TEST GRILĂ

INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI

Specializarea: Drept, IF, FR
Anul 1

1. Disciplina „Introducere în studiul dreptului a fost denumită inițial:

a. Doctrină juridică;
b. Enciclopedie juridică;
c. Teoria generală a statului și dreptului.

2. Fenomenul juridic este studiat din punct de vedere filosofic de:

a. Teoria generală a dreptului;
b. Enciclopedia juridică;
c. Filosofia dreptului.

3. Fenomenul juridic, în particularitatea sa, legat de moul lui pozitiv de existență este studiat de :
a. Teoria generală a dreptului;
b. Enciclopedia juridică;
c. Filosofia dreptului.

4. Știința numită Teoria general a dreptului a fost desprinsă din:

a. Sociologie;
b. Filosofie;
c. Etică.

5. Filosofia dreptului, ca tip de reflecție juridică, s-a impus odată cu lucrarea :

a. Principii de filosofia dreptului – Hegel;
b. Critica rațiunii pure – Kant;
c. Despre spiritul egilor – Montesquieu.

6. În accepțiunea clasică, filosofia, inclusiv filosofia dreptului are următoarele dimensiuni :

a. Știință și înțelepciune;
b. Știința fundamentului;
c. Ambele.

7. În accepțiunea clasică, filosofia, inclusiv filosofia dreptului are următoarele dimensiuni :

a. Filosofie înțeleasă drept cunoaștere;
b. Enciclopedie a științelor, absolută;
c. Ambele.

8. În accepțiunea clasică, filosofia, inclusiv filosofia dreptului are următoarele dimensiuni:

 a. Știință a științelor;
b. Calea de mijloc;
c. Ambele.

9. Școala dreptului natural evidențiază:

a. Că omul și drepturile sale trebuie să fie o permanență a dreptului;
b. Cutuma reprezintă izvorul principal al dreptului;
c. Dreptul, spre deosebire de morală, implică puterea de a constrânge;

10. Școala dreptului natural are la bază:

a. Ideea că provine din legile umane;
b. Ideea naturii ca ordine a tuturor lucrurilor;
c. Adaptarea individului după principiul eredității.

11. Care dintre școlile dreptului susține că nu legea, ci cutuma reprezintă principalul izvor al dreptului :
a. Școala dreptului natural;
b. Școala istorică a dreptului;
c. Teoria organică a dreptului.

12. Sunt școli ale dreptului:

a. Școala dreptului natural;
b. Școala istorică a dreptului;
c. Ambele.

13. Sunt școli ale dreptului:

a. Pozitivismul juridic;
b. Orientarea biologică în drept;
c. Ambele.

14. Sunt școli ale dreptului:

a. Idealismul în drept;
b. Utilitarismul;
c. Ambele.

15. Pozitivismul, indisolubil legat de dezvoltarea științei moderne, a fost reprezentată la început de :
a. August Comte;
b. Heraclit;
c. J.J. Rousseau;

16. Orientarea exclusive a cunoașterii juridice spre realitățile economice, sociale, juridice, lingvistice etc., aparține :
a. Idealismul în drept;
b. Pozitivismul științific.
c. Teoriile contractualiste;
17. Constituie variante ale pozitivismului juridic:
a. Utilitarismul;
b. Pozitivismul sociologic;
c. Ambele.

18. Constituie variante ale pozitivismului juridic:

a. Pozitivismul pragmatic;
b. Pozitivismul analitic;
c. Ambele.

19. Filosofia dreptului și teoria general a dreptului au în mod egal rațiuni de a exista se afirmă în :
a. „Teoria pură a dreptului” – Kelsen;
b. „Eseuri asupra dreptului” – J. Carbonnier;
c. „Metode de interpretare și izvoare în dreptul pozitiv” – François Gény.

20. Știința juridică a prins contur prin contribuțiile lui:

a. Rudolf von Jhering;
b. François Geny;
c. Ambii.

21. Prin norme primare, Hart definea:

a. Norme care abilitează statutul indivizilor;
b. Normele prin care sunt remediate normele de decizie;
c. Normele fundamentale care impun obligații.

22. Kelsen aparține școlii de gândire:

a. Dreptului natural;
b. Pozitivismului analitic;
c. Școlii istorice a dreptului.

23. Pozitivismul pragmatic:

a. Este o variantă a pozitivismului științific;
b. Nu este o variantă a pozitivismului științific;
c. Este o variantă a școlii dreptului natural.

24. Istoricismul filosofic în drept, care susține că „niciun principiu nu mai poate fi gândit universal, este subliniat în
opera lui:
a. John Rawls;
b. Michel Foucault;
c. Hans Kelsen.

25. Sub influența lui Rousseau, Kant plasează în fruntea tablei de valori juridice:
 a. Libertatea;
b. Egalitatea;
c. Ambele.

26. Care dintre autori pune la baza alcătuirilor sociale noțiunea de justiție absolută:
a. Hegel;
b. Kant;
c. Montesquieu.