Conțiș Răzvan-Andrei

Istoria leului românesc

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8
grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î.Hr. Ea a fost urmată și de alte emisiuni
de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au
început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită
celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au
pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și
după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.

În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede
fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru
Mușat în Moldova, acesta emițând groși de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova,
Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari,
guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538 d.Hr. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe
monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și
austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri de monede. O emisie de
monedă (1713) a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care
a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și considerată drept
„un semn de independență, dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.

Monedă Sadagura cu valorile nominale de o para / trei denghi, care a circulat în Principatele Române
(Moldova și Muntenia), emisă în 1772 de armata de ocupație rusă.

Monedele Sadagura au fost primele monede comune Principatelor

Române Moldova și Muntenia, fiind puse în circulație de către armata de ocupație rusă, în
timpul Războiului Ruso-Turc (1768-1774).Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara
Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc:
galbenul austriac, sfanțul de argint (din germană Zwanziger: „denumirea monedei de 20 creițari”). Ca
o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se
numească „român”, sau „romanat” (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru însă nu
era posibil, fiind condiționat de cantitatea de metal prețios din vistieria statului, dar și de puterea
otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale. Cuza a bătut totuși în 1864 la
Paris o monedă de aramă de cinci sutimi cu chipul lui, dar această monedă n-a fost pusă în circulație
din cauza opuneri

Universitatea Titu Maiorescu-Facultatea de Sțiinte Economice

Tema 1

Turciei. I s-a întâmplat lui Cuza ceea ce i se întâmplase cu câțiva ani mai înainte Domnitorului Barbu Știrbei1 care, bătând
monede fără învoirea Turciei, a fost silit să le retragă din circulație.
La 22 aprilie 1867 a fost stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226
grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, cu valori nominale de
1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, care au fost bătute în Anglia în 1867. În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu
valoarea nominală de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au
emis și monede de argint cu valori nominale de 50 de bani (denumite popular „băncuțe”), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și
monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890.
La 3 martie 1870, a fost înființată Monetăria Statului, care a putut bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în
majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. În acel an 1870, au fost bătute monedele de argint, cu valoarea nominală de 1 leu
și de aur, cu valoarea nominală de 20 de lei, desenate de gravori celebri, în epocă, germani (Kullrich, Scharf) și francez (Paulin
Tasset).

Monede macedonene Kosoni de aur Ducați Leu românesc

 Groși
 Oboli
 Dinari

1. Creițari
2. Guldeni
3. Taleri
4. Ducați

1
Prințul Barbu Alexandru Știrbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea, Ilfov, România – d. 24 martie 1946, București, România) a fost un om politic din România, cel de-al
30-lea președinte al Consiliului de Miniștri/prim-ministru al României, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei
Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.

Universitatea Titu Maiorescu-Facultatea de Știinte Economice

Conțis Răzvan-Andrei

2 x+1 x+2
3 9
=243
27 x

10 bani, 1867

După Primul Război Mondial, leul
românesc intră pe panta inflației, din cauza
distrugerii economiei românești în război și a
preschimbării banilor străini (coroane austro-
ungare, ruble rusești) din teritoriile nou-
dobândite, precum și a banilor de ocupație
emiși de armata germană. Inflația continuă într-
un ritm moderat în perioada interbelică și în
cea a celui de-Al Doilea Război Mondial.
Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944,
aduce cu sine și impunerea către populație a
acceptării leului de ocupație sovietic. Obligarea
României la plata unor uriașe despăgubiri de
război a dus inflația la rate astronomice în 1946
și, mai ales, în 1947. În 1946 este emisă
moneda de 100 000 lei, iar la 25 iunie 1947
este emisă bancnota de 5 000 000 lei, acestea
fiind însemnele monetare cu cel mai mare
nominal din istoria României. In 1947, se face
denominarea, la un raport de 1 leu stabilizat la
20 000 lei vechi[13]. Reevaluarea este realizată
de regimul comunist fără vreo avertizare
prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai
mult decât o sumă fixă din moneda veche.
Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite
persoanelor din clasa mijlocie și cea de sus să
păstreze o mare parte din venituri după
naționalizare pentru a le folosi la rezistența
împotriva colectivizării2 și a instalării definitive
a comunismului în România. La vremea
introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei
stabilizați pentru $1.

2
În România, În urma plenarei CC a Partidului Muncitoresc Român (PMR) din 3-5 martie 1949 s-a decis adoptarea
modelului sovietic de „transformare socialistă a agriculturii”: colectivizarea, ce a constat în înființarea de G.A.C.-uri
(Gospodării Agricole Colective). Trebuie menționat că terenurile țăranilor înscriși în G.A.C. rămâneau de drept în proprietatea
colectivă a acestor țărani, conform legii. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a
înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare
a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962. Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai

Universitatea Titu Maiorescu-Facultatea de Știinte Economice

Tema 1

Valoarea in monedă străină Valoarea in lei

1€ (euro) 4,97 ron

1$ (dolar) 4,70 ron
£1 (liră) 5,71 ron
1 rublă ≈0,05
≈0,07

înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportări,
încarcerări și confiscări ale întregii averi a celor implicați. În zonele montane au existat însă numeroase zone neco-
operativizate.

Universitatea Titu Maiorescu-Facultatea de Știinte Economice