
b. poate fi egală cu cumulul aritmetic a1 pedepselor concurente;
c. poate fi egală cu cifra de afaceri a persoanei juridice.

282. In cazul concursului de infractiuni, la aplicarea măsurilor de sigurantă se va avea în vedere că:
a. rnăsurile de siguranţă se cumulează numai dacă sunt aplicate prin aceeaşi hotărâre judecătorească;
b. măsurile de siguranţă de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit, se cumulează, chiar dacă au fost aplicate prin hotărari
judecătoreşti diferite;
c. numai măsurile de siguranţă de naturi diferite pot fi cumulate.
283. In situatia comiterii mai multor infractiuni concurente, toate în stare de recidivă postexecutorie:
a. se vor aplica numai regulile sancţionatorii cele mai severe;
b. se vor aplica regulile de la recidivă prin raportare la pedeapsa rezultantă în urma aplicării tratamentului sancţionator al
concursului de infracţiuni;
c. se va aplica mai întâi tratamentul sancţionator al recidivei pentru fiecare infracţiune, iar apoi regulile sancţionatorii
ale concursului de infracţiuni.
284. Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii poate consta într-o infractiune:
a. praeterintenţionată, săvârşită de o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii de peste 2 ani;
b. intenţionată, săvârşită de o persoană pusă sub interdicţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste un an;
c. intenţionată săvârşită de un major pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
285. Recidiva internatională se poate retine:
a. pentru toate formele de recidivă;
b. numai in cazul recidivei postexecutorii;
c. numai dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea in străinătate este prevăzută ca infracţiune în România.
286. Recidiva internatională:
a. are caracter obligatoriu;
b. are caracter facultativ;
c. nu poate fi reţinută în cazul recidivei multiple.
287. În ipoteza retinerii recidivei postcondamnatorii:
a. dacă pedeapsa stabilită pentru cel de-aI doilea termen este amenda, aceasta poate fi sporită cu o jumătate din maximul
special;
b. la restul de pedeapsă rămas neexecutat la data săvârşirii infracţiunii se poate aplica un spor de până la 7 ani inchisoare;
c. infracţiunea ce constituie al doilea termen al recidivei poate fi săvârşită pe perioada arestului la domiciliu.
288. Dacă, după condamnarea la o pedeapsă de trei ani inchisoare pentru comiterea unui furt calificat,
aceeaşi persoană mai săvârşeşte o infractiune de lipsire de libertate, care se consumă în termenul de reabilitare şi
se epuizează după expirarea acestuia, se va retine incidenta:
a. recidivei postcondamnatorii;
b. recidivei postexecutorii;
C.• pluralităţii intermediare.
124 Teste grilă
289. O infractiune comisă în pluralitate intermediară:

a. se poate afla în acelaşi timp în stare de recidivă postexecutorie;
b. nu se poate afla în acclaşi timp în stare de recidivă postcondamnatorie;
c. nu sc poate afla simultan în nicio formă de recidivă.
condamnare:
a. pentru o infractiune pentru care, deşi s-a implinit termenul de reabilitare, aceasta nu a fost dispusă de o instang;
b. pentru o infractiune comisă din culpă cu prevedere;
c. cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
291. In cazul în care se retine comiterea a două infractiuni concurente atât în stare de recidivă
postcondamnatorie cât şi în stare de recidivă postexecutorie, ordinea de aplicare a tratamentului sanctionator
este următoarea:
a. recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiune, concursul şi recidiva postcondamnatorie;
b. concursul, recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiune şi recidiva postcondamnatorie;
c. recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiunc, recidiva postcondamnatoric şi concursul.
292. În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere al liberării conditionate din executare a pedepsei
de 4 ani închisoare, condamnatul comite două infractiuni de furt şi o infractiune de ucidere din culpă, regimul
sanctionator se va stabili având în vedere următoarea ordine:
a. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infractiunile comise, stabilirea pedepsei rezultante potrivit regulilor concursului
de infractiuni, aplicarea regulilor recidivei postcondamnatorii;
b. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infractiunile comise, aplicarea regulilor recidivei postcondamnatorii, respcctiv ale
pluralitătii intermediare, aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni;
c. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infractiunile comisc, stabilirca pedepsei rezultante potrivit regulilor concursului de
infractiuni, aplicarea regulilor pluralitătii intermediare.
293. In cazul în care, după evadarea din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infractiunea
de tâlhărie, condamnatul comite o infractiune de furt, tratamentul sanctionator se va stabili în următoarea
ordine:
a. pedeapsa pentru infractiunea de evadare se va adăuga la restul rămas neexecutat, iar rezultanta astfel obtinută se \ va
cumula aritmetic cu pedeapsa pentru infractiunea de furt;
b. pedcapsa pentru infractiunea de evadare se va adăuga la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar rezultanta astfel obtinută
' se va cumula aritmetic cu pedeapsa pentru infractiunea de furt, urmând a fi dedusă partea din pedeapsă deja executată;
c. se va stabili pedeapsa rezultantă prin contopirea potrivit regulilor concursului de infractiuni a pedepsei pentru infractiunea de
evadare cu cea pentru infractiunea de furt, care se va cumula aritmetic cu restul de pedeapsă rămas neexecutat.
294. În cazul pluralitătii intermediare:
a. ambii termeni pot avea ca obiect infractiuni săvârşite din culpă;
b. primul termen nu poate consta într-o condamnare la o măsură educativă neprivativă de libertate;
c. restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infractitme, urmând a fi
aplicat un spor fix şi obligatoriu.
295. Pentru retinerea pluralitătii intermediare, în privinta primului termen:
a. prezintă relevantă forma de vinovătie cu care a fost comisă infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea;
b. nu prezintă relevantă specia de pedeapsă aplicată;
c. prezintă relevantă durata pedepsei aplicate.
296. În ipoteza în care făptuitorul major lipseşte de libertate fără drept o persoană în perioada martie-mai 2014,
iar hotărârea definitivă de condamnare a făptuitorului pentru o infractiune de ucidere din culpă comisă anterior a
rămas definitivă în aprilie 2014, se va retine comiterea infractiunii prevăzute de art. 205 C.pen.:
a. in stare de pluralitate intermediară;
b. in stare de recidivă;
c. în concurs cu infractiunea de ucidere din culpă.
Capitolul VII
297. În cazul pluralitatii naturale:

a. unii dintre participanţi pot fi complici anteriori;
b. toţi participanţii au calitatea de autor;
c. unii dintre participanţi pot să nu răspundă penal.
298. La pluralitatea constituită:
a. unii dintre participanţi pot fi complici anteriori;
b. fiecare dintre participanţi are calitatea de autor;
c. unii dintre participanţi pot fi instigatori.
299. În cazul participației penale, premeditarea comiterii faptei constituie:
a. o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge în niciun caz asupra participanţilor;
b. o circumstanţă reală care profită numai participanţilor care au cunoscut-o sau au prevăzut-o;
c. o circumstanţă personală care se poate converti într-o circumstanţă reală.
300. Participaţia proprie la săvârşirea unei infractiuni:
a. nu poate fi reţinută în concurs real cu participaţia improprie la o infracţiune formală;
b. formale poate fi reţinută în concurs ideal cu participaţia improprie la o infracţiune materială;
c. este posibilă la pluralitatea constituită.
301. Participaţia improprie în modalitatea intenţie-lipsă vinovăţie se reţine:
a. indiferent de cauza de neimputabilitate reţinuffi;
b. şi în cazul în care autorul a comis fapta în condiţiile intervenţiei cazului fortuit;
c. şi în cazul în care autorul a comis fapta în condiţiile erorii invincibile.
302. Participaţia improprie în modalitatea intenţie-culpă se reţine:
a. numai dacă autorul a acţionat cu intenţie directă;
b. doar în cazul comiterii faptei din culpă fără prevedere;
c. şi în cazul reţinerii culpei cu prevedere.
303. În cazul participaţiei penale:
a. trebuie să existe întotdeauna o legătură subiectivă între participanţi concretizată în acordul de voinţă al acestora;
b. legătura subiectivă nu este specifică doar participaţiei proprii;
c. la infracţiunea de luare de mită este întotdeauna necesar ca activitatea complicelui să constea, între altele, ş i in contactul
direct cu mituitorul.
304. Atât în cazul participaţiei proprii, cât şi în cazul participaţiei improprii:
a. coautorii acţionează din culpă;
b. instigatorii acţionează cu intenţie;
c. complicele anterior acţionează doar cu praeterintenţie.
305. În cazul în care un major determină un minor în vârstă de 17 ani să pătrundă
inducându-l în eroare că proprietarul l-a chemat pentru a-i da un joc video, se va reţine un caz de participaţie:
a. improprie în forma intenţie-culpă;
b. improprie în forma intenţie — lipsă vinovăţie;
c. proprie.
■■ 1.1 44 .4

306. Dacă instigatorul a reuşit să îl determine pe cel instigat să comită fapta prevăzută de legea penală, iar,
ulterior, instigatul a inceput executarea, insă fapta a rămas în stadiul unei tentative:
a instigatorul nu va răspunde penal, dacă tentativa la infracţiune nu este incriminată de legea penală;
b. instigatorul va răspunde penal pentru instigare la tentativa la infracţiunea la care s-a instigat, în cazul în care autorul s-a
desistat;
c. instigatorul nu va răspunde penal pentru instigare la tentativa la infracţiunca la care s-a instigat, în cazul în care autorul a
împiedicat producerea rezultatului.
307. In cazul infracţiunilor praeterintenţionate, participaţia este posibilă:
a. când poziţia subiectivă a instigatorului sau complicelui faţă de rezultatul mai grav constă fie în culpă, fie în intenţie;
b, când poziţia subiectivă a instigatorului sau complicelui faţă de rezultatul mai grav constă numai în culpă;
c. când pozilia subiectivă a instigatorului sau complicelui faţă de rezultatul mai grav constă numai în intenţie.
308. Pentru a exista participaţie la infracţiunile de obicei, se impune ca:
a. actele de contribuţie să vizeze un singur act material;
b. actele de contribuţie să vizeze în mod necesar întreaga activitate infracţională;
c. actele de contribuţie să vizeze un număr de acte materiale suficient de mare pentru a se trage concluzia obiceiului.
309. Spre deosebire de complicitatea morală, instigarea:
a. este întotdeauna anterioară săvârşirii faptei;
b. nu determină săvârşirea faptei;
c. nu întăreşte rezoluţia de a săvârşi fapta.
310. Pentru existenţa complicităţii:
a. nu este necesar ca în toate cazurile să existe o înţelegere prealabilă între autor şi cel care îi oferă ajutorul la comiterea
faptei;
b. este suficient ca persoana care realizează acte de ajutorare a autorului să fi cunoscut scopul acţiunilor acestuia si sa fi
voit să-l ajute, chiar dacă doar a acceptat rezultatul infracţiunii;
c. este suficientă comiterea doar a unui act material de natură să ajute la săvârşirea unei infracţiuni, indiferent de poziţia
subiectivă a celui care dă ajutorul.
311. Complicitatea:
a. materială nu este posibilă la infracţiunile omisive;
b. morală este posibilă la infracţiunile de pericol concret;
c. nu poate fi realizată cu praeterintenţie.
312. Tentativa la complicitate la săvârşirea unei infracţiuni de furt:
a. nu este incriminată ca act de participare penală;
b. atrage aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de furt;
c. poate atrage aplicarea unei pedepse de până la jumătate din maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea de
furt.
313. Complicitatea la o infracţiune poate fi reţinută în concurs ideal cu:
a. tăinuirea bunului provenit din aceasta;
b. favorizarea făptuitorului care are calitatea de autor al infracţiunii;
c. complicitatea la o altă infracţiune cu care prima se află în raport de conexitate etiologică.
314. Complicitatea neurmată de executare:
a. poate fi doar complicitate morală;
b. se pedepseşte numai în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea pentru care s-a promis sprijinul doar pedeapsa
inchisorii;
c. nu atrage răspunderea penală.
315. Complicele:
a. poate fi pedepsit numai dacă autorul infracţiunii este pedepsit;
b. poate fi condamnat la pedeapsa închisorii în timp ce instigatorului i se aplică o măsură educativă;
c. va fi achitat ori de câte ori autorul este achitat.
128 Teste grilă
316. In situaţia în care complicele este în acelaşi timp şi instigator, şi nu participă nemijlocit alături de autor
la savârşirea infracţiunii, se va reţine:
a. numai instigarea la săvârşirea infractiunii;
b. atât complicitatea, căt şi instigarea la săvârşirea infractiunii;
c. numai complicitatea la săvârşirea infractiunii.
317. Fapta persoanei care cumpără un telefon mobil despre care cunoştea că fusese furat în ziua precedenta
achiziţiei constituie:
a. o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. favorizare a făptuitorului;
c. tăinuire.
318. În cazul în care autorul a comis o infracţiune mai gravă decât cea la care au fost efectuate actele de
complicitate materială anterioară:
a. complicele va răspunde pentru infractiunea efectiv comisă, chiar dacă nu a prevăzut forma mai gravă în care se iacomite
infractiunea, dar, in concreto, putea şi trebuia să o prevadă;
b. numai autorul va răspunde, în toate cazurile, pentru infractiunea efectiv comisă;
c. autorul şi complicele răspund pentru infractiunea efectiv comisă, în situatia în care se dovedeşte că participantul a cunoscut sau
prevăzut comiterea infractiunii mai grave.
319. Complicitatea negativă:
a. nu se pedepseşte în niciun caz ca act de participatie penală;
b. poate fi incriminată ca infractiune autonomă;
c. se pedepseşte în toate cazurile.
320. Se va reţine coautoratul:
a. la infractiunea de omor în cazul în care din probele administrate rezultă că dintre actele de violentă exercitate simultan de
inculpati numai unul a fost cel care a produs moartea;
b. numai în cazul în care toti participantii realizează acte materiale în legătură cu acceaşi infractiune;
c. şi în cazul participatiei improprii.
321. Coautoratul:
a. constituie o cauză de agravare a răspunderii penale;
b. exclude posibilitatea aplicării de sanctiuni penale diferite participantilor;
c. poate constitui o circumstanță agravantă legală.
322. Spre deosebire de concursul de instigări, coinstigarea presupune:
a. instigarea adresată unui număr nedeterminat de persoane;
b. conlucrarea instigatorilor la determinarea autorului pentru comiterea infractiunii;
c. şi situatiile în care instigatorii actionează independent unii de al4ii însă in aceleaşi interval de timp.
,
323. Fapta lui X care, imediat după comiterea faptei, a preluat de la Y portmoneul sustras de acesta din urma
de la victimă constituie:
a. coautorat la săvârşirea infractiunii de furt;
b. complicitate materială Ia săvârşirea infractiunii de furt;
c. complicitate concomitentă la săvârşirea infractiunii de furt.
324. In cazul în care o infracţiune este comisă din culpă:
a. nu se poate retine participatia penală;
b. poate fi retinută participatia penală improprie şi în cazul în care complicele actionează din culpă;
c. se poate retine participatia constând în acte de înlesnire comise cu intenție directă.
325. Coinstigarea poate fi realizată:
a. concomitent sau succesiv;
b. numai concomitent;
c. numai succesiv.
326. In cazul instigării neurmate de executare:
a. instigatorul nu va răspunde penal, în niciun caz;
b. instigatorul nu va răspunde penal, dacă tentativa la infracţiune nu este pedepsită de legea penală;
c. se va aplica o pedeapsă orientată între minimul general şi minimul special al pedepsei prevă zute pentru
infractiunea comisă.
327. Instigarea la complicitate reprezintă:
a. o instigare mediată;
b. o participatie improprie la o complicitate nemijlocită;
c. o complicitate mediată.
Test recapitulativ nr. 1
1. Este întotdeauna retroactivă legea prin care:

a. este stabilit un nou regim de executare a pedepsei închisorii;
b. sunt gratiate anumite infractiuni;
c. sunt amnistiate anumite infractiuni.
2. În cazul tentativei la infracţiunea de omor calificat săvârşită prin executarea mai multor focuri de arma,
autoturismul cu care inculpatul se deplasa:
a. arma (apartinând inculpatului) folosită la comiterea infractiunii este întotdeauna supusă confiscării speciale;
b. autoturismul (apartinând inculpatului) este întotdeauna supus confiscării speciale;
c. autoturismul poate face obiectul confiscării extinse.
3. Dacă infractorul a luat hotărârea generică de a comite infracţiuni de deţinere de echipamente in vederea
falsificării de valori, ori de câte ori i se va ivi ocazia, fără a avea reprezentarea concretă a acestora, va exista:
a. o pluralitate omogenă de infractiuni;
b. o unitate legală de infractiune;
c. o pluralitate eterogenă de infractiuni.
4. În cazul în care, după săvârşirea unei infracţiuni în afara tarii, victima pierde cetăţenia română:
a. nu poate fi aplicată în niciun caz legea penală română;
b. poate fi aplicată legea penală română potrivit principiului realitătii numai dacă pierderea cetăteniei nu este
imputabilă victimei;
c. poate fi aplicată legea penală în baza principiului universalitătii.
5. Cauza justificativă a consimţământului persoanei vătămate:
a. este incidentă în cazul tuturor infractiunilor contra patrimoniului;
b. este incidentă numai în cazul infractiunilor contra persoanei;
c. nu poate fi incidentă în cazul infractiunilor de fals în înscrisuri.
a. extrapenal nu înlătură în niciun caz caracterul penal al faptei;
b. penal înlătură caracterul penal al faptei numai dacă este invincibilă;
c. penal vincibilă înlătură caracterul penal al faptei.
7. Nu poate constitui în niciun caz prim termen al recidivei o soluţie de:
a. renuntare la aplicarea pedepsei;
b. amânarea aplicării pedepsei, când instanta a stabilit o pedeapsă mai mare de un an închisoare;
c. o condamnare la pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
8. Pentru sancţionarea concursului de infracţiuni:
a. nu se aplică în niciun caz sistemul absorbtiei;
b. sistemul absorbtiei se aplică în cazul în care pentru vreuna dintre infractiunile concurente a fost aplicată pedeapsa
detentiunii pe viată;
c. sistemul absorbtiei se aplică în situatia în care pentru vreuna dintre infractiunile concurente a fost aplicata
pedeapsa închisorii în maximul special prevăzut de lege.
9. Alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicata pedeapsa complementară a:
a. degradării militare;
b. publicării hotărârii de condamnare;
c. interzicerii exercitării unor drepturi, numai dacă a fost aplicată şi ca pedeapsă accesorie.
Drept penal. Partea generală — Teste recapitulative 153
10. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi:
a presupune ca pedeapsa închisorii aplicată să fie de minimum un an;
b. constând in interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României se poate face şi atunci când s-a
dispus suspendarea executării pedepsci sub supraveghere;
c) nu presupune ca inculpatul să fi fost trimis în judecată prin rechizitoriu.
11. La analiza legii penale mai favorabile pentru a determina incidenţa reabilitării judecătoreşti:
a. prezintă relevantă numai legea penală stabilită a fi mai favorabilă în temeiul art. 5 C.pen. la momentul dispunerii
olutiei de condamnare sau legile penale intrate vigoare anterior dispunerii solutiei de condamnare;
b. poate prezenta relevantă aplicarea dispozitiilor art. 6 C.pen. pentru determinarea datei de la car e curge termenul
de reabilitare;
c. poate fi avută în vedere legea în vigoare la momentul sesizării instantei.
12. Obiectul material al infracțiunii poate servi:
a. la determinarea bunurilor care urmează a fi confiscate;
b. la stabilirea factorului intelectiv al intentiei;
c. la determinarea incadrării juridice.
13. Persoanei juridice care a comis o infracţiune:
a. îi poate fi aplicată o pedeapsă complementară, chiar dacă nu a fost aplicată o pedeapsă principală;
b. i se poate aplica oricare dintre sanctiunile penale prevăzute de lege, indiferent de obiectul de activitate al acesteia;
c. nu ii poate fi aplicată în toate cazurile sancțiunea dizolvării.
14. Se va reţine concursul ideal de infracţiuni:
a. numai dacă actele de executare a două infractiuni se suprapun complet;
b. şi atunci când actele de executare a unei infractiuni se regăsesc integral în continutul celeilalte;
c. atunci când infractiunea mijloc este indispensabilă pentru comiterea infractiunii scop.
15. Circumstanţa agravantă legală constând în săvârşirea infracţiunii de către un infractor major împreună
cu un minor se aplică în cazul pluralităţii:
a. ocazionale;
b. constituite;
c. naturale.
16. Este imprescriptibilă răspunderea penală pentru:
a. infractiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;
b. tentativa la infractiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei;
c. complicitate la tentativă la infractiunea de omor.
17. Renunțarea la aplicarea pedepsei:
a. se poate dispune atunci când pedeapsa stabilită unei persoane juridice este amenda;
b. poate fi dispusă fată de infractorul major căruia i s-a aplicat anterior măsura internării într-un centru de reeducare
in conditiile vechiului Cod penal, care nu a fost încă executată integral;
c. nu poate fi dispusă decât pentru infractiunile comise din culpă.
18. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare:
a. întotdeauna la data publicării în Monitorul Oficial al României, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera
Parlamentului competentă să fie sesizată;
b. în niciun caz la data depunerii lor la Camera Parlamentului competentă să fie sesizată;
c. la data publicării în Monitorul Oficial al României, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului
competentă să fie sesizată.
19. Nu va fi pedepsit:
a. coautorul care se desistă în timpul săvârşirii infractiunii de către ceilalti coautori;
b. complicele concomitent, care se desistă în timpul săvârşirii infractiunii de către autor;
c. instigatorul care a împiedicat consumarea infractiunii.
154 Teste grilă
20. Dacă prin infractiunea săvârşită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de
lege este numai amenda:
a. limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime;
b. efectele cauzelor de atenuare se vor raporta numai la limitele speciale ale zilelor- amendă stipulate de norrna deincriminare;
c. efectele cauzelor de agravare se vor raporta numai Ia Iimitele speciale ale zilelor- amendă majorate cu o treime.
21. În cazul provocării:
a. actul provocator trebuie să fie îndreptat numai împotriva făptuitorului;
b. riposta nu poate consta într-o infractiune săvârşită pe cale orală;
c. atât actul provocator, cât şi riposta pot fi săvârşite cu praeterintentie.
22. Gratierea individuală:
a. poate fi dispusă cu privire la pedepsele principale aplicate persoanelor juridice;
b. nu poate fi dispusă cu privire Ia pedeapsa închisorii aplicată unei persoane fizice a cărei executare a suspendată
sub supraveghere; fost
c. în cazul concursului de infractiuni vizează numai pedeapsa rezultantă.
23. Atât în cazul desistării, cât şi în ipoteza împiedicării producerii rezultatului:
a. fapta există şi constituie infractiune;
b. fapta comisă atrage răspunderea penală;
c. nu poate fi aplicată o pedeapsă, însă se poate aplica o măsură educativă autorului infractiunii.
24. Infractiunea progresivă:
a. nu poate îmbrăca forma unei infractiuni comisive prin omisiune;
b. poate fi o infractiune continuă;
c. poate avea o pluralitate de subiecti pasivi.
25. Legea penală mai favorabilă:
a. poate ultraactiva;
b. poate retroactiva;
c. se aplică în mod obligatoriu în toate cazurile.
1. Pentru stabilirea maximului special al pedepsei ce va fi avut în vedere la aplicarea legii penale
favorabile după judecarea definitivă a cauzei se va avea în vedere:
a. maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă care incriminează fapta săvârşită, fără luarea în considerare a
efectelor circumstanţelor atenuante;
b. maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă care incriminează fapta săvârşită, cu luarea în considerarel
efectelor circumstanţelor agravante;
c. maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă care incriminează fapta săvârşită, fără luarea în considerare a cauzei
speciale de reducere a pedepsei în cazul judecăţii abreviate ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.
2. Circumstanţa agravantă legală referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună:
a. presupune ca făptuitorii să acţioneze împreună în aceleaşi condiţii de loc şi de timp;
b. va fi reţinută şi atunci când lăptuitorii au acţionat separat, în locuri şi în perioade de timp diferite;
c. va fi reţinută în toate cazurile de pluralitate constituită.
3. Dacă legea nouă prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, iar pedeapsa inchisorii
definitiv aplicată în temeiul legii vechi este mai mare decat maximul special al pedepsei inchisorii prevazute de
legea nouă, aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile se va face în temeiul:
a. art. 6 alin. (3) C.pen.;
b. art. 6 alin. (1) C.pen.;
c. art. 6 alin. (1) şi (3) C.pen.
4. În cazul legitimei apărări, atacul:
a. poate consta într-o ameninţare transmisă prin intermediul unei scrisori în cazul în care viaţa făptuitorului poate fi pusă în
pericol;
b. nu poate fi comis prin folosirea unei arme asimilate;
c. nu poate consta într-o infracţiune de obicei.
5. Eroarea asupra tipicitătii:
a. este numai o eroare de drept;
b. poate fi o eroare de fapt;
c. poate fi vincibilă sau invincibilă.
6. Desistarea:
a. poate consta doar într-o faptă omisivă;
b. este posibilă şi după efectuarea integrală a actelor de executare;
c. nu produce efecte faţă de toţi coautorii dacă numai unii dintre aceştia s-au desistat.
7. Spre deosebire de complicitatea morală, în cazul instigarii:
a. actele nu sunt realizate anterior săvârşirii infracţiunii;
b. actele nu pot fi realizate cu praeterintenţie;
c. legea penală mai favorabilă se deterrnină în funcţie de data actelor de instigare.
8. Instigarea neurmată de executare:
a. reprezintă un act de participaţie penală;
b. poate atrage răspunderea penală pentru infracţiunea de influenţare a declaraţiilor (art. 272 C.pen.);
c. este o infracţiune de sine stătătoare.
9. Instanta care dispune renunţarea la aplicarea pedepsei principale nu poate aplica infractorului:
a. măsuri educative;
b. măsuri de siguranţă;
c. pedepse accesorii.
10. Amnistia:
a, înlătură executarea degradării militare;
b. antecondamnatorie conduce la pronuntarea de către instantă a aceleiaşi solutii pe latura penală ca şi în cazul interventiei
impăcării;
c. postcondamnatorre produce efecte similare
11. Supunerea la măsuri de control, tratament sau îngrijire poate fi impusă:
a, ca pedeapsă complementară;
b. ca obligatie pe durata termenului de supraveghere al liberării conditionate;
c. ca obligatie pe durata termenului de supraveghere al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
12. Frecventarea unor programe de reintegrare socială poate fi impusă:
a. ca pedeapsă complementark
b. ca obligatie pe durata termenului de supraveghere a1 liberării conditionate;
c. ca obligatie pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei.
13. Legea temporară:
a. se aplică în mod obligatoriu faptelor săvârşite în timpul cât se afla în vigoare;
b. se aplică faptelor săvârşite in timpul cât se afla în vigoare, numai dacă legea nouă în vigoare 1a momentul judecării
lor nu este mai favorabilă;
c. poate ultraactiva.
14. Dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, prezintă importanţă la aprecierea incidenţei legii de dezincri-
minare:
a. imputabilitatea;
b. tipicitatea;
c. antijuridicitatea.
15. Acţiunea sau inacţiunea unică:
a. poate da naştere unei unităti naturale de infractiune;
b. nu poate conduce la retinerea unei unităti legale de infractiune;
c. poate conduce la retinerea unei pluralităti de infractiuni.
16. Tentativa imperfectă este posibilă:
a. atât la infractiunile de pericol, cât şi la cele de rezultat;
b. numai la infractiunile de pericol;
c. numai la infractiunile de rezultat.
17. In cazul concursului cu conexitate etiologică:
a. atât infractiunea mijloc, cât şi infractiunea scop pot fi săvârşite cu praeterintentie;
b. numai infractiunea mijloc trebuie săvârşită cu intentie directă;
c. rezolutia infractională pentru săvârşirea infractiunii scop este anterioară săvârşirii infractiunii mijloc.
18. Nu poate constitui în niciun caz prim termen al recidivei condamnarea:
a. la o pedeapsă de un an închisoare pronuntată pentru o infractiune praeterintentionată;
b. la pedeapsa amenzii;
c. pentru o infractiune sanctionată de lege cu pedeapsa Inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
19. Revocarea amânării aplicării pedepsei:
a. este obligatorie ori de câte ori pentru noua infractiune comisă în termenul de supraveghere instanta se orientează pre
pedeapsa închisorii;
b. se dispune dacă pe durata termenului de supraveghere nu sunt acoperite cheltuielile judiciare către stat;
c. se dispune dacă pe durata termenului de supraveghere nu sunt acoperite cheltuielile judiciare către persoana vatămată.
158 Teste grilă
20. Circumstanta agravantă a săvarşirii infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente
degradante:
a. nu poate fi retinută în cazul infractiunilor comise din culpă;
b. poate fi retinută numai în cazul infractiunilor comise cu intentie directă;
c. poate fi retinută şi în cazul infractiunilor praeterintentionate.
21. Confiscarea extinsă poate fi dispusă în cazul condamnării unei persoane:
a. la pedeapsa amenzii;
b. la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
c. atunci când sumele de bani dobândite de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti şi transferate părintilor săi depăşesc în mod vădit
veniturile obtinute de acesta în mod licit.
22. Lipsa plângerii prealabile:
a. produce efecte in personam;
b. se poate constata atunci când plângerea nu a fost semnată în termenul prevăzut de lege;
c. poate fi compensată în anumite cazuri de procuror.
23. Poate fi comisă în formă continuată:
a. numai o infractiune simplă sau continuă;
b. o infractiune complexă;
c. o infractiune progresivă.
24. În cazul infractiunilor complexe:
a. existenta unui obiect juridic secundar atrage întotdeauna existenta şi a unui obiect material secundar;
b. deşi se poate retine existenta unui obiect juridic principal şi a unuia secundar, obiectul material poate fi unic;
c. dacă se retine existenta unui obiect juridic principal şi a unuia secundar, obiectul material nu poate fi unic.
25. Unitatea naturală colectivă:
a. poate fi comisă cu intentie;
b. poate fi comisă prin unul sau mai multe acte materiale de executare, comisive sau omisive;
c. nu poate fi comisă din culpă.
1. Pentru a fi aplicată legea penală română infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, potrivit principiului
universalităţii, este necesar, printre altele, ca:
a. fapta să fie incriminată ca infracţiune şi în statul în care a fost săvârşită;
b. să fie săvârşită de o persoană juridică străină;
c. infractorul, cetăţean român cu domiciliul în străinătate, să se afle benevol în România.
2. Scopul infracţiunii:
a. nu poate fi prevăzut de legiuitor ca element constitutiv al unei infracţiuni de pericol;
b. este prevăzut de lege nu numai la infracţiunile săvârşite cu intenţie;
c. este prevăzut de lege numai la infracţiunile săvârşite cu intenţie premeditată.
3. Sumele de bani dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care servesc la
despăgubirea persoanei vătămate:
a. nu sunt supuse confiscării, indiferent dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului material
sau a celui moral;
b. sunt supuse confiscării, dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului moral;
c. sunt supuse confiscării ori de câte ori acţiunea civilă a fost admisă doar în parte.
a. nu există la infracţiunile formale;
b. există la toate infracţiunile de rezultat;
c. poate servi la circumscrierea factorului intelectiv al intenţiei.
5. Cazul fortuit:
b. implică existenţa unei împrejurări exterioare care nu poate fi simultană cu acţiunea făptuitorului;
c. presupune producerea unui rezultat imprevizibil.
6. Tentativa:
a. nu este posibilă la infracţiunile continue permanente;
b. perfectă este posibilă la toate infracţiunile de rezultat contra persoanei;
c. imperfectă poate fi comisă cu intenţie indirectă.
7. În cazul concursului cu conexitate consecvenţională:
a. prima infracţiune trebuie săvârşită întotdeauna cu intenţie;
b. rezoluţia de a comite cea de-a doua infracţiune poate fi anterioară comiterii primei infracţiuni;
c. prima infracţiune poate fi comisă cu orice formă de vinovăţie, în vreme ce a doua poate fi comisă cu intenţie
directă.
8. Coautoratul este posibil:
a. în cazul pluralităţii constituite;
b. în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie spontană;
c. la săvârşirea unei tentative pedepsibile.
9. Interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule poate fi impusă ca obligaţie de a nu face
pe durata termenului de supraveghere în cazul:
a. amânării aplicării pedepsei;
b. suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;
c. liberării condiţionate.
10. Organizatiilor religioase care, in calitate de persoane juridice, au comis infractiuni nu le poate fi aplicata
pedeapsa complementara a:
a. afisarii hotararii de condamnare
b. plasarii sub supraveghere judiciara
c. suspendarii activitatii
11. Obligatiile de a nu face:
a. se executa pe durata intregului termen de supraveghere in cazul amanarii aplicarii pedepsei
b. se executa pe o perioada de cel mult doi ani din termenul de supraveghere al liberarii conditionate
c. nu pot fi impuse in continutul supravegherii daca instanta dispune suspendarea executarii pedepsei inchisorii
12. Caracterul mai favorabil al legii penale se apreciaza:

a. numai din perspectiva suspectului sau inculpatului
b. si prin raportare la situatia juridica a persoanei vatamate
c. din perspectiva persoanei condamnate
13. Infracţiunile complexe:

a au intotdeauna un obiect juridic secundar;
b. nu au intotdeauna un obiect juridic secundar
c. au doar un obiect juridic principal.
14. In ipoteza în care eroarea asupra antijuridicităţii este vincibilă:
a. instanţa va putea reţine circumstanţe atenuante la individualizarea pedepsei;
b făptuitorul va răspunde pentru fapta săvârşită cu intenţie;
c: făptuitorul va răspunde pentru fapta săvârşită din culpă.

a. poate fi comisă atât de o persoană fizică, cât şi de o persoană juridică;
b. permite întotdeauna coautoratul;
c. poate fi numai o infracţiune de pericol.
16. Se va reţine concursul de infracţiuni:
a. chiar dacă pentru vreuna dintre cele două fapte comise se poate aplica doar o măsură educativă;
b. când sunt comise mai multe forme de participaţie penală la aceeaşi infracţiune de acelaşi infractor;
c. in forma concursului cu conexitate, chiar dacă acţiunile infracţionale sunt comise în aceeaşi împrejurare.
17. Cel de-al doilea termen al pluralităţii interimediare:
a. poate consta într-un concurs de infracţiuni comis în termenul de supraveghere al liberării conditionate;
b. nu poate consta într-o infracţiune pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, dacă prin comiterea acesteia nu s-a
urmărit un folos patrimonial;
c. poate consta într-o infracţiune comisă în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
18.In cazul în care se dispune anularea renunţării la aplicarea pedepsei:
a. se va aplica întotdeauna regimul concursului de infracţiuni pentru pluralitatea constatată;
b. nu se poate reţine starea de recidivă;
c. se poate reţine pluralitatea intermediară.
19. Atât în cazul revocării liberării condiţionate, cât şi în ipoteza anulării liberării condiţionate:
a. pedeapsa rezultantă se execută întotdeauna în regim de detenţie;
b. pedeapsa rezultantă se poate stabili potrivit regulilor pluralităţii intermediare;
c. pedeapsa rezultantă se poate stabili potrivit regulilor recidivei postcondamnatorii.
20. In cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie:
a. răspunderea penală poate fi înlăturată numai prin retragerea plângerii prealabile;
b. poate interveni împăcarea;
c. acţiunea penală nu poate fi stinsă prin voinţa părţilor dacă a fost pusă în mişcare din oficiu.
162 Teste grilă
21. Măsurile de siguranţă:

a. nu pot fi impuse dacă se dispune o soluţie dc renunţare la urmărirea penală;
b. pot fi impuse şi atunci când se dispune o solutie de achitare;
c. nu pot fi impuse dacă se dispune incetarea procesului penal.
22. Termenul de prescripţie a răspunderii penale incepe să curgă de la data:
a. la care victima a devenit majoră, in cazul comiterii unei infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;
b. săvârşirii ultimei acţiuni infracţionale, în cazul infracţiunilor continue;
c. produccrii rezultatului mai grav, în cazul infracţiunilor progresive.
23. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe:
a. numai după executarea pedepsei principale;
b. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;
c. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere.
24. Atât în cazul intenţiei directe, cât şi în ipoteza intenţiei indirecte, se poate reţine:
a. existenţa unei urmări secundare neprevăzute;
b. caracterul premeditat al intenţiei;
c. caracterul spontan al intenţiei.
a. apărarea este justificată şi în cazul în care consumarea atacului are loc inainte de consumarea infracţiunii in care
acesta constă;
b. atacul poate consta într-o faptă omisivă improprie;
c. apărarea poate fi efectuată de un terţ.
1. In cazul în care instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii
de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, legea penală mai
favorabilă:
a. se va determina prin aplicarea criteriului aprecierii globale;
b. va fi Codul penal anterior;
c. va fi noul Cod penal.
2. Persoana care a imobilizat victima infracţiunii de omor calificat săvârşită în public prin aplicarea mai
multor lovituri de cuţit, anihilându-i orice posibilitate de apărare şi ripostă, are calitatea de:
a. coautor la săvârşirea infracjiunii de omor calificat;
b. coautor la infracțiunea de omor;
c. complice la omor calificat.
3. Când inculpatul plăteşte celui păgubit, în cursul procesului, o sumă de bani reprezentând valoarea lucrului
sustras, banii obţinuţi de el din vânzarea lucrului:
a. nu pot fi confiscați;
b. pot fi confiscaji;
c. vor fi întotdeauna confiscați.
4. In cazul praeterintenţiei:
a. atât rezultatul urmărit, cât şi cel efectiv produs sunt întotdeauna prevăzute de lege;
b. rezultatul prevăzut şi cel efectiv produs aduc întotdeauna atingere unor valori sociale de aceeaşi natură;
c. peste intenţia în raport cu rezultatul urmărit se suprapune numai culpa cu prevedere în raport cu rezultatul mai
grav, efectiv produs.
5. Excesul neimputabil de apărare:
a. poate constitui o cauză de neimputabilitate pentru persoana juridică;
b. produce aceleaşi efecte ca şi cazul fortuit;
c. poate fi reţinut şi în cazul în care apărarea este realizată cu intenţie indirectă.
6. Actele de pregătire se realizează:
a. cu intenţie;
b. cu praeterintenţie;
c. din culpă.
7. Reprezintă acte de complicitate morală:
a. furnizarea mijloacelor de comitere a infracjiunii;
b. promisiunea efectuării unor acțiuni de instigare;
c. remiterea bunurilor necesare comiterii faptei, indiferent dacă autorul le foloseşte sau nu ulterior.
8. lnfracţiunile care formează concursul ideal:
a. pot fi infracţiuni continuate;
b. nu pot fi infracţiuni de pericol;
c. nu pot fi urmărite la plângere prealabilă.
9. In cazul în care o infracţiune este comisă în timpul minorităţii, iar alta după majorat:
a. se va aplica numai o pedeapsă pentru intreaga pluralitate de infracţiuni;
b. nu poate fi aplicată o măsură educativă rezultantă pentru pluralitatea de infracjiuni;
c. nu este obligatorie în toate cazurile aplicarea unui spor.
13. Organele judiciare au obligaţia de a determina incidenta legii penale mai favorabile:
a. numai dacă la momentul intrării în vigoare a Iegii infracţiunea comisă fusese deja descoperită;
b. chiar dacă infractorul s-a sustras ori a încercat să împiedice aflarea adevărului;
c. numai dacă a fost formulată o cerere în acest sens de către procuror, părti sau alli subiecti procesuali.
14. In cazul în care legea penală română prevede pentru infractiunea săvârşită în străinătate pedeapsa
amenzii, aplicarea legii penale române, în temeiul principiului personalitătii, se poate realiza:
a. numai dacă fapta este tipică, antijuridică şi imputabilă potrivit legii penale a tării în care a fost săvârşită;
b. chiar dacă fapta este tipică, dar nu şi imputabilă potrivit legii penale a ţării în care a fost săvârşită;
c. chiar dacă fapta este tipică, dar nu şi antijuridică potrivit legii penale a țării in care a fost săvârşită.
15. In cazul erorii asupra unor stări, situaţii, împrejurări ce constituie circumstanţă agravantă, va fi înlăturat:
a. caracterul agravat, indiferent dacă eroarea este culpabilă ori invincibilă;
b. caracterul agravat numai în cazul în care eroarea este culpabilă;
c. caracterul penal al faptei, dacă eroarea este invincibilă.
16. Sistemul incriminării limitate a tentativei priveşte:
a. numai pedepsele principale;
b. şi pedepsele accesorii sau complementare;
c. sancliunile ce pot fi aplicate minorilor.
a. este numai o infracţiune de rezultat;
b. poate fi comisă numai de o persoană fizică;
c. poate fi o infracţiune continuă.
18. Primul termen al pluralitatii intermediare poate consta într-o infractiune pentru care s-a dispus:
a. condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe vială;
b. amănarea aplicării pedepsei;
c. condamnarea la o pedeapsă pentru care a intervenit prescripţia executării.
19
. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:
se execută numai de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale;
bse poate executa şi de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, însă numai atunci cănd pedeapsa complementară
este aplicată de către instanţă pe lângă pedeapsa amenzii;
.c. se poate executa de la data rămânerii dermitive a hotărârii de condamnare, când pedeapsa complementară este aplicata de
către instanţă pe langă pedeapsa inchisorii a cărei executare este suspendată sub supraveghere.
i
1 6 6
Teste grilă 1
20. Liberarea condiţionată:

a. este obligatorie în cazul în care persoana condamnată a împlinit vârsta de 60 de ani şi a executat 2/3 din ped la care a
fost condamnată; eapsa
b. este intotdeauna facultativă;
c. este obligatorie ori de câte ori persoana condamnată, din cauza stării de sănătate, nu mai poate suporta ren6i MIllde
detenţie.
21. Infracţiunea progresivă:
a. poate fi comisă cu orice formă de vinovăție;
b. se comite numai cu practerintenţie;
c. nu poatc fi săvârşită cu intenţie indirectă.
22. Împiedicarea producerii rezultatului:
a. poate fi reținută drept cauză de nepedepsire a tentativei şi atunci când a fost realizată prin mijloace ilicite;
b. poate fi realizată prin încunoştinţarea voluntară a autorităţilor de către autor, după executarea în intregime a activității
infracţionale şi înainte de descoperirea faptei, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată;
c. se poate realiza numai printr-o acţiune licită.
23. Dacă legea nu prevede pentru comiterea unei anumite infracţiuni în forma de bază calitatea de subiect
activ nemijlocit calificat la data comiterii faptei prevăzute de legea penală, anumite calităţi ale autorului:
a. pot conduce la reținerea unei cauze de nepedepsire;
b. nu pot conduce la reţinerea unei circumstanţe agravante legale;
c. pot conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei şi reţinerea unei variante agravate a infracţiunii.
24. În cazul în care legea prevede pentru comiterea unei anumite infracţiuni calitatea de subiect activ nemijlocit
calificat, lipsa acestei calităţi la data comiterii faptei:
a. poate conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei şi reţinerea unei alte infracţiuni;
b. nu conduce la relinerea lipsei tipicităţii faptei dacă această calitate este dobăndită ulterior;
c. poate conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei şi relinerea formei de bază a infracţiunii, iar nu a unei variante
agravate a acesteia.
25. În cazul infracţiunii continuate:
a. elementul material poate consta numai într-o comisiune;
b. unitatea de obiect juridic conduce la relinerea unei unităţi de obiect material;
c. este posibilă recalcularea pedepsei după rămânerea definitivă a hotărârii.
1. Daca inculpatul, dupa ce a fost agresat de doua persoane si a reusit sa-si asigure scaparea prin fuga, a
fost urmarit de cei doi agresori si de victima care s-a alaturat agresorilor, iar in momentul in care a fost ajuns
din urma de grupul format din cele trei persoane, a lovit victima cu un cutit in zona gatului, interpretand, un
mod justificat in aceste circumstante, ca si victima era un potential agresor, se va retine:
a. legitima aparare
b. stare de necesitate
c. provocarea
2. In cazul in care, dupa discutii repetate purtate, cu aceleasi ocazii, cu persoane din doua familii, inculpatul a
pretins si apoi a primit, in aceeasi zi, de la 13 membri ai acelori familii suma de 60 de milioane lei si alte bunuri, pentru
a-i ajuta sa obtina vize pentru sedere in strainatate, sustinand ca are influenta asupra unor functionari de la ambasada
tarii respective, fapta constituie:
a. o unitate legala de infractiune
b. o unitate naturala de infractiune
c. o pluralitate de infractiuni
3. In aplicarea dispozitiilor art. 6 C.pen., stabilirea pedepsei în cazul pluralitătii de infractiuni care, potrivit
Codului penal din 1969, presupunea retinerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării
conditionate, iar potrivit noului Cod penal, conditiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu
mai sunt întrunite, se face conform dispozitiilor:
a. din vechiul Cod referitoare la pluralitatea intermediară;
b. din noul Cod referitoare la pluralitatea intermediară;
c. din vechiul Cod referitoare la recidiva postcondamnatorie.
4. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se amenință:
a. trebuie să fie iminent sau eventual;
b. poate proveni atât de la un minor, cât şi de la un major;
c. nu poate privi proprietatea unei persoane.
5. Eroarea de fapt:
a. este numai o eroare asupra elementelor constitutive ale infracţiunii;
b. poate fi reţinută în cazul infracţiunilor complexe;
c. poate fi o eroare asupra antijuridicităţii.
6. Impiedicarea producerii rezultatului este posibilă în cazul infractiunilor:
a. de rezultat susceptibiie de a fi săvârşite în forma tentativei perfecte;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat susceptibile de a fi săvârşite în forma tentativei imperfecte.
7. Constituie întotdeauna al doilea termen al recidivei o infractiune:
a. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste un an închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii;
b. praeterintenţionată, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de peste un an închisoare, chiar dacă pedeapsa
aplicată este sub un an închisoare;
c. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste un an.
8. Complicitatea:
a. se realizează numai cu intenţie directă sau indirectă;
b. poate fi reţinută în concurs ideal cu favorizarea făptuitorului;
c. nu poate fi reţinută în concurs ideal cu tăinuirea.
9. Reabilitarea:
a. de drept nu se aplică in cazul pluralităţii de infracţiuni;
b. judecătorească intervine ori de câte ori s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;
c. de drept nu intervine in cazul in care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei de cel mult 2 ani închisoare.
10. Impunerea de obligaţii pe durata termenului de supraveghere este:
a. facultativă in cazul amânării aplicării pedepsei;
b. obligatorie în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;
c. facultativă în cazul liberării conditionate numai dacă durata termenului de supraveghere este mai mică de doi ani.
11. Sindicatelor sau patronatelor care, în calitate de persoane juridice, au comis infracţiuni nu le poate fi aplicată:
a. nicio pedeapsă complementară;
b. pedeapsa accesorie corespunzătoare pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru;
c. pedeapsa complementară a suspendării parţiale a activitătii.
12. Perioada de timp în care se execută pedeapsa accesorie:
a. este întotdeauna egală cu durata pedepsei închisorii;
b. poate coincide atât cu cea în care condamnatul este privat de libertate, cât şi cu cea în care în care acesta se afiă în libertate;
c. este egală cu durata termenului de prescripţie a răspunderii penale.
13. In cazul în care în aceeaşi cauză sunt trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi acuzaţi de comiterea unor
infracţiuni conexe, determinarea legii penale mai favorabile:
a. se face in functie de situatia concretă a fiecărui inculpat;
b. trebuie făcută prin raportare la fiecare infracţiune care face obiectul cauzei;
c. este posibil ca pentru doi inculpaţi care sunt coautori la aceeaşi faptă legea penală mai favorabilă să fie diferită.
14. Pluralitatea acţiunilor şi/sau inacţiunilor poate da naştere:
a. unei unităti legale de infractiune;
b. numai unei pluralităţi de infracţiuni;
c. unei pluralităţi de infractiuni sub forma pluralităţii intermediare.
15. Intenţia supravenită:
a. poate fi retinută în cazul unităţii de infractiune;
b. nu poate fi reţinută în cazul concursului ideal de infracţiuni;
c. poate fi retinută în cazul concursului real de infractiuni.
a. înlătură răspunderea civilă;
b. produce efecte in rem;
c. produce efecte in personam.
17. Actele de pregătire sunt posibile:
a. la infracţiunile al căror element material îmbracă forma inactiunii;
b. numai la infractiunile intentionate şi praeterintentionate;
c. la infracţiunile al căror element material constă într-o activitate de pregătire.
18. Tentativa idonee nu este posibilă:
a. la infractiunile omisive proprii;
b. în cazul săvârşirii infractiunii de şantaj prin adresarea de cuvinte amenintătoare;
c. la infractiunile de pericol.
19. Se va reţine unitatea naturală de infracţiune în cazul infracţiunii:
a. continue;
b. progresive;
c. continuate omogene.
170 Teste grilă
20. În cazul provocării, riposta:
a. poate consta într-o unitate legală de infracţiune;
b. nu poate consta intr-un concurs de infracţiuni;
c. poate îmbrăca forma unităţii naturale colective.
21. Măsura de siguranţă a interdicţiei de a ocupa o anumită funcţie ori de a exercita o anumită profesie,
meserie ori altă ocupaţie:
a. poate fi dispusă în cursul procesului penal ca măsură procesuală provizoric;
b. nu poate fi dispusă de judecător după clasarea cauzei de procuror;
c. poate fi dispusă de judecător numai dacă s-a adoptat o soluţie de renunţare la urmărirea penală.
22. Pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei:
a. impunerea măsurilor de supraveghere este obligatorie şi cumulativă;
b. se va executa pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi;
c. poate fi impusă persoanei condamnate obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
a. se poate epuiza şi ulterior încetării acţiunii sau inacţiunii;
b. poate fi comisă cu praeterintenţie;
c. nu poate rămâne în faza tentativei.
24. În cazul în care numai instigatorul împiedică efectiv săvârşirea infracţiunii:
a. autorul poate fi tras la răspundere penală pentru tentativă;
b. complicele poate fi tras la răspundere penală pentru tentativă;
c. instigatorul poate fi tras la răspundere cu privire la contribuţia sa ca participant la săvârşirea infracţiunii.
25. Instituţia revocării facultative poate fi întâlnită în cazul:
a. renunţării la aplicarea pedepsei;
b. liberării condiţionate;
c. amânării aplicării pedepsei.
1. Data săvârşirii infractiunii în functie de care se va analiza legea penală favorabilă este:
a. momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit în cazul infracţiunilor simple a
caror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp;
b. data creării unei stări dc pericol efectiv în cazul infracţiunilor de pericol abstract;
c. data săvârşirii faptei în cazul infracţiunilor de pericol concret.
2. Persoana care siavârşeşte fapta prevăzută de legea penală după trecerea a cinci ore de la momentul consumarii
atacului, constand intr-o actiune infractionala care nu are un rezultat reversibil, poate beneficia de efectele
a. circumstanţei atenuante a provocării;
b. circumstanţei atenuante a excesului neimputabil;
c. legitimei apărări.
3. Normele penale în alb:
a. conţin o incriminare cadru;
b. sunt abrogate tacit în ipoteza abrogării normei completatoare;
c. sunt inaplicabile în ipoteza abrogării normei completatoare.
4. În cazul intentiei directe:
a. nu prezintă importanţă dacă producerea rezultatului este probabilă sau certă;
b. producerea rezultatului trebuie să fie întotdeauna certă;
c. făptuitorul prevede cel puţin două urmări.
5. Iresponsabilitatea:
a. produce efecte in personam, în vreme ce actio libera in causa produce efecte in rem;
b. poate fi reţinută drept cauză de neimputabilitate numai pentru făptuitorii majori;
c. nu conduce la înlăturarea posibilităţii dispunerii confiscării speciale de la făptuitor.
6. Tentativa nu este în niciun caz posibilă la infractiunea:
a. de simplă repetare;
b. de dare de mită;
c. continuată.
7. Concursul real cu conexitate etiologică:
a. nu poate absorbi un concurs ideal;
b. se poate retine numai dacă infracţiunile concurente se consumă simultan sau la o perioadă scurtă de timp;
c. poate fi eterogen.
8. Instigarea:
a. nu este posibilă la infracţiunile omisive;
b. este posibilă la infracţiunile de pericol abstract;
c. este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă.
9. Nu se poate aplica în niciun caz pedeapsa accesorie:
a. dacă soluţia pronunţată este renunţarea la aplicarea pedepsei;
b. unei persoane juridice;
c. în cazul revocării amânării aplicării pedepsei.
10. Complicitatea:
a. constituie o formă de participaţie penală la o infracţiune care poate fi comisă cu praeterintenţie;
b. în modalitatea promisiunii de tăinuire a bunurilor, poate fi o formă de complicitate materială anterioară;
c. în modalitatea înlesnirii, poate fi o formă a complicităţii materiale sau morale.
11. Obligaţiile de a face:

a. care pot fi impuse in cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt aceleaşi cu cele care pot fi
impuse în cazul amânării aplicării pedepsei;
b care pot fi impuse în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei su nt aceleaşi cu cele care pot fi
imPuse în cazul liberării condiţionate;
c, care pot fi impuse în cazul liberării condiţionate sunt aceleaşi cu cele care pot fi impuse în cazul amânării aplicării
pedepsei.
12. Legea penală română nu se aplică, în temeiul principiului realităţii, infracţiunilor săvârşite în calitate de
autor de:
a. persoane juridice române;
b, persoane juridice străine;
c. apatrizi.
13. Pentru a fi aplicată legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei este necesar:
a. să existe o hotărâre de condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, a inchisorii, a amenzii sau o hotărâre de
aplicare a unei măsuri educative;
b. înainte de executarea pedepsei sau a măsurii educative, în timpul executării acestora, dar înainte de executarea lor
integrală să intervină o lege penală nouă;
c. legea penală nouă să prevadă o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară sau de aceeaşi severitate cu pedeapsa
ori măsura educativă prevăzută de legea în temeiul căreia s-a pronunţat hotărârea definitivă.
14. În cadrul pluralităţii aparente intră infracţiunea:
a. continuă succesivă;
b. continuă perrnanentă;
c. complexă.
15. Unitatea naturală de infracţiune:
a. poate consta în infracţiuni instantanee;
b. nu poate consta în infracţiuni cu durată de consumare;
c. se poate reţine în cazul unei variante agravate a infracţiunii.
a. nu poate avea în niciun caz mai mulţi subiecţi pasivi;
b. poate îmbrăca forma unei infracţiuni complexe;
c. poate fi comisă atât de o persoană fizică, cât şi de o persoană juridică.
17. În cazul comiterii şi descoperirii unei infracţiuni din culpă în termenul de supraveghere, infracţiune
pentru care a fost stabilită pedeapsa închisorii, intervine revocarea obligatorie a:
a. liberării condiţionate;
b. suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;
c. amânării aplicării pedepsei.
18. Confiscarea specială:
a. se poate dispune confiscarea în parte prin echivalent a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a
fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală prin presă;
b. nu se poate dispune confiscarea în natură a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la
săvărşirea unei fapte prevăzute de legea penală prin presă;
c. in cazul infracţiunilor omisive proprii se poate dispune în solidar de la inculpaţi care au comis fapta în coautorat.
19. Coautoratul:
a. poate fi reţinut numai dacă participanţii acţionează împreună cu intenţie directă;
b. presupune ca actele fiecărui coautor să fie susceptibile de a produce singure urmarea imediată a
infracţiunii;
c. poate fi reţinut şi în cazul în care actele de executare a infracţiunii realizate de coautori au fost succesive.
174 Teste grilă
20. Este posibilă participaţia penală:

a. numai la pluralitatea constituită;
b. numai la pluralitatea necesară;
c. atât la pluralitatea constituită, cât şi la pluralitatea necesară.
21. La analiza condiţiilor obiective pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei se va/vor avea in
vedere:
a. numai pedeapsa prevăzută de lege pentru forma de bază a infracţiunii consumate, chiar dacă In cauză se reţine o variantă
agravată a acestei infracţiuni;
b. numai pedeapsa prevăzută de lege pentru forma de bază a infracţiunii consumate, chiar dacă în cauză se reţine o cauză de
agravare a răspunderii penale;
c. limitele de pedeapsă reduse, dacă fapta a rămas în stadiul tentativei.
22. Circumstanţele personale de individualizare:
a. pot viza diferite calităţi personale ale participantului care nu sunt cerute de norma de incriminare;
b. pot privi atitudinea psihică a participantului faţă de fapta comisă;
c. sunt prevăzute de norma de incriminare în legătură cu subiectul activ al infracţiunii.
23. Anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se poate dispune dacă, înainte de expirarea
termenului de supraveghere, este descoperită/sunt descoperiţi:
a. atât noua infracţiune, cât şi autorul sau participanţii la aceasta;
b. noua infracţiune, chiar dacă nu sunt identificaţi toţi participanţii la aceasta;
c. noua infracţiune numai în urma sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală.
24. Internarea medicală:
a. se dispune numai pe o perioadă determinată;
b. nu poate fi dispusă dacă fapta nu este infracţiune;
c. nu poate fi aplicată alături de măsura obligării la tratament medical.
25. În cazul liberării condiţionate, termenul de supraveghere:
a. nu este în niciun caz predeterminat de lege;
b. poate fi un termen fix;
c. nu poate fi mai mic decât termenul de reabilitare judecătorească.

CAPITOLUL I
Aplicarea legli penalel
1. Teritoriul tarii cuprinde:

a. subsolul aferent marii teritoriale;
b. suprafata teresta pe care se afla sediul unei misiuni diplomatice straine in
Romania;
c. navele sau aeronavele romane.
2. in cazul in care la bordul unei nave sub pavilion romanesc a fost

savarsita o infractiune de omor:
a. nu se va aplica in niciun caz legea penala straina;
b.se va aplica intotdeauna numai legea penala romana;
c. se poate aplica legea penala romana.
3. Pentru ca legea penala romana sa fie aplicata in temeiul principiului

personalitatii:
a. este necesar ca infractorul sa aiba cetatenia romans la data sesizarii organelor
judiciare, chiar daca la momentul savarsirii infractiunii era numai cetatean strain;
b. nu este necesara indeplinirea conditiei dublei incrirainari;
c. este necesar ea infractiunea sa nu fie savarsita pe teritoriul Romaniei.
4. Legea penala romana se poate aplica in temeiul principiului realitatii

a. si atunci cand persoana vatamata este o persoana juridica;
b. chiar daca subiectul activ al infractiunii este un apatrid;
c. doar daca faptuitorul se afla de bunavoie pe teritoriul Romaniei.
5. Aplicarea legli penale romane in baza principiului realitatii:

a. este determinat de calitatea subiectului pasiv al infractiunii;
b. presupune indeplinirea conditiei dublei incriminari;
c. nu poate privi infractiunea de vatamare corporala din culpa.
1
Fiecare grild are unul sau maximum doud rdspunsuri corecte; nu pot fi corecte toate cele trei
variante de rdspuns sau niciuna dintre acestea.
20 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA TESTS-GRILA DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 21
6. Principiul universalitatii legii penale poate fi aplicat: 13. Daca, dupe ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de con-
a. daca un act de executare din cuprinsul unei infractiuni continue a fost damnare la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detentie, intra in
savarsit pe teritoriul Romaniei; vigoare o lege care dezincrimineaza fapta pentru care s-a dispus condamnarea:
b. chiar daca nu este indeplinita conditia dublei incriminari; a. bunurile aflate la camera de corpuri delicte, cu privire la care s-a dispus
c. dace infractorul apatrid se afla benevol pe o nava romana, ancorata intr-un confiscarea speciala prin hotararea judecatoreasca, se restituie;
port strain. b. persoana condamnata redobandeste gradul militar pierdut prin aplicarea
pedepsei complementare;
7. Fapta nu mai este prevazuta de legea penala: c. inceteaza executarea internarii medicale.
a. daca legea a cazut in desuetudine;
14. Se va aplica retroactiv in cauzele care nu au fost definitiv judecate legea
b. cand este prevazuta si de o lege contraventionala ulterioara legii penale;
noua care:
c. in toate cazurile in care a fost abrogata norma de incriminare
a. introduce noi masuri de siguranta;
b. prevede noi masuri educative;
8. Principiul activitatii legii penale:
c. elimina unele conditii necesare pentru dispunerea suspendarii conditionate a
a. se aplica tuturor infractiunilor;
executarii pedepsei.
b. nu se aplica infractiunilor omisive improprii;
c. decurge din principiul legalitatii incriminarii 15. Este intotdeauna retroactiva legea prin care:
a. este stabilit un nou regim de executare a pedepsei inchisorii;
9. Incriminarea aceleiasi fapte atat intr-o lege cu caracter general, cat in b. sunt gratiate anumite infractiuni;
alta ce are caracter special: c. sunt amnistiate anumite infractiuni.
a. nu echivaleaza cu dezincriminarea faptei prevazute de legea generala;
b. determine aplicarea dispozitiilor legii speciale; 16. Dezincriminarea faptei care a atras aplicarea masurii de siguranta a
c. conduce la retinerea unui concurs ideal de infractiuni, prin retinerea ambelor interzicerii ocuparii unei functii sau exercitarii unei profesii:
incriminari. a. atrage incetarea executarii masurii de siguranta;
b. nu produce efecte asupra executarii masurii de siguranta, deoarece aceasta a
10. in lipsa interventiei unei legi penale mai favorabile, va fi aplicata fost dispusa in considerarea nepregatirii sau inaptitudinii faptuitomlui;
intotdeauna legea penala in vigoare la momentul: c. nu atrage incetarea executarii masurii de siguranta, dar aceasta nu va mai
a. comiterii activitatii infractionale, in cazul infractiunilor de rezultat; putea fi prelungita la implinirea duratei pentru care a fost dispusa initial.
b. producerii rezultatului mai grav, in cazul infractiunilor progresive;
17. Legea temporara este legea penala care:
c. epuizarii infractiunii continuate. a. prevede data iesirii ei din vigoare;
b. chiar daca nu prevede data iesirii din vigoare, are o aplicare limitata in timp
11. Data in functie de care se apreciaza legea penala aplicabila: prin natura situatiei care a impus adoptarea sa;
a. se stabileste prin raportare la momentul comiterii faptei de autor, chiar dace c. a fost in vigoare o scurta perioada de timp, fiind ulterior abrogata.
acesta a fost ajutat de catre un complice anterior;
b. se apreciaza intotdeauna pentru fiecare participant in parte in functie de data 18. Este considerate mai favorabila legea noua
comiterii faptelor de catre acestia; care: a elimina un element circumstantial agravant;
c. nu poate fi in niciun caz data comiterii actelor de instigare. b. limiteaza sfera de aplicare a unei cauze de nepedepsire;
c. restrange elementele ce tin de tipicitatea obiectiva a faptei.
a. este intotdeauna expresa si concreta; 19. Legea penala:
a. nu este in niciun caz extractiva;
b. poate fi expres generica; b. este intotdeauna retroactiva;
c. echivaleaza intotdeauna cu dezincriminarea faptei prevazute de legea penala. c. poate fi abrogata tacit.
22 TESTE-GR1LA. DREPT PENAL PROCEDURA PENALA. TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERAL4
23
20. Constituie exceptil de in principiul neretroactivitatii legil penale: 26..in cazul faptelor pentru care a
◼
a. decretele de gratiere; intervenit o condamnare definitive in temeiul legii vechi, aplicarea obligatorie a
b. legea interpretativa mai favorabila; legii penale not mai favorabile potrivit art 6 NCP:
c. legea temporara.
a. este incidents numai dacd pedeapsa aplicatd se executa in regim de detentie;
b. nu se realizeazd dacd pedeapsa aplicata este amenda;
◼
21. Ultraactivitatea legii penale poate fi retinuta in cazul: c. opereaza si in cazul in care persoana condamnata se afla in termenul de
a. legii de amnistie; incercare a liberdrii conditionate.
b. legii penale mai favorabile;
c. legii penale temporare. 27. Cand, dupe compararea tuturor legilor succesive, nu se poate identifica
◼
vreuna dintre ele ca fiind, prin aplicare concrete, mai favorabila infractorului in
22. In ipoteza succesiunli de legi in timp, stabilirea legii penale mai cazul dat, se va aplica numai legea in vigoare in momentul:
favorabile se realizeaza prin analiza:
a. savar§irii infractiunii;
a. conditiilor de tragere la raspundere penala; b. inceperii urmaririi penale;
b. conditiilor de retinere a recidivei;
◼
c. judecatii.
c. numai a maximului special at pedepselor prevazute in legile succesive, daca
acestea sunt asimetrice. 28. Daca, dupe ramanerea definitivA a unei hotArari de condamnare la
pedeapsa detentiunii pe viata si pand in executarea ei, a intervenit o lege care
23. Pedepsele accesorii prevazute de legile penale succesive vor fi prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii alternativ cu cea a detentiunii
intotdeauna aplicate in cursul procesului penal: pe viata:
a. in conditiile legii penale stabilite a fi mai favorabild Si in baza cdreia a fost a. pedeapsa detentiunii pe viata se va inlocui cu maximul inchisorii prevazut de
aplicatd pedeapsa principald; legea noua pentru acea infractiune;
b. in continutul in limitele prevdzute de legea penald noud, numai dad aceasta b. pedeapsa detentiunii pe viata se poate inlocui cu maximul inchisorii prevazut
lege este mai favorabild prin raportare la aceasta categorie de pedepse; de legea noud pentru acea infractiune;
c. in continutul limitele prevazute de legea penald in vigoare la momentul c. nu se poate inlocui pedeapsa detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii,
pronuntdrii hotdrarii judecatore§fi. indiferent de cuantumul acesteia.
24. Pentru situatia in care, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari jude- 29. In cazul in care, dupe ramanerea definitivA a unei hotarari de condam-
catoresti de condamnare, intervine o lege penala mai favorabila, noul Cod nare la pedeapsa inchisorii, intervine o lege care prevede pentru infractiunea
penal a prevazut: pentru care s-a dispus condamnarea numai pedeapsa amenzii:
a. conditiile de aplicare obligatorii a noii legi; a. se va aplica o pedeapsd cu amenda penald individualizatd in limitele speciale
b. conditiile de aplicare facultative a noii legi; prevAzute de legea noud;
c. atat aplicarea obligatorie, cat si aplicarea facultativd a noii legi. b.pedeapsa inchisorii aplicatd in baza legii vechi va fi inlocuitd cu maximul
special al amenzii prevazute de legea nond;
25. Daca, imediat dupa ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti c. se va aplica pedeapsa amenzii individualized intre limitele speciale ale legii
prin care infractorul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 8 ani pentru vechi.
savarsirea infractiunii de furt calificat (in timpul noptii, intra in vigoare noul
Cod penal care prevede pentru aceasta infractiune pedeapsa inchisorii tie la 1 30. in cazul faptelor pentru care a fost aplicata o masura educativA in baza
la 5 ani, instanta: legii vechi:
a. poate aplica o pedeapsd cuprinsd 'hate limitele speciale ale legii noi; a. dace masura educative nu a fost executatd §i nu mai este prevazutd in legea
b.trebuie sa reduce pedeapsa la 5 ani inchisoare; noud mai favorabild, nu se va mai executa;
c. poate aplica o pedeapsd cuprinsd intre 5 8 ani. b.cand masura educative nu a fost executata si are corespondent in legea noud
mai favorabild, se va executa in continutul i limitele prevazute de legea veche;
24 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $I PROCEDURA PENALA
c. dace legea noun este mai severs, mAsura educativA care are corespondent in
aceasta se execute in continutul §i conditiile in care au fost dispuse prin hotararea
CAPITOLUL
definitive in temeiul legii vechi mai favorabile. Infractiunea
31. Pedepsele complementare dispuse printr-o hotarare definitive in baza

legii vechi care nu au fost executate 4i care nu sunt prevazute in legea noua mai 32. Sunt trAsaturi esentiale ale infractiunii:
favorabile [potrivit art. 6 alin. (1) NCP]: a.imputabilitatea;
a. nu se vor mai executa; b. tipicitatea;
b. se vor executa in continuare; c.pericolul social.
c. se vor executa pe durata termenului de prescriptie a executarii.
33. Nu exists infractiuni care sä nu aibA:
a. obiect juridic;
b. object material;
c. cerinte esentiale.
34. Obiectul:
a. juridic poate contribui la determinarea subiectului pasiv la infractiunii;
b. material nu poate determina existenta unei infractiuni;
c. juridic secundar coincide cu obiectul material secundar in cazul infractiunilor
complexe.
35. Este o infractiune cu continut unic:

a. omorul;
b. antajul;
c. distrugerea.
36. Nu poate constitui object material al infractiunii:

a. instrumentul prin intermediul aruia aceasta este savar§ita;
b.un cadavru, in cazul infractiunilor contra persoanei;
c. un animal.
37. Sunt infractiuni materiale:

a. amenintarea;
b. tainuirea;
c. evadarea, indiferent de forma in care este savaqita.
38. Subiectul activ al infractiunii:

a. nu poate realiza activitati infractionale anterior actelor instigatorului;
b.poate fi o persoand juridica de drept privat, fard scop lucrativ;
c. poate fi o societate de fapt.
26 TESTE-GRILA. DREPT PENAL Si PROCEDURA PENALA 47. Noul Cod penal prevede o imunitate penall generals §i absoluta a:
39. Responsabilitatea este prezumata incepand cu varsta de: a. statului;
a . 1 8 an i ; b. autoritatilor publice;
b . 16 ani; c. institutiilor publice.
c . 14 an i.
48. Pentru ca o persoana juridica sa raspuncla penal, este necesar Ca:
40. Comiterea unei infractiuni atrage raspunderea penala a: a.persoana fizica care a savarsit infTactiunea sa fie identificata;
a. oricarei persoane fizice sau juridice; b. infractiunea sa fie savarsita in realizarea obiectului de activitate al persoanei
b. numai a unor persoane juridice; juridice;
c. unor persoane fizice si unor persoane juridice. c. infractiunea sa fie savarsita in numele persoanei juridice.
41. Poate fi subiect activ at infractiunii: 49. Subiect pasiv general at infractiunii este:
a. o societate civila; a. statul;
b. o societate comerciala pe actiuni, chiar nelegal constituita; b. persoana fizica fats de care s-a produs urmarea imediatA prevazuta de
c. o societate comerciala cu raspundere limitata, constituita in vederea savarsirii norma de incriminare;
de infractiuni. c. numai persoana (fizica sau juridica) prevazuta explicit de norma de
incriminare.
42. Persoana juridica:
a. nu poate fi complice material la o infractiune de bigamie; 50. Subiectul pasiv al infractiunii:
b. poate fi instigator la o infractiune de omor; a. este intotdeauna persoana prejudiciata prin infractiune;
c. poate fi complice anterior la o infractiune de viol.
b. poate lipsi la uncle infractiuni formale;
c. este intotdeauna titularul valorii juridice protejate.
43. Persoana juridica:
a. nu poate comite o infractiune progresiva;
51. Poate fi calificata drept infractiune omisiva improprie:
b. poate beneficia de efectele unei cauze justificative;
a. nedenuntarea;
c. poate beneficia de efectele unei cauze de neimputabilitate.
b. uciderea din culpa;
44. Institutiile publice: c. distrugerea.
a. nu raspund penal in niciun caz;
b. raspund penal numai pentru infractituaile savarsite in exercitarea unei activitati 52. in cazul infractiunilor formale:
ce poate face obiectul domeniului privat; a. nu trebuie dovedita in niciun caz starea de pericol pentru valoarea juridica
c. nu raspund penal daca, potrivit actului de infiintare, pot desfasura numai protejata;
activitati ce nu pot face obiectul domeniului privat. b.trebuie dovedita existenta starii de pericol pentru valoarea juridica protejata in
cazul infractiunii de marturie mincinoasa;
45. Infractiunea materiala se considera savarsita si prin omisiune: c. pericolul social pentru valoarea juridica protejata poate fi prezumat de
a. numai cand exists o obligatie legala de a actiona; legiuitor.
b. cand exists o obligatie contractuala de a actiona;
c. ori de cate ori autorul a creat prin omisiune o stare de pericol pentru valoarea 53. Latura obiectiva a infractiunii cuprinde:
sociala protejata. a. urmarea imediata, vinovatia si raportul de cauzalitate;
b. elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate;
46. Persoana juridica nu poate savarsi in calitate de autor infractiunea de: c. elemental material, urmarea imediata si mobilul.
a. marturie mincinoasa;
b. dare de mita;
c. trafic de influents.
27
28 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA TESTE-GRILI. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 29
54. Se va reline comiterea faptei cu intentie directa daca inculpatul: 62. Praeterintentia:
a. prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l'urmareste, accepts posibilitatea pro- a. poate fi prevazuta de legiuitor ca singura forma de vinovatie cu care se comite
ducerii lui;
b.prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 accepts, socotind Para temei ca acesta o infractiune;
nu se va produce; b.este singura forma de vinovatie cu care poate fi comisa o infractiune
progresiva;
c. prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea
acesteia. c. nu poate fi retinuta in cazul infractiunilor complexe.
55. in cazul intentiei directe, producerea rezultatului urmArit de autor: 63. Scopul infractiunii:
a. trebuie sa fie intotdeauna certa; a. poate fi prevazut de legiuitor numai ca element circumstantial agravant;
b. poate fi certa; b. nu trebuie sä fie atins pentru consumarea infractiunii;
c. nu poate constitui un mijloc pentru realizarea altui scop infractional. c. este prevazut de legiuitor numai in cazul infractiunilor care se savarsesc cu
intentie directs.
56. in ipoteza intentiei indirecte, faptuitorul prevede:
a. numai o urmare; 64. Mobilul infractiunii:
b. cel mult doua urmari; a. nu este in niciun caz prevazut de legiuitor la forma de baza a unei infractiuni;
c. cel putin doua urmari. b. reprezinta o conditie necesard pentru existenta infractiunii;
c. este prevazut de legiuitor numai in cazul infractiunilor care se savarsesc cu
57. Intentia repentina:
a. reprezinta o circumstanta legala de atenuare a raspunderii penale; intentie.
b.poate fi prevazuta de legiuitor in continutul constitutiv al unor infractiuni; 65. Pentru a se dispune condamnarea unei persoane pentru sAvarOrea unei
c. este incompatibila cu retinerea starii de provocare. infractiuni, vinovAtia:
a. poate exista ca element subiectiv, lard sa existe ca trasatura esentiala a
58. Intentia premeditata:
infractiunii;
a. presupune intotdeauna efectuarea unor acte de pregatire;
b. poate exista ca trasatura esentiala a infractiunii, fare sa existe ca element
b. reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale;
c. poate fi prevazuta de legiuitor in continutul constitutiv al unor infractiuni. subiectiv al acesteia;
c. trebuie sa existe atat ca trasatura esentiala a infractiunii, cat si ca element
59. in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul prevede: subiectiv al acesteia.
a. numai o urmare;
b. doua urmari, din care una poate fi licita si alta ilicita; 66. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea prevazuta de legea
c. cel putin doua urmari. penala si urmarea imediata reprezinta:
a. trasatura esentiala a infractiunii;
60. in cazul culpei fara prevedere: b. un element al laturii obiective a infractiunii;
a. nicio persoand nu putea sa prevada rezultatul faptei; c. atat o trasatura esentiala a infractiunii, cat si un element al laturii objective a
b. faptuitorul putea sa prevada rezultatul faptei, dar a considerat Ca acesta nu infractiunii.
poate surveni
c. faptuitorul putea sa prevada rezultatul faptei.
61. Fapta comisa din culpa este infractiune:

a. numai daca legea prevede expres aceasta;
b. chiar daca legea nu prevede expres aceasta, in ipoteza in care consta
intr-o action;
c. chiar daca legea nu prevede expres aceasta, in situatia in care consta intr-o
inactiune.
TESTE-GRILL DREPT PENAL. PARTEA GENERAL. 31
CAPITOLUL III 74. Tentativa neidonee:

a. la o infractiune de rezultat poate atrage sanctionarea faptuitorului pentru acte
Formele infractiunii de executare calificata la o infractiune de pericol;
b. nu constituie, in nicio situatie, o cauza speciala de nepedepsire;
c. este o cauza care inlAtura rAspunderea penala.
67. Actele de pregatire a savarsirii unei infractiuni:
a. sunt intotdeauna comise cu intentie; 75. Pedeapsa pentru savarsirea de catre o persoana fizica a unei tentative
b. nu sunt posibile la infractiunile savarsite cu intentie repentina; la o infractiune pentru care legea prevede numai detentiunea pe viata este
c. nu sunt in niciun caz incriminate ca infractiune autonoma. inchisoarea
de la:
68. Actele de pregatire: a. 10 la 20 de ani;
a. pot fi ilicite; b. 10 la 25 de ani;
b. sunt doar licite; c. 15 la 25 de ani.
c. pot consta intr-o fapta prevazuta de legea penala.
76. Pentru sanctionarea tentativei, legea a prevazut reducerea la jumatate a
limitelor:
69. Tentativa idonee la o infractiune poate fi savarsiti.:
a.numai cu intentie directa; a. pedepsei inchisorii;
b. cu intentie directa sau indirecta; b. masurilor educative privative de libertate;
c. cu intentie directs, indirecta sau cu praeterintentie. c. pedepselor complementare.
77. Desistarea:
70. Tentativa idonee nu este posibila la infractiunile:
a. omisive proprii; a. este o cauza de nepedepsire cu caracter personal;
b. trebuie sa intervind inainte de descoperirea faptei;
c. continue. c. constituie o cauza de nepedepsire cu privire la complicii anteriori.
78. Desistarea:
71. Tentativa idonee perfecta nu este posibila la
infractiunile: a. poate consta intr-o omisiune;
a. de rezultat; b. produce efecte chiar daca inainte de a interveni autorul observase ca fapta a
fast descoperita de organele de politie;
b. contra vietii sexuale;
c. de pericol concret. c. nu poate consta intr-o comisiune.
72. Tentativa idonee imperfecta este posibila la infractiunile: 79. Desistarea produce efecte juridice atunci cand:
a. constA in manifestarea unei optiuni a faptuitorului;
a.contra libertatii persoanei; b. este determinate de un eveniment exterior vointei faptuitorului;
b. complexe; c. nu constA intr-o decizie spontand a faptuitorului.
c. de executare prompta, savarsite pe cale verbala.
80. Desistarea isi produce efectele:
73. Tentativa idonee poate fi: a. chiar daca intreruperea executare este determinate de o constrangere morald;
a.numai o tentative perfectO;
b. in cazul infractiunilor sAvar§ite cu intentie repenting;
b. numai o tentative imperfecta;
c. chiar daca nu are caracter voluntar.
c. fie o tentative perfecta, fie o tentative imperfecta.
32 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $I PROCEDETRA PENALA
81. Impiedicarea producerii rezultatului este CAPITOLUL IV

posibila in cazul tentativei:
a. neidonee;
b. idonee imperfecte;
c. idonee perfecte.
85. Pluralitatea naturals de infractori este:
82. Impiedicarea producerii rezultatului nu este posibila in cazul tentativei a. o forma a pluralititii de faptuitori;
idonee la infractiunea de: b. o pluralitate necesark
a. fort calificat; c. o pluralitate ocazionala.
b. act sexual cu un minor;
c. omor. 86. Participatia penala presupune:
a. unicitatea infractiunii §i pluralitatea de infractori;
83. Impiedicarea producerii rezultatului constituie:
b. unicitatea faptei §i pluralitatea de faptuitori;
a. o cauza de nepedepsire;
c. pluralitatea de fapte pluralitatea de faptuitori.
b. o cauza care inlaturd raspunderea penala;
c. o cauza care inlatural caracterul penal al faptei.
87. In cazul pluralitatii naturale, este necesar sa se retina:
84. Spre deosebire de desistare, impiedicarea producerii rezultatului: a. comiterea infractiunii de douii sau mai multe persoane care raspund penal;
a. nu poate avea loc din culpd; b.comiterea infractiunii de doua sau mai multe persoane cu forme diferite de
b. nu poate consta intr-o omisiune; vinovatie;
c. consta fie intr-o omisiune, fie intr-o comisiune. c. comiterea infractiunii de doua sau mai multe persoane, dintre care cel putin
una comite fapta cu forma de vinovatie ceruta de lege.
88. Pentru existenta pluralitatii constituite, este necesar sä existe:

a. o grupare de cel putin trei persoane;
b. o structura ierarhica;
c. aceeai forma de vinovatie cu care sa actioneze to participantii.
89. Participatia penala este proprie atunci cand:

a. atat autorul, cat §i complicele actioneaza cu intentie;
b. atat autorul, cat instigatorul actioneaza din culpa;
c. instigatorul actioneaza cu intentie, iar autorul din culpa.
90. Participatia improprie:

a. nu este posibild decat la infractiunile comise din culpa;
b. poate fi retinuta la infractiunile intentionate comise de un major;
c. nu este posibila in cazul pluralitatii ocazionale.
91. Din punct de vedere subiectiv, participatia este conditionata de:

a. o identitate de mobil sau de scop;
b. o intelegere express intre participanti;
c. savar*ea faptei cu intentie de catre eel putin unul dintre participanti.
34 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA PENALA TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 35
92. Participatia penala: 99. Comiterea de catre autor a unei infractiuni mai putin grave decat cea la
a. presupune in mod necesar responsabilitatea penala a cel putin doi dintre care a fost instigat sau sprijinit:
participanti; a. atrage faspunderea penala a instigatorului si complicelui la infractiunea
b. poate imbraca forma unei circumstante agravante legale; realizata.,numai in masura in care rezultatul mai putin gray a fost prevazut de acestia;
c. nu este posibila sub forma coautoratului la infractiunile cu subiect activ b. atrage faspunderea penald a instigatorului complicelui pentru infractiunea la
nemijlocit calificat. care an instigat on sprijinit;
c. atrage raspunderea penala a instigatorului si complicelui pentru infractiunea
93. Participatia improprie este posibila: comisa de autor.
a. doar in cazul complicitatii instigarii;
b. numai in ipoteza coautoratului si a complicitatii; 100. Spre deosebire de infractiunea de favorizare a faptuitorului, compli-
c. in situatia coautoratului si a instigarii. citatea:
a. este anterioara savarsirii faptei;
94. Instigarea: b. poate fi concomitentA cu savarsirea faptei;
a. nu este posibila la infractiunile din culpa; c. se poate realiza cu intentie repenting.
b. este posibila la infractiunile praeterintentionate;
c. poate fi realizata din culpa. 101. Sunt forme principale de participatie penala:
a. instigarea fata de complicitatea anterioara;
95. Pentru a se reline existenta participatiei penale sub forma instigarii: b. instigarea fata de coautorat;
a. nu prezinfa importanta forma de vinovatie cu care a fost efectuata activitatea c. complicitatea concoraitentd fata de instigare.
de determinare;
b. este intotdeauna necesar ca persoana instigate sd fi trecut la savarsirea faptei 102. Dace o persoana ii promite autorului, inainte de savar§irea infractiunii
prevazute de legea penala; de furt, ca it va favoriza, va rispunde penal pentru:
c. trebuie, in toate cazurile, ca autorul sa fie condamnat penal. a. infractiunea de favorizare a raptuitorului;
b. infractiunea de tAinuire;
96. Instigarea neurmata de realizarea vreunui act de executare: c. complicitate la furt.
a. este o forma* a instigarii cu efect negativ;
b. presupune un esec in activitatea de determinare a unei persoane de a realiza 103. Complicitatea in forma promisiunii de tainuire a bunurilor:
cel putin o tentative pedepsibila; a. poate avea loc doar anterior comiterii faptei;
c. nu este incriminate in partea generala a noului Cod penal. b. poate avea loc si in timpul comiterii faptei;
c. nu este incriminate dace bunurile nu au fost tAinuite dupd comiterea faptei.
97. Complicitatea se realizeaza din punct de vedere subiectiv numai cu:
a. intentie; 104. Complicitatea:
b. intentie directs praeterintentie; a. implicA intotdeauna activitatea efectiva a participantului la comiterea faptei;
c. intentie praeterintentie.
b.nu poate consta in informatii vagi oferite autorului infractiunii;
c. poate consta din acte de ajutor moral realizate dupd comiterea infractiunii.
98. in cazul in care X pune la dispozitia lui Y un pistol pentru ca Y sfi 11
foloseasca pentru amenintarea victimei infractiunii de talhArie, insa cu ocazia
105. in cazul in care autorul a comis fapta in stare de necesitate, com-
comiterii faptei Y exercita doar violente asupra victimei, fare a folosi arma, se
plicele:
va reline in sarcina lui X:
a. poate fi sanctionat cu o amends administrativa;
a. complicitatea la talharie;
b. nu poate fi inculpat in cauzl;
b. comiterea unei fapte care nu este prevazuta de legea penala;
c. poate fi condamnat pentru comiterea unei fapte prevazute de legea penala.
c. favorizarea faptuitorului.
36 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA TESTE-GRILI. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA. 37
106. in cazul coautoratului: 112. Instigatorul nu va fi tras la raspundere penala ca participant daca
a. activitatea infractionala a participantilor trebuie sä fie intotdeauna conco- autorul:
mitenta; a. nu savarseste o tentativa pedepsibild;
b.actele fiecarui coautor trebuie sä fie susceptibile de a produce singure urmarea b. savirseste o infractiune mai grave decat cea la care a fost instigat;
imediata a infractiunii; c. comite o infractiune din culpa.
c. activitatea infractionala a participantilor poate sa fie succesiva.
113. Fapta celui care incurajeaza o persoanA, care luase hotararea de a
107. Se poate retine coautoratul: savarsi infractiunea, sa comita fapta constituie, in cazul realizArii activitatii
a. numai in cazul in care toti coautorii actioneaza cu intentie directa; infractionale:
a. o faptA care nu este prevazuta de legea penala;
b.doar daca toti coautorii sunt prezenti la locul comiterii faptei;
b.un act de instigare;
c. si in ipoteza in care participantii nemijlociti comit fapta in baza unei legAturi c. un act de complicitate morals la savarsirea infractiunfi.
subjective, concomitente executArii activitatii infractionale.
108. Ca forma de participatie, coautoratul:

a. presupune existenta instigatorilor si a complicilor;
b. exclude existenta instigatorilor 5i a complicilor;
c. permite existenta instigatorilor si a complicilor.
109. in cazul in care numai Instigatorul impiedica savarOrea infractiunii:

a. cauza de nepedepsire va opera numai cu privire la instigator;
b. autorul va fi tras la raspundere penala pentru tentativa la
savarsirea infractiunii respective, daca aceasta este incriminate;
c. complicele va fi tras la raspundere penala pentru complicitate la tentativa la
savarsirea infractiunii respective, daca aceasta este incriminate.
110. Se va retine o cauza de nepedepsire a participantului:

a. care dupd inceperea executarii, dar dupe descoperirea infractiunii, impiedica
personal 5i efectiv producerea rezultatului;
b.care dupe inceperea executarii inainte de descoperirea infractiunii, o
denunta autoritAtilor, iar, ca urmare a interventiei acestora, este efectiv impiedicatA
producerea rezultatului;
c. in toate cazurile in care acesta denunta infractiunea comisa inainte ca aceasta
sa fi fost descoperita.
111. Coautoratul:
a. nu este posibil la infractiunile omisive improprii;
b. poate fi retinut in cazul pluralitatii naturale;
c. este posibil la infractiunile comisive prin omisiune.
TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 39
CAPITOLUL V 121. In cazul infractiunii continue, trebuie sa se retina, printre allele:

a. unitatea de subiect activ;
Unitatea de infractiune b. unitatea de subiect pasiv;
c. unitatea de rezolutie infractionala.
114. Sunt forme ale unitatii naturale de infractiune: 122. In cazul infractiunilor continue permanente, Intreruperea activitatii
a. infractiunile continue; infractionale a. are valoarea unei epuizar i a infractiunii;
b. infractiunile continuate;
c. infractiunile progresive. b. nu afecteaza unitatea infractiunii continue;
c. nu are nicio relevanta juridica.
115. Sunt forme ale unitatii legale de infractiune:
a. infractiunea complexa continuata; 123. In cazul infractiunii continue, legea penala aplicabila este:
b. infractiunea continua deviata; a. legea penala mai favorabila, in vigoare la momentul inceperii executarii;
c. infractiunea deviata §i de obicei. b. legea penala mai favorabila, in vigoare la momentul epuizarii;
c. legea penala in vigoare la momentul consumarii.
116. Sunt forme ale unitatii naturale de infractiune:
a. infractiunea simpla, infractiunea continua infractiunea deviata; 124. Este o infractiune continua succesiva:
b. infractiunea simpla, infractiunea continuata infractiunea deviata; a. hartuirea sexuala;
c. infractiunea simpla, infractiunea complexa §i infractiunea deviata. b. lipsirea de libertate in mod nelegal;
c. portul fara drept de obiecte periculoase (art. 372 NCP).
117. Noul Cod penal reglementeaza un regim special de pedepsire pentru
infractiunea: 125. Infractiunea continuata se poate savarsi:
a. progresiva; a. atat cu intentie, cat §i cu praeterintentie;
b. continua; b. atat cu intentie, cat §i din culpa;
c. continuata. c. cu intentie directs sau indirecta.
118. in cazul infractiunii simple: 126. Nu pot fi savarsite in forma continuata:

a. actiunea infractionala este savar*ita intotdeauna prin mai multe acte de a. infractiunile continue permanente;
executare, daca rezultatul infractional este uric; b. infractiunile de pericol;
b. elementul material poate consta intr-o omisiune; c. infractiunile praeterintentionate.
c. nu poate fi retinuta culpa ca forma de vinovatie.
127. In cazul infractiunii continuate, rezolutia infractionala units:
119. In cazul infractiunii continue: a. trebuie sa existe intotdeauna inainte de savar§irea primei actiuni infi-actionale;
a. nu este posibil coautoratul; b. poate fi nedeterminata;
b. este posibila instigarea; c. se poate cristaliza dupa savar§irea primei inactiuni infractionale.
c. este posibila complicitatea concomitenta.
128. Daca o persoana participa in calltate de coautor numai la un singur act
120. Infractiunea continua este: de executare din cuprinsul unei infractiuni continuate:
a. numai o infractiune de rezultat; a. nu se va retine decat participatia la o infractiune simpla;
b. numai o infractiune de pericol; b. se poate retine participatia la savar§irea infractiunii continuate dacd aceasta a
c. fie o infractiune de rezultat, fie o infractiune de pericol. prevazut ca ceilalti participant savar§esc infractiunea in forma continua*
40 TESTE-GRILA. DREPT PENAL Si PROCEDURA PENALA 41
c. se poate refine participatia la savarsirea infractiunii continuate numai dace
135. Pentru a se retine existenta formei continuate a infractiunii, trebuie sa
aceasta a cunoscut de la ceilalti participanti ca ace5tia savarsesc infractiunea in forma existe:
continuata. a. unitate de subiect activ;
b. unitate de subiect pasiv;
129. in cazul infractiunii continuate, conditia unitatii subiectului pasiv se c. omogenitatea faptica a actiunilor componente.
considers indeplinita §i atunci cfind:
a. bunurile ce constituie obiectul infractiunii se afla in coproprietatea mai multor 136. Actele de executare din structura infractiunii de obicei:
persoane; a. dobandesc caracter infractional numai in cazul in care sunt repetate eel putin
b. infractiunea a adus atingere unor subiecti pasivi secundari diferiti, dar de nurnarul de on stipulat de norma de incriminare;
subiectul pasiv principal este unic; b. au semnificatie infi-actionala autonoma;
c. infractiunea a adus atingere unor subiecti pasivi principali diferiti, dar c. nu produc o agravare facultative a pedepsei care ar putea fi aplicata
subiectul pasiv secundar este unic. infractorului.
130. Infractiunea complexa: 137. Spre deosebire de infractiunea complexa, in cazul concursului de
a. reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune; infractiuni:
b. se poate savarsi doar cu intentie; a. trebuie sa existe unitatea subiectului activ;
c. cuprinde in continutul sau constitutiv o actiune sau inactiune, care prin ea b. faptele trebuie comise atat in minoritate, cat si dupe majorat;
insasi este o fapta prevazuta §i sanctionata de legea penala. c. o infractiune poate fi comisa ca urmare a unei actiyitati infractionale
anterioare.
131. Este o infractiune complexa in forma de bazar 138. In cazul in care o infractiune se savfir§este prin mai multe acte de
a. lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art. 195 NCP); executare:
b. talharia; a. nu se poate refine nicio forma a unitatii naturale;
c. purtarea abuziva prevazuta de art. 296 alin. (2) NCP. b. se reline intotdeauna numai o forma a unitatii legate;
c. se poate refine existenta unei infractiuni continue succesive.
132. Infractiunea complexa poate fi comisfi:
a. printr-o singura actiune; 139. Pentru sa-nctionarea infractiunii continuate comise de o persoanfi fizica
b. prin cel putin doua actiuni; se va aplica pedeapsa prevazutfi de lege pentru infractiunea sfivfirsitfi, la care:
c. doar printr-o actiune o inactiune infractionala. a. se poate adauga un spor de pand la 3 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta
de lege este inchisoarea;
133. Infractiunea progresivfi se sfivfirsete: b. trebuie adaugat un spor de pana la o treime din maximul special al amenzii;
c. se poate adauga un spor de pand la 5 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta
a. numai cu praeterintentie;
de lege este inchisoarea.
b. cu intentie indirecta;
c. din culpa.
134. In cazul succesiunii de legi in timp, infractiunii progresive i se va

aplica:
a. legea in vigoare la momentul comiterii activitatii infractionale;
b. legea in vigoare la momentul producerii rezultatului mai gray;
c. oricare dintre legile in vigoare 'hate momentul comiterii activitatii infracti-
onale cel at producerii rezultatului mai gray.
TESTE-GRILL DREPT PENAL. PARTEA GENERALA
TESTE-GRILA• DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 43
CAPITOLUL VI 146. Se va retine concursul de infractiuni cbdar daca una dintre infractiuni
Pluralitatea de infractiuni este comisa:
a, din culpd;
b. in strainatate;
c. dupa expirarea termenului de reabilitare a celei anterioare.
140. Sunt forme ale pluralitatil de infractiuni:
a. recidiva; 147. Spre deosebire de recidiva, in cazul concursului de infractiuni:
b. coautoratul; a. nu intereseald natura sau gravitatea infractiunilor savarOte;
c. concursul ideal de infractiuni. b. infractorul trebuie sa fie intotdeauna major;
c. nu intereseaza, in principiu, perioada de timp scursa intre prima si cea de-a
141. Constitute criteriu de distinctie intre recidiva postcondamnatorie si doua infractiune.
pluralitatea intermediara:
a. numai cuantumul pedepselor principale; 148. in structura pluralitatii intermediare pot intra:
b. forma de vinovatie; a. atat infractiuni intentionate, cat si infractiuni savarsite din culpa;
c. numai cuantumul pedepselor accesorii. b. numai infractiuni savarsite de o persoana fizica;
c. infractiuni savarsite de o persoand juridica.
142. in cazul concursului de infractiuni:
a. toate faptele pot fi comise impotriva acelui* subiect pasiv; 149. Nu se va retine existenta concursului de infractiuni daca:
b. o infractiune poate fi comisivd, iar alta omisivd; a. una dintre cele cloud infractiuni savarsite de faptuitor este darea de mita, iar
c. o infractiune poate fi comisa de o persoand fizica, iar alta de o persoand acesta a denuntat luarea de mita corelativa;
juridica la care este angajata persoana fizica. b. una dintre infractiuni a fast comisa pentru savarsirea altei infractiuni;
c. pentru prima infractiune s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei, iar pentru
143. Se va retine existenta concursului cu conexitate etiologica daca: cea de-a doua amanarea aplicarii pedepsei in cauze diferite.
a. una dintre infractiuni este comisa in minorat pentru savarsirea altei infractiuni
dupd majorat; 150. Concursul real omogen presupune Ca:
b. o infractiune de rezultat este comisa pentru inlesnirea unei infractiuni de a. infractiunile concurente sä fie comise numai cu intentie;
pericol; b. infractiunile sa fie indreptate impotriva aceluiasi obiect juridic;
c. o infractiune nu poate fi comisa fa-ra comiterea celeilalte. c. toate infractiunile sa fie savarsite in forma continuata.
144. Se va retine existenta concursului cu conexitate consecventionala: 151. in cazul concursului de infractiuni cu conexitate etiologici, este
a. dacd o infractiune este comisa in vederea ascunderii unei alte infractiuni care posibil ca:
urmeazd sa fie comisa; a.ambele infractiuni sa fie savarsite cu intentie;
b. intre o infractiune de furt §i una de tainuire; b. prima infractiune sa fie savarsita cu intentie, iar cea de-a doua din culpa;
c. dacd o infractiune este comisa pentru ascunderea altei infractiuni comise c. prima infractiune sa fie savarsita din culpa, iar cea de-a doua cu intentie.
anterior.
152. Concursul ideal de infractiuni:
145. Concursul de infractiuni: a. poate fi numai omogen;
a. real lard conexitate poate fi numai eterogen; b. se reline in cazurile de concurs de legi penale;
b. ideal poate fi cu conexitate etiologick c. poate consta si in infractiuni ramase in faza tentativei.
c. real cu conexitate consecventionald poate fi omogen.
44 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA TESTE-GRILA". DREPT PENAL. PARTEA GENERALA" 45
153. Concursul ideal de infractiuni: b. pedeapsa inchisorii, la care se adauga obligatoriu o treime din pedeapsa
a. reprezinta o cauza de atenuare a raspunderii penale pentru pluralitatea de amenzii;
infractiuni; c. pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga in intregime pedeapsa amenzii.
b. consta in comiterea prin mai multe acte materiale a aceleiasi infractiuni;
c. consta in comiterea mai multor infractiuni prin aceeasi actiune sau inactiune. 160. Pentru sanctionarea concursului ideal omogen:
a. se poate aplica un spor variabil;
154. In caz de concurs de infractiuni, se contopesc: b. se poate aplica un spor fix;
a. doar pedepsele complementare si masurile de siguranta; c. se aplica intotdeauna un spor fix.
b. pedepsele executabile, indiferent data swat cu inchisoarea sau cu amenda;
c. pedepsele cu inchisoarea sau cu amenda, chiar 5i in situatia in care sunt 161. Pentru sanctionarea concursului de infractiuni, pedeapsa rezultantA
gratiate. poate fi detentiunea pe viatfi:
155. Dace pentru fiecare dintre infractiunile concurente a fost stability a. numai daca pentru cel putin una dintre infractiunile concurente a fost stability
aceea0 pedeapsfi cu inchisoarea, va fi consideratfi mai grea pedeapsa stability pedeapsa detentiunii pe viata;
pentru infractiunea care are: b. numai in cazul in care se retire si starea de recidiva;
a. un minim special mai ridicat; c. chiar daca pentru toate infractiunile a fost stability pedeapsa inchisorii.
b. un maxim special mai ridicat;
162. Recidiva constituie o:
c. cele mai grave circumstante agravante speciale.
a. stare de agravare a pedepsei;
156. Pedeapsa prevazuta de legea penalA se va aplica intr-o singurA etapa in b.circumstanta agravantA legala;
cazul: c. circumstanta agravanta judiciara.
a. concursului ideal omogen;
b. infractiuni continuate; 163. Nu poate constitui prim termen al recidivei condamnarea is pedeapsa
c. recidivei postexecutorii. inchisorii mai mare de un an:
a. a carei executare s-a prescris;
157. Noul Cod penal prevede in privinta regimului sanctionator at b.care a fost gratiatA;
concursului de infractiuni: c. pentru savarsirea unei infractiuni din culpa
a. un regim sanctionator mai sever pentru concursul cu conexitate;
b.un regim sanctionator mai usor pentru concursul ideal fata de concursul real, 164. Poate constitui prim termen at recidivei postcondamnatorii o con-
numai daca numArul infractiunilor concurente este acelasi; damnare pentru:
c. acelasi regim sanctionator pentru concursul real 5i concursul ideal. a. o infractiune praeterintentionata;
b. o infractiune intentionata pentru care legea prevede maximul special de un an;
158. La concursul de infractiuni: c. un concurs de infractiuni sAvarsite din culpa, pentru care pedeapsa aplicata
a. subiectul activ poate fi calificat; este de un an inchisoare.
b.cea de-a doua infractiune trebuie sA fie savarsita intotdeauna inainte de
implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru prima infractiune; 165. Poate constitui prim termen al recidivei infractiunea pentru care s-a
c. infractiunile nu pot fi comise in aceea5i zi. dispus printr-o hotfirfire definitiva:
a. amanarea aplicarii pedepsei de doi ani inchisoare;
159. In cazul concursului de infractiuni comis de o perioanfi fizicA, dacA s-a
b. renuntarea la aplicarea pedepsei inchisorii pentru o infractiune pentru care
stabilit o pedeapsa cu inchisoarea si o pedeapsa cu amenda penala, se va aplica:
legea prevede pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani;
a. pedeapsa inchisorii, la care se adauga in mod obligatoriu in intregime
c. condamnarea la pedeapsa de doi ani inchisoare cu suspendarea sub supra-
amenda;
veghere a executarii.
46 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA PENALA TESTE-GR1LA DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 47
166. Primul termen at recidivei postcondamnatorii poate consta intr-o con- b. prin aplicarea unui spor de pedeapsa obligatoriu §i fix;
damnare pentru: c. prin majorarea limitelor de pedeapsa prevAzute de lege pentru noua
a. o infractiune continuata; infractiune.
b. un concurs de infractiuni savarite atat din culpa, cat §i cu intentie, data
pedeapsa stability pentru infractiunea intentionata este de peste un an inchisoare; 172. Primul termen al recidivei postexecutoril poate consta intr-o hotarare
c. o infractiune progresiva consumata in timpul minoritatii §i epuizata dupe judecatoreasca definitivil de condamnare:
majorat. a. chiar dace prin aceasta nu a fast solutionatA §i actiunea civila cu privire la
care s-a dispus disjungerea;
167. Pedeapsa pe care instanta o poate aplica pentru o infractiune ce b. pronuntatd de o instanta strains, chiar dad. fapta nu este prevazuta decat de
constituie eel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii: legea penala strains;
a. nu poate fi in niciun caz amenda; c. indiferent de forma de participatie penala retinuta.
b. este intotdeauna pedeapsa inchisorii mai mare de un an;
c. poate fi pedeapsa inchisorii mai mica de un an. 173. Al doilea termen al recidivei postexecutoril:
a. poate consta intr-o infractiune savar§ita cu praeterintentie;
168. In cazul recidivei poscondamnatoril: b. trebuie sa indeplineasca acelea§i conditii ca §i al doilea termen al recidivei
a. primul termen poate consta intr-o condamnare pentru o infractiune praeter- postcondamnatorii;
intentionata la pedeapsa inchisorii de un an; c. trebuie sa indeplineasca acelea$i conditii ca al doilea termen al pluralitatii
b. al doilea termen al recidivei poate consta in savaqirea unei infractiuni cu intermediare.
intentie indirecta pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la o hind la un an
on amenda; 174. Pentru sanctionarea recidivei postcondamnatorii:
c. nu poate fi retinuta mica recidiva. a. nu se aplica in niciun caz sistemul cumulului aritmetic;
b. se poate aplica un spar de 5 ani inchisoare;
169. Recidiva postcondamnatorie se sanctioneaza: c. se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
a. prin cumularea aritmetica a restului de pedeapsa ramas neexecutat la data
savar§irii noii infractiuni, cu pedeapsa stability pentru aceasta din urma; 175. Pentru sanctionarea recidivei postexecutorti:
b. intr-o singura etapa, prin aplicarea unui spar de trei aril; a. doar maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea
c. prin cumularea juridica a restului de pedeapsa ramas neexecutat la data comisa in stare de recidivd se majoreaza cu jumatate;
savaqirii noii infractiuni, cu pedeapsa stability pentru aceasta din urma, aplicarea b. maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea comisa in
unui spor de cel mult cinci ani. stare de recidiva se majoreaza cu o treime;
c. limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea comisa in
170. Cand cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii consta stare de recidivA se majoreaza cu jumatate.
intr-un concurs de infractiuni pentru sanctionarea recidivei, se apnea:
a. mai intai pedeapsa potrivit regulilor de la concursul de infraction pentru cel 176. La recidiva postexecutorie:
de-al doilea termen, iar apoi pedeapsa rezultanta potrivit regulilor de la recidiva; a. pedeapsa stability pentru al doilea termen poate fi gratiata;
b. mai intai pedeapsa pentru fiecare infractiune potrivit regulilor de la recidiva, b. nu poate fi aplicatd inculpatului major o masura educativA privativA de
iar apoi pedeapsa rezultanta potrivit regulilor de la concursul de infractiuni; libertate;
c. regulile de la recidivA, inaintea celor de la concurs, numai dace una dintre c. aplicarea pedepsei se face in cloud etape.
infractiunile concurente savar§ite este evadarea.
177. In cazul persoanei juridice, recidiva:
171. Recidiva postexecutorie se sanctioneaza:
a. poate fi retinuta numai la infractiunile intentionate;
a. cu pedeapsa prevazutd de lege, la care este posibila aplicarea unui spor
b. nu poate imbraca forma recidivei intemationale;
variabil; c. nu poate fi postexecutorie.
48 TESTE-GR1LA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA PENALA TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 49
178. Pentru sanctionarea recidivei in cazul infractorului persoana juridica, 184. Primul termen at pluralitatii intermediare nu poate consta in niciun
se vor avea in vedere: caz intr-o condamnare pentru o infractiune pentru care a intervenit:
a. limitele speciale ale zilelor-amendd majorate cu jumatate, numai in cazul a. o lege penala mai favorabild;
recidivei postexecutorii; b.reabilitarea;
b. limitele speciale ale cuantumului unei zile amendA majorate cu jumatate, in c. prescript-la executahi.
cazul recidivei postcondamnatorii;
c. limitele speciale ale zilelor-amenda majorate cu jumatate, indiferent de forma 185. Primul termen at pluralitatii intermediare nu poate consta intr-o
recidivei. condamnare:
a. infractorului major pentru o infractiune sanctionata de lege numai cu pedeapsa
179. in cazul infractorului persoana &rick dad au fost aplicate pedepse amenzii
complementare de aceeasi nature si cu acelasi continut pe ifingd pedepsele ce b. la pedeapsa inchisorii pe langa care a fost aplicata si pedeapsa
constituie cei dot termeni ai recidivei: amenzii;
a. se aplica pedeapsa cea mai grea dintre acestea; c. pentru o infractiune care a fost ulterior dezincriminata.
b. partea neexecutata din pedeapsa complemented anterioard se cumuleaza
aritmetic cu pedeapsa complemented' stability pentru noua infractiune; 186. in ipoteza in care, in cursul procedurii de camera preliminary,
inculpatul arestat preventiv sub acuzatia de a fi cam's un viol evadeaza si comite
c. pedeapsa complementary cea mai grea se majoreaza cu jumatate.
infractiunea de tallith-le in stare de evadare, se va
180. in ipoteza in care pe lingA fiecare dintre infractiunile concurente a fost a. concursul real de infractiuni;
dispusa rnasura confiscarii speciale, pe langa pedeapsa rezultanta se va aplica: b.recidiva;
a. masura de siguranta cea mai grea; c. pluralitatea intermediara.
b. cumulul maisurilor de siguranta ale confiscarii speciale;
c. numai dispozitiile de confiscare in nature, nu §i cele prin echivalent. 187. In cazul in care sunt savarsite mai multe infractiuni concurente in
stare de pluralitate intermediary, pentru stabilirea pedepsei rezultante se va
181. In situatia in care, dupe condamnarea definitive a unei persoane, se aplica:
descopera starea de recidivA: a. mai intai regimul sanctionator al pluralitatii intermediare pentru fiecare
a. se va proceda intotdeauna la reindividualizarea pedepsei; infractiune, tar apoi regimul sanctionator al concursului de infractiuni;
b.se poate reindividualiza pedeapsa, chiar Si in cazul in care pedeapsa b.mai intai regimul sanctionator al concursului apoi cel al pluralitatii
detentiunii pe viata a fost Inlocuita cu pedeapsa inchisorii; intermediare;
c. nu se va reindividualiza pedeapsa clack la momentul pronuntarii hotatirii de c. numai un spor de maximum 5 ani inchisoare.
condamnare, instanta de judecata a cunoscut existenta starii de recidiva.
188. Pluralitatea intermediara se poate retine in cazul persoanei juridice,
182. Condamnarea la pedeapsa de un an si 6 luni inchisoare, a card exe- tend primul termen il constituie o condamnare definitive la pedeapsa amenzii
cutare a fast suspendata sub supraveghere: penale pentru o infractiune savarsitA:
a. constituie intotdeauna primul termen al recidivei; a. din culpd, tar al doilea termen s'avar§irea unei infractiuni cu intentie directd;
b. poate fi aplicata pentru o infractiune savdr§ita in stare de recidivd; b.cu praeterintentie, tar al doilea termen savarsirea unei not infractiuni din
c. nu poate constitui in niciun caz at doilea termen al recidivei. culpa;
c. cu intentie indirectd, tar al doilea termen savarsirea unei infractiuni cu intentie
183. in cazul pluralitatii intermediare, primul termen poate consta intr-o directd.
condamnare pentru o infractiune:
a. atnnistiata postcondamnatoriu;
b. sAvarsitai de o persoand juridica;
c. savArsita din culpa.
50 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA. PENALA
189. Cand actele de executare ale unei infractiuni de vatamare corporals an CAPITOLUL VII
fost realizate in martie 2014, iar hotarfirea definitive de condamnare a
faptuitorului pentru o infractiune de ucidere din culpa comisa anterior a ramas Cauze justificative si de neimputabilitate
definitive in aprilie 2014, insa numarul zilelor de ingrijiri medicale a crescut
succesiv, rezultatul mai gray al infractiunii producandu-se numai in mai 2014,
se va refine comiterea infractiunii prevazuta de art. 194 NCP: 190. Cauzele justificative inlatura:
a. in stare de pluralitate intermediara; a. antijuridicitatea faptei;
b. in stare de recidiva; b. tipicitatea faptei;
c. in concurs cu infractiunea de ucidere din culpa. c. vinovatia.
191. Constituie o cauza justificative:

a. depa§irea limitelor legitimei aparari;
b.depa§irea limitelor starii de necesitate;
c. exercitarea unui drept.
192. Cauzele justificative produc efecte:

a. numai in rem;
c. atat in rem, cat §i in personam.
193. in cazul legitimei aparari:

a. apararea este justificata numai dace atacul este susceptibil de a produce un
pericol gray;
b.excesul de aparare este asimilat legitimei aparari;
c. nu se poate reline prezumt-ia de legitima aparare dace fapta se comite pentru a
respinge patrwiderea intr-un loc imprejmuit care nu tine de o locuinta.
194. Existenta unei cauze justificative poate fi invocata:

a. pans la citirea actului de sesizare;
b.In orice stadiu al procesului penal;
c. pe parcursul dezbaterilor, pans la inchiderea acestora in fata instantei de fond.
195. Reprezinti o amid de neimputabilitate:

a. amnistia;
b. constrangerea fizica;
c. gratierea.
196. Legitima aparare nu poate fi invocata de autorul unei infractiuni:

a. imprescriptibile;
b. praeterintentionate;
c. de fals material in inscrisuri oficiale.
54 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA TESTS GRILA DREPT PENAL. PARTEA GENERALA
- 55
211. Constrangerea &Ica poate proveni: 219. Pentru a inlatura raspunderea penala, starea de iresponsabilitate:
a. numai de la o alts persoana; a. trebuie sä fie in toate cazurile permanents;
b. de la un animal; b.poate exista si numai pentru un interval scull de limp pe parcursul savarsirii
c. dintr-o cauza fortuity. faptei, in cazul infractiunilor cu durata de consumare;
c. nu trebuie sa fie anume provocata de faptuitor.
212. In cazul constrangerii fizice:
a. fapta comisa in stare de constrangere nu poate fi savarsita din culpa; 220. Iresponsabilitatea:
b. cauza din care provine constrangerea trebuie sa fie intotdeauna imprevizibilk _ a.produce efecte in rem;
c. lipseste imputabilitatea ca tiasatura esentiala a infractiunii. b. produce efecte in personam;
c. nu inlatura intotdeauna imputabilitatea faptei.
213. La constrAngerea fizicA:
a. aprecierea caracterului irezistibil se realizeaza in concreto;
a. nu poate fi retinut in cazul infractorilor minori;
b. fapta prevazuta de legea penala poate sa fie comisa prin inactiune;
c. actele de constrangere nu trebuie exercitate doar asupra faptuitorului.
c. poate produce efecte in rem atunci cand pericolul rezultat din actiunea de
salvare era semnificativ.
214. In ipoteza constrangerii morale, raid cu care se ameninta trebuie:
a.sa fie iminent sau eventual; 222. Intoxicatia involuntary incomplete:
b. sa priveasca doar persoana faptuitorului; a. constituie o cauza de nepedepsire;
c. sa fie inevitabil. b. nu poate constitui o circilmstanta agravanta;
c. constituie o cauza care inlatura raspunderea penala, dace infractorul este
215. In cazul constrangerii morale, pericolul cu care se ameninta: minor.
a.nu poate privi proprietatea unei persoane;
b. nu trebuie sa fie inevitabil in abstracto; 223. Intoxicatia voluntary completA:
c. este intotdeauna injust. a. nu poate constitui in niciun caz o circnmstanta atenuanta;
b. constituie intotdeauna o circurnstanta agravanta;
216. La cazul fortuit: c. poate fi reglementata ca element constitutiv al infractiunii.
a.imprejurarea exterioara are caracter obiectiv; 224. Constituie eroare de drept:
b.imprejurarea exterioard are caracter imprevizibil; a. eroarea asupra existentei cauzelor justificative;
c. rezultatul produs are caracter imprevizibil.
b.eroarea asupra limitelor cauzelor justificative;
c. eroarea asupra existentei cauzelor de neimputabilitate.
217. Cazul fortuit:
a.produce efecte in rem; 225. Eroarea asupra tipicitatii faptei este:
b. produce efecte in personam; a. numai o eroare de drept;
c. inlatura intotdeauna raspunderea civila. b.numai o eroare de fapt;
c. atat o eroare de fapt, cat si o eroare de drept.
218. Iresponsabilitatea ca cauza de neimputabilitate poate proveni:
a.dintr-o boala psihica; 226. Eroarea:
b. din once alte cauze anormale; a. inlatura caracterul penal al faptei tipice comise numai cu intentie;
c. dintr-o stare de necesitate. b.poate inlatura caracterul penal al unei fapte comise cu praeterintentie;
c. nu poate inlatura caracterul penal al faptelor tipice comise din culpa.
56 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $I PROCEDURA PENALA
227. Eroarea:
a. de fapt vincibila nu inlatura in niciun caz ruspunderea penala pentru fapta CAPITOLUL VIII
savar§ita; Pedepsele
b. de drept invincibila nu constituie o cauza de nepedepsire; 229. Pedeapsa detentiunii pe viata:
c. de drept extrapenal inlatura caracterul penal al faptei numai daca este a. este prevazuta intotdeauna altemativ cu pedeapsa inchisorii;
retinuta in concurs cu minoritatea. b.nu poate fi prevazuta altemativ cu pedeapsa amenzii;
c. nu poate fi aplicata inculpatului cu varsta de 66 de ani.
230. in cazul condamnarii unei persoane la pedeapsa detentiunii pe viata:
a. produce acela§i efecte ca §i eroarea de fapt atunci cand prive§te o norms
extrapenala; a. nu poate fi aplicata pedeapsa complementary a interzicerii unor drepturi;
b.produce efecte doar in cazul faptelor savar§ite din culpa; b.nu se pot aplica masuri de siguranta;
c. invincibila inlatura intotdeauna caracterul penal al faptei. c. se poate dispune liberarea conditionata.
231. in situatia in care persoana condamnatA la pedeapsa detentiunii pe

viata a implinit varsta de 65 de ani in timpul executarii pedepsei, pedeapsa
detentiunii pe viata:
a. poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii de 30 de ani §i pedeapsa interzicerii
exercitarii unor drepturi pe durata de 5 ani;
b.trebuie sa fie inlocuita cu pedeapsa inchisorii de 30 de ani §i pedeapsa
interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata maxima;
c. trebuie sa fie inlocuita cu pedeapsa inchisorii de 25 de ani Si pedeapsa
interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata de 10 ani.
232. Limitele generale ale zilelor-amends sunt:

a. de la 30 la 400;
b. de la 10 la 500;
c. de la 300 la 200.000.
233. Pedeapsa amenzii:

a. nu poate fi inlocuita cu pedeapsa prestarii unei munci neremunerate in folosul
comunitatii;
b. poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii, cu privire la care se poate dispune
'4
amanarea aplicarii pedepsei;
c. nu poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii in toate ipotezele in care
condamnatul i§i da consimtamantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul
comtmitatii.
234. Cand legea prevede pentru infractiunea comisa numai pedeapsa

amenzii, limitele speciale ale zilelor-amendA sunt intre:
a. 60 zi 180 zile;
b. 120 §i 240 zile;
c. 180 §i 300 zile.
102 TESTE-GRILA. DREPT PENAL PROCEDURA PENALA
CAPITOLUL XII
Masurile de siguranta
TITLUL II
Drept penal. Partea generala

Cunotinte aprofundate
CAPITOLUL I
Aplicarea legii penale
1. Principiul realitatii legii penale:

a. se aplica intotdeauna altemativ cu principiul teritorialitatii;
b.este subsidiar principiului teritorialitatii;
c. se aplica impreuna cu principiul
2. Daca actele de pregatire a savarsirii infractiunii de distrugere au fost

realizate la Giurgiu, iar actele de executare a infractiunii au fost comise pe
teritoriul Bulgariei:
a. nu este exclusa aplicarea legii penale romane;
b. nu se aplica in niciun caz legea penala romans;
c. poate fi aplicata legea penala romans, chiar dacd toate actele de executare au
fost comise in strainatate.
3. in ipoteza in care un infractor roman sustrage, la intervale scurte de

timp in baza aceleiasi rezolutii infractionale, mai multe autoturisme
apartinand aceleiasi persoane juridice din tari ale Uniunii Europene, se va
aplica legea penala romana pentru intreaga unitate legala de infractiune:
a. numai daca ultimul act de executare a infractiunii continuate a fost savar§it in
Romania;
b. chiar daca numai un singur act de executare a infractiunii continuate a fost
savarsit in Romania;
c. numai daca infractorul este prins pe teritoriul Romani.ei.
4. Legea penala romana se aplica in temeiul principiului personalitatii:

a. numai infractorilor persoane fizice;
b. infractorilor persoane juridice romane;
c. infractorilor apatrizi care au domiciliul in Cara.
5. Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite de o persoana

juridica straina numai in temeiul principiului:
a. teritorialitatii;
b. realitatii;
c. universalitatii.
106 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA PENAL" TESTE-GRILA: DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 107
6. Principiul realitatii legii penale romane nu poate fi aplicat: 11. Cand prin legea noua este incriminata o fapta care anterior era preva-
a. dace actele de complicitate au fost comise in Romania, jar infractiunea este in zuta drept contraventie, legea noua:
intregul sau savar*ita in strainatate; a. este intotdeauna ultraactiva;
b. in nicio situatie in care a fost save.'r*ita o infractiune de viol; b. se va aplica numai pentru viitor in baza principiului activitatii;
c. cand subiectul pasiv al infractiunii este o societate comerciala. c. nu este retroactiva, dar poate fi ultraactiva.
7. In cazul in care, dupa arestarea preventiva, se constata ca un
12. In cazul infractiunilor continuate, in ipoteza in care unele acte de
cetatean roman, a mai comis si alte infractiuni de omor in afara teritoriului
executare comise impotriva aceluiasi subiect pasiv au fost savarsite inainte de
Romaniei, este necesar pentru extinderea actiunii penale pentru aceste noi
incriminarea faptei prin legea noua, iar celelalte ulterior intrarii in vigoare a
infractiuni:
legii noi de incriminare, se va aplica:
a. ca victimele sa fie cetateni roman;
b. sa se constate indeplinita conditia dublei incriminari; a. legea noua in vigoare la data epuizarii infractiunii, find avute in vedere atat
actele de executare comise dupe intrarea ei in vigoare, cat *i cele anterioare, dad. in
c. autorizarea procurorului general al Pachetului de pe langa Curtea de apel.
ansamblu stint intmnite conditiile infractiunii continuate;
8. Dace pedeapsa prevazuta de legea romana pentru infractiunea savarsita b. legea noua in vigoare la momentul epuizarii infractiunii continuate, fiind
este inchisoarea de la 6 luni la trei ani sau amenda, aplicarea legii penale in baza avute in vedere doar actele de executare comise dupa intrarea ei in vigoare;
principiului personalitatii este posibila: c. legea veche care nu prevede fapta ca infractiune, ca lege penale mai favorabila
a. numai dace este indeplinita conditia dublei incriminfirii; pentru ansamblul infractiunii continuate.
b. dace fapta a fost comisa intr-un lac care nu este supus jurisdictiei
niciunui stat 13. Principiul retroactivitatii in mitius:
c. chiar data nu este indeplinita conditia dublei incriminari. a. nu poate fi aplicat dupd ramanerea definitive a hotararii;
b. poate fi aplicat numai in fata primei instance;
9. In cazul aplicarii legii penale romane in spatiu potrivit principiului c. poate atrage o solutie de incetare a procesului penal dispusa de instanta
universalitatii, conditia aflarii de bunavoie pe teritoriul Romaniei a de apel.
infractorului se interpreteaza in sensul:
14. Instanta judecatoreasca trebuie sa aplice legea in vigoare la momentul
a. aflarii benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii de catre organele
savarsirii activitatii infractionale:
judiciare a unei masuri preventive privative de libertate;
a. in cazul in care constata ca a fost savarsita o infractiune progresiva;
b. aflarii benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii de catre organele
judiciare a unei masuri preventive neprivative de libertate; b. in toate cazurile in care o infractiune este comisa prin omisiune;
c. numai in cazul infractiunilor omisive proprii.
c. aflarii benevole pe acest teritoriu la momentul dispunerii continuarii efectuarii
tirmaririi penale fata de suspect.
15. Normele cadru (in alb): ?
a. nu pot fi abrogate;
b. sunt abrogate prin abrogarea normei completatoare;
10. Legea penala romana nu se aplica in niciun caz infractiunii savarsite pe c. raman in vigoare si dupd abrogarea normei completatoare.
teritoriul tarii de:
a. reprezentantii diplomatici ai unui stat strain, indiferent de natura infractiunii 16. Atunci cand o norma penala face trimitere la o alta norma determinata,
comise; de la care imprumuta unul sau mai multe elemente, modificarea normei
b. ministrii de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene, aflati in vizita in completatoare:
Romania;
a. atrage si modificarea normei incomplete;
c. persoanele aflate la bordul unei nave comerciale straine aflate in transit in
b. face inaplicabila norma incompleta;
marea teritoriala.
c. nu atrage modificarea normei incomplete.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 109
22 In procesul de stabilire a legii penale mai favorabile, sunt institutli
108 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDURA PENALA juridice autonome fata de incadrarea juridica si tratamentul sanctionator al
17. La normele de trimitere, in cazul abrogarii normei completatoare: faptei:
a. este prevazuta independenta normei incomplete; a. concursul de infractiuni;
b. circumstantele agravante legale;
b. norma incompleta continua sa fie in vigoare prin pastrarea elementelor
c. pluralitatea intermediara.
preluate de la norma completatoare, inclusiv cu privire la pedeapsa, astfel cum
acestea existau la momentul abrogarii, daca legea nu dispune altfel; 23. Constituie cazuri de aplicare eronata a legii penale mai favorabile:
c. este abrogatd tacit si norma incompleta. a. stabilirea incadarii juridice potrivit legii vechi apreciate ca find mai
favorabile, iar apoi aplicarea circumstantelor atenuante prevazute de legea noua
18. Legea de dezincriminare: considerate mai favorabile sub acest aspect;
a. intra intotdeauna in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial; b. stabilirea incadrarii juridice potrivit unei legi apreciate ca fiind mai favorabile, iar
b. nu impiedica posibilitatea luarii masurii de siguranta a obligarii la tratament apoi aplicarea efectelor circumstantelor atenuante dintr-o alta lege considerata mai
medical, insa numai cu acordul prealabil al inculpatului; favorabila sub acest aspect;
c. poate fi retinuta si in cazul in care prin legea noua este limitat domeniul de c. aplicarea pedepsei potrivit legii vechi considerate mai favorabile si a
aplicare al unei infractiuni. dispozitiilor legii noi cu privire la regimul suspendarii sub supraveghere, mai favorabile
sub acest aspect.
19. Legea temporara:
a. se aplica in mod obligatoriu infractiunii savarsite in timpul cat era in vigoare, 24. Data in functie de care se stabileste aplicarea legii penale este:
chiar daca fapta nu a fost judecata in acest interval de timp; a. data sesizaii organelor de urmarire penald in cazul infractiunilor urmdrite la plangerea
b.se va aplica ultraactiv si atunci cand dupa iesirea ei din vigoare fapta nu mai prealabild a persoanei vatanaate;
este incriminate; b. data comiterii actelor de complicitate materiald anterioara in cazul infractiunilor de
rezultat;
c. nu se poate aplica dupd iesirea ei din vigoare, deck in ipoteza in care este mai
favorabile decat legea in vigoare la momentul judecatii. c. data comiterii actelor violente in cazul infractiunii de omor, chiar daca moartea
persoanei cauzata de acestea se produce la o data ulterioara.
20. Se va aplica legea penala veche, mai favorabila, in cazul in care: 25. In cazul aplicarii legii penale noi mai favorabile in cazul faptelor pentru
a. infractiunea continuata este consumata sub puterea legii vechi si se epuizeaza care a intervenit o condamnare definitive in temeiul legii vechi:
dupd intrarea in vigoare a legii noi mai severe;
a. instanta poate dispune suspendarea sub supraveghere a executdrii pedepsei permisd
b. infractiunea progresiva a fost savarsita sub puterea legii vechi, iar rezultatul in conditiile legii noi, dar interzisd potrivit legii vechi;
mai grav se produce dupa intrarea in vigoare a legii noi severe; b.instanta poate aplica noi mdsuri de siguranta;
c. legea noua contine variante alternative suplimentare ale elementului material c. nu intereseaza faptul ca legea noua prevede efecte mai extinse in cazul retinerii
al infractiunii. circumstantelor atenuante.
21. Pedepsele complementare prevazute de legile penale succesive vor fi 26. Se va retine ultraactivitatea legii penale:
intotdeauna aplicate: a.numai in cazul legii penale temporare;
a. in conditiile legii penale stabilite a fi mai favorabila si in baza careia a fost b.in cazul legii penale mai favorabile si al legii penale temporare;
aplicata pedeapsa principala, indiferent daca inculpatul este o persoana fizica sau c. in cazul legii de gratiere.
juridica;
b. in continutul si in limitele prevazute de legea penale noua, numai daca aceasta
lege este mai favorabile prin raportare la aceasta categorie de pedepse, daca
inculpatul este o persoana fizica;
c. in continutul si in limitele prevazute de legea penale in vigoare la momentul
pronuntarii hotararii judecatoresti, in cazul in care inculpatul este o persoana juridica.
TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 111
CAPITOLUL II 33. Nu raspunde penal pentru comiterea unei infractiuni:

a.o societate comerciald dizolvatd aflatd in procedura de lichidare;
Infractiunea
b. o societate comerciala aflata in curs de constituire, care are capacitate de
folosinta restransa
c. o societate in participatie.
27. Obiectul juridic secundar al unei infractiuni complexe:
a. poate consta in valori juridice de aceeasi natura cu cele care constitute obiectul
juridic principal; 34. Institutia publica care, potrivit actului de infiintare, poate desfasura atat o
b. consta intotdeauna in valori juridice de aceeasi naturd cu cele care constituie obiectul activitate ce poate face parte din domeniul privat, cat si o activitate ce nu face parte
juridic principal; din acest domeniu:
a. poate fi trase la raspundere penala pentru infractiunea savarsita in legatura cu activitatea ce
c. consta intotdeauna in valori juridice de naturd diferita de cele care constitute obiectul
face parte din domeniul privat;
juridic principal.
b.nu poate raspunde penal in calitate de complice la savar§irea unei infractiuni de
inseldciune;
28. Obiectul material al infractiunii: c. poate fi trasd la raspundere penald pentru savarsirea unei infractiuni in legaturd
a. este intotdeauna acelasi cu produsul infractiunii, in cazul infractiunilor in care exists cu domeniul public, numai daca aceasta a avut ca urmare moartea unei persoane fizice.
un astfel de produs;
b. trebuie sa apartind intotdeauna titularului valorii juridice protejate; 35. Persoana juridica:
c. nu trebuie sä existe in cazul oricarei infractiuni. a. nu poate beneficia de efectele circumstantelor atenuante;
b.poate beneficia de efectele cazului fortuit;
29. Obiectul material al infractiunii: c. poate raspunde penal pentru o infractiune pentru care legea prevede un subiect activ
a. exists intotdeauna la infractiunile de rezultat; nemijlocit calificat, chiar daca persoana juridica nu poate avea calitatea speciala ceruta de lege.
b. poate determina schimbarea incadrarii juridice;
c. nu poate contribui la stabilirea formei de vinovatie cu care a fost savarsita fapta. 36. O persoana juridica poate raspunde penal:
a. numai pentru infractiuni comise cu intentie sau praeterintentie;
b. chiar daca persoanele care fac parte din organele sale de conducere sunt achitate;
30. Obiectul material al infractiunii:
c. pentru o infractiune pentru care legea prevede un subiect activ nemijlocit calificat,
a. nu poate determina schimbarea calificarii juridice a faptei;
chiar daca persoana juridica nu poate avea calitatea speciala ceruta de lege.
b. poate lipsi in cazul infractiunilor complexe;
c. lipseste intotdeauna la infractiunile omisive. 37. Persoana juridica:
a. poate raspunde penal pentru o infractiune savarsita de administrator impotriva acesteia;
31. O persoana juridica va fi intotdeauna trasa la raspundere penala b. nu poate comite o infractiune atat in realizarea obiectului sau de activitate, cat si in
pentru infractiunea comisa in interesul sau de: interesul propriu;
a. untert; c. are o raspundere penala generala directa.
b. un simplu salariat;
c. directorul general care are puteri de reprezentare. 38. Sunt infractiuni cu subiecti activi plurali:
a. agresiunea sexuald in varianta agravata prevazutd de art. 219 alin. (2) lit. NCP;
32. Nu poate fi trasa la raspundere penala pentru savarsirea unei infractiuni: b. incestul
a. o institutie publicd; c. coruperea sexuald a minorilor.
b. o bancd comerciald cu capital atat de stat, cat $i privat;
c. un penitenciar
112 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $I PROCEDURA PENALA TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 113
39. Persoana juridica: b.este posibil sa fie o alta persoana decat subiectul pasiv al infractiunii;
a.nu poate fi trasa la raspundere penala pentru fapta concrete comisa de o alts c. trebuie sä fie titulara valorii sociale ocrotite de legea penala prin incriminarea acelei
persoana juridica; fapte.
b. poate savarsi o infractiune cu praeterintentie;
c. savarseste infractiuni numai cu intentie. 47. Infractiunile de pericol:
a.nu au in niciun caz obiect material;
40. O persoana juridica poate raspunde penal pentru comiterea: b.nu pot fi savarsite prin omisiune;
a. unei complicitati la infractiunea de viol; c. pot fi savarsite in coautorat.
b.infractiunii de ucidere din culpa;
c. infractiunii de represiune nedreapta in calitate de autor. 48. La intentia indirecta urmarea stipulata de legea penala, pe care faptui-
torul nu o doreste, dar o accepta:
41. Forma de vinovatie cu care o persoana juridica savarseste o infractiune: a. poate fi eventuala;
a. este intotdeauna aceeasi cu cea a persoanei fizice care a comis activitatea b.poate prezenta un grad ridicat de probabilitate de a se produce;
infractionala; c. poate fi inevitabila.
b.poate fi intentia, si in ipoteza in care persoana fizica a comis activitatea
infractionala din culpa; 49. Caracterul repentin al intentiei poate fi retinut:
c. nu poate fi culpa, dace persoana fizica a comis activitatea infractionala cu intentie. a. numai in cazul intentiei directe;
b. numai in cazul intentiei indirecte;
42. Pentru determinarea vinovatiei persoanei juridice se are in vedere: c. atat in cazul intentiei directe, cat si in cel al intentiei indirecte.
a. numai atitudinea subiectiva a organelor de conducere de drept;
b.atitudinea subiectiva a organelor de conducere de fapt; 50. In structura praeterintentiei intra:
c. atitudinea subiectiva a prepusilor acesteia care au comis activitatea infractionala. a. numai intentia directs, peste care se suprapune culpa cu prevedere;
b.intentia directs sau indirecta, peste care se suprapune numai culpa cu prevedere;
43. In cazul pierderii personalitatii juridice prin divizare, intervenita dupa c. intentia directa, peste care se suprapune culpa fare prevedere.
comiterea infractiunii, raspunderea penala consecintele acesteia:
a.nu se vor angaja in sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare; 51. Se va retine comiterea faptei cu intentie indirecta in cazul in care
b.se vor angaja in sarcina persoanelor juridice care au dobandit fractiuni din inculpatul:
patrimoniul persoanei divizate; a. a prevazut rezultatul faptei sale, nu 1-a acceptat, socotind fara temei ca acesta nu se
c. nu se vor mai produce, operand in fapt o cauza de neimputabilitate. va produce;
b.nu a prevazut rezultatul faptei sale, deli trebuia putea sa it prevada;
c. a prevazut rezultatul faptei sale si, desi nu 1-a urmarit, a acceptat producerea acestuia.
44. O persoana juridica poate fi condamnata:
a. pentru o infractiune comisa in stare de recidiva; 52. Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere faptuitorul:
b.chiar daca persoanele care fac parte. din organele sale de conducere sunt achitate; a. nu accepta urmarea eventuala a faptei;
c. numai dace si persoanele care fac parte din organele sale de conducere sunt b. considera, in mod neintemeiat, ca poate preveni urmarea eventuala a faptei;
condamnate. c. prevede urmarea eventuala a faptei.
45. Subiectul pasiv al infractiunii:
a. poate fi o persoana care are calitatea de autor al unei infractiuni aflate in legatura
cu cea comisa impotriva sa;
b. nu poate fi in niciun caz o persoand care nu este in viata;
c. nu poate fi in niciun caz un animal.
46. Persoana pagubita prin infractiune:

a.este intotdeauna subiect pasiv at infractiunii;
114 TESTE-GRILA. DREPT PENAL 5I PROCEDURA PENALA
53. Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul praeterintentiei CAPITOLUL III

rezultatul mai grav ?
Formele infractiunii
a. este prevazut, dar nu este acceptat;
b. nu este prevazut in niciun caz;
c. nu este acceptat in niciun caz.
54. Spre deosebire de culpa, praeterintentia: a. nu stint posibile la infractiunile savar4ite cu praeterintentie;
a. poate constitui latura subiectiva a unei infractiuni progresive; b.nu pot constitui, in niciun caz, acte de complicitate la savar§irea infractiunii;
b. exista numai la infractiunile comisive; c. pot lipsi la infractiunile comise cu premeditare.
c. presupune o prima urmare intentionata.
59. Faza interna a infractiunii:
55. Intentia premeditata: a.nu este in niciun caz incriminata;
a. implied intotdeauna existenta unui scop al infractiunii; b. poate exista la infractiunile comise cu praeterintentie;
b. nu presupune existenta unui mobil al infractiunii; c. este specified numai infractiunilor comise cu intentie directa sau indirecta.
c. este 'intotdeauna o intentie calificatd.
60. Actele de pregatire:
56. Intentia supravenita: a. nu trebuie sa faca parte din activitatile ce intra in elemental material al infractiunii;
a. presupune reprezentarea de catre faptuitor, dupe comiterea faptei, dar inainte de b. reprezinta o conditie sine qua non pentru existenta infractiunii comise cu
producerea urmarii acesteia, a unui alt rezultat decal cel urmarit initial; premeditare;
b. nu este posibild la infractiunile formale;
c. au caracter material, nefiind posibile la infractiunile formale.
c. poate fi retinuta in cazul unui concurs ideal de infractiuni.
57. Legatura de cauzalitate trebuie dovedita: 61. Tentativa idonee este posibila:
a. la toate infractiunile de pericol; a.la infractiunile materiale savarsite cu intentie indirecta;
b. la infractiunile de rezultat; b. numai la infractiunile savar4ite cu intentie directa;
c. la toate infractiunile continuate. c. la infractiunile formale savarsite cu intentie indirecta.
62. Tentativa:
a. este posibila numai la infractiunile comise cu intentie directa;
b.este incriminata si la infractiunile savarsite cu intentie indirecta;
c. presupune intotdeauna ca actul de executare sa fie apt sa produce rezultatul urmarit.
63. Pentru a se retine tentativa la infractiunea de talharie, este in toate cazurile

necesar se existe:
a. o tentativa la furt;
b. tin inceput de executare a actelor de violenta;
c. o deposedare urmatd de imposedarea ffiptuitorului.
Dili
116 TESTE-GRILA. DREPT PENAL SI PROCEDURA PENALA 117
64. In cazul in care faptuitorul solicita acordarea unui credit bancar si,
pentru a facilita obtinerea, depune un set de inscrisuri sub semnatura privata 71. Desistarea produce efecte juridice atunci cand:
falsa, iar ulterior paraseste tara ca urmare a schimbarii locului de munca, a. consta in manifestarea unei optiuni a faptuitorului;
neprezentandu-se la banca pentru incasarea sumei de bani acordate, se va b.este determinate de un eveniment exterior vointei raptuitorului;
retine: c. nu constA intr-o decizie spontana a faptuitorului.
a. desistarea;
b. comiterea infractiunii de in.5elaciune in concurs cu infractiunea de fals in 72. In cazul in care intervine desistarea numai a unuia dintre coautorii care
inscrisuri sub semnatura privatd; participa la o infractiune de rezultat, cauza de nepedepsire va profita:
a. tuturor coautorilor;
c. comiterea unei tentative la infractiunea de inselaciune in concurs cu
b. numai coautorului care s-a desistat, cu exceptia situatiei in care a fost instigat la
infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
savaqirea infractiunii;
65. Nu este posibila in niciun caz tentativa la infractiunile: c. coautorului care s-a desistat, dar nu si instigatorului acestuia, chiar daca acesta din
a. complexe in structura carora infra o infractiune praeterintentionata; urma a incercat sa ii determine pe toti coautorii sa renunte la continuarea activitatii
infractionale.
b. omisive improprii;
c. de obicei. 73. Impiedicarea producerii rezultatului are efecte juridice daca:
a. instanta urmeaza sä aplice infractorului minor o masura educative privative de libertate,
66. Tentativa nu este posibila la infractiunile: nu in cazurile in care aceasta se orienteaza catre aplicarea unei masuri educative neprivative
a. omisive proprii; de libertate;
b. comisive prin omisiune; b. are loc inainte de sesizarea organelor de urmarire penala, Si in cazul in care fapta
c. continue. era deja cunoscuta publicului;
c. intervine inainte de descoperirea faptei, si in situatia in care autorul nu este identificat.
67. La tentativa perfecta, cauzele pentru care rezultatul socialmente
periculos urmarit nu se produce: 74. Impiedicarea producerii rezultatului poate avea loc numai:
a. sunt intotdeauna ulterioare actelor de executare; a. in cazul infractiunilor de rezultat susceptibile de a fi savarsite in forma tentativei
b. pot fi simultane cu actele de executare; perfecte;
c. nu pot fi anterioare inceperii executarii. b. in cazul infractiunilor de pericol susceptibile de a fi savar§ite in forma tentativei
perfecte;
68. Este posibila tentativa in cazul infractiunilor: c. dace mijloacele prin care se impiedicA producerea rezultatului sunt licite.
a. de consumare anticipate;
b. de pericol; 75. Consumarea unei infractiuni are loc:
c. continuate. a. intotdeauna in momentul producerii rezultatului prevazut de lege;
b. in momentul savarsirii actiunii infractionale prevazute de lege in cazul infractiunilor de
69. Tentativa la complicitatea anterioare la infractiunea de furt calificat: pericol abstract;
a. nu este prevazuta de legea penala. c. in momentul producerii efective a starii de pericol, in cazul infractiunilor de pericol
concret
b. poate atrage aplicarea unei masuri educative neprivative de libertate;
c. poate atrage aplicarea unei masuri de sigurantd.
70. Complicitatea anterioara la tentativa la infractiunea de furt calificat:

a. nu este prevazutA de legea penala;.
b. poate atrage aplicarea unei masuri educative;
c. poate atrage aplicarea unei masuri de siguranta.
119
r.
CAPITOLUL IV 82, Pentru a exista participaµe la infracµunile de obicei, se impune ca:
a. actele de contribupe sa vizeze un singur act material;
b. actele de contributie sa vizeze in mod necesar intreaga activitate infracµonala;
I
c. actele de contributie sa vizeze un numar de acte materiale suficient de mare
pentru a se trage concluzia obiceiului.
76. in cazul pluralitaµi naturale:
a. unii dintre participanti pot fi complici anteriori, iar altii instigatori; 83. Spre deosebire de complicitatea morala, instigarea:
b. toti participanµi au calitatea de autor; a. este intotdeauna anterioara savar�irii faptei;
C. unii dintre participanti pot sa nu raspunda penal. b. nu deterrnina savar�irea faptei;
77. La pluralitatea constituita:
c. nu intare�te rezolutia de a savar�i fapta.
84. Complicitatea:
a. unii dintre participanti pot fi complici anteriori;
b. toti participantii au calitatea de autor;
c. unii dintre participanti pot fi instigatori. a. materiala nu este posibila la infractiunile omisive;
b. morala este posibila la infractiunile de pericol concret;
78. in cazul participapei penale, premeditarea comiterii faptei constituie: c. nu poate fi reatizata cu praeterintentie.
a. o circumstanta personala, care nu se rasfrange in niciun caz asupra parti
cipantilor; 85. Tentativa la complicitate la savar�irea unei infracµuni furt:
b. o circumstanta reala care profita numai participantilor care au cunoscut-o sau a. nu este incriminata ca act de participare penala;
au prevazut-o; b atrage aplicarea unei pedepse sub rninimul special prevazut de lege pentru
c. o circumstanta personala care se poate converti intr-o circumstanta reala. iofracpunea de furt;
c. poate atrage aplicarea unei pedepse de pana la jumatate din maximul special al
79. Participapa proprie la savar�irea unei infracpuni: pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea de furt.
a. nu poate fi retrnuta in concurs real cu participatia improprie la o infractiune
86. Complicitatea Ia o infracpune poate fl repnuta in concurs ideal cu:
formala;
b. poate fi retinuta in concurs ideal cu participatia improprie la o iofractiune
a. tainuirea bunului provenit din aceasta;
material a;
c. este posibila Ia pluralitatea constituita. b. favorizarea fiiptuitorului;
c. complicitatea la o alta iofractiune cu care prima se afla in raport de conex.itate
80. in cazul participapei penale: etiologica.
a. trebuie sa existe intotdeauna o legatura subiectiva intre participanti concre
tizata in acordul de vointa al acestora; 87. Complicitatea neurmata de executare:
b. legatura subiectiva nu este specifica doar participatiei proprii; a. poate fi doar complicitate morala;
c. la infractiunea de luare de mita este intotdeauna necesar ca activitatea b. se pedepse�te numai in cazul in care legea prevede pentru infracpunea pentru
complicelui sa constea, intre altele, �i in contactul direct cu rnituitorul. care s-a promis sprijinul doar pedeapsa inchisorii;
c. nu atrage raspunderea penala.
81. in cazul infracpunilor praeterintenponate, participapa este posibila:
a. cand pozitia subiectiva a instigatorului sau complicelui fata de rezultatul mai 88. CompHcele:
grav consta fie in culpa, fie in intentie; a. poate fi pedepsit numai daca autorul infracpunii este pedepsit;
b. cand poziµa subiectiva a instigatorului sau complicelui fata de rezultatul mai b. poate fi condarnnat la pedeapsa inchisorii in timp ce instigatorului i se aplica o
grav consta numai in culpa; masura educativa;
c. cand pozitia subiectiva a instigatorului sau complicelui fata de rezultatul mai c. va fi achitat ori de cate ori autorul este achitat.
grav consta numai in intentie.
,,:-:·
120 TESTE-GRILA. DREPT PENAL �I PROCEDURA PENAU A · TESTE-GRILA- DREPT PENAL. PAR TEA GENERALA 121
.
89. F apta persoanei care cumpara un tel efon mobil despre care cuno�tea ca 95. in cazuJ in care o infracpune este comisli din culpa:
fusese furat in ziua precedenta ach izipei constituie: a. nu se poate retine participatia penala;
a. o fapta care nu este previizuta de legea penala; b. poate fi retinuta participatia penala improprie �i ill cazul ill care complicele
b. favorizarea faptuitorului; actioneaza din culpa;
c. tainuire. · c. se poate retine participaµa constand ill acte de inlesnire comise cu intenµe
directa.
90. in cazuJ in care autorul a comis o infracpune mai grava decat cea Ia
care au fost efe ctuate actel e de complicitate material a anterioarli: 96. Coinstigarea poate fl realizatli:
a. complicele va raspunde pentru infracµunea efectiv comisa, chiar daca nu a a. concomitent sau succesiv;
previizut forma mai grava in care se va comite infracµunea, dar, in concreto, putea �i b. numai concomitent;
trebuia sa o prevada; c. numai succesiv.
b. numai autorul va raspunde, in toate cazurile, pentru in:fracµunea efectiv
comisa; 97. in cazuJ instiglirii neurmate de executare:
c. autorul �i complicele raspund pentru infracµunea efectiv comisa, in situaµa in a. instigatorul nu va raspunde penal, in niciun caz;
care se dovede�te ca participantul a cunoscut sau previizut comiterea infracµunii mai b. instigatorul nu va raspunde penal, daca tentativa la in:fractiune nu este
grave. pedepsita de legea penala;
c. se va aplica o pedeapsa orientata illtre minimul general �i minimul special al
91 . Compl icitatea negativa: pedepsei previizute pentru infractiunea comisa.
a. nu se pedepse�te ca act de participaµe penala;
b. poate fi incriminata ca infractiune autonoma; 98. lnstigarea l a complicitate reprezintli:
c. se pedepse�te in toate cazurile. a. o instigarea mediata;
b. o participatie improprie la o complicitate nemijlocita;
92. Se va repne coautoratul : c. o complicitate mediata.
a. la infractiunea de omor in cazul in care din probele administrate rezulta ca
dintre actele de violenµi exercitate simultan de inculpati nurnai unul a fast eel care a
produs moartea;
b. nurnai in cazul in care toti participantii realizeaza acte materiale in legatura cu
aceea�i in:fractiune;
c. �i in cazul participatiei improprii.
93. Coautoratul :
a. constituie o cauza de agravare a raspunderii penale;
b. exclude posibilitatea aplicarii de sanctiuni penale diferite participanti(or;
c. poate constitui o circumstanta agn1yanta legala.
94. Spre deosebire de concursul de instigliri, coinstigarea presupune:

a. instigarea adresata unui nurnar nedeterrninat de persoane;
b. conlucrarea instigatorilor la determinarea autorului pentru comiterea
in:fracµunii;
c. �i situatille in care instigatorii actioneaza independent unii de altii, insa in
acelea�i interval de timp.
123
CAPITOLUL V 106. Sp re deosebire de infracpunea continuata, in cazul infracpunii con

Unitatea de infractiune tinue succesive:
' a. rezolutia infractionala poate :fi nedeterminata;
b. prelungirea in ti.mp a activitiitii infractionale este datorata naturii acpunii sau
ioactiunii infractionale, iar nu vointei faptuitorului;
99. lnfracp.unea continuata reprezintli: ·c. nu se poate retioe participatia penala.
a. o cauza reala, de agravare obligatorie a pedepsei;
-1
b. o cauza personala, de agravare facultativa a pedepsei; 107. Sp re deosebire de concursul real omogen, infracp.unea continuata
c. o cauza realii, de agravare facultativa a pedepsei. pres up une: . . . _
a. unitatea de rezolutie infracp.onala;
b. unitatea de continut a infracpunii;
100. Pentru rep.nerea unitatu naturale colective, este necesar sa existe: c. un singur obiect juridic.
a. un singur subiect pasiv;
b. o singura rezolutie infracponala; 108. in cazul infracpunii complexe:
c. mai multe acte de executare, care au aceea9i incadrare jurid.ica. a. pentru retioerea tentativei, este necesar ca actul de executare sa priveasca
toate acpunile din structura infracpunii;
101. Unitatea naturala colectiva: b. valorile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunii pot fi de aceea§i
a. nu se poate retine in cazul infracpunilor complexe; naturii;
c. latura subiectiva nu poate fi culpa.
b. presupune intotdeauna producerea unui singur rezultat;
c. poate fi realizata pe parcursul aceleia�i saptamani, la intervale scurte de timp.
109. in conpnutul infracpunii complexe:
a. intra intotdeauna mai multe acpuni omogene;
1 02. Infracpunea continua: b. poate intra o alta infractiune complexa;
a. poate fi savar9ita atat prin comisiune, cat �i prin omisiune; c. comise din culpa, nu poate fi absorbita o infracpune intenponata.
b. permite participapa in toate fonnele;
c. este numai o infracpune de rezultat. 1 1 0. in cazul infracpunii complexe prin absorbp.e:
a. este necesar ca infracpunea absorbanta sa nu poata fi in niciun caz comisa :f'ara
103. Infracpunea continua: comiterea infracpunii absorbite;
a. poate fi comisa in fonna continuata; b. maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru sancponarea infracpunii
absorbante este mai mare decat maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru
b. presupune inexistenta oricarei fonne de intrerupere a activitiitii infractionale;
saocponarea infracpunii absorbite;
c. are intotdeauna un scop special care sa califice intentia cu care este comisa.
c. obiectul juridic al infracpunii absorbante §i al celei absorbite trebuie sa fie
identic.
104. Infracpunea continua:
a. poate :fi savar9ita prin omisiune; 1 1 1 . Spre deosebire de concursul de infracpuni, in cazul infracp.unii com-
b. se poate epuiza la data pronuntiifii unei hotiirari definitive de condamnare; plexe va exista intotdeauna:
c. nu presupune o rezolupe infractionala unica. a. o unitate de subiect pasiv;
b. acela9i obiect juridic;
1 05. Poate ti savar�ita in forma continuata: c. o unitate legala de infracpune.
a. infractiunea de obicei;
b. o infracpune ce constituie o unitate naturala colectiva; 112. Infracpunea de obicei:
c. o infractiune cu rezultat ireversibil. a. poate fi comisii de o persoana juridica;
b. poate fi comisa �i prin omisiune;
c. i.mplica existenta unei rezolupi infractionale unice.
124 TESTE-GRILA. DREPT PENAL �I PROCEDURA PENALA ·
1 13. Daca o infracpune se savar�e§te printr-un singur act de executare: CAPITOLUL VI

a. nu se poate retrne nicio forma a unitatii legale;
b. se retrne illtotdeauna numai o fonna a unitatii naturale; Pluralitatea de infracµuni
c. se poate retrne existenta unei infracfiuni continue perrnanente.
1 14. Infracpunea complexa: 116. Se va retuie concursul de infracpuni daca:

a. nu se poate consuma fiira consumarea infracfiunii absorbite; a. cea de-a doua infracfiune este savar�ita de aceea§i persoana, dupi:i respingerea
b. presupune ca fapta absorbita sa fie deterrninabilii; �• ·· cererii procurorului de constatare a tardivitatii apelului exercitat lIIlpotriva hotararii
c. poate exista independent de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea � "" judecatore§ti pronuntate pentru prima infractiune;
absorbanta �i pentru cea absorbita. b. cea de-a doua infractiune este continua §i se consurna illainte de ramanerea
definitiva a hotararii judecatore§ti pentru prima infracfiune, epuizandu-se illsa dupa
1 15. in cazul in care prin infracpunea complexa savar�ita cu intenpe
data ramanerii definitive a primei hotarari;
depa�ita s-a produs numai rezultatul mai grav al acpunii secundare, activitatea
c. pentru toate infracfiunile comise de aceea�i persoana s-a dispus ill cauze
infracponala se sancponeazli cu:
diferite amanarea aplicarii pedepsei.
a. pedeapsa prevazutii de lege pentru infracfiunea complexa consurnata;
b. pedeapsa prevazuti:i de lege pentru tentativa la infracfiunea complexa;
c. pedeapsa prevazuta de lege pentru infracfiunea absorbita ce are caracter 1 17. Spre deosebire de pluralitatea intermediara, in cazul concursului de
secundar. in fracpuni:
a. nu intereseaza natura sau gravitatea infracfiunilor sav1ir§ite;
b. in:fractorul trebuie sa raspunda penal;
c. nu trebuie sa existe o hotarare de condarnnare pentru vreuna dintre infraqiuni.
1 18. in cazul concursului cu conexitate etiologica:

a. atat infrac\iunea rnijloc, cat §i infracfiunea scop trebuie sa fie savar�ite cu
inten\ie directii, indirecta sau cu praeterintenfie;
b. unele infracpuni pot fi savar§ite cu intenfie §i altele din culpa;
c. ill momentul corniterii primei infrac\iuni, fiiptuitorul trebuie sa doreasca sa o
comitii pe cea de-a doua.
1 19. in ipoteza concursului cu conexitate consecvenponalli:

a. prima infracfiune trebuie sav1ir§ita illtotdeauna cu inten\ie;
b. a doua infracpune trebuie siivar�itii illtotdeauna cu intenfie directa;
C. prima infrac\iune poate fi savar§ita din culpa.
120. in situapa concursului cu conexitate consecvenponala:

a. rezolutia de a cornite cea de-a doua infracfiune este illtotdeauna anterioarii
comiterii primei infracpuni;
b. rezolu\ia de a comite cea de-a doua infractiune este ulterioara corniterii primei
infracpuni, nurnai daca aceasta din urmii este savar§ita cu intentie;
c. rezolufia de a comite cea de-a doua infracfiune este illtotdeauna ulterioara
comiterii primei in:fractiuni, dacii aceasta din urma este siivar§ita din culpa.
1 26 TESTE-GRILA. DREPT PENAL $1 PROCEDIJRA PENAU_ TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERAU- 127
121. La concursul ideal: 1 27. Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii poate consta
a. unele infracpuni pot fi saviir§ite cu intenpe directa, iar altele cu intentie i.otr-o infracpune:
indirecta; a. praeterintenponata, saviir§ita de o persoana cu capacitate de exercitiu
b. poate fi repnuta intenpa supravenita; restriinsa, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de peste 2 ani;
c. nu este posibil ca toate infracpunile sa fie saviir§ite din culpa. b. intenponata, saviir§ita de o persoana pusa sub interdicpe, pentru care legea
prevede pedeapsa IDchisorii de peste un an;
122. Spre deosebire de concursul ideal, in cazul infracpunii progresive: C. intenponata, saviir§ita de un major pentru care legea prevede pedeapsa
a. exista mai multe inacpuni care produc mai multe urmari prevazute de acee�i IDchisorii de la 3 !uni la 2 ani sau amenda.
norma de incriminare;
128. Recidiva internaponala se poate repne:
b. exista mai multe acpuni care produc mai multe urmari prevazute de mai multe
a. pentru toate formele de recidiva;
norme de incriminare;
b. numai in cazul recidivei postexecutorii;
c. incadrarea juridica se stabile§te ID funcpe de urmarea cea mai grava a acpunii
c. numai daca fapta pentru care s-a dispus condamnarea in strainatate este
infracponale. prevazuta ca infracpune in Romania.
1 23. Pedeapsa previizuta de legea penala se va aplica intr-o singura etapa in 129. Recidiva internaponala:
cazul: a. are caracter obligatoriu;
. a. infracpunii continuate §i al infractiunii de obicei; b. are caracter facultativ;
b. infracpunii complexe §i al infracpunii continue; c. nu poate fi repnuta in cazul recidivei multiple.
c. recidivei postexecutorii §i al concursului ideal omogen.
130. in ipoteza repnerii recidivei postcondamnatorii :
124. Daca o persoana juridica comite un concurs de infracpuni, pedeapsa a. daca pedeapsa stabilita pentru eel de-al doilea termen este amenda, aceasta
maxima ce poate fi aplicata: poate fi sporita cu o jumatate din maximul special;
a. trebuie sa fie IDtotdeauna mai mica deciit maximul general al pedepsei b. la restul de pedeapsa ramas neexecutat la data saviir§irii infracpunii se poate
amenzii; aplica un spor de piina la 7 ani inchisoare;
b. poate fi egala cu cumulul aritrnetic al pedepselor concurente; c. infracpunea ce constituie al doilea tennen al recidivei poate fi saviir§ita pe
c. poate fi egala cu cifra de afaceri a persoanei juridice. perioada arestului la domiciliu.
131. in cazul in care se repne comiterea a doua infractiuni concurente atat

1 25. in cazul concursului de infracpuni, la aplicarea masurilor de siguranta
in stare de recidiva postcondamnatorie, cat �i in stare de recidiva postexe
se va avea in vedere ca: cutorie, ordinea de aplicare a tratamentului sancponator este urmatoarea:
a. masurile de siguranfii se cumuleaza, numai daca sunt aplicate prin aceea§i a. recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiune, concursul §i recidiva
hotariire judecatoreasca; postcondamnatorie;
b. masurile de siguranta de aceea§i natura, dar cu conpnut diferit, se cumuleaza, b. concursul, recidiva postexecutorie pentru fiecare infractiune §i recidiva
chiar daca au fost aplicate prin hotariiri judecatore§ti diferite; postcondarnnatorie;
c. numai masurile de siguranta de naturi diferite pot fi cumulate. c. recidiva postexecutorie pentru fiecare infracpune, recidiva postcondamnatorie
§i concursul.
1 26. in situapa comiterii mai multor infracpuni concurente toate in stare
de recidiva postexecutorie: 132. in cazul in care, pe durata termenului de supraveghere al liberiirii
a. se vor aplica numai regulile sancponatorii cele mai severe; condiponate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare, condamnatul comite
b. se vor aplica regulile de la recidiva prin raportare la pedeapsa rezultanta ID doua infracpuni de furt �i o infracpune de ucidere din culpa, regimul sancpo
urma aplicarii tratamentului sancponator al concursului de infracpuni; nator se va stabili avand in vedere urmatoarea ordine:
c. se va aplica mai intiii tratamentul sancponator al recidivei pentru fiecare a. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infracpunile comise, stabilirea
infracµune, iar apoi regulile sancponatorii ale concursului de infracpuni. pedepsei rezultante potrivit regulilor concursului de infracpuni, aplicarea regulilor
recidivei postcondamnatorii;
- 128 TESTE-GRILA. DREPT PENAL �I PROCEDURA PENALi\
b. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre in.frac\iunile comise, aplicarea CAPITOLUL VII
regulilor recidivei postcondamnatorii, respectiv ale pluralitii\ii intermediare, aplicarea
regulilor de la concursul de infrac\iuni;
Cauze justificative �i de neimputabilitate
c. stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre in.frac\iunile comise, stabilirea
pedepsei rezultante potrivit regulilor concursului de infrac\iuni, aplicarea regulilor
pluralitii\ii intermediare. 136. in cazul legitimei aparari, atacul poate const11 intr- o:
a. amenintare, care produce o puternica tulburare;
133. in cazul in care, dupa evadarea din executarea pedepsei de 2 ani - . . -.
b. fapta omlSlva impropne;
. \
incW soare aplicata pentru infracp. unea de talh arie, condamnatul comite 0 c. tentativii nepedepsibilii._
infracp. une de fu rt, tratamentul sancponator se va stabili in urmatoarea ordine:
a. pedeapsa pentru infrac\iunea de evadare se va adiiuga la restul riimas
137. Legitima apiirare:
neexecutat, iar rezultanta astfel ob\inutii se va cumula aritmetic cu pedeapsa pentru
a. nu poate fi invocata pentru prima oara in fata instantei de ape!;
in.frac\iunea de furt;
b. nu presupune in niciun caz o inversare a sarcinii probei;
b. pedeapsa pentru infrac\iunea de evadare se va adauga la pedeapsa de · 2 ani
c. poate fi incidentii �i in cazul in care atacul provine de la un animal.
inchisoare, iar rezultanta astfel ob\inuta se va cumula aritrnetic cu pedeapsa pentru
in.frac\iunea de furt, urmand a fi dedusii partea din pedeapsii deja executatii;
c. se va stabili pedeapsa rezultanta prin contopirea potrivit regulilor concursului 138 . Se poate refine caracterul imediat al atacului din structura legitimei
de in.frac\iuni a pedepsei pentru infrac\iunea de evadare �i cea pentru infrac\iunea de apiirari:
furt, care se va cumula aritrnetic cu restul de pedeapsii ramas neexecutat. a. cand atacul este iminent;
b. in situatia in care consumarea atacului are loc inainte de consumarea
134. In cazul pluralitapi intermediare: infrac\iunii in care acesta constii;
a. ambii termeni pot avea ca obiect infrac\iuni siivar�ite din culpa; c. cand fapta savar�itii de atacator riimane in faza actelor de pregiitire a siivar�irii
b. primul termen nu poate consta intr-o condamnare la o masurii educativa unei in.frac\iuni.
neprivativii de libertate;
c. restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara se contope�te cu pedeapsa 139. Caracterul injust al atacului:
aplicata pentru noua in.frac\iune, urmiind a fi aplicat un spor fix �i obligatoriu. a. nu este in niciun caz compatibil cu agresiunea provenitii de la un animal;
b. nu se poate re\ine in niciun caz dacii atacul provine de la un iresponsabil;
135. in ipoteza in care fii ptuitorul major lipse�te fiira drept de libertate o c. nu este necesar sa existe inca de la inceputul atacului.
persoana in perioada martie-mai 2014, iar h otararea definitiva de condamnare
a fii ptuitorului pentru o infracp. une de ucidere din culpa com.isa anterior a 140. in situapa in care un iresponsabil slivar�e�te o infracpune in condipile
ramas definitiva in aprilie 2014, se va refin e com.iterea infracp. unii prevazute de legitimei aparari, in fata unui atac provenit de la o persoana responsabilli ,
art 205 NCP: inliiturarea caracterului penal al faptei se face:
a. in stare de pluralitate intermediara;
a. numai prin raportare la legitima aparare;
b. in stare de recidivii;
b. numai prin raportare la iresponsabilitate;
c. in concurs cu in.frac\iunea de ucidere din culpa.
c. atat prin raportare la iresponsabilitate, cat �i la legitima aparare.
141. in cazul legitimei apiiriiri:

a. nu se poate dispune confiscarea specialii a bunului folosit pentru comiterea
faptei in legitima aparare;
b. apararea trebuie comisii numai cu intentie sau praeterintentie;
c. nu se poate dispune internarea medicalii a persoanei care a ini\iat atacul.
LA 131
130 TESTE-GRILA. DREPT PENAL �I PROCE DURA PENAL,\
, TESTE- GRILA- DREPT PENAL. PARTEA GENERA
142. Atacul este considerat injust: 1 49. in cazul in care fiiptuitorul nu �i-a dat seama ca, in momentul com.i
a. numai dacii presupune siivar�irea unei infracpuni; terii faptei prevazute de Iegea penalii, pricinuie�te urmiiri vadit mai grave decat
b. numai ill situapa ill care se comite eel putin o tentativii incriminata; cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat, se va reµne
c. ill cazul ill care constii illtr-o tentativii neincriminatii. existenta unei:
a. cauze de nepedepsire;
143. in cazul legitimei apiiriiri: b. cauze justificative;
a. atacul trebuie sii constea nurnai ill comiterea unei infracµuni; c. cauze de neimputabilitate.
b. apiirarea trebuie sii se illdrepte numai asupra atacatorului;
c. apiirarea poate fi realizatii de un teq. 150. Starea de pericol din structura stiirii de necesitate trebuie:
a. sii fie iminenta;
144. in cazul legitimei apiiriiri, atacul: b. sii fie inevitabilii;
a. constii numai illtr-o fapta comisiva; c. sii priveascii libertatea persoanei.
b. nu poate consta illtr-o fapta omisivii proprie;
c. poate consta illtr-o faptii omisivii improprie. 151. Starea de pericol din structura stiirii de necesitate:
a. nu poate consta illtr-o infracµune comisii din culpa;
145. Acµoneazii in condiµile legitimei apiiriiri: b. poate consta illtr-o infracµune praeterintenµonatii;
a. turistul aflat la munte care piitrunde ill curtea unei locuinte pentru a sciipa de c. constii illtotdeauna intr-o infracµune siiv�itii cu intenµe.
atacul unui urs, ce ii apiiruse ill cale pe nea�teptate;
b. persoana care exercitii violente prin care se produc leziuni traumatice pentru a 152. Consimtamantul persoanei viitlimate:
ciiror vindecare au fost necesare 5 zile de illgrijiri medicale, impotriva celui care ii a. poate constitui o cauzii care rnliiturii tipicitatea;
illjurase �i illCercase sii il loveascii cu un ziar peste fatii; b. constituie numai o cauzii justificativii;
c. eel care love�te o persoanii, despre care nu �tia ca este iresponsabilii �i care ii c. poate rnliitura imputabilitatea faptei.
atacase cu un topor.
1 53. Consimtlimantul persoanei viitlimate ca �i cauzli justificativli poate fi
146. in cazul legitimei apiiriiri prezumate:
a. apiirarea trebuie realizatii numai de proprietarul locuintei;
. .
retinut Ia infractiunea de:
a. trafic de persoane;
b. efectele se vor produce �i asupra participantiJor la comiterea faptei previizute b. distrugere;
de legea penalii; c. agresiune sexualii.
c. trebuie sii fie efectiv realizata piitrunderea ill spaµile protejate.
154. Consimfiimantul persoanei vlitlimate ca �i cauza justificativa:
1 47. Se poate repne caracterul necesar al apiiriirii: a. poate fi tacit;
a. dacii intervine numai ill perioada de timp cat atacul este iminent; b. trebuie sii priveascii nurnai valori sociale al ciiror titular este persoana
b. chiar dacii siivar�irea faptei previizute de legea penalii nu este singura vatiimatii;
modalitate prin care se putea sciipa- de atac; c. nu poate fi dat ill niciun caz prin mandatar.
c. numai dacii are caracter idoneu.
155. Pentru a refine comanda autoritiifii legitime drept cauzli justificativii:
148. Spre deosebire de legitima apiirare, in cazul stiirii de necesitate: a. impunerea obligaµei de a acµona nu trebuie sii provinii de la o autoritate
a. pericolul provine numai dintr-un fenomen natural; privatii;
b. subiectul pasiv al infracµunii nu este ill niciun caz persoana care a generat b. obligatia pusii in executare nu trebuie sii fi fost impusii ill mod nelegal de
starea de pericol; autoritatea publidi;
c. nu este rnliiturata riispunderea civilii ill toate cazurile. c. inculpatul trebuie sii fie un funcµonar public.
1 32 TESTE-GRILA. DREPT PENAL �I PROCEDURA PENALA. TESTE-GRILA. DREPT PENAL. PARTEA GENERALA 133
1 56. Atat in cazu.l constrangerii fizice, cat §i al celei morale: 163 . · Pentru a inllitura caracterul penal al fa ptei, starea de intoxi caµe:
a. actul de constrangere provine numai de la o persoana; a. nu trebuie fu niciun caz sa fie produsa din eroare;
b. cauza poate consta �i futr-un fenomen natural; b. trebuie sa existe futotdeauna la momentul luarii rezoluµei in:fracµonale;
c. efectele se produc in personam. c. trebuie sa existe pe futreaga perioada de tirop fu care fiiptuitorul avea obligapa
de acµona, fu cazul faptelor omisive.
a
157. Cand se reµn e constrangere a fizicli:
a. este inlaturata futotdeauna raspunderea civila a fiiptuitorului; 164. Intoxicaµa in voluntarli completli:
b. persoana care exercita constrangerea va raspunde pentru participaµe a. constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei ce produce efecte
improprie la sav�irea infracµunii de catre persoana constraosa; ill rem;
c. persoana care exercita constrangerea nu poate fi trasa la raspundere civila. b. constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei ce produce efecte
ill personam;
158. Con strangerea moralli: C. nu inlatura raspunderea civila.
a. se poate realiza prin exercitare de acte de violenta asupra unei persoane;
b. poate fi exercitata �i de un minor cu varsta de 13 aoi; 165. E st e inlliturat caract erul pe nal al faptei dacli min orul :
c. atrage futotdeauna raspunderea penala a persoanei care exercita constriingerea a. a fuceput savar�irea unui furt de energie electrica la varsta de 13 ani �i 1 0 luni,
iar infracµuoea s-a epuizat cand acesta avea varsta de 14 aoi �i 6 luni;
1
fu calitate de complice la savar�irea in:fracpunii de catre persoana constraosa.
b. exercita la varsta de 13 aoi �i 1 1 luni acte de violenta asupra unei persoane,
1 59. Se poate reµne exist e n ta cazul ui fortuit atunci cand: care decedeaza din cauza traumatismelor suferite cand minorul avea varsta de 1 4 aoi
a. fu tiropul unei inundapi, intervenite pe nea�teptate, o persoana o vatama pe �i 6 luni;
alta pentru a se sea.pa pe sine de la fuec; c. fucepe savar�irea unei in:fracµuni continuate la varsta de 13 ani �i 10 luni, care
I b. fu tiropul unei avalan�e, intervenite pe nea�teptate, se produce vatamarea

corporala a unui schior;
se epuizeaza cand acesta avea 14 aoi �i 3 !uni.
c. o persoana o riine�te pe alta din cauza unui defect de fabricape al instru 166. Eroarea inlliturli caracterul pe n al al fapte i:
i mentului vatamator.
160. L a cazul fortuit , imposib ilitat e a de prevedere a fortei strliin e:

a. in caz de aberratio ictus;
b. fu caz de en-or in personam;
c. fu situapa savar�irii unei in:fracµuni progresive, daca eroarea a existat la
a. depinde futotdeauna de siinatatea �i condipa fiiptuitorului; momentul savar�irii actului in:fracponal, chiar daca la momentul producerii urmarii
I b. are caracter obiectiv �i general;

c. are caracter subiectiv �i personal.
mai grave raptuitorul nu se mai afla fu eroare.
167. in caz de aberratio ictus, eroarea intervin e in mome ntul:

a. luarii deciziei in:fracponale;
I 161. in ipot e za reµn erii cazului fortuit, imprejurare a ext erioarli:
a. este futotdeauna anterioara acµunii fiiptuitorului;
b. poate fi anterioara acµunii raptuitorului;
b. efectuarii actelor de pregatire;
c. realizarii acpunii in:fracponale.
c. nu poate fi siroultana cu acpunea fiiptuitorului.
i 162. St area de min oritate care atrage inliiturarea caracterului pe n al al
168 . Poat e inllitura caracterul pe n al al fapt e i e roarea:
a. de fapt asupra naturii bunului cu privire la care se exercita activitatea
fapt e i: infracponala;
a. poate veni fu concurs cu alte cauze care inlatura caracterul penal al faptei; b. de fapt existenti'i la momentul si'iviir�irii ultiroului act de executare a unei
b. nu poate veni fu concurs decat cu legitiroa aparare; infracpuni continuate;
c. nu poate veni fu concurs decat cu cazul fortuit. c. de drept extrapenal, fu cazul saviir�irii unei fapte din culpa.
. f.
134 TESTE-GRILA. DREPT PENAL 1$1 PROCEDURA PENAL,l.
169. Constituie o cauzii de neimputabilitate eroarea: CAPITOLUL VIII

a. vincibilii asupra antijuridicitiitii;
b. de diept penal sau de diept extrapenal, in conditiile legii;
Pedepsele
c. elementelor obiective ale unei cauze justificative.
170. Constituie o cauzii de neimputabilitate eroarea: 172. in cazul persoanelor juridice, tipurile de pedepse aplicabile sunt:
a. vincibilii asupra antijuridicitiitii; a. toate tipurile de pedepse aplicabile §i in cazul persoanelor fizice;
b. de diept penal sau de diept extrapenal, in condifiile legii; b. pedepsele principale �i complementare;
c. elementelor obiective ale unei cauze justificative. c. numai pedepsele principale �i, excepponal, pedepsele accesorii.
171. in cazul infractiunilor complexe, eroarea cu privire la tipicitatea infracpunii 173. Pedeapsa detentiunil pe viatii:
absorbante: a. poate fi inlocuitii cu pedeapsa inchisorii pe durata de 30 de ani, in momentul
a. inliiturii numai caracterul penal al infracpunii absorbante; in care condamnatul unpline�te viirsta de 65 de ani;
b. inliiturii atiit caracterul penal al infracpunii absorbante, cat �i al celei absorbite· b. trebuie inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe durata de 30 de ani, in momentul ill
c. nu unpiedicii ca fiiptuitorul sii poata fi tras la riispundere penala pen� care condamnatul unpline§te viirsta de 60 de ani;
infracpunea absorbita. c. nu poate fi inlocuitii cu pedeapsa inchisorii daca persoana condamnata este
recidivist.
174. Pentru a aplica pedeapsa amenzii aHituri de pedeapsa inchisorii pentru

sancponarea unei infracpuni prin care fiiptuitorul a urmiirit obpnerea unui
folos patrimonial:
a. este necesar ca instanfa sa dispuna executarea pedepsei inchisorii in regim de
detenpe;
b. nu este intotdeauna necesara dispunerea unei solutii de condamnare;
c. este necesar ca instanta sa dispuna suspendarea sub supravegbere a executiirii
pedepsei.
175. Pedeapsa amenzii:

a. nu poate fi stabilitii alaturi de pedeapsa inchisorii pentru o infracµune
complexii;
b. poate fi aplicata alaturi de pedeapsa inchisorii numai in cazul concursului de
infracpuni;
c. poate fi stabilita aliituri de pedeapsa inchisorii pentru o infracµune continuatii.
176. Pedeapsa amenzii poate fi executatii prin prestarea unei munci nere
munerate in folosul comunitiiµi:
a. dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei inchisorii, daca
amenda a fost aplicata pe Hinga pedeapsa inchisorii;
b. daca persoana condarnnata refuza sii plateasca amenda, dar este de acord cu
prestarea muncii;
c. pe durata executiirii pedepsei lllchisorii, daca amenda a fost aplicata pe liingii
pedeapsa inchisorii.

Total Grile Penal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Total Grile Penal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRILE DR.

Daca actele indeplinite pana la momentul desistării constituie o altă infracțiune:

Constituie circumstanta atenuanta legala:

In cazul recidivei postcondamnatorii:

Pentru sanctionarea concursului ideal:

Culpa, ca formă de vinovăție, exista atunci cand faptuitorul:

In cazul infractiunii continuate:

Prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al

Se afla in legitima aparare acela care savarseste fapta penala:

Se considera fapte savarsite in stare de necesitate:

Intentia indirecta ca forma de vinovatie exista cand infractorul:

Pentru a exista concurs de infractiuni este necesar ca:

Nu constituie prim termen al recidivei:

Sunt cauze de neimputabilitate: b si c

Cauzele justificative produc efecte: c

Obiectul juridic al infractiunii il constituie: a

Tentativa nu este posibila la infractiunile: a

Infractiunea continuata se caracterizeaza prin: a

Activitatea de instigare se poate realiza: a

Constituie o cauza justificativa: c

In cazul impiedicarii de catre participant a savarsirii faptei: b si c

Legea penala romana poate iesi din vigoare: a

Interventia unei legi de dezincriminare a faptei pentru care a fost pronuntata o

In cazul in care dupa condamnarea definitiva a unei persoane intervine o lege de

Este intotdeauna retroactiva: b si c

Legea penala mai favorabila: a si b

In cazul intentiei directe: c

Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul: a si b

Pentru a exista concurs ideal de infractiuni este necesar ca:

Sunt trasaturi esentiale ale oricărei infractiuni: b

Pentru sanctionarea concursului de infractiuni: b

Primul termen al recidivei postcondamnatorii nu poate consta intr-o condamnare

Pentru a fi in prezenta erorii, cauza de neimputabilitate, trebuie ca:

Se considera fapte savarsite in stare de necesitate:

Spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul: a si b

Tentativa nu este posibila la infractiunile: b si c

Pentru situatia in care dupa ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de

Tentativa nu este posibila la infractiunile:

Primul termen al recidivei postcondamnatorii nu poate consta intr-o condamnare

Pentru a exista concurs de infractiuni este necesar ca:

In cazul legitimei aparari:

In cazul infractiunii complexe:

Pentru a exista concurs ideal de infractiuni este necesar ca: a (?)

Nu poate fi retinuta cauza justificativa privind legitima aparare: a

Nu exista concurs de infractiuni, in cazul in care aceeasi persoana a savarsit doua

Infractiunea continua se caracterizeaza prin: a

Nu constituie prim termen al recidivei: b

2. Principiul legalitătii sanctiunilor penale:

4. Aplicarea legii penale în spatiu se poate realiza în temeiul principlului:

5. Teritoriul tării cuprinde:

6. Fac parte din teritoriul României:

7. Nu fac parte din teritoriul României:

8. Legea penală română se aplică potrivit principiului teritorialitaltii infractiunilor comise:

9. Poate fi aplicată legea penală română potrivit principiului teritorialitătii:

17. În cazul aplicării legii penale române potrivit principiului personalităţii:

18. Legea penală română se poate aplica în temeiul principiului realităţii:

20. Aplicarea legii penale române în baza principiului realităţii:

23. Principiul universalităţii legii penale poate fi aplicat:

24. Fapta nu mai este prevăzuta de legea penală:

25. Principiul activităţii legii penale:

27. Legea penală:

29. La normele de trimitere, în cazul abrogării normei completatoare:

a. nu echivalcază cu dezincriminarea faptei prevăzute de legea generală;